TEORIA DECALAJELOR INFORMATIONALE

Astăzi, societatea umană se prezintă, în mod specific, ca un stup de albine, al căror

zumzăit este dat de multitudinea comunicărilor. Tot ce se derulează, tot ce navighează, tot ce se
propagă azi este rezultatul comunicării. Nu există o moleculă de aer care să nu vibreze azi de
mesaje, aşa cum nu există aparat, gest sau mijloc care să nu fie audibil şi vizibil.1
Comunicarea reprezintă o forţă omniprezentă. Ea s-a impus de-a lungul ultimelor
decenii ca un sistem de putere de influenţă excepţională. Puterea comunicării nu este numai o
impresie, ea este reală. Influenţând toate vârstele, toate clasele sociale, comunicarea devine un
factor esenţial al stabilităţii unei societăţi. „Comunicarea înseamnă mai mult decât schimbul şi
transmiterea de informaţii; comunicarea crează şi menţine societatea, construieşte, pune în
circulaţie, propagă o identitate comună”2.
Comunicarea are un impact deosebit asupra aspectelor psihologice, morale,
economice, politice, creative, culturale şi educaţionale ale vieţii individului de rând. Ea
exercită o influenţă atât de mare, încât are capacitatea de a sugera individului ce anume trebuie
să gândească, cum trebuie să se comporte, ce să facă şi ce să spună. Comunicarea a devenit o
necesitate vitală atât pentru individ, cât şi pentru societate. Comunicarea are un rol important în
îmbogăţirea informaţiilor şi cunoştinţelor politice şi exercită o influenţă politicoeducativă,
formativă de durată. Majoritatea specialiştilor consideră că comunicarea acţionează ca un
factor cumulativ pe o lungă perioadă de timp. Efectul cumulativ pe termen lung al comunicării
se realizează nu numai prin informarea şi actualitatea politică, ci prin totalitatea formelor,
rubricilor – de la cele economice până la cele culturale şi de divertisment, constituind deci un
efect global al acţiunii acestora.

