Comunicarea de masă

Comunicarea este unul dintre cele mai importante procedee în menținerea și crearea
relațiilor umane, aceasta ajutând la formarea unor conexiuni. ”Din punct de vedere cronologic,
comunicarea este primul instrument spiritual al omului în procesul socializării sale. Comunicarea
umană se ocupă de sensul informației verbale, prezentată în forma orala sau scrisă și de cel al
informației non verbale, reprezentată de para limbaj, mișcările corpului si folosirea spațiului.”
(Iovanu, 2001)
Comunicarea poate fi folosită si cu scopul de a ne descarcă, ca printr-o confesiune,
conform Virgil Frunza „comunicarea poate avea, printre altele, și un rol terapeutic mai ales în
cazul unor situații limită sau stresante pentru individ caz în care, prin amintitul proces el își poate
descărca energia acumulată - mai ales prin confesiune - redobândind astfel starea de echilibru și
de confort psihic, stări absolut necesare in realizarea unor sarcini sau în desfășurarea unei
activități în condiții de siguranță și de eficiență.” (Frunza, 2003)
Comunicare este un proces care se poate realiza prin diferite modalități, precum, vorbe,
text, gesturi, mișcări ale corpului și chiar prin tăcere.
„În viața de zi cu zi omul interacționează cu alți oameni. Indiferent de context și situație
el nu poate să nu comunice și o face voluntar sau involuntar. Interacțiunea dintre oameni se
realizează prin comunicare, care reprezintă o relație dintre ei construită din emoții, sentimente,
atitudini și interese. Comunicarea este fundamentală atât pentru existența individuală cât și
pentru stabilirea raporturilor individului cu ceilalți, cu societatea. A comunica este esențial atât în
viața personală cât și în cea profesională, în acest ultim caz, raporturile ierarhice ridicând uneori
bariere greu de depășit” (GAITUR, 2018)
Comunicarea de masă este adresată societății de masa și generează o cultură de masă.
Conceptul de masă desemnează un mod specific de agreare a unor indivizi. Masa se constituie
dintr-un grup de oameni imens care nu se cunosc și nu sunt implicați în niciun fel de relație,
legătura dintre ei fiind doar urmărirea aceluiași produs cultural. (Coman, 2007)
Comunicarea se construiește pe baza a doua tipuri de relații: directe si indirecte. Relațiile
directe (interpersonale) au loc atunci când comunicare se face între doua sau mai multe persoane,
aflate în proximități spațiale, influențând-se unul pe altul. (Coman, 2007)
 În cazul relațiilor indirecte comunicarea este mediat de către suporturi tehnologice
precum telefon, calculator, televiziunea sau internet, dar si prin modelele clasice cărți, ziare,
scrisori. (Coman, 2007)
Comunicarea interpersonala este cel mai important tip de comunicare, acesta neputând fi
evitat de către oameni, depinzând de nevoia de dialog cu alte persoane. Comunicarea
interpersonală este cea realizată față în față „trebuie dezvoltată capacitatea de autoanaliză,
autocunoașterea, autoexpunere cât și cunoașterea barierelor și factorilor perturbatori care
îngreunează procesul comunicării”. (Valentina, 2011)
Sistemul comunicării de masa oferă un acces la informații democratic, permițând oricui
să consulte acele date, dacă își doresc. Acest acces la informații poate sa fie condiționat doar de
costul acestora. (Coman, 2007)
Ca prim rol al comunicării de masă este propagandarea valorilor și credințelor, aceasta
având o mare influență asupra publicului. .Comunicarea de masă se realizează sub forma de
producție de carte, presă scrisă, transmisii radio, televiziune si internet. (Valentina, 2011)
Marinescu clasifică comunicarea prin intermediul mass-media în câteva funcții: Funcția
de informare (ziarele, revistele, radioul, televiziunea și internetul); funcția de interpretare, care îi
ajută pe consumatori în interpretarea unor evenimente; funcția instructiv-culturalizatoare, funcție
realizată prin difuzarea de informații și cunoștințe; funcția de liant, aceasta generează un
mecanism de solidaritate socială; funcția de divertisment, televiziunea și radioul joacă cel mai
importat rol, fiind cea mai accesibilă metodă de divertisment. (Valentina, 2011).
Comunicarea de masă este un proces la întregul nivel al societății, având caracteristici
instituționale ușor de recunoscut. Aceasta este un amestec de scopuri, organizare și activitate
efectivă. Comunicarea de masă implică un număr mult mai mare decât orice alt proces de
comunicare, cu toate că are o intensitate mai mică. (Mcquail, 1983 )
Conform Denis Mcquail conversația dintre oameni acum este mai mult la nivel de mass
media sau conținutul acestora. Comunicarea de masă fiind legată de viața sociala a națiunii,
aceasta fiind influențată de evenimentele culturale și istorice care au loc. (Mcquail, 1983 )
Una dintre cele mai noi și importante canale de comunicare tehnologică este televiziunea,, relația
consumatorului cu ecranul a dus la o schimbare majoră în stilurile de viața familie și din viața
socială. Televiziunea este si factorul care influențează un popor întreg, acesta devenind cea mai
răspândită sursă de informare. “televiziunea este parte integrantă a culturii unui popor, alături de
alte tehnologii moderne care au survenit în epoca actuală” (SINIȚCHI, 2016)
Comunicarea de masa are la baza cei 3 M : societatea de masă ,cultura de masă si
comunicarea de masă.
