Introducere

Efectele televiziunii şi al filmelor merg până acolo, încât remodelează omul în întregime.
În locul omului natural, al omului religios, al omului narativ, al omului oral, al omului ascetic, al
omului interiorizat etc., apare un tip uman care şi-a pierdut toate aceste capacităţi funcţii şi
puteri. Omul televisual suferă de un sindrom în care se combină infirmităţi multiple, ceea ce ne
arată că în tipul acesta noupurtatorul unei terifiante mutaţii, a căror notă determinant este
negativul omului creat de Dumnezeu.

Destinul unei societăţi , şansa unei vieţi fireşti şi a uneu cunoaşteri adecvate la scară
acesteia depend, mai mult decât ne putem imagina, de starea ei de conştiinţă, de influientarile
mediatice la care acea societate este supusă, de vreme ce categoriile gândirii colective este
scheletul unei bune cunoaşteri şi a unei orientări adecvate în mediul încercărilor cu care oamenii
se confruntă.

Tulburător este faptul că cercetătorii ştiinţelor umaniste dovedesc că plonjarea

individului în mediul comunicării video este similară intrării într-o “stare semi-hipnotica”, ceea
ce antrenează o “diminuare a cenzorului raţional al judecatii” si, deopotrivă “deschiderea porţilor
subconştientului şi pătrunderea necenzurată a mesajelor TV în adâncul acestuia”.

Televiziunea, mediul de comunicare în genere, afectează, deopotrivă activitatea şi

puterea sufletească a indivizilor din acea societate în care este îmbrăţişată o cultură de tip
mediatic. Expunerea îndelungată şi sistematică la efectele directe şi indirecte ale televiziunii
modifică structural şi funcţional activitatea gândirii, iar această modificare este întreţinută pe
durată reproducerii culturii mediatice că mediu de comunicare şi, implicit, de viaţă al omului.

Ne întrebăm desigur, de unde are televizorul atâta putere încât îi robeşte pe toţi, miliarde
de oameni intră de bunăvoie sub robia lui primind totul “orbeste”, cum se zice. Există moduri de
a fi, de a te manifestă, care orbesc. Televizorul este un atare mod: el îi orbeşte pe oameni.

Televizorul induce această stare exact asupra simţului vederii, asupra imaginaţiei. Din
moment ce omul şi-a procurat o aşa mare înlesnire pentru funcţia imaginaţiei, capacitatea lui de
“a vedea”, adică de a avea propriile “vederi”, în sens larg, a suferit o fatală amputare. Este că şi
cum funcţia, nemaifiind folosită, se slăbeşte, la fel că şi muşchii nefolosiţi, că şi vorbirea

1
nefolosită, că toate cele lăsate în paragină tot astfel şi viziunea omului, imaginaţia lui, că funcţie
cu rădăcini în adâncul finite lui, s-a slăbit şi ea prin efectul de amputare a televizualului.

De fapt ce-i oferă televizorul omului? Hrană pentru suflet? Se pare că tot ceea ce obţine
omul din partea televizorului se referă la corpul sau exterior, la simţualitate, la satisfacerea
privirii “fizice”, nu a celei interioare. Limbajul interior se diminuează, funcţia analitică de
selecţie a mesajelor a semnalelor cu rădăcini este ea, amputate, corpul calos, acea reţea de
sinapse care face cele emisfere cerebrale, este el blocat, undele ale activismului cedează
undelor alfa ale somnolenţei ale reverie, omul televisual este o realitate .

Televiziunea remodelează radical lumea. Lumea cea care omul nu se regăseşte, -a

pierdut centrul, este o lume care se livrează hipnotic idolatriei televiziunii.

Fenomenul dependenţei este o maladie a voinţei. Omul este deformat la praguri de

toate componentele fiintiale, ceea ce televizorul induce grave mutaţii. Curiozitatea este au o
perceptive circulaţiei valorilor antivalorilor societatea o televizualului. Televiziunea este de
având cea influienţă ceea ce priveşte însuşirea unor antivalori atitudini “mediatice” precum
vedetismul, sexualitatea, de scrupule, senzaţionalul, vulgaritatea.
 Televiziune
Foarte mulţi dintre români se uită la televizor zilnic, iar media numărului de ore petrecut
în faţa acestuia este de 4-5. În week-end consumul TV este mai mare decât în cursul zilelor
lucrătoare, atât ca procent de telespectatori cât şi ca număr mediu de ore, pe orice interval orar.
Intervalul orar în care se uită la televizor cei mai mulţi dintre români este între 21-24, iar cel în
care se uită cei mai puţini corespunde programului de lucru, fiind între 9-15.

Aproape toţi românii (95%) urmăresc programe TV cel puţin de câteva ori pe săptămână,
de aceea diferenţele dintre subgrupurile de telespectatori, în funcţie de criterii socio-demografice,
nu sunt semnificative statistic. Astfel, spre exemplu adulţii cu vârsta cuprinsă între 35-49 de ani,
cei cu studii medii şi superioare, din mediul urban, tendenţial se uită la televizor într-o măsură
mai mare decât celelalte sub-categorii.1

Comportamentul de consum TV este foarte diversificat, iar piaţa audio-vizuală din

România are un puternic caracter competitiv.

Suportul motivaţional al consumului TV priveşte următoarele dimensiuni

comportamentale: nevoia de informare, dorinţa de relaxare, trebuinţe de ordin cultural (filme de
ficţiune, muzică). Consumul TV are în România un pronunţat caracter privat şi domestic,
procentul de persoane care urmăreşte programe TV în alte spaţii în afara locuinţei proprii fiind
foarte mic.

Termenul Mass-media2, uneori formulat ca media, este o expresie engleză la plural cu

traducerea "mediile de mase". Media (sau: mediile de mase) cuprind toate sursele de informaţie
publice, ca de exemplu televiziune, radio, Internet, presă inclusiv apariţiile periodice ca ziare,
reviste sau foiletoane.

„ Mass-media “ este un cuvânt compus, preluat din engleză, care se traduce literar prin
„ mijloace de masă “ şi liber prin „ mijloace de comunicare în masă “ . Noţiunea desemnează
ansamblul modalităţilor prin care se realizează difuzarea informaţiei către publicul larg.

1
Centrul de Sociologie Urbana si Regionala, “Cercetare privind analiza comportamentului de consum de
programe audio-vizuale ale elevilor (11-14 ani si 15-18 ani)”, 2005
2
L. V.Szabo, Libertate şi comunicare în lumea presei : principii, norme, reguli : limbajul mass-media, 1999

3
 Mass-media se referă la toate modalităţile de comunicare ce ajung la un număr foarte
mare de persoane.

Mijloacele de comunicare în masă pot fi clasificate pornind de la criterii diferite, dintre

care menţionăm:

• Modul de vehiculare a informaţiei, în funcţie de care există:

- mijloace scrise ( ziarele, revistele );
- mijloace audio-vizuale ( radioul, televiziunea ).
• Gradul de noutate şi de complexitate, în funcţie de care există:
- mijloace tradiţionale ( ziarele, radioul );
- mijloace moderne ( televiziunea, internetul, complexele multimedia ).
• Periodicitatea apariţiei ( în cazul presei scrise ): zilnică ( ziare ) ; săptămânală;
lunară ( reviste )

Mass-media este principalul instrument al unei societăţi democratice şi presupune două

drepturi fundamentale : dreptul la informare şi libertatea de expresie. Dincolo de funcţiile sale,
însă, mass-media este un produs al societăţii care se formează şi funcţionează.