Dimensiunea socială a informaţiei

Comunicarea „bombardează” zilnic sute de milioane de oameni, oferindu-le

informaţii, opinii, publicitate, cunoştinţe, constituind una dintre cele mai importante
dimensiuni ale mediului social contemporan şi totodată, una dintre cele mai caracteristice
trăsături şi surse ale civilizaţiei actuale. Unii autori consideră că sistemul actual al
comunicaţilor a deturnat civilizaţia contemporană.
Efectele sociale generale ale comunicării pot fi considerate următoarele:
(1) schimbarea relaţiilor omului cu lumea înconjurătoare prin crearea unui mediu
artificial, a unei ambianţe informaţionale care formează „realitatea nemijlocită a omului
modern” şi care mijloceşte legăturile sale cu mediul social, favorizând modul său de a gândi şi
de a percepe lumea;
(2) informaţia comunicării de masă tinde să reducă sau să modifice relaţiile
interpersonale, care constituiau altădată structura principală a comunicării sociale;
(3) tehnologiile electronice de comunicare îl pun pe om aproape instantaneu în
contact cu evenimente din cele mai îndepărtate zone ale lumii, reducând astfel spaţial şi
temporal – distanţele dintre oameni şi societăţi, întărind interdependenţele mondiale şi creând
astfel, treptat, premisele formării unei „cunoştinţe planetare”. Astfel, comunicarea apropie
oamenii şi naţiunile, oferindu-le posibilitatea să se cunoască mai bine şi deci să poată conveţui
paşnic în atmosfera unei emulaţii sănătoase.
(4) extinderea şi multiplicarea efectelor sociale ale evenimentelor deosebite petrecute
într-o zonă a lumii, până la scară mondială, mass-madia fiind cel mai puternic şi mai larg
iradiant factor producător de „efecte multiplicătoare”;3
1
Drăgan, I. Opinia publică, comunicarea de masă şi propaganda în societăţile contemporane, Editura Ştiinţifică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1980, pp 30-36
2
Van Cuilenburg, J.J.,Scholten, O.,Noomen, G.W. Ştiinţa comunicării, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998, p 117
3
Idem, p 119
2
 (5) difuzarea în proporţii fără precedent, a cunoaşterii şi culturii în rândurile maselor
şi pe această cale transformarea şi îmbunătăţirea continuă a cunoştinţelor individului. Ample
cercetări evidenţiază că omul modern este într-adevăr informat, posedând graţie comunicării un
volum de cunoştinţe profesionale, politice, culturale de neatins altădată ;
(6) propaganda şi opinia publică devin factori de prim ordin ai influenţării şi
controlului social, ai practicii sociale.
„Mass-media contribuie la stabilitatea ordinii sociale. Ele aleg, organizează, definesc
şi amplifică. Ele sugerează semnificaţii şi perspective; oferă soluţii, asociază anumite grupuri,
anumite tipuri de valori şi comportamente, creează anxietate, legitimizează sau justifică statu-
quoul şi sistemul social. Ele structurează „imaginile despre lume” care ne provin şi aceste
imagini, la rândul lor, pot structura credinţele noastre şi modurile posibile de a acţiona.
Cu privire la efectele diferenţiate ale mass-media se face distincţia între „efectele
primare” ale comunicării („directe”) şi „efectele secundare” ale comunicării („indirecte“,
efecte pe termen mediu şi lung); exercitându-se asupra modului de a gândi, a simţi şi a acţiona
al oamenilor şi grupurilor sociale.
Comunicarea mediată nu se deschide, direct, tuturor: ea trece printr-o serie de relaţii
interpersonale. Receptorul se sprijină mai ales pe părerea liderilor de opinie, care servesc drept
intermediari între ei şi mass-media. Liderii îndeplinesc rolul de relee între mijloacele de
comunicare în masă şi opinia unui grup. Aceşti lideri de opinie sunt persoane expuse mai mult
la mass-media şi care se bucură de o puternică credibilitate. Privind rolul liderilor de opinie
Lazarsfeld a formulat ipoteza „comunicării în două trepte”: „ideile puse în circulaţie de radio şi
presă scrisă ajung, adesea, mai întăi la liderii de opinie şi, prin ei, la categoriile mai puţin
active ale populaţiei. Liderul de opinie prezintă informaţia într-o manieră, care face ca
informaţia să confirme concepţiile şi normele de viaţă ale lui şi ale grupului său”.4
Noelle-Neumann a elaborat o teorie despre opinia publică, denumind-o „spirala
tăcerii”. Teoria pleacă de la ideea că opinia publică obligă individul să se reţină, să nu-şi
divulge propriile opinii. Teama sa este alimentată de convingerea că importante sunt opiniile
majorităţii: „O parte a opiniilor par să domine, iar celelalte par să urmeze o curbă descendentă.
Astfel, tendinţa celor care împărtăşesc primul tip de opinii de a vorbi şi tendinţa celorlalţi de a
tăcea declanşează un proces de spiralare, care accentuează preponderenţa opiniei aparent
dominante “. Despre efectele mediatice se poate vorbi şi în alţi termeni, şi anume „creşterea
gradului de cunoaştere”. Ca efect mediatic, creşterea gradului de cunoaştere e abordată în
cadrul unei viziuni asupra rolului social al influenţei mediatice. Pentru Robinson, consumul
mediatic depinde de nivelul de educaţie, de diferenţa dintre autocunoscători şi complet
ignoranţi.5
Prin consumul mediatic, persoanele cu un statut economic înalt (venituri ridicate şi
educaţie superioară) acumulează mult mai rapid şi mai multe cunoştinţe decît persoanele cu un
statut social inferior. Acestă „creştere diferenţială a cunoaşterii “ implică faptul că, pentru
primul grup, ridicarea gradului de cunoaştere este mult mai rapidă.
Mass-media oferă acestui grup un mai mare profit de cunoaştere. Mass-media fixează
agenda publică; ele sunt acelea care, ca urmare a sistemului lor de selecţie şi focalizare ale
faptelor sociale, desemnează prioritatea subiectelor de discuţie de pe ordinea de zi: media
selectează anumite aspecte şi le notează pe propria lor agendă, iar publicul ajunge, mai
devreme sau mai târziu, să facă acelaşi lucru. Mass-media, dacă nu determină modul nostru de
a gândi, ne impun subiectele asupra cărora avem de reflectat.

