Academia de Studii Economice Bucureşti

Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică

Mass-media în educaţie
Efecte pozitive şi efecte negative

Bucureşti 2010

1
 Cuprins
Academia de Studii Economice Bucureşti.........................................................................................1
Cuprins.................................................................................................................................................2

Introducere

În economia viitorului, o economie bazată pe cunoaştere, cea mai importantă problemă de

politica internă nu constă în distribuirea averii, ci în distribuirea informaţiilor şi mijloacelor care
poduc avere.
Valorile fundamentale ale societăţii depind în prezent tot mai mult de modul în care
societatea tratează 3 chestiuni: educaţia, comunicarea şi tehnologia informaţiei(inclusiv mass-media)
şi libertatea de expresie.
Au existat, din partea unor cercetători, tentative de imaginare a unei societăţi moderne în
absenţa mass-media. Aceştia au recunoscut că , deşi critică comunicarea în masă, nu pot să
imagineze existenta umană, acum şi în viitor, altfel decât însoţită, chiar profund influenţată, de
mass-media. Mass-media, studiate cel mai adesea printr-o grilă interpretativă generată de conceptul
multifuncţional numit schimbare, pot fi considerate ca fiind importante instrumente al stabilităţii
unei societăţi1.
De când s-a impus ca o componentă esenţială a lumii moderne, sistemul comunicării de masă
s-a manifestat permanent ca un actor activ al jocului social, modelând celelalte subsisteme ale
societăţii: nici politicul, nici economicul, nici cultura şi nici viaţa cotidiană nu au putut scăpa de
presiunea exercitată de mesajele presei.
Mass-media este, pe lângă un mijloc de informare în societatea modernă, un factor al
educaţiei, chemat să amplifice, să constituie sau să diversifice experienţele cognitive şi
comportamentale ale indivizilor. Acţiunile acestui mediu educogen, ca şi ale celorlalte medii: şcoală,
familie, biserică, instituţii culturale, trebuie să se conjuge pentru a modela adecvat comportamente şi
conştiinţe în acord cu marile idealuri ale epocii.

1
Popa, Dorin, Mass-media astazi, Ed. Institutul European, Iaşi, 2002

2
 Relaţia dintre mass-media şi procesul dezvoltării personalităţii copiilor a stârnit dintotdeauna
numeroase controverse, deoarece influenţele execitate asupra lor prezintă o însemnătate aparte. Dacă
adulţii dispun de un fond spiritual relativ cristalizat şi, în consecinţă, sunt capabili să selecteze critic
şi să asimileze conţinutul mesajelor mass-media conducându-se după un sistem propriu de valori
deja constituit, copii, aflaţi în plin proces de maturizare intelectuală, afectivă, morală şi civică sunt
mai uşor de influenţat în sens negativ.
Prin urmare, este necesară o reflectare asupra naturii ambivalente ale efectelor mass-mediei
asupra indivizilor în general şi a tinerilor în special, precum şi o evaluare a potenţialului sau de a
constitui un mijloc eficace de educare şi modelare a generaţiilor tinere.

1. Mass media în societate

1.1. Terminologie şi tipologie

Termenul de „mass-media” a rezultat prin asocierea cuvântului latinesc „media” (mijloace)
cu cel englezesc „mass”(masă). Astfel, noţiunea de mass media este folosită în literatură de
specialitate pentru a desemna suportul de difuzare şi tehnică de transmitere a mesajelor, precum şi
ansamblul instituţiilor care produc sau difuzează mesajele.
În general, mijloacele de comunicare în masă sau mass-media se constituie din: ziare,
reviste, televiziune, radio, cinema, internet şi alte suporturi care servesc la transmiterea mesajelor
către un număr mare de receptori (casete audio-video, CD-uri, DVD-uri etc.)

1.2. Funcţiile mass-media

Înainte de apariţia comunicării de masă, şcoala, biserica, familia deţineau poziţii cheie în
domeniul transmiterii stocului de cunoaştere al unei comunităţi, al informării publice, al modelării
unor atitudini şi comportamente. Mass-media este considerată de mulţi autori un cvasi-monopol în
domeniul informării ce în timp, au preluat multe din funcţiile pe care, până nu de mult, le
îndeplineau şcoala, biserica, familia. La început media au funcţionat “alături” de instituţiile
respective în ceea ce priveşte transmiterea stocului cultural şi de cunoaştere al unei comunităţi;
astăzi aceste instituţii funcţionează “alături de media”.
Problema funcţiilor mass-mediei este una din cele mai controversate chestiuni teoretice
legate de existenţa acesteia întrucât funcţiile nu pot defini în toată complexitatea ei, relaţia pe care
mass-media o întreţin cu întreg câmp social.
De-a lungul timpului, numeroşi cercetători au identificat şi propus un număr impresionant de
diverse funcţii ale mass-mediei:
3
Charles WRIGHT (1960) A .CADET si B. CATHELAT (1976) Leo THAYER (1982)

1. Supraveghere 1. Antena 1. Socializare

Denis McQUAIL (1987) Francis BALLE (1988)

Roland CAYROL (1991)

1. Informare
Michel MATHIEN (1992)

Mihai COMAN (1999)