În acest cadru caracterizat de libertate şi participare, mass-media deţine un rol de

consolidare a noii societăţi, de susţinere şi monitorizare a unei democraţii adevărate, participă la
o guvernare dreaptă şi la dezvoltarea economică. În calitate de a "patra putere în stat”, presa
creează noua opinie publică şi noua societate civilă. Riscurile de a îşi duce la bună îndeplinire
datoria şi îndrăzneala de a îşi pune în aplicaţie libertatea de exprimare au avut însă, nu de puţine
ori, iremediabile consecinţe. Totodată, libertatea de exprimare, atât a mass-media dar şi a
individului în genere, se afirmă ca drept fundamental.

Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi

nici dreptul la propria imagine. Exercitarea dreptului la libera exprimare comportă îndatoriri şi
responsabilităţi. Dar, în spatele drepturilor comunicării se află ideea potrivit căreia această
libertate nu este posibilă decât împreună cu un ansamblu mai vast de alte drepturi. Pentru ca
libertatea de exprimare să biruie în faţa unor voci dominante, trebuie să se ţină cont de
diferenţele enorme privind accesul la putere şi la mijloacele de comunicare în masă.
 Drepturile comunicării se bazează pe crearea concretă a unor condiţii necesare unui ciclu
pozitiv de comunicare. Acesta presupune căutarea, primirea sau difuzarea, ascultarea sau
procesul de a fi ascultat, înţelegerea, crearea sau reproducerea de informaţie. Drepturile
comunicării cuprind astfel dreptul de a participa la propria cultură şi de a utiliza propria limbă,
de a beneficia de avantajele societăţii etc.

Libertatea de exprimare este considerată ca fiind unul dintre stâlpii de bază ai societăţii
democratice, fiind vitală pentru procesul de prevenire a cenzurii. Totuşi, la nivelul practicii
această libertate de exprimare are de suferit. Acest drept fundamental continuă să fie refuzat iar
acolo unde nu intervine refuzul, apar ameninţările particulare.

Consum cultural
Calitatea vietii se refera la caracterul mai mult sau mai putin bun sau satisfacator al vietii
oamenilor. Faptul de a avea o „viata de calitate” este in mod firesc dezirabil, mai ales datorita
puternicului accent pe care societatea contemporana il pune pe experienta nemijlocita a vietii,
asociind trairea cu vitalitatea si dinamismul, pe de o parte, dar si pe calitate, pe de alta parte.
Asigurarea unei calitati a vietii cat mai ridicate pentru populatie devine scopul ultim al
dezvoltarii sociale.

Calitatea vietii nu este doar o tema, este o perspectiva distincta asupra ariei mari de
fenomene sociale. Tot ceea ce este social si uman sau afecteaza intr-un fel sau altul omul,intra in
aria de preocupari privind calitatea vietii.

Urmărirea programelor TV şi activităţile sportive sau în aer liber sunt modalităţile

preferate de români pentru petrecerea timpului liber, atât pentru zilele lucrătoare, cât şi pentru
cele de week-end. Pe următoarele două locuri, în timpul zilelor lucrătoare, se situează lectura şi
ascultarea programelor radio, iar pentru zilele de week-end ierarhia se inversează între acestea
două.

5
 Efectele televiziunii asupra minţii umane
O explicaţie a diminuării capacităţii de învăţare şi a slăbirii abilităţilor mentale la tot mai
mulţi dintre ţinerii de astăzi.

Având în vedere modificările survenite în ultimii ani în comportamentul copiilor şi al

tinerilor, şi ne referim nu numai la manifestările violenţe, este important să fie cunoscută
influenţa pe care televiziunea şi mesajele mass-mediei, în general, o au asupra dezvoltării
abilităţilor mentale, a mentalităţilor şi a comportamentelor tinerilor noii generaţii. Virgiliu
Gheorghe, autorul cărţii Efectele televiziunii asupra minţii umane cu subtitlul Despre creşterea
copiilor în lumea de azi, ne aduce în atenţie o serie întreagă de studii privind transformările pe
care vizionarea TV le produce în dezvoltarea structurală şi în funcţionarea creierului uman. Iată
care ar fi doar câteva dintre reperele pe care această lucrare ni le pune la dispoziţie pentru
cunoaşterea efectelor televiziunii asupra fiinţei umane3.

Efecte asupra structurii şi funcţiilor cerebrale

Efectul hipnotic

Un element esenţial pentru înţelegerea mijloacelor de comunicare video-audio este

efectul hipnotic al acestora. Neuropsihologii demonstrează că televiziunea, indiferent de
emisiunea vizionată, are că prim efect introducere a cortexului telespectatorului într-o stare
semihipnotica (unde cerebrale alpha). Această explică atracţia pe care mass-media audio-video o
exercită asupra tuturor, însă mai cu seamă asupra copiilor. Este imposibil de găsit o activitate
prin care copiii să fie liniştiţi atât de repede şi aproape imobilizaţi pe o perioadă lungă de timp,
aşa cum se întâmplă atunci când sunt aşezaţi în faţă televizorului. De altfel, acesta este şi motivul
pentru care părinţii şi în unele cazuri şi educatorii folosesc televizorul că sedativ.

3
Gheorghe Virgiliu, Efectele televiziunii asupra mintii umane si despre cresterea copiilor in lumea de azi ( Fata
nevazuta a televizorului - vol 1), ed. Evanghelismos, 2005
Dependenţa de televizor

Corelat cu efectul hipnotic, apare şi comportamentul de dependenţa. Psihologii americani

R. Kubey şi M. Csikszentmihalyi au dovedit că atât televiziunea, cât şi jocurile video şi
internetul au capacitatea de a genera o puternică legătură de dependenţa, privarea de aceste
mijloace evazioniste producând, celor la care s-a instalat dependenţa, aceleaşi simptome că şi în
cazul substanţelor şi al comportamentelor care dau dependenţa.

Problemele de atenţie şi hiperactivitate

În ceea ce priveşte dezvoltarea structurală a creierului, neuropsihologia descoperă că, în

funcţie de timpul acordat vizionării şi a vârstei de la care debutează această, televiziunea şi
calculatorul pot aduce grave prejudicii dezvoltării corticale. Vizionarea, se arată în aceste studii,
inhiba dezvoltarea cortexului prefrontal, a emisferei cerebrale stângi şi a comunicării
interemisferice, realizate prin puntea corpului calos.