4
Iluţ, P., Rotariu, I. Sociologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, p 96
5
Noomen, G.W. Ştiinţele comunicării, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, p 121
3
 Informaţia în domeniul economic

Comunicarea s-a infiltrat prin numeroase reţele în toate domeniile vieţii sociale,
inclusiv şi în economie. Fluxul permanent al informaţiei a devenit vital pentru viaţa
economică. Fără îndoială, comunicarea este astăzi o forţă economică preponderentă, cu
potenţialităţi enorme, după cum este şi un aspect determinant al progresului. Element din ce în
ce mai important în cadrul economiei naţionale, ea reprezintă o parte tot mai mare din produsul
naţional brut al fiecărei ţări, ceea ce antrenează unele repercusiuni directe asupra productivităţii
şi în domeniul forţei de muncă. Progresul telecomunicaţiilor a făcut posibilă transmiterea
instantanee a informaţiilor, nemaifiind necesară întotdeauna deplasarea unui personal calificat
şi modificând astfel, însăşi natura muncii unor categorii de oameni. Conjugată cu domeniul
forţei de muncă, comunicarea oferă la ora actuală perspective de dezvoltare tot mai mari şi
deţine rolul de pivot central în economia internaţională. O dată cu mijloacele moderne de
comunicare, amplasarea întreprinderilor a suferit unele modificări: numeroase uzine pot fi
transferate la mari distanţe şi există posibilităţi de a decide liber asupra locului de implantare a
unor activităţi din domeniul comercial sau bancar, sau al companiilor aeriene, etc. Omul
modern resimte enorm importanţa majoră a rolului comunicării şi informaţiei în cadrul
economiei.6
Comunicarea are un rol important în promovarea industrializării şi a modernizării
economiei, atât în ţările avansate din punct de vedere economic, cât şi în ţările în curs de
dezvoltare, constituind un factor al proceselor de dezvoltare economico-socială. Multe ţări
elaborează o adevărată strategie de dezvoltare a comunicării şi alocă sume importante pentru
crearea infrastructurilor necesare.
Comunicarea este repartizată inegal în lume. Unele ţări dispun integral de capacitatea
de a produce cantitatea de informaţie de care au nevoie; altele nu au deloc, ceea ce antrenează
grave dificultăţi în dezvoltarea lor. Aceste disparităţi au consecinţe extrem de grave în
domeniul informaţiei tehnologice. Problema informaţiei în domeniul cercetărilor ştiinţifice şi al
progresului tehnologic capătă azi o dimensiune nouă, ţinând seama de creşterea exponenţială a
volumului informaţiei disponibile şi de complexitatea crescândă a informaţiei cu caracter
interdisciplinar din cercetare, de problematica din ce în ce mai vastă; informatica este azi o
resursă economică esenţială, reprezentând rezultatul eforturilor de cercetare şi de gândire ale
omenirii de ieri şi de azi. Ea este elementul cheie al dezvoltării endogene şi factorul de bază al
progresului umanităţii.
Informatica afectează metodele de asamblare, de analiză şi trianaliză a datelor
ştiinţifice. Ea este o garanţie a rapidităţii şi a credibilităţii datelor puse în circulaţie. Informatica
reclamă elaborarea unei strategii a comunicării care să acorde o atenţie deosebită
beneficiarilor, facilitând evaluarea datelor, reasamblarea lor, sinteza informaţiilor. Este necesar
ca dezvoltarea infrastructurilor naţionale să fie sprijinită astfel, încât ţările să aibă acces la
rezervele mondiale ale informaticii şi să poată contribui la lărgirea bagajului de informaţie
existent la nivel internaţional; prin informaţii de origine locală, ceea ce constituie o condiţie a
succesului unei organizări şi a unei dezvoltări naţionale endogene.7
Investiţiile necesare destinate comunicării sunt din ce în ce mai mari.Ţările bogate se
bucură de un avantaj structural ferm în edificarea viitorului. Această realitate economică face
legătură între problemele comunicării şi noua ordine economică mondială. Schimbările ce se
impun în domeniul vieţii economice şi în cel al comunicării sunt strâns legate şi inserate în
procesul care va duce la o diviziune internaţională a muncii mai dreaptă şi mai echitabilă.

