DOCUMENTARE TEORETICĂ

Termenul Mass-media, uneori formulat ca media, este o expresie engleză la plural

cu traducerea "mediile de mase". Media (sau: mediile de mase) cuprind toate sursele de
informaţie publice, ca de exemplu televiziune, radio, Internet, presă inclusiv apariţiile
periodice ca ziare, reviste sau foiletoane.1

„ Mass-media “ este un cuvânt compus, preluat din engleză, care se traduce literar
prin „ mijloace de masă “ şi liber prin „ mijloace de comunicare în masă “ . Noţiunea
desemnează ansamblul modalităţilor prin care se realizează difuzarea informaţiei către
publicul larg.2

Mass-media se referă la toate modalităţile de comunicare ce ajung la un număr

foarte mare de persoane.

Mijloacele de comunicare în masă pot fi clasificate pornind de la criterii diferite,

dintre care menţionăm:

• Modul de vehiculare a informaţiei, în funcţie de care există:

- mijloace scrise ( ziarele, revistele );
- mijloace audio-vizuale ( radioul, televiziunea ).
• Gradul de noutate şi de complexitate, în funcţie de care există:
- mijloace tradiţionale ( ziarele, radioul );
- mijloace moderne ( televiziunea, internetul, complexele multimedia ).
• Periodicitatea apariţiei ( în cazul presei scrise ): zilnică ( ziare ) ; săptămânală;
lunară ( reviste )

1
L. V.Szabo, Libertate şi comunicare în lumea presei : principii, norme, reguli : limbajul mass-media,
1999
2
www.google.com

4
 Mijloacele de informare în masă au un rol important în societate, concretizat prin
următoarele funcţii:
• Funcţia de transmitere a informaţiei
Mijloacele de informare în masă permit ca informaţia să ajungă foarte rapid la
mulţi oameni. Ele răspund astfel dreptului fiecărei persoane de a fi informată. În prezent,
se manifestă un proces de universalizare a informaţiei ( informaţii adesea identice se
transmit zilnic în toată lumea ). Unele posturi de radio şi de televiziune pot fi recepţionate
din multe zone ale globului, ceea ce face posibilă o informare relativ unitară a populaţiei
lumii. Mijloacele de comunicare în masă actuale transmit ştiri despre evenimente ce se
produc aproape concomitent cu relatarea lor, fapt care contribuie la dinamizarea vieţii
sociale şi la sentimentul de apartenenţă planetară.
• Funcţia de formare, influenţare şi manipulare a opiniei publice
Uneori, informaţia se transmite în mod voit stfel încât să se formeze o anumită
părere generală. În asemenea situaţii, în care opinia publică a fost influenţată de anumite
interese, se apreciază că a avut loc o acţiune de manipulare. Acest tip de influenţă se
exercită astfel încât persoanele manipulate să aibă impresia că acţionează conform unor
idei şi interese proprii, nu venite din exterior.
Manipularea se realizează în prezent în forme diverse şi cu mijloace de mare
fineţe. De multe ori, se face uz de tăinuirea unor informaţii sau de prezentarea deformată
a lor. Ceea ce se urmăreşte în general este crearea unei imagini pozitive, într-un anumit
context, despre o persoană, un partid politic, o instituţie sau o idee, insinuându-se că orice
altceva este „ rău “.
• Funcţia de educaţie
Atât conţinutul informaţiilor, cât şi felul în care se realizează transmiterea lor
contribuie la educarea publicului. În cazul unei emisiuni radio, de exemplu, modul de
stabilire a titlului unei ştiri, tonul folosit, contextul în care este încadrată informaţia au
influenţă asupra receptorului. În prezent, funcţia educativă se realizează explicit mai ales
prin:
- acţiuni de popularizare a ştiinţei ( Animal Planet, Discovery, National
Geographic etc. );