Afecţiunile produse cortexului prefrontal în urmă vizionării excesive au că rezultat

apariţia sindromului ADHD (Attention Deficit with or without Hyperactivity Disorder), adică
slăbirea, până la nivelul patologic a unor capacităţi mentale fundamentale: concentrarea atenţiei,
memoria de scurtă durată, imaginaţia creativa, motivaţia de a întreprinde o acţiune care cere
efort.

De mici, copiii, obişnuindu-se cu astfel de experienţe care îi bruschează şi le seduc

atenţia, când sunt puşi în faţă realităţii (diferite activităţi zilnice) care nu şochează în nici un fel,
nu-şi mai pot concentra atenţia. De exemplu, la şcoală ei aşteaptă că prezentarea profesorului să
surprindă, având formă unui spectacol. Aşteptarea nefiindu-le satisfăcută, atenţia este dezactivată
şi încep să se gândească la cu totul altceva. Un simptom al acestei tendinţe este faptul că ei nu
mai găsesc nimic interesant din tot ceea ce presupune efort, totul îi plictiseşte.

7
 Deşi televiziunea generează o atitudine mentală pasivă, o întârziere în procesarea
informaţiei, în gândire, vizionarea TV este un factor principal în inducerea hiperactivităţii.
Agitaţia extremă, încapacitatea de "a stă locului", impulsivitatea excesiva sunt stări ce apăr în
urmă vizionării repetate. Neuropsihologii demonstrează că, proporţional cu creşterea timpului
dedicat vizionării, creşte hiperactivitatea.

Incapacitaţi de învăţare

Problemele de învăţare - LD (Learning disabilities), sindrom de care suferă în multe

dintre statele occidentale peste 50% dintre copii, sunt determinate în bună măsură de vizionarea
TV şi de jocurile pe calculator. Cu o motivaţie scăzută privind învăţarea de noi cunoştinţe,
incapabili să se concentreze cu atenţie şi agitaţi permanent din cauza unei hiperactivitati
excesive, copiii tot mai greu pot răspunde cerinţelor şcolare. în completarea tabloului
simptomatologic al deficienţelor de învăţare observate la copiii de astăzi, un rol esenţial îl joacă
dezechilibrele pe care vizionarea le induce în funcţionarea emisferei cerebrale stângi, aceea care
guvernează gândirea logică şi analitică, construirea sintaxei şi discursivitatea. Prin urmare,
dificultăţile în deprinderea limbii, în dezvoltarea capacităţii de citire şi în stăpânirea
raţionamentului matematic sunt determinate, în principal, de lipsă dezvoltării normale a reţelelor
neuronale din emisferă stânga, sisteme a căror activitate este subminată pe parcursul vizionării.

Iată cum arată tabloul simptomatologic întâlnit la elevii care, de-a lungul anilor, au
acumulat prea multe ore în faţă micului ecran:

1. Slăbirea capacităţii de a ascultă, încapacitatea de a-şi menţine atenţia, de a înţelege şi de a-

şi aminti un material prezentat oral;

2. Abilitate scăzută de a reflectă într-o formă coerentă, în vorbire şi în scris, a faptelor şi a

ideilor; tendinţa de a comunică prin gesturi odată cu cuvintele sau în locul acestora;

3. Scăderea cunoştinţelor de vocabular sub nivelul clasei a patra;

4. Proliferarea ticurilor verbale, a cuvintelor de umplutura care nu spun nimic;

 5. Inabilitatea de a distinge diferenţele dintre sunetele ce alcătuiesc cuvintele şi de a le
percepe în ordinea rostirii, fapt care se reflectă şi în dificultatea de a pronunţa cuvinte lungi şi a
le silabisi;

6. Înţelegerea nesigură, confuză a lecturii cu un grad crescut de dificultate;

7. Dificultatea de a înţelege frazele mai lungi, propoziţiile intercalate şi structurile gramaticale

mai complexe;

8. Dificultatea de a trece de la limbajul colocvial la formă scrisă.

Efectele televiziunii asupra copiilor prescolari

Prescolarii, în comparaţie cu cei de acum câteva generaţii, întâmpina dificultăţi mari în a
stă liniştiţi şi a ascultă povestiri sau scurte discuţii. Problemele pe care le pot sesiză părinţii, încă
de pe acum, la micii telespectatori, sunt starea de hiperactivitate, de neatenţie şi chiar de
irascibilitate care-i caracterizează. Problemele de înţelegere şi de folosire a limbii devin tot mai
evidente cu cât copiii avansează de la o clasă la altă, când, în mod firesc, li se solicita un nivel
mai ridicat al capacităţii de gândire şi de organizare, o înţelegere a cărţilor mai dificile şi un
volum sporit de scriere. La începutul ciclului gimnazial, îngrijorează tot mai mult capacitatea
scăzută de concentrare, cunoştinţele reduse de vocabular, capacitatea de înţelegere a lecturii şi
abilitatea de a folosi limbă, de a exprimă efectiv idei, de a se exprimă corect în scris.

În liceu, dificultăţile de limbă continuă să se arate în chestiuni subtile precum:

planificarea, succesiunea şi organizarea ideilor, clasificarea, diferenţierea nuanţată a conceptelor,
înţelegerea raporturilor dintre cauza şi efect, raţionamentul matematic şi ştiinţific, înţelegerea
relaţiilor dintre idei în timpul citirii, exprimarea directă şi cu acurateţe a ideilor, reflecţia
interioară etc.

Diminuarea comunicării interemisferice, realizate prin puntea corpului calos, are că

urmare principală, după mai mulţi ani de vizionare excesiva, o slăbire a capacităţii de procesare
rapidă a informaţiei şi, în consecinţă, a performanţelor intelectuale.

9
 Efectele televiziunii asupra sanatatii adolescentului

Televiziunea poate avea o serie de efecte negative asupra unui copil, ea poate diminua
somnul nocturn al unui copil care îi poate provocă oboseală, mai ales cea vizuală, tulburări de
atenţie, scăderea formei şi a performanţelor fizice. Tot programele de la televizor şi jocurile
video pot cauza crize de epilepsie. De asemenea, crizele de panică sau de anxietate acută, pot fi
provocate de scenele şocante ale unor filme tip “Exorcistul” sau alte filme horror. Şi mai
important este rolul jucat de televizor în apariţia şi dezvoltarea obezităţii copiilor şi
adolescenţilor, care preferă mai mult să vizioneze un program sau un film la televizor decât să
facă o altfel de activitate. Mai mult ei consuma în faţă televizorului dulciuri, alimente uscatecare
contribuie la creşterea în greutate.

Înainte televiziunea era consacrată pentru emisiunile ei intelectuale; acum locul acestora
este luat de emisiuni, filme şi reclame (care îndruma populaţia, care nu este în totalitate
conştientă) la disconforturi care pot trece sau pot rămâne că semne în viaţă acestora.