Societatea de masă, concretizată de teoreticieni ca Auguste Comte, descrie
societățile moderne în care predomină formele de organizare la scară largă, marcate
de relații impersonale.
Cel de al 2 lea M, cultura de masă, a apărut, conform lui P. Brantlinger, ca o
expresie a decăderii culturii clasice în contactul cu masele, noile tehnologii si cu
lumea afacerilor. Potrivit lui C.A. Rootes, A fost concepută ca o cultură unificatoare,
lipsindu-i caracterul reflexiv.. În cultura de masă sunt incluse mai multe subculturi,
care se întrepătrund si se influențează reciproc: cultura de elită, specifica unui public
cultivat, cultura folclorica unde publicul acestei culturi are un caracter bine determinat
și în care folosește coduri culturale specifice, greu accesibile celor nefamiliarizați cu
folclorul respectiv; cultura populară care se adresează unor publicuri diverse și cultura
de masă, unei piețe largi si care consuma bunuri culturale.
Comunicarea de masă, s-a globalizat.. Conform lui C. Wright , comunicarea de
masă este orientată către audiențe largi, care nu sunt cunoscute de către comunicator
iar mesajele sunt transmise în mod public și sunt calculate astfel încât
să ajungă repede la public.
Sistemul mass-media este alcătuit dintr-o serie de instituții sociale, preocupate
cu producerea si distribuirea cunoștințelor. Folosirea unor tehnici de ultimă
generație pentru producerea și difuzarea mesajelor, organizarea inflexibilă
și reglementarea lor reprezintă principalele caracteristici ale acestui sistem.
Instituțiile de tip mass-media sunt de două feluri: instituții comerciale si
instituții de presă non-profit.
Instituțiile comerciale sunt cele care, in general, nu depind de o finanțare
externă, acestea întreținîdu-se singure, din propriul profit. Influența publicului se
realizează în mod direct, prin scăderea dau creșterea vânzărilor sau indirect, prin
scăderea propunerilor de publicitate.
Instituțiile de presă non-profit sunt susținute financiar din diferite surse, de
multe ori prin intermediul donațiilor. Acestea sunt susținute din diferite scopuri.
Partidele își oferă susținerea pentru promovarea unui subiect politic, cel mai des, in
timpul alegerilor. Un al scop pentru care aceste instituții non-profit sunt susținute, este
acela de a sprijinii unele valori culturale.
Presa este distinctă din punct de vedere al modului de abordare asupra
subiectelor: presă de calitate și presa tabloid. Presa de tip tabloid devine foarte
vândută unei mari categorii de consumatori prin combinația acesteia intre informare și
divertisment. Presa de calitate ajunge la un public nișat, elaborat, doritor de informații
si dezbateri elaborate.
Colin Sparks împarte tipurile de jurnalist in 5 categorii: presă serioasă, care se
axează pe subiecte politice, economice. Presa semi-serioasa, are același caracteristicii
ca presa serioasă, doar că sunt abordate mai multe subiecte soft. Presa serioasă-
populară include ziarele, care conțin suficient scandal, divertisment si sport, dar si
care promovează subiecte serioase.
Presa tabloidă de chioșc, bazata de scandal, divertisment si sport, are un grad
mic de promovare a valorilor știrilor serioase. În cadrul presei tabloid de chioșc
subiectele de tip politic sunt abordate în timpul alegerilor. Presa tabloidă de
supermarket are același conținut ca presa tabloidă de chioșc, având uneori elemente
fantastice. Acest tip de presă este conceput pentru un anumit timp ce consumator, un
public limitat, interesat mai mult de subiectele de divertisment, decât cele serioase.

Bibliografie
Coman, M. (2007). Introducere in sistemul mass-media. Polirom.
Frunza, V. (2003). Teoria comunicării didactice. Constanța: Ovidius University Press.
GAITUR, G. (2018). Incursiune în dezvoltarea competențelor de comunicare. În Managementul
educaţional: realizări şi perspective de dezvoltare (p. 455).
Iovanu, S. (2001). Comunicarea. Curs de specializare pentru lucrãtori sociali în mediul rural.
Editura Waldpress.
Mcquail, D. (1983 ). Mass Communication Theory. An Introduction. London: SAGE
Publications Ltd.
Valentina, M. (2011). Introducere în teoria comunicării. CH Beck.