1. Informare

1. Evaziune

1. Informare
2. Exprimare a

2. Interpretare

3. De legatura

4. Culturalizare

5. Evaziune

6. Publicitara

4
 Însă în ansamblu acestea au fost dintotdeauna cinci la număr: informare, corelare,
comunicare, educare şi divertisment2.
Funcţia de informare. Mass-media reprezintă, în societatea modernă, una dintre cele mai
importante surse de informaţii. Prin spectrul larg de probleme şi emisiuni, indivizi aparţinând unor
categorii sociale diferite reuşesc să-şi asigure informarea generală, înţelegerea realităţii
înconjurătoare şi orientarea socio-profesională.
Funcţia de corelare. Mass-media se poate constitui într-o tribună de dezbatere a problemelor
vieţii. În acest cadru, sunt evaluate evenimentele, sunt cristalizate opinii şi sunt emise judecăţi de
valoare în legătură cu controversele apărute. În aceste condiţii, este semnificativ aportul adus de
mass-media la formarea sau remodelarea opiniei publice, a atitudinilor şi comportamentelor.
Funcţia de comunicare. Transmiterea valorilor şi modelelor culturale a fost, timp îndelungat,
controlată de familie, şcoală şi instituţiile religioase. În ultima vreme, mass-media a introdus valorile
în circuitul destinat publicului larg, acţionând ca un adevărat „difuzor de cultură”. Ion Albulescu
subliniază: „Se schimbă, în acest fel, condiţiile în care se realizează culturalizarea. Mass-media
acţionează ca o «instituţie a democratizării culturale», care face posibilă creşterea consumului de
bunuri culturale şi determină o anumită dinamică a cerinţelor, gusturilor, aspiraţiilor, atitudinilor şi
opiniilor maselor. Apare cultura de masă, ca urmare a faptului că un număr mare de indivizi intră în
contact cu valorile, fără intermedierea şcolii sau a altor instituţii abilitate.”
Funcţia de educare. Alături de şcoală şi de alte instituţii implicate, mass-media ocupă un rol
important în sistemul factorilor educativi, adăugând noi dimensiuni eforturilor generale de formare
şi dezvoltare a personalităţii umane. Ioan Cerghit menţionează că aportul educativ este adus în două
moduri: implicit şi explicit. În esenţă, funcţiile mass-media prezentate anterior încorporează funcţia
educativă prin realizarea informării, culturalizării, socializării individului. Mass-media oferă
posibilităţi educative spontane şi eterogene, dar este utilizată şi pentru realizarea unor activităţi
educative explicite.
Funcţia de divertisment. Această funcţie a mass-media a devenit din ce în ce mai importantă,
pe măsură ce oamenii petrec din ce în ce mai des în faţa televizorului timpul destinat relaxării,
recreării şi distracţiei. În opinia lui Ion Albulescu, mass-media creează şi o ambianţă compensatorie,
care permite refacerea echilibrului psihic al omului. Aşa cum notează în volumul Educaţia şi mass-
media/ comunicare şi învăţare în societatea informaţională, „Numeroşi autori (J. Stoetzel, E. Morin,
J. Cazeneuve ş.a.) au vorbit chiar despre un rol psihoterapeutic (catarhic) al mass-media: provocarea
unei reacţii de eliberare a individului, prin proiectarea şi trăirea simbolică a unor emoţii refulate sau
a unor conflicte nerezolvate, care îi perturbă viaţa psihică. Receptiv la masiva ofertă de divertisment
a mass-media, publicul larg are ocazia de a trăi prin procură, simbolic, ceea ce îi este refuzat în
înlănţuirea obişnuită a vieţii cotidiene.”

1.3. Influenţa mass-media asupra individului

Mass-media afectează profund societatea pentru că ele constituie o prezenţă constantă în
viaţa indivizilor; au o universalitate pe care nici o altă instituţie nu o are, de aceea analiza modului în