Un studiu sociologic4 asupra lecturii în rândul tinerilor de azi pune în discuţie un număr
mare de prejudecăţi, îndeosebi pe aceea care susţine că “tinerii nu mai citesc”. La această se
adaugă ideea, susţinută de statistici, că din ce în ce mai mulţi copii ajung la gimnaziu fără a
stăpâni noţiunile fundamentale şi că din universul cotidian al adolescenţilor cărţile tind să
dispară. Numărul celor care citesc puţin sau deloc (22%) este aproape egal cu numărul celor care
citesc asiduu (23%), această configuraţie rămânând neschimbată de 10 ani.

În prezent numai în România există circa 77 de societăţi de televiziune ce deţin licenţă,

dintre care doar câteva sunt cunoscute şi vizionate de majoritatea populaţiei5.

Conform legii 41 din anul 1994, art 4: “Televiziunea trebuie să promoveze valorile
creaţiei culturale, ştiinţifice, naţionale şi universale, ale minorităţilor naţionale, precum şi
valorile democratice, civice, morale şi sportive”.

4
Alain Braconnier, Copilul tau de la 10 ani pana la 25 de ani - manualul parintilor, ed. Teora, 2003
5
www.cna.ro
 Potrivit legii Audiovizualului nr. 48 din 21 mai 1992, 6” atribuirea de licenţe, activitatea
de control şi de monitorizare a audiovizualului este îndeplinită de 23 de inspectori şi experţi care
sancţionează televizinile care nu respectă dispoziţiile legale”. Tot CNA (Consiliul Naţional al
Audiovizualului) poate retrage licenţă unei televizuni dacă programul elaborat de această nu este
conform cerinţelor legii.

Efecte asupra mentalităţilor şi a comportamentelor

Referitor la modelarea mentalităţilor şi a comportamentelor, lucrarea Efectele

televiziunii asupra minţii umane previne asupra pericolului pe care-l reprezintă televiziunea, prin
activarea mecanismelor psihologice de imitaţie, prin impunerea propriilor modele în mentalul
individual şi în cel colectiv. Studiile vorbesc despre un efect de cultivare, o adevărată
condiţionare a unor comportamente care, de cele mai multe ori, nu sunt dintre cele mai
sănătoase, în mai multe cercetări se arată că predominanţa pe micul ecran a mesajului violent şi a
celui erotic, a comportamentului răzvrătit şi a celui de consumator au efecte deosebit de
puternice în modelarea orizontului de conştiinţă şi comportament al tinerilor.

Există mai mulţi factori de care depinde modul în care televizorul influenţează viaţă
copiilor: câte ore petrec ei în faţă micului ecran, vârstă, personalitatea, faptul că privesc la
televizor singuri sau cu părinţii şi nu în ultimul rând discuţiile pe care le au sau nu cu părinţii vis-
a - vis de programele vizionate. Pentru a putea însă micşora efectele negative pe care televizorul
le poate avea, trebuie să înţelegem influenţa pe care acesta o are asupra copiilor noştri. Iată
câteva exemple:

Violentă - În decursul ultimelor două decenii numeroase cercetări au avut că obiectiv

analiză influenţei conţinuturilor violenţe asupra copiilor şi tinerilor. Deşi este dificil de arătat clar
o relaţie cauza-efect, s-a demonstrat faptul că anumiţi copii sunt vulnerabili la imagini sau
mesaje cu conţinut violent. Cercetătorii au identificat 3 posibile reacţii la copii care au vizionat
programe cu un conţinut sau mesaj violent:

6
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=2334

11
 Creşterea fricii - Copii, în special feţele, sunt mult mai predispuşi decât adulţii să devină
victime ale violenţei de la televizor, iar asta le poate induce teamă faţă de lumea care îi
înconjoară.

Desensibilizarea faţă de violentă, în general - Câteva desene animate pentru copii sunt
printre programele cele mai violenţe de la televizor. Acest lucru este cu atât mai grav cu cât
violentă este prezentată într-o lumina comică iar consecinţele reale sunt rar arătate pentru a fi
înţelese de copii.

Creşterea comportamentului agresiv - Această este valabilă în cazul copiilor mici, care
sunt mult mai predispuşi să afişeze un comportament agresiv după ce au vizionat un program sau
un film cu secvenţe de violentă.

Părinţii ar trebui să acorde o atenţie deosebită şi ştirilor televizate la care privesc şi

copiilor. Studiile au arătat faptul că este mult mai periculoasă violentă prezentată în cadrul
ştirilor decât din orice alt tip de emisiune. Cu cât copii urmăresc mai multe astfel de programe,
cu atât mai mult frică insuflată de aceste evenimente portretizate în buletinele de ştiri creşte
pentru că nu mai sunt capabili să facă distincţia între violentă reală şi cea fictivă.

Media prin mijoace electronice şi educaţia

Spre deosebire de televiziune, sistemul aparat de joc - jucător este un circuit închis: ceea
ce este afişat pe ecran, adică operaţiunile executate de maşină depend de acţiunile jucătorului.
Prin urmare, jucătorul nu este pasiv. Dar acţiunile sale sunt foarte limitate. Utilizând o tastatură,
practic, numai degetele se mişcă, destul de repede, dar mâinile rămân nemişcate; cu un joystick,
în general, numai una dintre mâini realizează mişcări de mică amplitudine, mecanice. Ca şi în
cazul televizorului, vederea şi auzul (dacă există sunete) sunt parţial active, dar la jocurile
electronice există şi o mică activitate a simţului tactil.

Mai există o asemănare cu televizorul: gândirea nu este activă. Într-un joc tipic, punctele
pe care le câştigă jucătorul depinde de viteză sa de reacţie. Gândirea conştientă fiind un process
foarte lent, jucătorul trebuie să reacţioneze fără să gândească; în cazul jocurilor electronice,
jucătorul este active într-un mod foarte limitat, dar asemenea fără să gândească. Cu alte cuvinte,
jocurile determină reacţii automate. Acestea explică motivul pentru care care copii joacă mult
mult mai uşor şi cu mult mai mult succes aceste jocuri: ei nu au încă formată gândirea proprie şi
conştiinţă, tot atât de dezvoltate ca la oamenii măture; această dezvoltare face că eliminarea
gândirii să fie mult mai dificilă atunci când trebuie executată o acţiune reflexă.

În final, ca şi televizorul, sentimentele sunt active, restrânse la ceea ce se cheamă

“sentimentele provocării”. Aceste sentimente constituie sursă principală de atracţie a jucătorului
către joc. În ambele cazuri sentimentele sunt artificiale, adică nu au legătură cu realitatea din
natură şi sunt modificate din exterior. Comparativ cu sentimentele pe care ni le trezeşte citrea
unui român: acestea sunt bazate pe o creaţie interioară (imaginea personajelor sau a situaţiei)
sunt correlate cu imaginea unei personae care se bucură sau care suferă: în acest caz, bucuria sau
suferinţa celuilalt este o realitate observabila. În cazul jocurilor, principalele sentimente implică
depăşirea unui obstacol, să învingi maşină. Cunoscând că în jucători sentimentele sunt cele mai
active, producătorii de jocuri procedează că şi cei din televiziune: prezintă situaţii în care sunt
suscitate sentimente puternice, invariabil urmate de violentă şi provocări. Ca şi la televizor,
conţinutul jocurilor este o consecinţă a caracteristicilor aparatului şi a stării mintale induse
jucătorului.

