Bochis Razvan Vasile

CRP ID,AN II

Analiză discursuri în contextul crizei generate de

COVID-19

Discursul este „manifestarea caracterului pragmatic al comunicării, el fiind, în fond,

comunicare, în anumite condiţii de producere, sau parole plus condiţii de producere,
dezvăluind în resorturile sale intime, caracterul acţional al vorbirii” i. Discursul este un enunţ
cu proprietăţi textuale dar, mai ales, un act împlinit într-o anumită situaţie (participanţi,
instituţie, loc şi timp): „un discurs se articulează în diverse genuri, care corespund tot atîtor
practici sociale, diferenţiate în interiorul aceluiaşi cîmp” ii. Uneori, discursul este considerat ca
fiind un eveniment (însemnînd că discursul este realizat temporal şi în prezent, pe cînd
sistemul limbii este virtual şi în afara timpului), ceva ce se întîmplă cînd cineva vorbeşte. Cel
care vorbeşte se referă întotdeauna la o lume pe care o descrie, o exprimă, o reprezintăiii. Miza
discursului ar fi, deci, „aceea a actelor discrete şi, de fiecare dată, unice, prin care limba este
actualizată în vorbire de un locutor”iv. S-ar putea trage concluzia, de aici, că discursul „nu e
un obiect concret oferit intuiţiei, nu e o realitate evidentă, ci e rezultatul unei construcţii, e o
organizare care îşi fixează scopul în realizarea unui text, ce este forma lingvistică a
discursului”v.
Discursul politic este o variantă a invariantei conceptului de discurs. Discursul politic
este o componentă esenţială a limbajului de secol XXI, limbajul devenind principala armă de
atac a adversarului politic. Discursul politic este „orice discurs care are un scop politic, care
poate influenţa un proces politic”vi.
Discursul politic ridică problema statutului celui care îl produce, politicianul-candidat
devenind stăpîn „nu doar prin „manevrarea” iscusită a cuvintelor, ci şi prin funcţia pe care o
întrupează, el ajungînd în urma legitimării să fie „stăpînul” unor alegători”, arma omului politic
fiind cea „de a vorbi simplu fără a da impresia că, de fapt, vorbeşte mult” vii. A fi talentat
discursiv politic înseamnă „a intra într-un joc al făuririi propriei identităţi a cărei finalitate este
construirea autorităţii în plan local – adică deţinerea controlului hegemonic asupra spaţiului
vorbirii prin manevrarea abilă a mecanismelor discursive” viii. Identitatea politică necesită „două
tipuri de acţiuni interacţionale: o campanie de marketing bazată pe o cunoaştere a
consumatorului/publicului şi un proces concurenţial între mai mulţi subiecţi politici care se află
într-o continuă confruntare pentru putere”ix. În „jocul” construirii identităţii politice, creatorul
„trăieşte iluzia mişcării discursive, el fiind sclavul regulilor impuse de acest joc” x. Astfel,
abordarea adoptată în analizarea oricărui discurs politic, numită „analiza critică a discursului”,
ar trebui să opereze cu conceptele de discurs, gen şi stilxi.
Discursurile sînt „moduri de reprezentare”, genurile sînt „moduri de interacţiune”,
iar stilurile reprezintă „moduri de a fi (incluzînd şi moduri de a vorbi şi de a scrie), toate
configurînd „entităţi şi valori politice”xii. Astfel, „finalitatea oricărei „naraţiuni politice (a
cîştiga puterea) trebuie mai întîi să implice strategii defensive sau ofensive, orientate către
contracandidaţi, îmbinate cu strategii persuasive, direcţionate către electorat”xiii.
Persuasiunea constituie punctul final al unui alt tip de discurs, anume discursul
publicitar, motiv pentru care trebuie precizat faptul că „orice discurs politic trebuie perceput
drept specia care aparţine discursului publicitar (categorie înglobantă), concretizat implicit
sau explicit”, persuasiunea reprezentînd „abilitatea de a folosi simbolurile – pe cele verbale,
picturale, gestuale sau muzicale”xiv.
În această lucrare voi analiza două discursuri publice susţinute de către doi actori
politici din România, în contextul crizei generate de COVID-19. Cele două discursuri
prezintă atât situația politică, cât și cea socială a României, precum și capabilitatea acesteia
de a ieși din aceasta pandemie cu câta mai puține efecte negative.
Pentru prima analiză am decis să consult discursul președintelui, Klaus Iohannis,care
a fost prim vice-preşedinte a partidului PNL până în 28 Iunie 2014 când a preluat președinția
țării și momentan fiind suspendat din această funcție pe perioada președinției. În declarația să
de presă din data de 20 Martie 2020 susținut în contextual pandemiei generate de COVID-
19,a transmis condoleanțe familiilor celor care au murit din cauza COVID-19 și a făcut din
nou un apel pentru distanțarea socială. „Stând acasă îi ajutăm pe medicii noștri să le ofere
asistență celor care au reală nevoie de îngrijire”, a declarat președintele. Klaus Iohannis a
declarat că statul român face toate eforturile pentru a depăși criza provocată de coronavirus și
că ia măsurile economice necesare pentru a ajuta sectoarele cele mai lovite de criza
coronavirusului pentru a depăși această criza, subliniind că ”va veni un nou pachet de măsuri
economice”.
Președintele a făcut un apel la întreaga populație, mai ales la cei vârstnici , să nu se
expună inutil unui risc uriaș și să limiteze orice deplasare în afara celor strict necesare dând
asigurări că autoritățile vor lua măsuri mai dure când vă fi nevoie pentru a limita contactul
social și politicienilor,le-a cerut să nu folosească criza generată de corona virus în bătăile
electorala.
Cea de-a doua analiză este a discursului lui Traian Băsescu,care a fost președinte al
României între 2004-2014 și în present face parte din partidul “Partidul Mișcarea
Ppopulara”,creat la inițiativă acestuia dup ace susținătorii săi au părăsite partidul “Partidul
Democarat Liberal”. Fostul președinte Traian Băsescu a declarat în data de 21 Aprilie 2020,
într-un interviu oferit postului B1TV că nimic nu vă mai fi la fel după pandemia de
coronavirus. Acesta spune că toate statele europene inclusiv România au acționat prost,
dezordonat și cu întârziere, criticând reacția autorităților române care au comparat aceasta
pandemie cu o simpla răceală. Traian Băsescu analizează de asemenea și cele două abordări
posibile în raport cu criza pandemică şi cu cea economică, una fiind cea unitară la nivelul UE,
precizând că Europa solidară trebuie să prevaleze în fața unei Europe fragmentate și
dezbinate în acțiune. De asemenea, fostul preşedinte al României a expus şi viziunea sa
asupra rolului marilor puteri nucleare în noul context geostrategic.
În finalul analizei sale, fostul preşedinte al României a expus şi viziunea sa
asupra rolului marilor puteri nucleare în noul context geostrategic și a precizat că va analiza
ulterior și reacțiile acestor mari puteri într-un scenariu în care virusul SARS-CoV-2 le-ar
afecta capacitatea militară.