2
Petcu, Marian, Sociologia mass media, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002

5
care presa afectează societatea a constituit una dintre preocupările principale ale cercetătorilor mass-
media.
Efectele mass-media se pot resimţi în diferite zone ale societăţii. Denis McQuail afirma că
mass-media pot acţiona asupra indivizilor, a grupurilor, a instituţiilor, a întregii societăţi; şi că ea
poate afecta personalitatea umană în dimensiunea cognitivă (schimbarea imaginii despre lume),
dimenisunea afectivă (modificarea sau crearea unor sentimente sau atitudini) sau dimeniunea
comportamentală (modificările ale felurilor în care acţionează indivizii şi fenomene de mobilizare
socială). Din altă perspectivă, mass-media poate avea o influenţă pe termen scurt sau poate avea
nevoie de un interval de timp mai amplu pentru a deveni operaţională. Deasemenea efectele presei
pot crea schimbări dorite sau mai puţin dorite: pot fi rezultatul unui proces controlat, cum sunt
campaniile de presă, sau ale unor întâmplări aşteptate sau neaşteptate.
În bibliografia de specialitate este considerat că influenţa mass-media poate conduce la
realizarea acordului, identificării sau internalizarii valorilor sau sensurilor transmise prin intermediul
presei.
Acordul este definit ca fiind acceptarea conştientă a influenţei unui mesaj; pornind de la
ideea că există, între valorile pe care le promovează mesajul respectiv şi opiniile pe care le are, o
anume convergentă, individul adera la conţinutul mesajului. Adeziunea nu durează, ea putând fi
supusă reevaluărilor; este întâmplătoare şi nu atinge personalitatea individului în cauză. De exemplu
acordul cu privire la poziţia unui anumit lider politic poate dispărea atunci când publicul găseşte
elemente noi în evaluările celor ce discuta viaţa politică sau în acţiunile şi limbajul liderului
respectiv. S-a demonstrat în cercetări că mediatizare în exces a unei persoane publice poate avea un
efect invers celui dorit, efectul bumerang, ce duce la plictis şi dezinteres din partea publicului.
Identificarea defineşte asumarea valorillor promovate de sau prin sursa mass-media şi ca
rezultat imitarea comportamentului pe care aceasta îl promovează. Procesele de identificare sunt
evidente mai ales în domeniul divertismentului: tinerii se îmbracă ca vedetele preferate şi adoptă
atitudini şi moduri de a vorbi ale acestora, familiile îşi decorează casa conform unor stiluri propuse
de diverse reviste de specialitate. De cele mai multe ori, în televiziune, regizorii show-urilor
încearcă să creeze personaje cât mai familiare publicului-tinta, uşurând astfel identificarea şi
distribuind mesaje ce încearcă să atragă publicul; încearcă să obţină astfel „fidelizarea publicului”,
fie pentru creşterea reţelelor publicitare, fie pentru a creşte audienţă şi a consolida sprijinul electoral
când este vorba de raţiuni politice.
Internalizarea presupune asimilarea valorilor şi a modelelor de comportament difuzate de
mass-media şi transformarea lor în valorile care constituie concepţia despre lume şi în modul de a se
comporta şi de a acţiona al indivizilor. Prin internalizare se obţine maximul de eficacitate într-un
proces de persuasiune. Ca exemple a cazurilor de internalizare se pot aminti schimbările de
comportment consumatorist după o anume campanie publicitare (achiziţionarea de piese
vestimentare, cumpărarea unui nou model de televizor, P.C, etc), schimbarea orientărilor politice în
urma unei campanii de promovare a unui anume lider sau partid politic.
Obiectivul intermediar al mass-mediei este crearea dependenţei faţă de produs, ea
declanşându-se în momentul în care consumatorului i se inoculează senzaţia că ceea ce citeşte său
vede pe micul ecran este aidoma cu ceea ce gândeşte el însuşi. Această dependenţă este nu numai
responsabilă pentru consolidarea unor atitudini diferite de cele pe care le-ar dezvolta în mod normal
subiectul, da mai mult produc o translaţie în sistemul de valori al indivizilor.
Selecţia informaţiei din afinitatea de oferte a realităţii şi transformarea ei în produs mediatic
se produce cu unicul scop de a stârni o anume reacţie a individului.
6
 De cele mai multe ori reacţia urmărită este obţinerea aderării la un sistem de idei şi opinii
care să creeze şi consolideze în consumatorul de media un sistem de opţiuni care îl vor face pe
acesta să adopte atitudinile şi comporamentele urmărite de sursa de influenţare.

2. Mass-media, factor educativ

2.1. Mass-media ca resursa a educaţiei permanente

Lumea contemporană s-a confruntat şi continuă să se confrunte cu o multitudine de
schimbări la nivel global, în planul cunoaşterii, economicului dar şi al socio-organizarilor, ce au
devenit spre sfârşitul mileniului tot mai rapide şi profunde. Caracterul de complexitate şi
imprevizibilitate a făcut că uneori sensul schimbării să fie tot mai greu de controlat şi stăpânit.
Ele au indus mutaţii semnificative nu numai la nivelul indivizilor, a atitudinilor şi
comportamentelor acestora, a valorilor şi practicilor curente dar, în plan mai larg, au pus în discuţie
direcţiile de dezvoltare a le societăţii.
Cea mai importantă modalitatea de a diminua impactul crizelor economice şi nu numai
asupra indivizilor s-a considerat a fi implicarea conştientă a acestora în schimbările care se produc la
nivel social, investirea acestora cu rolul de agenţi ai schimbării. Acest deziderat impunea o nouă
viziunea şi asupra educaţiei.
În acest context, a devenit din ce în ce mai clar că sistemul tradiţional de învăţământ,
caracterizat în primul rând printr-un acces limitat, formalism durată fixă şi insuficienta în raport cu
volumul de cunoştinţe, nu mai corespunde exigentelor dezvoltării umane. Astfel, s-a conturat tot mai
evident necesitatea de a face apel la educaţia permanenta, ca o posibilă soluţie la problemele
educaţiei viitorului.
Educaţia permanentă nu este însă o formă de educaţie - ca cea formală, nonformală sau
informală, şi nici un nou tip de educaţie (precum cea intelectuală, estetică etc.), ci este un principiu
de proiectare şi organizare a educaţiei în perspectiva desfăşurării sale în diferite forme pe toată
durata vieţii3.
Educaţia permanenta înseamnă un proces integrator al tuturor influenţelor educaţionale, într-
un sistem coerent şi convergent, exercitate asupra individului - în modalităţi variate şi specifice - pe
toată durata vieţii sale.
Într-o astfel de perspectivă, responsabilităţile de formare iniţială ce-i revin şcolii nu asigură o
cunoaştere încheiată definitivă, suficientă individului pentru tot restul vieţii. Prin urmare, în afara
mediului şcolar, educogen prin excelenţă, influenţe educative de necontestat are mediul social
extraşcolar, un adevărat câmp formativ constituit de instituţiile sociale.
Pentru a se putea autoeduca pe tot parcursul vieţii, omul trebuie să se folosească cu iscusinţă
de mijloacele de socializare şi culturalizare pe care societatea i le pune la dispoziţie. Dintre acestea,
mijloacele de comunicare de masă se disting ca importanţă, pentru că oferă posibilităţi
incontestabile de realizare a educaţiei permanente. Mass-media pot reprezenta instrumente utile
pentru individ în realizarea educaţiei permanente, deoarece au capacitatea de a sprijini, cu rezultate

3
Cucu, George, Educaţia şi mass media , Ed. Licorna, Bucureşti, 2000

7
semnificative, îmbogăţirea orizontului de cunoaştere, contactul cu valorile culturii, adaptarea la
tendinţele manifeste în societate4.
În legătură cu acest subiect, Ioan Cerghit opina ca : „...mass-media formează al patrulea
mediu constant de viaţă al copilului, alături de cel familial, de cel şcolar şi de anturajul obişnuit de
relaţii”. Mass-media nu se substituie şcolii, iar influenţa sa este complexă, reprezentând un element
fundamental în relaţia dintre om şi mediul înconjurător5.