Este interesant de reţinut că reacţiile automate sunt caracteristice animalelor şi nu a

fiinţelor umane adulte. În general, adulţii se gândesc înainte să facă ceva, cercetând c ajutorul
reprezentărilor mentale urmările acţiunilor lor. Animalele funcţionează numaidecât în urmă
impulsurilor şi a condiţiilor de mediu. Un animal nu se gândeşte la consecinţele acţiunilor lui. Se
poate spune deci, că jocurile electronice îi “animalizeaza” pe jucători.

Pe de altă parte, deoarece jocul impune acţiuni motorii de mică amplitudine şi automate,
iar acţiunile acestea sunt mecanice, se poate spune că jocurile îi “robotizeaza” pe jucători. Este
uşor de imaginat că, dacă în locul jucătorului am pune o maşină, o cameră de luat vederi pentru
detectat mişcările de pe ecran şi un computer programat să răspundă la aceste mişcări, în
consecinţă, ar juca mult mai bine că orice fiinţă umană. Cu alte cuvinte, se poate spune că
jucătorul este redus la o maşină care detectează mici impulsuri vizuale limitate şi efectuează
mişcări mici şi limitate cu degetele.

13
 Computerul

Ca şi în cazul jocurilor electronice, computerul şi utilizatorul formează un circuit închis.

Utilizatorul prveste, de asemenea, ecranul şi îşi mişcă puţin degetele- poate că un pic mai mult
decât în cazul jocurilor electronice, dar totuşi cu mişcări foarte limitate, mecanice. Când este
utilizat mouse-ul, puţină coordonare motorie adiţională, simţul tactil şi al mişcării sunt necesare,
dar, de asemenea sunt foarte puţin folosite faţă de alte activităţi cum ar fi de exemplu: prinderea
unei mingi, cântatul la un instrument, desenarea cu o pensula fină, etc. Spre deosebire de jocurile
electronice, nu este nevoie de obicei de mişcări bruşte sau rapide. Dar se poate observă că
utilizatorul este, de asemenea, într-un anumit fel prizonier al maşinii, “starea obsesivă a
utilizatorului”. Aceatsa obsesie îl ţine pe utilizator în faţă computerului ore întregi, deseori acesta
uită de viaţă personală, de obligaţiile sau nevoile avute.

Este foarte important sa accentuăm problemă gândirii. Pentru a utiliza un computer, este
absolut necesar să furnizam comenzi, în orice program. După cum s-a văzut, aceste comenzi
activează funcţii matematice (pentru calculi sau manipulări de simboluri), în interiorul maşinii.
Când computerul primeşte comenzi sub formă de text - ca şi la selectarea unei pictograme -
utilizatorul este forţat să gândească în mod conştient la ele. Cu alte cuvinte, computerul îl
forţează pe utilizator să formulize gânduri într-un formalism asemănător celui din matematică,
care poate fi introdus în maşină şi interpretat de acesta. Unul din efectele acestui scenario este că
utilizatorul este influientat să lucreze fără disciplină. De fapt, din moment de spaţial de lucru este
pur mental, tot ceea ce face nu are consecinţe directe asupra lumii reale. Această nu se întâmplă
când sineva conduce o maşină sau un strung.

Computerele şi educaţia

Să luăm în considerare faptul că utilizatorul unui computer trebuie să exerseze gândirea

logico-simbolică şi algoritmică şiş a comunice el însuşi cu maşină în limbajul formal.
Următoarea problemă, care de obicei nu este pusă, trebuie neasparat formulate de cei ce
argumentează pentru să împotrivă utilizării computerelor în educaţie: care este vârstă potrivită
pentru un copil sau un tânăr pentru a începe să utilizeze acest tip de limbaj şi gândire? Unii
cercetători au atras atenţia că mediile de transmitere a informaţiei accelerează inadecvat
dezvoltarea copiilor şi adolescenţilor, transmiţând experienţele şi ideile adulţilor şi făcându-I pe
copii şi tineri să se poarte că adulţii. Computerele fac exact acest lucru, dar la nivelul celei mai
importante capacitate, gândirea.

Astăzi, educatorii, psihologii şi doctorii devin tot mai conştienţi că premergătoarele nu

sunt bune pentru copii. Oare ce are în cap un părinte care vrea sa grăbească învăţarea mersului de
către copii săi? Nu există nici un copil sănătos care să nu fi învăţat să meargă, şi asta ar trebui să
se întâmple într-o perioadă individuală, când muşchii, coordonarea motorie şi impulsurile venite
de la adulţii care merg sunt maturizate. Astfel, calculatorul mai poate fi numit şi “premergator
mintal”.

Computerele favorizează lipsă de disciplină. Copii nu au destul autocontrol pentru a se

stăpâni, direcţionând şi limitând utilizarea computerului. Chiar mai mult, favorizarea lipsei de
disciplină este exact opusul uneia dintre obiectivele principale ale educaţiei. Această ne duce la
următorul punct.

Din punct de vedere educaţional, este foarte important de evidenţiat că, de fapt,
calculatoarele forţează utilizarea unor gânduri şi raţionamente formale de tip special: cele care nu
pot fi introduce în maşină sub formă de comenzi sau instrucţiuni. Nu este posibilă utilizarea
oricărui fel de program, fără să I să se dea comenzi (scrisul italic al cuvântului “oricarui” a fost
obţinut cu ajutorul comenzii CTRL+ I; utilizarea pictogramei corespunzătoare ar însemna acelaşi
lucru pentru utilizator). Aşadar, în această acţiune, gândirea utilizatorului este redusă la ceea ce
poate fi interpretat de maşină. Educaţia ar trebui să aibă ca unul din cele mai înalte obiective ale
sale dezvoltarea înceată a capacităţii de gândire logică şi obiectivă, astfel încât să devină liberă şi
creative la vârstă adultă. nu se poate gândirea este prea devreme forme rigide moarte, precum
cele cerute de orice , mult de computer, care lucrează la un nivel strict formal.

15
 Internetul

Un copil care utilizează internetul nu are nici o restricţie în afară cazului când părinţii
utlizeaza aşa-numitele “filtre” care împiedică accesul la anumite locaţii şi/sau permit accesul
numai la anumite locaţii. Dacă părinţii în general nu încearcă sau nu reuşesc să limiteze utilizarea
televizorului, cum ne putem aştepta că vor reuşi în cazul calculatorului? Cea mai maulta
informative accesată prin internet nu are un context în ceea ce priveşte copilul. Internetul
reprezintă ceea ce se poate numi “educatie libertina”: copilul face ce vrea şi când vrea. Este exact
contrariul a ceea ce educaţia ar trebui să fie (din moment ce nu există nici un adult care să
aprecieze ce este mai bun pentru ei). Copii şi ţinerii au nevoie de o orientare constanţa spre c ear
trebui să citească sau să înveţe.