Surse:
Klaus Iohannis: https://www.facebook.com/watch/live/?v=231047411589117&ref=external
Traian Basescu: https://www.youtube.com/watch?v=OOGbmIunBsc

Note:
i
Elena Dragoş, Introducere în pragmatică, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2000, p. 54 =Dragoş, Introducere.
ii
F. Rastier, Sens et textualité, Paris, 1989, p. 40.
iii
P. Ricoeur, Eseuri de hermeneutică, Bucureşti, 1995, p. 95.
iv
E. Benveniste, Problèmes de linguistique générale, Paris, 1966, p. 250 =Benveniste, Problèmes.
v
D. Maingueneau, Initiation aux méthodes de l’analyse du discours. Problèmes et perspectives, Paris, 1976, p. 16 =
Maingueneau, Initiation,.
vi
Teun A. van Dijk, Political Discourse and Ideology, apud Camelia Mihaela Cmeciu, Strategii persuasive în discursul
politic, Editura Universitas XXI, Iaşi, 2005, p. 61 [= Cmeciu, Strategii].
vii
Cmeciu, Strategii, p. 63.
viii
Camelia Cmeciu, Aspecte ale interacţiunii în discursul electoral, în Maria Carpov (coordonator), Ipostaze ale
interacţiunii, Editura Alma Mater, Bacău, 2004, p. 94 [= Cmeciu, Aspecte].
ix
Cmeciu, Aspecte, p. 94.
x
Idem, ibidem.
xi
Vezi Marina Rotaru, Tony Blair şi noul discurs laburist. O analiză critică a discursului politic al partidului New
Labour, Editura Lumen, Iaşi, 2006, p. 9 [= Rotaru, Discurs].
xii
Idem, ibidem.
xiii
Cmeciu, Strategii, p. 66.
xiv
Idem, ibidem.