5
 - programe de educaţie la distanţă, prin care cursanţii sunt pregătiţi pentru
examene.
• Funcţia de relaxare şi de divertisment
Această funcţie a mijloacelor de comunicare în masă s-a accentuat mult în
perioada postbelică. Amuzamentul, distracţia, jocurile interactive au căpătat o pondere
deosebit de importantă în grilele programelor de televiziune sau în sumarele publicaţiilor
de mare tiraj.
Toate mijloacele de informare în masă funcţionează potrivit normelor unui cod etic
al utilizării informaţiei. Acest cod este bazat pe adevăr, respect pentru persoană,
corectitudine. Orice încălcare a valorilor presupuse de acest cod trebuie condamnată.
Opinia publică trebuie informată ori de câte ori se identifică acţiuni de manipulare a ei.
Astfel, cetăţenii sunt educaţi în vederea interpretării corecte a mesajelor recepţionate şi
pot fi dejucate planurile individuale ale deţinătorilor puterii de a influenţa şi de a
monopoliza prin mijoacele de informare în masă credinţele şi opiniiile unor persoane sau
grupuri.3
Mijloacele de comunicare în masă au o uriaşă forţă de influenţare a
consumatorului de informaţie, a publicului. Acest lucru este valabil atât în domeniul
comercial, cât şi în cel al vieţii publice şi politice. Despre funcţiile comunicării în masă s-
a scris foarte mult şi s-au făcut diferite clasificări.

Mass-media este principalul instrument al unei societăţi democratice şi presupune

două drepturi fundamentale : dreptul la informare şi libertatea de expresie. Dincolo de
funcţiile sale, însă, mass-media este un produs al societăţii care se formează şi
funcţionează.
În acest cadru caracterizat de libertate şi participare, mass-media deţine un rol de
consolidare a noii societăţi, de susţinere şi monitorizare a unei democraţii adevărate,
participă la o guvernare dreaptă şi la dezvoltarea economică. În calitate de a "patra putere
în stat”, presa creează noua opinie publică şi noua societate civilă. Riscurile de a îşi duce
la bună îndeplinire datoria şi îndrăzneala de a îşi pune în aplicaţie libertatea de exprimare
au avut însă, nu de puţine ori, iremediabile consecinţe. Totodată, libertatea de exprimare,
atât a mass-media dar şi a individului în genere, se afirmă ca drept fundamental.
3
G. Thoveron, M. Zbarcea, Istoria mijloacelor de comunicare, 2003

6
Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a
persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Exercitarea dreptului la libera exprimare
comportă îndatoriri şi responsabilităţi. Dar, în spatele drepturilor comunicării se află
ideea potrivit căreia această libertate nu este posibilă decât împreună cu un ansamblu mai
vast de alte drepturi. Pentru ca libertatea de exprimare să biruie în faţa unor voci
dominante, trebuie să se ţină cont de diferenţele enorme privind accesul la putere şi la
mijloacele de comunicare în masă.
Drepturile comunicării se bazează pe crearea concretă a unor condiţii necesare
unui ciclu pozitiv de comunicare. Acesta presupune căutarea, primirea sau difuzarea,
ascultarea sau procesul de a fi ascultat, înţelegerea, crearea sau reproducerea de
informaţie. Drepturile comunicării cuprind astfel dreptul de a participa la propria cultură
şi de a utiliza propria limbă, de a beneficia de avantajele societăţii etc.
Libertatea de exprimare este considerată ca fiind unul dintre stâlpii de bază ai
societăţii democratice, fiind vitală pentru procesul de prevenire a cenzurii. Totuşi, la
nivelul practicii această libertate de exprimare are de suferit. Acest drept fundamental
continuă să fie refuzat iar acolo unde nu intervine refuzul, apar ameninţările particulare.4