2.2. Mass-media şi scoala

Cum comunicarea de masă face parte din multiplele dimensiuni ale contextului socio-
cultural în care cresc şi formează copii, timpul afectat consumului de mesaje mediatice, îndeosebi
audio-vizuale, este mare, cu numeroase implicaţii imediate sau latente, directe sau indirecte,
previzibile sau imprevizibile asupra dezvoltării personalităţii lor aflate în plin proces de formare. Ca
urmare, modificări substanţiale se produc la nivelul personalităţii lor, prin generarea de opinii,
atitudini şi comportamente noi.
Creşterea influenţei mass-media în viaţa socială a provocat importante transformări în
ansamblul condiţiilor în care se desfăşoară acţiunea educativă. O educaţie modernă, adaptată
realităţii sociale nu poate face abstracţie de noile caracteristici ale vieţii socio-culturale.
Curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere a copilului nu mai sunt satifacute doar în cadrul restrâns
al clasei sau al experienţelor cotidiene extraşcolare. Mai mult decât un mijloc de divertisment, mass-
media sunt o fereastră larg deschisă spre lume, adesea fiind denumite „ochiul lumii”6.
Sunt oferite, pe acesta cale, posibilităţi de informare şi de instruire extrem de ample.
Transmiterea unei mari cantităţi de infoirmatie, printr-o prezentare accesibilă, plăcută, captivantă,
atrage tineretul, atâta intelectual cât şi afectiv. Exercitându-şi influenţă, alături de factorii
tradiţionali, acestea au adăugat noi dimensiuni fenomenului educaţional.
Prin asumarea frunctiei educative, mass-media nu se substituie şcolii, cum s-a aclamat
adeseori, ci se alătura acesteia în efortul de educare a tinerei generaţii.Acţionând convergent şcoală
şi mass-media se constituie într-un sistem de educaţie cuprinzător şi eficace, apt să satisfacă înaltele
formative pe care societatea contemporană le impune membrilor săi.
Dacă este folosită cum trebuie şi în suficientă măsură, comunicarea de masă poate conduce
la rezultate educaţionale semnificative. În urma studiilor de caz realizate în numeroase ţări, Wilbur
Shramm (1979) a ajuns la concluzia că mass-media pot face faţă cu succes unei mari trebuinţe

4
Crăciun, Cătălina, Mass-media ca factor educativ, www.c-cultural.ro

5
Cerghit,Ioan, Mass-media şi educaţia tineretului şcolar , Ed. Didactică Pedagogică, 1972

6
Mumford, Lewis, Cultura oraşelor, 1953

8
educaţionale, în cadrul şcolii şi în afara ei, contribuind la îmbunătăţirea cantităţii şi calităţii
învăţământului.Astfel acestea pot servi ca suporturi tehnice în predare şi învăţare sau ca simple
mijoace de informare pentru pregătirea şi specializarea cadreor didactice, alfabetizare şi educaţie
elementare, educarea adulţilor, lărgirea sferei de acţiune a şcolii, promovarea acţiunilor de
dezvoltare acomunitatilor în rândul tinerilor.

2.3. Mass-media şi modelarea comportamentelor

Cultura mass-media are conţinuturile şi valorile sale, limbajele, structurile şi efectele ei
specifice. Ca fenomen cultural integral ea este constituită deopotrivă dintr-o cultură produsă
(conţinuturi, structuri de programe, limbaj etc.) cât şi din una trăită.
Aportul educativ al mass-media se realizează prin transmiterea neîntreruptă a unui volum
mare de informaţii, impunerea de valori, atitudini, modele comportamentale, având, astfel, un rol
deosebit în constituirea codului socio-cultural al individului. Însă, spre deosebire de instruirea care
se realizează riguros şi planificat în sistemul clasic de învăţământ pe baza unor programe şcolare şi
sub îndrumarea unui personal calificat, mijloacele de comunicare în masă oferă informaţii în mod
spontan şi difuz, transformându-se într-o formă de educaţie de completare realizată în mod
neinstituţionalizat, în timpul liber.
În comunicarea mediatică, alături de codul lingvistic întâlnim un cod iconic, ce operează cu
imagini, un cod sonor şi unul simbolic, acţionând fie împreună fie unele într-o pondere mai
însemnată decât celelalte.
Conţinuturile mesajelor difuzate de mass-media au o mai mare influenţă asupra modului de a
gândi şi simţi al copiilor şi adolescenţilor decât asupra opiniei adulţilor. Acest lucru poate fi explicat
analizând problematica stadiilor de dezvoltare a Piaget, care în lucrarea Psihologia Inteligenţei,
demonstrează că evoluţia mentală nu apare ca rezultat al unor acumulări continue, ci are un caracter
stadial, pe etape, fiecare având o anumită structura specifică7.
Dacă până la vârsta de 4 ani copilul are o gândire simbolică şi preconceptuala, el
manifestând o atracţie deosebită faţă de imaginile viu colorate (desene animate) şi mai puţin de
productile radiofonice, între patru şi şapte ani copilul dezvolta o gândire intuitivă, pe care Piaget o
numeşte „gândire în imagini”. În acest stadiu, dorinţa de a imita este mai puternică decât
conştientizarea efectelor. Ei sunt fascinaţi de puterea şi actele adulţilor pe care sunt tentaţi să-i imite.
Sfera interesului pentru emisiunile TV se lărgeşte, sunt vizionate alături de desenele animate şi
emisiunele cu şi despre copii iar poveştile radiofonice încep să le stimuleze fantezia.
La vârsta de 7-12 ani copilul manifestă o mai mare deschidere la noutate iar până la 16 ani,
se cristalizează primele interese şi dorinţa de maturizare, de „a fi mare”. Este perioada când
preadolescenţii au nevoie de prieteni adevăraţi, de sfătuitori care să-i sprijine să depăşească criză de
identitate prin care trec. Dată fiind nevoia de comunicare specifică vârstei, emisiunile TV, radio,
revistele cu conţinut adecvat intereselor specifice pot reprezenta un adevărat mijloc nonformal de
comunicare dar şi unul nociv, dacă nu se respectă conţinutul adecvat vârstei şi intereselor copiilor.