6
Ionescu, I., Stan, D. Elemente de sociologie, Editura Univers Al. I. Cuza, Iaşi, 1997, p 131
7
Ibidem
4
 Este de neconceput rolul informaţiei şi al comunicării în economie, locul ce revine
acestora în strategiile dezvoltării ori necesitatea investiţiilor ce trebuie făcute în acest domeniu,
în fiecare ţară şi la nivel mondial.

Cultura internetului şi rolul său în socetatea globală

Explozia informaţională mondială din ultimii ani se datorează în mare măsură

dezvoltării rapide a reţelei mondiale de telecomunicaţii ale Internetului. Internetul este prima
tehnologie care realizează o schimbare radicală a mentaliţătii oamenilor, fiind un mijloc de
comunicare de masă care dă o anumită libertate de acţiune utilizatorilor săi.
Internetul este o colecţie întinsă de calculatoare care cuprinde întregul glob,
conectând la un larg sistem electronic de servicii, resurse şi informaţii guvernamentale,
militare, educaţionale şi comerciale, cât şi persoane fizice. Sunt utilizate o serie de convenţii şi
instrumente pentru a crea imaginea unei singure reţele, cu toate că calculatoarele din reţea se
bazează pe platforme hard şi soft foarte diferite.8
Prin intermediul Internetului întreaga planetă ne stă la dispoziţie; putem să
comunicăm, să partajăm resurse, să împărţim date cu oamenii de pe partea cealaltă a străzii sau
a lumii. Cel mai mare avantaj al Internetului este că el reprezintă un instrument ce oferă acces
la cantităţi vaste de informaţie din întreaga lume.Informaţiile sunt adevărata comoară a
Internetului. Există informaţii privind practic orice subiect imaginabil, ceea ce-i face pe oameni
să i se asocieze, să o utilizeze şi să contribuie la această comunitate în plină expansiune. Sunt
disponibile atât de multe informaţii, încât nu avem nici o şansă să le citim pe toate şi nici
măcar să le găsim pe toate. Pe Internet se pot căuta o informaţie despre o carte sau se poate
face o rezervare la avion; se verifică starea vremii; se caută ultimele ştiri, se publică gratis un
anunţ de publicitate; se poate face cumpărăturile on-line: cărţi, muzică, computer etc.
Majoritatea serviciilor oferite de Internet pot fi utilizate navigând prin WWW (World
Wide Web), adică prin conectarea la diferite calculatoare din reţeaua Internet, care conţin o
gamă largă de informaţii sistematizate. WWW este cea mai utilizată rampă de intrare pe
autostrada informaţională a Internetului.
Internetul reprezintă cel mai mare instrument de învăţare din lume. Prin Internet
putem găsi resurse de cunoştinţe, care ne permit să studiem practic orice disciplină imaginară.
Internetul schimbă cu adevărat modul în care se desfăşoară afacerile.
Interactivitatea, globalizarea, reducerea costurilor de producţie şi distribuţie, precum
şi posibilitatea de personalizare a serviciilor fac din Internet mediul propice pentru extinderea
unor afaceri. Internet a devenit ţinta favorită a întreprinzătorilor pricepuţi, care vând de toate,
de la acţiuni până la CD-uri, cutii muzicale, calculatoare etc. Pentru momente de relaxare
Internet oferă jocuri electronice, puzzle-uri, situri Web umoristice de la cele destinate unui
singur utilizator până la realităţi virtuale multiutilizator.
Internet este un loc unde succesul este limitat doar de dorinţa noastră de a explora, a
învăţa, a creşte. Odată pătrunşi în acest sistem fantastic dacă ştiţi unde vreţi să ajungeţi şi cum
să ajungeţi acolo – puteţi naviga în spaţiul cibernetic, călătorind de la un calculator la altul, de
pe un continent pe altul.
Poşta electronică (e-mail) este cea mai des utilizată facilitate oferită de Internet. Ea ne
permite să trimitem mesaje oriunde în lume, putând ataşa la ele şi alte tipuri de fişiere, precum,
documente, foi de calcul sau chiar sunete şi grafică. Poşta electronică sporeşte accesul la
informaţie şi posibilităţile de a comunica cu alţii din întreaga lume.
Natura distributivă a Internetului, cu acces quasi-universal, a facilitate şi forţat o
propagare fără precedent a informaţiilor de natură tehnică, ştiinţifică, economică, politică,
contribuind la democratizarea comunităţii umane.