O definiţie propusă de cercetătorul Maletzke: efectul mass-media reprezintă toate

modificările la nivel individual sau social pe care le produc mass-media prin tipul lor de
mesaje.
Caracteristicile efectului:
1. Persoana asupra căreia se exercită efectul (ţinta)
2. Natura efectului
3. Durata efectului
4. Intenţionalitatea efectului.
Cercetarile privind efectele mass-media pot urmări persoanele care suportă efectul
(studii statistice). Efectele pot fi urmărite la nivel individual, la nivel de grup sau la
nivelul întregii societăţi.5

4
C. J. Bertrand, O introducere în presa scrisă şi vorbită, Editura Polirom, Iaşi, 2001

5
http://facultate.regielive.ro/referate/mass_media/mass_media_si_influenta_lor-43191.html

7
 Mass media este înţeleasă ca intermediere necesară între diversele niveluri ale
grupurilor sociale. Pe plan politic, activitatea presei a adus două inovaţii: evaluarea
oficialităţilor şi accesul la informaţii. Participarea cetăţenilor la dialogul public a fost
posibilă prin intermediul presei. Prin lărgirea publicului consumator şi al celui electoral s-
a realizat transferul puterii pe mâinile poporului.
In antichitate mass media era înţeleasă ca o intermediere necesară între diversele niveluri
ale grupurilor sociale. In tradiţia greacă democraţia era condiţionată de participarea unor
cetăţeni egali în drepturi care printr-un schimb comunicaţional ajungeau să ia nişte decizii
asupra cărora cădeau de comun acord.
Rolul mass-mediei, conform lui McLuthan este mult mai complex decât
transmiterea unor mesaje de natură semiotică, ci transmiterea oricăror forme materiale cu
conţinut informativ, fie persoane, bunuri sau informaţii.
Mass media îşi exercită forţa şi capacitatea de presiune din patru direcţii:
economică, simbolică, coercivă şi politică.
In ce priveşte sensul economic, mass media reprezintă un important factor de
presiune asupra cadrului general de acţiune al mijloacelor de informare. La nivel
simbolic, mass media poate fi considerată factorul principal de propagare a ideilor şi
devine purtătoare a valorilor democratice cu rolul de a educa populaţia.
Presiunea politică are una dintre cele mai mari influienţe asupra mijloacelor de
comunicare în masă. O mare parte dintre funcţiile partidelor politice, stimularea
publicului, crearea unei identităţi ideologice, mobilizarea electorală, selectarea
candidaţilor, au fost preluate de către sfera mediatică.
Conform lui Harol Lasswell , mass media deţine trei funcţii esenţiale:
1) supravegherea lumii pentru prezentarea elementelor aflate în derurare
2) interpretarea sensului evenimentelor
3) Socializarea indivizilor în mediul lor social
Acestor trei funcţii li se poate adăuga lejer o a patra: manipularea deliberată a
proceselor politice. Modul în care cele patru funcţii se manifestă afectează în mod direct
viaţa indivizilor.6

6
http://facultate.regielive.ro/referate/mass_media/mass_media_politica_si_democratia-41550.html