7
Cucu, George, Educatia si mass media , Ed. Licorna, Bucuresti, 2000

9
 Între 16 şi 17 ani, se manifestă gustul pentru problematizare, pentru aderarea la teorii şi
sisteme. De cele mai multe ori, la această vârstă, adolescenţii îşi motivează comportamentele
existenţiale pe care şi le creează sau la care aderă. După 18 ani se stabilizează şi maturizează
interesele profesionale iar opţiunile capăta un caracter conştient. Ei cauta acele emisiune care
răspund nevoii lor de apartenenţa la o comunitate animată de aceleaşi interese. Acestea emit o
anumită muzica, promovează o anumită vestimentaţie şi comportament şi o anumită ţinuta (MTV,
Sprite, McDonald’s, CocaCola).
Astfel, mass-media pot exercita funcţia deosebit de importantă a pregătirii psihologice a
individului, inducându-i şi întreţinându-i anumite interese, determinându-l să reacţioneze conform
acestora.

2.4. Aspecte pozitive şi aspecte negative ale mass-mediei în educaţie

Evaluarea influenţei mijloacelor de comunicare în masă asupra indivizilor constituie de mai
multe decenii o preocupare majoră a cercetătorilor din diverse domenii.
Cu toate că există deopotrivă şi păreri pozitive şi păreri negative asupra efectelor pe care
mass media le are asupra personalităţii indivizilor, cele negative tind să aibă o pondere mai mare, în
principal, datorită mediatizării în ultima vreme a personajelor mediocrice, a evenimentelor mondene
şi nu promovarea culturii, a informaţiei şi a bunului simţ.
În ceea ce-i priveşte pe cei care au apreciat pozitiv comunicarea mediatică, efectele mass-
mediei se concretizează în fenomene cu o semnificaţie profund umanista: apropierea dintre oameni,
optimizarea relaţiilor interumane, democratizarea culturii, consolidarea democraţiei etc. Sunt aparate
şi promovate e această cale valori cu adevărat umane: demnitatea, echitatea, generozitatea, ordinea
libertatea.
Aceştia considera că consecinţele dăunătoare s-ar datora, de fapt, manierelor greşite de
utilizare. Nu mass-media, ca mijloace de comunicare de masă sunt vinovate de toate efectele
negative ce li se reproşează, ci conţinuturile mesajelor transmise şi instituţiilor care le propaga. O
parte din vina le revine şi membrilor publicului, care nu valorifica la nivelul unui act de cultură, de
cunoaştere autentică, receptarea mesajelor comunicării de masă.
În opinia lui H. Culea, mass-media ajuta la integrarea social-culturala a auditoriului, mai cu
seama prin înlesnirea capacităţii sale de deprindere a unor roluri civice, familiale, culturale, întăreşte
sentimental responsabilităţii sociale, sentimentul dăruirii, trebuinţă comunicării, cultiva aspiraţii,
idealuri.
Alte aspecte considerate pozitive sunt accesul facil şi ieftin la informare, sursa de relaxare şi

divertisment, mijloc de dezvoltare a comunicării interumane și înțelegere a situaților sociale,

dezvolta spiritul de competiție, de concentrare, de organizare şi ajuta la îndeplinirea sarcinilor

10
școlare și dezvoltarea spiritului moral și a conduitei școlare precum şi dezvoltarea de aptitudini de

orientare în alegerea informațiilor necesare.