8
Drăgan, I. Opinia publică, comunicarea de masă şi propaganda în societăţile contemporane, Editura Ştiinţifică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1980, p 120
5
 Tehnologia comunicării

În ultimii douăzeci de ani comunicarea mediatică a cunoscut transformări

semnificative. Suntem în mod definitiv şi radical marcaţi de revoluţia tehnologică, care a
transformat cotidianul, determinând profunde transformări socio-economice, dar şi
comunicaţionale. Tehnologia progresează în aşa fel, încât să facă posibilă într-o zi desfiinţarea
barierelor dintre indivizi şi naţiuni. Totodată noile cuceriri tehnologice au adâncit decalajele
dintre state, dintre oameni şi generează peste tot mari dileme şi primejdii, de la cele ecologice
la cele militare.
Utopiile tehnice se amestecă cu cele sociale pentru a proslăvi televiziunea abundenţei,
care permite conectarea în direct la toate spectacolele lumii, telematica cea care faciliteză
accesul la cunoaşterea acumulată în marea enciclopedie virtuală, telefonia mobilă, care îi pune
în legătură pe noii nomazi, unii cu alţii etc. Aceste tehnici vor modifica raporturile dintre
spaţiul public şi cel privat, vor zdruncina organizarea muncii şi vor transforma funcţionarea
democraţiei.
Noile tehnologii de informare şi comunicare convergente din ce în ce mai complexe
(cablul, satelitul, videotextul, microinformatica etc.) au determinat practic trecerea de la
societatea de consum la societatea informaţională. Transformarea societăţii într-una
informaţională şi comunicaţională se realizează mai întâi de toate prin crearea industriei TIME,
în cadrul căreia rolul cheie va fi jucat de industria computerilor şi evoluţiile tehnologice ce se
vor realiza în domeniul televiziunii.
Răspândirea nestăpânită a computerelor în ultimele decenii a fost denumită cea mai
importantă, unica schimbare în sistemul de cunoaştere. Societăţile high-tech încep să-şi
reorganizeze cunoştinţele, know-how-ul de zi cu zi necesar în afaceri şi politică devine cu
fiecare moment tot mai abstract. Disciplinele convenţionale se dezintegrează. Cu ajutorul
computerului, aceleaşi date sau informaţii se pot acum grupa sau „croi ” uşurinţă în moduri
absolut diferite, ajutând utilizatorul să studieze aceeaşi problemă din unghiuri diferite şi să
sintetizeze meta-cunoştinţele. Apariţia sateliţilor este foarte importantă pentru progresul
telecomunicaţiilor moderne. Satelitul a învins limitările distanţei, permiţând astfel un acces mai
uşor la colectarea şi răspândirea informaţiilor. A.C. Clarke crede că invenţia tehnică,
dezvoltarea comunicaţiei prin satelit la scară mondială vor avea posibilitatea înlăturării
deosebirilor economice, social-politice, culturale şi vor conduce la contopirea supranaţională şi
suprapolitică a omenirii. La baza noii ierarhii sociale el aşează casa cu antena de televizor,
pornind de la ideea că „deviza viitorului va fi: nu călătoriţi, intraţi în comunicaţie”.9
În studiile contemporane despre comunicare se pune adesea problema unificării
telecomunicaţiilor, audio-vizualului şi informaticii în vederea creării societăţii digitale sau aşa-
numitului ciber-spaţiu. În cadrul acestei societăţi digitale un rol important l-a jucat tehnologia
numerică (multimedia). Multimedia cuprinde ansamblul mijloacelor de comunicare prin care
informaţiile pot fi percepute vizual şi auditiv, în diferite, forme de prezentare.
Reunind telefonul, televizorul şi fax-ul printr-un calculator, avem acces la imagini
digitizate, la cărţi sau enciclopedii pe CD-ROM, putem transmite mesaje printr-o simplă
apăsare de taste şi putem întreţine dialoguri cu partenerii, pe care îi putem şi vedea, deşi se află
la distanţe foarte mari.
Multimedia face din calculator un partener umanizat, pe care îl putem asculta şi
întreba, care ne poate răspunde şi ne poate informa după dorinţele noastre. Multimedia devine
din ce în ce mai mult un serviciu pentru un public avid de a descoperi, cât mai multă
informaţie, de diferite tipuri, prin intermediul televizorului sau monitorului, a sintetizatorului
muzical, şi în final, prin televiziunea interactivă, devenind ceea ce obişnuim să denumim prin
home computers.
Multimedia oferă posibilitatea unor forme de interactivitate oferind telespectatorului
în cadrul aceluiaşi program alegerea teleshopingului sau a altor programe. Această evoluţie
9
A.C. Clarke apud Drăgan, I., op.cit., p 192
6
tehnică a determinat o îmbinare a tradiţionalului cu modernul la nivelul publicităţii, educaţiei şi
divertismentului.
Tehnologiile electronice şi microelectronice de transmitere şi redistribuire a
informaţiilor au lărgit sfera publicului, resursele de informare, documentare şi divertisment. În
acelaşi timp, ele generează efecte benefice pentru progresul societăţii, dar şi unele consecinţe
neaşteptate.
Tehnologia contemporană deschide perspective noi în dezvoltarea comunicării,
ridicând însă în acelaşi timp o serie de probleme şi riscuri. Opţiunea pentru un viitor în care să
se creeze condiţii pentru optimizarea sistemelor de comunicare în interiorul naţiunilor sau între
naţiuni depinde în largă măsură de un efort de luciditate, de un proces de conştientizare,
precum şi de raportul forţelor sociale.