8
 Presa , radioul, televiziunea şi internetul sunt canale prin care se influenţează,
orientează şi dirijează opinia publică, interesele, motivaţiile oamenilor, conştiintele lor,
independent de graniţele propriilor voinţe şi simţuri, oamenii fiind tot mai dependenţi de
această reţea globală pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmplă în lume.
Noţiunea de dezinformare poate fi echivalată cu „minciuna” sau orice “informaţie
falsă”, dacă analizăm termenul în sens larg, sau poate fi delimitată mai strict. În măsura în
care ideea de influenţare a opiniei publice îi este inerentă, dezinformarea se apropie de
alte trei tehnici de manipulare a informaţiei ( intoxicarea, propaganda şi publicitatea ).
Pentru a delimita mai clar domeniul de acţiune al dezinformării vom încerca să ajungem
la definiţia dezinformării pornind de la asemănările şi deosebirile faţă de cei trei termeni
menţionaţi: „Publicitatea transmite către un public pe cât de numeros posibil, un mesaj a
cărui realitate sau falsitate nu constituie interesul esenţial şi al cărui scop nu este acela de
a informa ci acela de a influenţa.”7
Spre deosebire de publicitate care încearcă atragerea opiniei publice, în vederea
declanşării unei acţiuni de achiziţie, a unui schimb de părţi, dezinformarea ascunde sub o
falsă aparenţă de obiectivitate dorinţa sa de a obţine un profit unilateral.
Prin propagandă se întelege „acţiunea exercitată asupra opiniei publice pentru a o
determina să aibă anumite idei politice şi sociale, a dori şi a susţine o politică, un guvern,
un reprezentant.” 8
Principala deosebire între dezinformare şi propagandă este aceea că aceasta din
urmă se prezintă cu faţa descoperită, fără a avea intenţii ascunse. Chiar şi în cazul în care
foloseşte ca mijloace neadevărurile, o face în slujba unui scop asupra căruia nu are nimic
de ascuns, în timp ce dezinformarea este mult mai discretă, scopul ei final fiind foarte
greu perceptibil, cel puţin în timpul desfăşurării campaniei de dezinformare.
“Intoxicarea reprezintă o acţiune insidioasă asupra spiritelor, tinzând să acrediteze
anumite opinii, să demoralizeze, să deruteze.”9
În cea ce priveşte deosebirea între intoxicare şi dezinformare, delimitarea este
mult mai simplă: dacă prima vizează un grup restrâns de factori de decizie, dezinformarea
se adresează opiniei publice. Pornind de la această analiză, putem afirma că

7
http://facultate.regielive.ro/referate/mass_media/televiziunea_in_epoca_dezinformarii-31882.html
8
Idem.
9
Idem.

9
dezinformarea presupune trei elemente fundamentale: o manipulare a opiniei publice
(alfel ar fi intoxicare, mijloace denaturate) altfel ar fi propaganda, scopuri politice interne
sau externe(altfel ar fi publicitate).
„Dezinformarea este o manipulare a opiniei publice în scopuri politice, folosind
informatii tratate cu mijloace denaturate”.10
Într-un top al audienţei, primul loc în ceea ce priveşte informarea îl ocupă
televiziunea. Avantajele televiziunii sunt rapiditatea cu care poate reacţiona la situaţii noi
sau schimbătoare, faptul că nu este necesar ca cei care o urmăresc să aibă un nivel ridicat
de cultură şi faptul că orice societate este capabilă să asimileze mesajul transmis printr-un
program TV. Dar, odata cu extinderea impactului televiziunii asupra opiniei publice si a
creşterii rolului sau în societate, au luat proporţii şi posibilitatile de denaturare şi de
trucare a imaginilor, de folosire a lor în alte scopuri decât cele de informare.
In ultimul timp se pune întrebarea dacă mass-media prezintă violenţa într-un mod
care încurajează violenţa în societate prin imaginile reale prezentate la televiziune sau în
ziare. Unii condamnă efectele negative ale violenţelor prezentate la ştiri, dar aceştia
reprezintă doar o minoritate. Violenţa e prezentată în diferite aspecte: atentate, răpiri ,
crime, agresiuni sexuale, ameninţări cu bombe, etc. Multe ziare, mai ales dintre cele
locale se abţin să arate cadavre iar când o fac, imaginile sunt rareori luate de aproape.
Televiziunea tradiţională procedează la fel.
Mass-media are pretutindeni în lume o importanţă deosebită, constituindu-se
astăzi într-o forţă imensă, care nu numai că informează, dar şi modelează atitudini şi
comportamente. Mass-media îi influenţează profund pe oameni în felul de a întelege
viaţa, lumea şi propria lor existenţa: influenţează, deci, un univers care tine prin excelenţă
de rosturile şi competenţele Bisericii.
Descoperirea lui Gutenberg a marcat începutul unei noi perioade în istoria
civilizaţiei şi culturii umane având o importanţă deosebită în răspândirea credinţei şi
teologiei creştine, în dezvoltarea culturii scrise. Se consideră însă că putem vorbi de
mass-media abia de la mijlocul secolului al XIX-lea, adică din momentul în care audienţa
a devenit suficient de largă şi eterogenă. Ziarele şi cărţile publicate înaintea acestei
perioade se adresau exclusiv unor elite. In deceniul al patrulea al secolului trecut, prin