Pe de altă parte, s-a manifestat cu virulenta o atitudine critică faţă de consumul de mesaje
mediatice, care ar avea o serie de efecte nocive asupra individului şi societăţii. Utilizarea exceiva a
mijloacelor de utilizare de masă, îndeosebi la o anumită vârstă, aceea de formare a personalităţii, ar
conduce la pasivitate şi comoditate în gândire, la căutarea unor forme facile , superficiale de
informaţie culturală, la anihilarea spiritului critic şi independenţei în gandirem la mediocritate
estetică şi morală.
O serie de cercetători considera că între mass-media şi deteriorarea morală a vieţii sociale
exista o strânsă legătură. În sprijinul acestor afirmaţii, cercetătorii supun atenţiei o serie de acte
antimorale şi antisociale la care ar fi incitaţi copiii, adolescenţii şi tinerii. Se au în vedere mai ales
acele manifestări de conduită care prin însăşi evoluţia lor, de la o anumită vârstă se pot impune în
viaţa acestora.
Comunicaţiile de masă, avertiză Paul Lazarsfeld (The People’s Choice, 1994), cultiva un
anume conformism social , care duce, în mod inevitabil, la omogenizarea, stereotipizarea şi
standardizarea comportamentelor.
Alte acuze ale mijloacelor de comunicare au fost aduse de M.L DeFleur şi S. Ball-Rokeach
care considerau că mass-media perverteşte valorile culturale ale publicului, descurajeaa creativitatea
şi stimulează creşterea delicventei.
În schimb, tot aceeaşi autori, considera că totuşi, mass-media este de folos deoarece demasca
păcatul şi corupţia, acţionează ca gardieni ai libertăţilor noastre de exprimare, informează despre
evenimentele ce au loc în lume şi ridică standardul de viaţă al indivizilor.
Jean Rousselet aduce însă şi alte date privind efectul mass-media asupra copilului şi
tânărului, nu tocmai promiţătoare. El spune:’’unii copii decepţionaţi de a descoperi odată cu vârsta o
lume foarte diferită de cea prezenta pe ecrane se răzvrătesc şi cauta să prelungească în viaţa de
fiecare zi ficţiunile cu care au fost obişnuiţi. Refuzând să se integreze în societate, ei se străduiesc să
o modeleze după imaginea care li s-a arătat şi în mod inevitabil, intra în conflict cu toţi cei care nu
împărtăşesc vederile lor romanţioase.
Herbert Marcuse (One-Dimensional Man, 1964) reproşa televiziunii faptul că are ca efecte
crearea şi satifacerea unor false nevoi spirituale, aplatizarea şi uniformizarea personalităţii, a
opiniilor şi gusturilor indivizilor, căci fluxul constant şi lipsit de diferenţieri al mesajelor sale este
acceptată fără prea multe rezerve critice.
Edgar Morin, H. Blumer, Hanser, susţin ideea că mass-media, şi în mod special filmul,
pledează în favoarea erotismului. Primele anchete statistice de sociologie a cinematografului
efectuate în 1930 de H. Blumer au relevat că love-making-ul (felul de a face curte) al adolescenţilor
era mimat după comportamentele respective din filme. Pe de altă parte, vedetele însele întreţin

11
asemenea modele nu numai prin rolurile jucate în filme, ci şi prin modul lor de viaţă. De la
promovarea erotismului şi până la accentuarea sexualismului nu este decât un pas.
Astfel de imagini provoacă la copii supraexcitare puternică, îi incita la violenţă, la
brutalitate. Violenţa în ficţiune se transpune cu uşurinţă în acte reale de violenţă. J. Cazeneuve spune
că răul cel mai mare nu constă în aceea că se arata scene de violenţă, ci că se creează acel amestec
între fictiv şi real care duce la confuzie mentală şi morală pentru copil, la dificultatea de a separa
fictivul de real. Adevărata semnificaţie a indiferentei faţă de violenţă, atât violenţa în fapt, cât şi
violenţa în ficţiune, este devalorizarea ideii de umanitate.
Majoritatea cercetărilor au concluzionat că originea violenţei, agresivităţii, şi a imoralităţii la
copii, trebuie căutată mai întâi de toate în raporturile lor personale cu părinţii, cu familia, cu
grupurile din care fac parte, cu şcoala, cu societatea. Aceştia ar fi factorii principali, mass-media
venind doar să întărească. Astfel, incitaţia mass-media la acte reprobabile ar devenii eficace numai
atunci când ar găsi un teren propice la subiecţii supuşi şi altor influenţe care le pot crea stări de
dezechilibru. R.Blehei, cercetător psihiatru din Columbia, afirma că pentru tinerii şi adolescenţii
care prezintă tulburări, televiziunea este o şcoală pregătitoare pentru delincventă.
În general, mass-media sunt acuzate că răspândesc mesaje pseudo-culturale, neexigente şi
standardizate, subminând capacitatea indivizilor de a gândi independent şi critic, ceea ce are ca
efecte apaltizarea spirituală, uniformizarea judecaţilor, opiniilor şi aspiraţiilor şi depersonalizarea.

De asemenea, se consideră că mass-media provoacă dependenta ceea ce duce la oboseală, stress și

depresii, scăderea rezultatelor școlare şi influenţează vocabularul tinerilor prin folosirea unor

cuvinte nepotrivite, în emisiuni dedicate acestora şi nu numai. O altă caracteristică negativă a mass-
mediei este formarea eronată a caracterului unui individ (în pricipal televiziunea). Datorită faptului
că individul se uită exagerat de mult la televizor, îi pot fi întipărite idei sau opinii subiective
transmise de programul vizionat.
Nu trebuie neglijat nici faptul că impactul mass-media cuprinde atât elevul cât şi profesorul.
El are numeroase posibilităţi să facă din informaţiile primite prin intermediul mass-media motive de
incitare a elevului la noi forme de acţiune şi comportament.
Deşi s-au făcut speculaţii, considerându-se că apariţia mass-media duce la uzurparea
prestigiului şi autorităţii profesorului, că periclitează încrederea elevului în autoritatea dascălului,
cercetările au demonstrat că nimic din toate acestea nu se întâmplă.
Într-o societate dominată de mass-media, şcoală va avea din ce în ce mai mult funcţia nu numai de
transmitere a informaţiei, ci şi aceea de selecţie, structurare şi sistematizare a informaţiei. Scoala
trebuie să dezvolte la elevi, spiritual critic, să promoveze capacitatea de discernământ şi de judecată,
faţă de un limbaj atât de echivoc cum este acela audio-vizual, să nu accepte fără un examen critic tot
ceea ce citesc, ce aud, ce văd, să-i ajute să-şi însuşească criterii de apreciere, ierarhizare şi selecţie,
de evaluare şi sintetizare a tot ceea ce este calitativ din avalanşa informaţională. De asemenea,
scoala trebuie să găsească mijloace şi modalităţi prin care să contraargumenteze dorinţa tinerilor de
a întrebuinţa informaţiile în scopuri antisociale.