Evident, întotdeauna trebuie lăsat puţin loc şi pentru libertate în activităţile programate,
altfel creativitatea este omorâtă. Intiutiv, copii aşteaptă un ghid în dezvoltarea lor şi o lipsă de
orientare poate provocă serioase dereglări în comportament. Prin tradiţie, părinţii aleg, de
exemplu, cărţile pe care le citesc copiii lor,; profesorii ce trebuie sa li se predea şi sub ce formă,
potrivit cunoştinţelor, dezvoltării şi mediului elevilor. Această nu se întâmplă în cazul
internetului. Un instrument pentru adulţi, complet decontexualizat, oferit copiilor şi
adolescenţilor, provoacă un effect de maturizare precoce, permiţându-le să între în contact cu o
informative care nu este potrivită pentru maturitatea şi mediul lor.

Orice grăbire a maturizării fizice şi psihice a copiilor şi adolescenţilor este foarte

dăunătoare pentru ei: în educaţie şi în dezvoltarea personală nu este posibil saltul peste etape fără
efecte negative ulterioare.

Spaţiul virtual

Internetul este o reţea de calculatoare. Mai precis, o reţea de reţele, formată din mii şi mii
de reţele de calculatoare interconectate astfel încât se pot “vedea şi gasi” unele pe altele. Bazele
ei au fost puse în 1968, când s-a construit o reţea care unea centrele de cercetare din Statele
Unite ale Americii. Internetul comercial a luat naştere la mijlocul anilor ‘90, o dată cu
dezvoltarea programelor de navigare Web şi cu evoluţia interfeţei acestora. Actualmente peste
300 de milioane de oameni folosesc Internetul.
 Internetul tinde să devină infrastructura de bază a societăţii moderne. Unele planuri de
viitor ale diverselor firme din domeniul comunicaţiilor vizează crearea unei superretele care să
înglobeze nu doar calculatoare, ci şi televizoare, telefoane celulare, automate bancare,
distribuitoare automate de bilete, camere de luat vederi, aparatură electrocasnica, incercandu-se
crearea unei reţele omniprezente. Spaţiul cibernetic a devenit o noua frontieră în cadrul relaţiilor
sociale. Oamenii îşi fac prieteni, colegi, iubiţi şi duşmani prin intermediul internetului.

Fără îndoială, acest extraordinar mijloc de comunicare induce schimbări în modul de

gândire şi de percepere a lumii, în modul de raportare la realitatea înconjurătoare, în
comportamentul oamenilor. Comportamentul internautului depinde de predispoziţiile sale
psihologice, de rolurile sociale pe care le îndeplineşte, de relaţiile interpersonale în care intră, de
contextul social în care trăieşte. Fiind un mediu interactiv, accesarea şi folosirea informaţiilor se
face în funcţie de acest context.

Nevoile care sunt satisfăcute prin utilizarea internetului

Motivaţia umană este organizată în jurul unui sistem de nevoi intercondiţionate. O

persoană poate identifică uşor nevoile conştiente pe care le are, însă cele inconştiente constituie
sursă energetică centrală. Când oamenii devin pasionaţi, chiar obsedaţi de o activitate sau o
persoană, este din cauza că respectivă activitate sau persoană se adresează unor dorinţe
importante şi de multe ori inconştiente. Sănătatea psihologică este expresia fluidă a satisfacerii
nevoilor - o urcare şi o coborâre naturală a apetitului. Când nevoile sunt suprimate, ignorate,
deviate sau prinse în cercul vicios al unei satisfaceri superficiale sau indirecte, rezultatul poate fi
o fixaţie patologică sau o dependenţa. În sănătatea psihologică, conştientizarea şi satisfacerea
nevoilor duce la o mai bună integrare a unui Eu mai puternic. În patologie şi în dependenţa Eu-l
devine fragmentat.

Nevoile pe care tinde să le satisfacă utilizarea excesiva a internetului sunt următoarele:

1. Nevoia de suport social - internetul oferă (uneori) iluzia unei relaţii de prietenie, iar
persoanele cu care sunt dezvoltate legături şi discuţii pe termen lung satisfac această nevoie de
suport social, care însă duce la o relaţionare mult redusă offline.

17
 2. Nevoia de comunicare - este mai accentuată la persoanele mai reţinute, mai timide în
viaţă reală, având ocazia, datorită caracteristicilor acestui mediu, să îşi exprime mult mai liber
părerile.

3. Nevoia de împlinire sexuală - anonimitatea şi deindividualizarea constituie mari

avantaje pentru oamenii cu o stimă de şine scăzută, şi o imagine de şine preponderent negativă.

4. Nevoia de a exprima trăsături de personalitate reprimate

5. Nevoia de recunoaştere şi putere

Aceste ultime două nevoi sunt oarecum satisfacute prin crearea unei alte imagini de şine,
prin eliberarea de constrângerile impuse de viaţă de zi cu zi cu scopul de a experimenta alte
posibile identităţi, alte roluri: un Sine ideal. A te reinventa pe şine, în afară de faptul că poate fi
amuzant, poate fi şi o cale de a satisface anumite nevoi. Identitatea socială difuză din spaţiul
virtual ne permite să reconstruim un Sine ideal care poate deveni o identitate/ viaţă secretă
desfăşurată în condiţiile confidenţiale ale internetului. Cei mai predispuşi în a dezvoltă o astfel
de identitate secretă sunt cei ce au o stimă de şine scăzută, trăiesc în mod frecvent sentimente de
inadecvare şi faptul de a fi dezaprobaţi de către ceilalţi.

Pasiunea pentru internet poate fi una sănătoasă, o dependenţa patologică, sau o fixaţie
aflată între aceste două extreme. Însă pentru a determină caracterul acestei pasiuni trebuiesc
analizate varietatea de factori/caracteristici care intervin în utilizarea netului7.

1. FLEXIBILITATE TEMPORALĂ

În spaţiul virtual există două tipuri de comunicare sincronă şi asincrona. Comunicarea

sincronă implică oameni care stau în faţă computerelor în acelaşi timp real, comunicând între ei
prin internet. Un astfel de exemplu îl constituie chat room-urile. Pe de altă parte, e-mailul şi
news-grupurile implică o comunicare asincrona, care nu presupune că interacţiunea dintre
oameni să se producă în acel moment. În ambele tipuri de comunicare, atât sincronă cât şi
asincrona (excepţie făcând video-conferinţele şi convorbirile telefonice via internet) există o
oarecare extensie a timpului. În timpul discuţiei purtate pe chat este nevoie de câteva secunde
până la un minut (sau chiar mai mult) până când cealaltă persoană să răspundă o întârziere
7
ŞUŞCU Anca Maria, Impactul familiei contemporane în educarea copiilor, 2010
semnificativă în comparaţie cu discuţiile “fata în fata”. Prin e-mail şi newsgrupuri oamenii pot
dispune de ore, zile sau chiar săptămâni până a da un răspuns. Virtualitatea creează un spaţiu
temporal unic, unde timpul interactiv se extinde în funcţie de situaţie. Această oferă o
convenienţă “zona pentru reflectie”, astfel încât, în comparaţie cu întâlnirile din viaţă reală,
oamenii dispun de mult mai mult timp pentru a reflectă asupra lucrurilor şi pentru a compune un
răspuns.