10
Idem.

10
apariţia fenomenului "penny press" - ieftinirea presei - audienţa s-a mărit în mod
deosebit, dar mai ales şi-a schimbat structura, devenind o audienţă de masă. Ieftinirea
presei, inclusiv a cărţilor, este principala cauză a acestui fenomen, dar trebuie să luăm în
calcul, în acelaşi timp, şi schimbarea de orientare, publicaţiile adresându-se de acum
încolo, în primul rând oamenilor obişnuiţi. Cu trecerea timpului tehnologia ia amploare şi
Gutenberg iese din cursa dezvoltării tehnologiei în informaţie fiind detronat de
fenomenul Marconi unde actul lecturii e în bună măsură potenţat prin descoperirea
telefonului, telegrafului, radioului, filmului. Descoperirile legate de Marconi -
inventatorul sistemului de telecomunicaţii fără fir pe baza utilizării undelor
elelctromagnetice -au fost, se ştie, extraordinar de favorizante dezvoltării presei, şi în
general mass mediei . Dezvoltarea semnificativă a mijloacelor de comunicare în masă s-a
produs însă, în acest secol prin apariţia mass-mediei electronice: prima jumătate de secol
a fost marcată de apariţia cinematrografului şi a radioului, iar a doua de extinderea la
nivel de masă a televiziunii, descoperită încă din deceniul al treilea. In sfârşit, perioada pe
care o traversăm este marcată de dezvoltarea comunicării informaţionale computerizate,
cum ar fi internetul, prin sateliti artificiali, s.a.m.d.11
Televiziunea este mijlocul de comunicare de masă cu cel mai mare impact asupra
societăţii. Tehnic vorbind, este definită ca un procedeu de descompunere, transmitere la
distanţă şi apoi de recompunere a imaginilor. Inventată între cele 2 războaie mondiale, nu
s-a dezvoltat ca una dintre media publice decât de la sfârşitul anilor 1940, în Statele Unite
apoi şi în Europa. Copil al radioului şi al cinematografului, acest suport a cultivat în mod
progresiv un limbaj care, original fiind, îi permite să ocupe o poziţie importantă în
sistemul mediatic. Atunci când îşi face aparitia, la începutul anilor 1930, ea suscita brusc
uimirea primilor observatori fascinaţi de noua “ teleprezenţă “ permisă de această formă
inedită de media. Este percepută de analiştii care îi poartă interes ca un remarcabil
“mijloc documentar” ce mareşte considerabil puterea informaţiei dată de radio.12
Cod operator_________
Nr. Chestionar________

11
http://facultate.regielive.ro/referate/mass_media/biserica_si_mass_media-3515.html
12
http://facultate.regielive.ro/referate/mass_media/comunicarea_audio_vizuala-5026.html

11
 CHESTIONAR

Q1. Care dintre mijloacele de informare următoare: ziarul,

televizorul, radioul este:
a) Cel mai bun …………………………….
b) Cel mai credibil ………………………...
c) Cel mai important pt tine …………….....
Q2. Ce sursă de informaţie preferaţi?
a) Radio
b) T.V.
c) Presă scrisă
d) Internet
e) Vecini, rude, prieteni
Q3. De ce credeţi că este tipărit un ziar ?
a) Pentru informarea populaţiei
b) Pentru obţinerea unui profit de către proprietar sau acţionari;
c) Pentru susţinerea unor partide politice sau a unor reprezentanţi ai
acestora.
Q4. Care este pentru dumneavoastră:
a) Ziarul/revista preferat/ă: ……………………
De ce? Argumentaţi: …………………………………………………….....
b) Postul de radio preferat: …………………….
De ce? Argumentaţi: ……………………………………………………….
c) Portul T.V. preferat: ………………………...
De ce? Argumentaţi: ……………………………………………………….