12
 Concluzionând asupra atitudinilor pro şi contra efectelor mass-media în educaţie, atâta timp
cât educaţia cu ajutorul mass-media este făcută riguros şi inteligent, şi atâta timp cât şcoala nu
pierde din vedere influenţa certă pe care o au mijloacele de informare în masă asupra copiilor,
situaţia rămâne sub control.

3. Contextul şi metodologia cercetării

3.1. Studii şi sondaje anterioare privind influenţa mass-media

În România, de câţiva ani, se realizează monitorizări, sondaje şi studii privind influenta
mass–media, în special la TV, asupra publicului, inclusiv asupra copiilor şi tinerilor. Dintre
sondajele şi studiile relativ recent realizate, privind utilizarea şi influenţa mass–media, cu
metodologii riguroase şi rezultate recunoscute, amintim:
a) Studiul „Utilizare, atitudini şi aşteptări ale consumatorilor români de mass–media” realizat
de Institutul de Marketing şi Sondaje – IMAŞ, în primăvara anului 2004, la cererea CNA, oferă date
şi informaţii asupra relaţiilor complexe dintre media audiovizuale şi consumatorii de toate
categoriile. Concluziile acestui studiu au arătat că TV-ul continua să fie principalul mijloc de
divertisment pentru cea mai mare parte a populaţiei iar vizionarea TV a ajutat telespectatorii să
înţeleagă mai bine, în ordine: problemele corupţiei şi criminalităţii; situaţia copiilor abandonaţi,
abuzaţi; situaţia politică şi situaţia economică din România; problemele internaţionale; mai puţin,
problemele educaţiei şi ale culturii.
b) Studiul „Expunerea copiilor la programele Radio şi TV” realizat de Gallup România şi
Metrou Media Transilvania, în ocombrie 2007, la cererea CNA, oferă date reprezentative pentru
familiile cu copii (6- 14 ani), privind: accesul la mass-media; comportamente de petrece a timpului
liber (tipuri de activităţi, frecvenţa lor, preferinţele); semnificaţiile asociate TV; motivaţii şi
satisfacţii ale vizionarii TV; contextul social al vizionarii; expunerea la conţinuturi cu potenţial
negativ; selecţia programelor şi emisiunilor; modificările induse de consumul Radio şi TV. Dintre
rezultatele acestui studiu reţinem: copiii se uita la TV, în medie, peste 150 minute zilnic, iar în
weekend peste 200 minute zilnic; creşterea consumului de TV în timpul liber este asociată cu
frecvenţa scăzută a lecturii; TV desensibilizează copiii cu privire la comportamentele violente, îi
determină să creadă că violenţa este ceva firesc (20% dintre ei) şi să acţioneze imitativ (18% dintre
ei). Majoritatea părinţilor considera că şcoala rămâne o instituţie importantă de socializare, dar 20%
dintre ei cred că TV are efecte socializatoare mai puternice decât şcoală.
c) Studiul „Evaluarea reprezentării violenţei în programele de televiziune” realizat de Centrul
de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare al Universităţii Bucureşti, în perioada iulie –
decembrie 2008, la cererea CNA, s-a bazat pe monitorizarea şi evaluarea conţinuturilor violente din
emisiuni difuzate pe 10 canale de televiziune. Dintre concluzii menţionăm: modelul cultural al
identităţii editoriale a televiziunilor din România reproduce, în linii mari, modelul televiziunilor
americane şi vest-europene; în proporţie importantă, programele TV din România sunt producţii de
import (mai ales filme, seriale etc.) sau producţii autohtone în formate de import (emisiuni de
divertisment, clipuri muzicale etc.). Se constată: o tendinţă pozitivă, de reducere a numărului,
ponderii şi duratei în programe a scenelor de violenţă „reală”(din Telejurnale) şi violenta
„ficţională” (din filme); violenta „reală” are o pondere importanta; în programele difuzate de TV,
primul loc, este deţinut de violenţă fizică, urmată de violenţă verbală.