Unii dintre internauţii noi-veniţi trec printr-o perioadă de adaptare faţă de această noua
experienţă temporală. De exemplu, pot aştepta un răspuns imediat faţă de e-mailul trimis.
Entuziasmaţi în legătură cu acest tip de comunicare, ei presupun (poate într-un mod inconştient)
că partenerul lor de conversaţie va răspunde cu aproximativ aceeaşi viteză că şi într-o relaţie
directă. Utilizatorii de e-mail experimentaţi apreciază avantajele extensiei timpului şi înţeleg
faptul că diferiţi utilizatori au ritmuri diferite/personale de a răspunde în acest spaţiu virtual.

Internetul este un mediu aflat într-o permanenţă schimbare, fiind mult mai uşor să scrii şi
să rescrii infrastructura unui software decât să construieşti cu cărămizi, lemne şi fier. Şi pentru că
este foarte uşor să te mişti în spaţiul virtual, oamenii pe care- întâlnim membrii grupurilor online
se într-un mod rapid. Simţul nostru subiectiv timpului este cu schimbărilor din lumea care
trăim. contextul unui spaţiu virtual care imaginile, sunetele oamenii se într-un mod de rapid,
timpului trăit tinde fie.

2. MULTIPLICITATEA

Oamenii din toate părţile lumii poate comunica uşor cu chiar mii de persoane, toate
acestea prin conectare la internet. Folosind multiple aplicaţii (multitasking) poate “jongla” cu
multe relaţii într-o scurta perioada de timp sau chiar acelaşi timp, de exemplu pe chat prin
mesageriile instantanee, fără ceilalţi oameni fie conştienţi de acest lucru. Postând un mesaj pe
un buletin de informaţii (bulletin board) acesta poate atrage un număr infinit de persoane;
folosind un motor de căutare se “scana” milioane de pagini pentru a apoi atenţia unor anumite
grupuri de oameni/ informaţii. Internetul devine din ce ce puternic, pe ce “uneltele” de
căutare, filtrare contactare a unor persoane specifice/ grupuri devin tot. Abilitatea de a trece prin
atâtea posibilităţi de a relaţii online un fenomen interpersonal binecunoscut de către psihologi.

1.SENZAŢII REDUSE

19
 Faptul că a există comunicare vizuală şi/sau auditivă influenţează în mare măsură
comportamentul oamenilor şi relaţiile pe care aceştia le dezvoltă. Chat-ul multimedia,
conferinţele audio-video, internetul prin telefon sunt semnele viitoarelor dezvoltări tehnologice
în acest domeniu. Totuşi, experienţă senzorială a întâlnirilor în spaţiul virtual - văzul, auzul şi
combinarea acestor două este totuşi limitată. Rămâne încă majoritară comunicarea prin
intermediul limbajului scris. Chiar şi atunci când comunicarea audio-vizuală va deveni eficientă
şi uşor de folosit, oamenii nu vor putea totuşi (cel puţin în viitorul apropiat) să interacţioneze
fizic unii cu ceilalţi a€“ să strângă mână, să bată pe umăr, să se îmbrăţişeze sau să se sărute.
Experienţă senzorială limitată a spaţiului cibernetic are câteva dezavantaje semnificative, cât şi
câteva avantaje unice, comparativ cu întâlnirile din viaţă reală.

3. COMUNICARE TEXTUALĂ (DOMINANTĂ)

În ciudă calităţii senzoriale reduse a comunicării scrise, nu trebuie subestimată puterea

acesteia în calitate de formă personală de expresie şi de relaţionare interpersonala. E-mailul,
chat-ul şi mesageria instantanee continuă să fie cele mai uzuale metode de interacţiune online
deoarece sunt foarte uşor de folosit şi sunt comparabil mai ieftine că alte dispozitive multimedia.

Bazându-se pe abilităţi cognitive diferite faţă de vorbit şi ascultat, tastând propriile

gânduri şi citindu-le pe cele ale altora, acesta este un mod unic de a prezenţa identitatea cuiva, de
a percepe identitatea partenerului online şi de a stabili o relaţie. Mecanismele mentale implicate
reflectă un stil cognitiv diferit care oferă oamenilor posibilitatea de a fi mai expresivi, mai
subtili, mai organizaţi sau mai creativi în comunicare.

4. FLEXIBILITATEA IDENTITĂŢII

Absenţa indicilor ce caracterizează o întâlnire “fata în fata” are un impact ciudat asupra
modului în care oamenii îşi prezintă propria identitate în spaţiul virtual. Folosind doar
comunicarea textuală scrisă avem opţiunea de a fi noi înşine, de a ne exprimă doar anumite părţi
din identitatea noastră, de a ne asumă identităţi imaginare sau de a rămâne complet anonimi a€“
în unele cazuri chiar invizibili. În multe medii/ domenii putem folosi orice nume dorim, uneori
oferindu-ni-se chiar posibilitatea de a folosi diferite imagini (icons) personalizate. Anonimitatea
are un efect dezinhibant, cu două tăişuri. Câteodată oamenii îl folosesc pentru a putea manifestă
emoţii sau nevoi neplăcute, deseori abuzând (verbal) de alte persoane. , alte cazuri, permite
oamenilor fie sinceri cu privire la anumite probleme personale pe care nu le într-o relaţie .

5. PERCEPŢII ALTERATE

Simpla situaţie de a sta în faţa calculatorului şi de a privi monitorul poate induce o stare
alterată a conştiintei. Citind mailul sau textul de pe chat unii oameni trăiesc senzaţii de contopire
a minţii lor cu a persoanei cu care vorbesc. În lumile multimedia imaginare - unde oamenii îşi
schimbă formă, comunică prin diferite canale, trec prin ziduri, şi creează în mod spontan diferite
obiecte, fără a avea nici un fel de material - experienţă devine suprarealistă. Ea imită o stare de
conştiinţă asemănătoare viselor. Aceste stări alterate ale conştiintei, stări aproape de vis, pot fi o
parte din motivele care stau la bază atractivităţii spaţiului virtual, şi pot să ajute în explicarea
fenomenului dependenţei de internet.