12
 Q5. Pentru care din următoarele posturi TV credeţi că se potriveşte
cel mai bine fiecare din următoarele afirmaţii?(max 3 rasp pt fiecare
variantă)
a) Are cele mai bune emisiuni de ştiri
………………………………………………………………………………..
b) Are cele mai bune emisiunidezbatere(talk-show)
……………………………………………………………………………….
c) Este un post în care
cred……………………………………………….....
d) Este un post pentru tineri
………………………………………………………………………………
e) Este un post pentru toate vârstele
………………………………………………………………………………
f) Este un post în care nu am încredere
………………………………………………………………………………..
g) Este un post interesant
……………………………………………………………………………….
h) Este un post profesionist
……………………………………………………………………………….
i) Este un post pe înţelesul tuturor
……………………………………………………………………………….
j) Este un post modern
………………………………………………………………………………..

Q6. În ce măsură este reflectată realitatea în mass-media ?

………………………………………………………………………………
Q7. În ce măsură intervenţia mass-media influenţează derularea unor
acţiuni şi fenomene sociale, politice, economice ?
………………………………………………………………………………………
Q8. Credeţi că ar trebui ca statul să se implice în stabilirea
conţinutului articolelor şi emisiunilor instituţiilor mass media?
a) Da. De ce? ………………………………………………………………
b) Nu. De ce? ………………………………………………………………
Q9. Poate fi educativă o reclamă publicitară ?
a) Da. De ce? ……………………………………………………………...
b) Nu. De ce? ……………………………………………………………...
SD: Date socio-demografice

13
SD1: Sex
a) Masculin
b) Feminin
SD2: Statutul dvs. ocupaţional principal:
a) Personal de conducere
b) Specialişti şi tehnicieni cu pregătire superioară
c) Specialişti şi tehnicieni cu pregătire medie
d) Funcţionari administrative
e) Muncitori calificaţi
f) Muncitori necalificaţi
g) Cadre militare
h) Şomer
i) Elev/Student
j) Casnică
k) Pensionar/Ajutor familie
SD3: Ultima şcoală absolvită:
a) Şcoală primară
b) Gimnaziu
c) 10 clase
d) Liceu
e) Şcoală profesională
f) Şcoală postliceală
g) Invăţământ superior
h) NS/NR
SD4: Care a fost venitul total al întregii gospodării în ultima lună?(salarii,
pensii,alocaţii,etc.)
________ RON
SD5: Telefon ___________

14
 BIBLIOGRAFIE

1. L. V.Szabo, Libertate şi comunicare în lumea presei : principii, norme,

reguli : limbajul mass-media, 1999
2. G. Thoveron, M. Zbarcea, Istoria mijloacelor de comunicare, 2003
3. C. J. Bertrand, O introducere în presa scrisă şi vorbită, Editura Polirom, Iaşi,
2001
4. http://facultate.regielive.ro/referate/mass_media/mass_media_si_influenta_lor-
43191.html
5. http://facultate.regielive.ro/referate/mass_media/mass_media_politica_si_democr
atia-41550.html
6. http://facultate.regielive.ro/referate/mass_media/televiziunea_in_epoca_dezinfor
marii-31882.html
7. http://facultate.regielive.ro/referate/mass_media/biserica_si_mass_media-
3515.html
8. http://facultate.regielive.ro/referate/mass_media/comunicarea_audio_vizuala-
5026.html

15