Decalajul digital

Noţiunea decalajului digital este în strânsă legătură cu teoria societăţii informaţionale.

Cu ajutorul acestui indicator cercetătorii măsoară, în ce măsură pot participa anumite segmente
ale populaţiei în societatea informaţională.
„Decalajul digital” este traducerea aproximativă a expresiei englezeşti consacrate,
digital divide. În această expresie sensul cuvântului „divide” ne duce cu gândul la o prăpastie,
care separă comunităţile în funcţie de accesul la mijloacele de informare şi la comunicare.
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) defineşte noţiunea ca şi
„diferenţa dintre persoane, gospodării, domenii de afaceri şi zone geografice de nivel socio-
economic diferit în privinţa posibilităţilor de a accesa tehnologia informaţiei şi a
comunicaţiilor, respectiv utilizarea Internetului.” Se poate discuta despre acest fenomen pe
două planuri, cel internaţional, mondial pe de o parte, referitor la diferenţa dintre nivelul de
informatizare şi al infrastructurii de telecomunicaţii în statele dezvoltate şi cele în curs de
dezvoltare, şi pe plan naţional pe de altă parte, unde aceste diferenţe pot fi constatate la
categorii sociale, în funcţie de mediul de provenienţă (rural/urban), de sex sau pe criterii etnice.
Decalajul este cauzat de inegalităţile economice şi sociale dintre grupuri, acesta influenţează
accesul la informaţia digitală. Aceste diferenţe sau inegalităţi apar la nivelul cunoştinţelor de
operare calculatoare şi al utilizării tehnologiei de către cei prezenţi pe piaţa de muncă şi cei
marginalizaţi, bogaţi şi săraci, tineri şi bătrâni.

7
Bibliografie

1. Dolgu, Gheorghe, Criza Finanţe Teorii, Editura centrului de informare şi

documentare economica, 2009
2. Drăgan, I. Opinia publică, comunicarea de masă şi propaganda în societăţile
contemporane, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
3. Iluţ, P., Rotariu, I. Sociologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
4. Ionescu, I., Stan, D. Elemente de sociologie, Editura Univers Al. I. Cuza, Iaşi,
1997
5. Noomen, G.W. Ştiinţele comunicării, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000
6. Van Cuilenburg, J.J.,Scholten, O.,Noomen, G.W. Ştiinţa comunicării, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1998
7. www.politic.ngo.ro - digital: status quo şi perspective - Decalajul digital: noţiuni
de bază