6. STATUSURI EGALE

În cele mai multe cazuri, utilizatorii de internet au şanse egale de a se exprimă. Toţi -
indiferent de status, bogăţie, rasă, gen, etc. - pornesc de la acelaşi nivel. Această situaţie poate fi
numită “democratia internetului”. Deşi, în final, statusul unei persoane va avea oarecum un
impact asupra vieţii virtuale a acesteia, există un grad de veridicitate destul de mare în acest ideal
de democraţie în cadrul internetului. Ceea ce determină influenţa noastră asupra celorlalţi constă
în abilitatea noastră de a comunică (inclusiv abilitatea de a scrie), persistenţă noastră, calitatea
idealurilor noastre şi, uneori, modul în care ştim, din punct de vedere tehnic, să facem anumite
lucruri.

21
 7. SPAŢIU TRANSCENDENT

Spaţiul geografic nu contează în cazul comunicării virtuale. Este un spaţiu depăşit. Un

inginer din Germania poate discută cu o femeie de afaceri din California folosind un server din
Australia. Este o lume mică până la urmă. Irrelevanta geografiei are implicaţii importante pentru
oameni cu nevoi şi interese particulare. În viaţă reală aceştia pot să nu se afle aproape de alţi
oameni ce împărtăşesc aceleaşi nevoi şi interese, dar în spaţiul virtual acest lucru devine mult
mai uşor. Pentru grupurile de suport dedicate oferirii de ajutor anumitor oameni cu probleme,
acesta poate deveni un mare avantaj al virtualităţii. În schimb, luând în considerare oamenii cu
motivaţii antisociale, acesta poate fi considerat o trăsătură negativă a spaţiului cibernetic.
Depinde de perspectivă.

8. CAPACITATE DE ÎNREGISTRARE

Cele mai mult activităţi desfăşurate online, incluzând emailul şi sesiunile de chat, pot fi
salvate în fişiere. Spre deosebire de interacţiunile din lumea reală, utilizatorul de internet poate
salvă în permanenţă tot ceea ce s-a spus, de cine s-a spus, şi când anume. Deoarece aceste
interacţiuni se bazează doar pe documente, putem spune chiar că relaţiile dintre oameni sunt
aceste documente, şi că relaţiile pot fi a€œinregistrate” în permanenţă şi în totalitate. Aceste date
pot fi foarte folositoare pentru utilizatori. Astfel, ei pot reexperimenta şi reevalua orice parte
doresc din respectivă relaţie. Deşi este tentant să gândim despre textul salvat că o înregistrare
obiectivă a unor “bucati” din relaţie, este fascinant de urmărit reacţiile emoţionale diferite faţă de
acelaşi text, însă recitit în momente diferite. În funcţie de starea psihică a individului, acesta
atribuie cuvintelor diferite semnificaţii şi înţelesuri.

9. ÎNTRERUPERI MEDIA

Toţi ne aşteptăm că şi computerele şi internetul să interacţioneze cu noi. Totuşi, oricât de

complex şi de sofisticat ar deveni aparatele electronice, vor există mereu momente în care
software-ul sau hardware-ul nu vor funcţiona cum se cuvine, când diferite nereguli vor apărea
de-a lungul comunicării întrerupând astfel legăturile (conexiunea). Vor fi momente în care
sistemul nostru de telecomunicaţie nu ne va transmite nimic, nici măcar un mesaj de eroare.
Frustrarea şi supărarea pe care le simţim că reacţie la aceste blocaje spun multe despre relaţia pe
care o avem cu calculatorul şi cu internetul vorbesc despre noastră de ele, nevoia noastră de a le
. răspunsului face proiectarea diferitelor noastre griji anxietăţi aparatului care nu nici un feed-
back. Aceste fi numite găurile negre ale spaţiului cibernetic. Din fericire, unele enviromente
mediate de calculator robuste decât altele. Aceste diferenţe posibilitatea de a avea , de a
depinde predictibilitatea sistemului psihologice.

Comportamentul online este întotdeauna determinat de modul în care acele trăsături

interacţionează cu caracteristicile oamenilor prezenţi în acel mediu. Astfel, ne putem referi la
trăsături specifice ale utilizatorilor, spre exemplu abilităţile individuale de a folosi calculatorul,
scopul folosirii internetului, caracteristicile demografice (vârstă, statusul socio-economic,
ocupaţia, etc.). Există, de asemenea, în psihologie, mai multe sisteme teoretice care pot ajută în
examinarea modului de comportare a diferitelor tipuri de personalitate în spaţiul cibernetic - de
exemplu sistemul Myers-Briggs (MBTI).

Concepte utilizate:

23
 Televiziunea8 poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode și tehnici utilizate
pentru transmiterea electrică pe un canal de comunicație a imaginilor în mișcare.

Marele public. Efectele dăunatoare al televiziunei asupra audienței se pot grupa in mai
multe categorii: sociale, politice, psihologice, si medicale. Printre ele se afla folosirea mediului
pentru propaganda de stat sau comercială. Propaganda de stat in Romania este bine cunoscuta
din anii inainte de revolutie, dar fiind foarte primitiva in acele zile singurul efect era ridiculizarea
mediului si al guvernului. In timpul prezent situatia este mai grava, incat propaganda este la nivel
comercial mai sofisticat, cu rezultate nefaste asupra privitorilor, in special celor mai tineri.
Sesizate de aceasta situatie, autoritatile in mai multe tari incearca sa limiteze efectele negative.
Un aspect mai puțin cunoscut, însă important, este modul în care televiziunea servește pentru
propaganda unor puteri politice și/sau economice. Problema independenței televiziunilor este
departe de a fi realizata.

Calculator9, numit și computer sau ordinator, este o mașină de prelucrat date și

informații conform unei liste de instrucțiuni numită program. În zilele noastre calculatoarele se
construiesc în mare majoritate din componente electronice,

Internet10 desemnează o rețea ce interconectează 2 sau mai multe rețele autonome aflate
la mare depărtare unele față de altele. Internet se referă la rețeaua mondială unică de computere
interconectate.

Conform definiţiei de dicţionar noţiunea de dependenţa11 reprezintă o stare de

subordonare, atârnare, supunere, caracrerizata prin pierderea anumitor libertăţi. Majoritatea
oamenilor consideră că merită să urmărească ţelul de a avea o viaţă plăcută, uşoară, fără
monotonie, un stătut demn în proprii ochi şi în ai celorlalţi şi păstrarea controlului asupra
propriei vieţi şi dispoziţii.

8
http://ro.wikipedia.org/wiki/Televiziune

9
http://ro.wikipedia.org/wiki/Calculator

10
http://ro.wikipedia.org/wiki/Internet

11
http://www.alcoolism.org/alc_dep.html
 O împletire a acestor motive se află însă aproape de fiecare data la originea instalării
unei dependenţe. Această afirmaţie este susţinută de o regulă generală care spune că dacă un
comportament are că urmare imediată ceva plăcut, atunci acest comportament se va repeat, iar
dacă pe viitor plăcerea nu apare decât uneori, comportamentul mai degrabă se intensifică decât
se răreşte.

25