13
 3.2. Obiectivele cercetării
A fost proiectată cercetarea de faţă pentru a constata cum privesc diferiţi actori sociali
raporturile dintre educaţie şi mass-media. Pe lângă elevi au fost chestionaţi şi profesori, părinţi.
În domeniul educaţiei şi al ştiinţelor educaţiei, mass-media este recunoscută ca un factor
important al educaţiei informale. De asemenea, este cunoscută şi problematică efectelor negative ale
mass-mediei asupra adolescenţilor. Prezent cercetarea şi-a propus să determine modul cum privesc
diferiţi actori sociali statutul de factor educogen al mass-mediei.
Dintre aspectele care au fost cuprinse în motivarea proiectului, alegerea scopului, a
obiectivelor şi a ipotezelor menţionez:
a) Motivarea cercetării a pornit de la constatarea că mass-media este făcută răspunzătoare de
accentuarea superficialităţii, violenţei şi a imoralităţii la copii dar nu se pune accentul şi pe faptul că
aceste comportamente inadecvate ale adolescenţilor se datorează în parte şi adulţilor responsabili de
creşterea şi educarea lor. Aceştia de multe ori nu cunosc preocupările copiilor lor şi nu intervin în
procesul de selectare al informaţiilor care îi ”bombardează” în mod constant, la TV, radio, presa sau
internet.
b)Obiectivele cercetării s-au concretizat în încercarea de a răspunde la următoarele întrebări:
1. Cunosc profesorii impactul pe care media îl are asupra elevilor? Dacă da, cum încearcă să le
educe spiritul critic de selecţie a informaţiilor?
2. Sunt părinţii conştienţi de influenţă negativă a mass-mediei asupra comportamentului copiilor?
Cum combat aceste efecte negative?
3. Ştiu adolescenţii să filtreze informaţiile din media?

3.3. Instrumentele cercetării

Pentru îndeplinirea obiectivelor a fost proiectat un instrument de cercetare (chestionar)
pentru detectarea parametrilor obiectivi, precum: dotarea cu mijloace de receptare, nivelul
consumului de mass-media, utilizarea timpului liber s.a., ca şi a unor parametri subiectivi, precum:
motivaţia, orientările de valoare, aşteptările, evaluările şi satisfacţiile în legătură cu mass-media, pe
care subiecţii investigaţi le recunosc.
Cercetarea este realizată pe un eşantion reprezentativ de elevi aflaţi la vârsta adolescentei,
având totodată că obiectiv şi investigarea opiniilor profesorilor şi ale părinţilor, ca mediu
educaţional. Vârsta adolscentei a fost aleasă ca perioada în care se structurează atitudinile tinerilor
faţă de viaţă, societate, cultura.
Chestionarul pentru părinţi, cel pentru profesori şi cel pentru elevi a cuprins 5 întrebări cu
răspunsuri închise.Avantajul itemilor cu răspuns închis consta în aplicarea şi prelucrarea mai uşoară.
Un alt aspect metodologic privitor la proiectarea instrumentelor, îl constituie utilizarea unor
itemi de legătură - itemi comuni pentru două sau toate cele trei chestionare, care să evidenţieze
corelarea răspunsurilor oferite de cele trei categorii de subiecţi, sau, cu alte cuvinte, identificarea
influentelor socio-educationale asupra formării opiniei elevilor.
Administrarea şi aplicarea instrumentelor de cercetare s-a făcut în Colegiul Economic „Ion
Ghica” din Brăila. Chestionarele au fost confidenţiale.

3.4. Populaţia investigată. Caracteristici ale eşantionului

14
 Evaluarea percepţiei şi a impactului mass-media de către şi asupra tinerilor s-a realizat pe
baza unor instrumente specifice - chestionare de opinie adresate elevilor, cadrelor didactice şi
părinţilor acestora.
În cadrul cercetării a fost investigat un eşantion de 60 de subiecţi, dintre care 20 elevi în
vârsta de 15-16 ani, aflaţi în a X-a de liceu, din anul şcolar 2003-2004, 20 părinţi, un părinte al
fiecare elev intervievat şi 20 profesori din cadrul şcolii. În aceste condiţii, cercetarea s-a desfăşurat
simultan pe trei eşantioane de subiecţi, iar procedeul de selecţie s-a realizat aleatoriu.
Ca urmare a investigaţiei, au rezultat următoarele caracteristici ale populaţiei eşantionate,
cele mai importante referindu-se la principalii factori de influenţa privind educaţia elevului:
a) Eşantionul elevilor
Ø Eşantionul cuprinde 50% băieţi şi 50% fete;
Ø Puţin peste jumătate din eşantion sunt elevi proveniţi din familii cu educaţie de nivel mediu
liceu sau scoala tehnică, în timp ce un sfert din eşantion sunt elevi ai căror părinţi au absolvit
o instituţie universitară de scurtă sau lungă durată.
b) Eşantionul profesorilor
Ø Toţi subiecţii sunt absolvenţi ai învăţământului universitar, doi dintre ei absolvind şi studii
postuniversitare;
Ø Eşantionul cuprinde cadre didactice din diverse arii curriculare, 10 aparţinând ariei
matematica şi ştiinţe, 6 sunt profesori de limba sau comunicare şi 4 sunt profesori de ştiinţe
socio-umane ;
Ø Dintre profesorii investgati, aproape 80% sunt profesori titulari, restul sunt suplinitori;
Ø Aproximativ o treime dintre cadrele didactice investigate (6) sunt profesori diriginţi;
Ø În ce priveşte experienţa didactică, aceasta este susţinută şi de vechimea declarată în
învăţământ, eşantionul prezentând o distribuţie cvasiuniforma pe întreaga plajă de ani-
vechime, de la 4 ani la peste 20 ani predaţi în învăţământ. Vârsta subiecţilor este şi ea
uniform reprezentată în eşantion.
Ø Asemănător ponderii feminine ridicate în rândul cadrelor didactice din învăţământ,
eşantionul are o componentă preponderent feminină, cu o pondere de 70% a cadrelor
didactice femei.
c) Eşantionul părinţilor
Ø În componenţa eşantionului, aproape un (25%) dintre subiecţi au studii universitare, aproape
jumătate (50%) sunt absolvenţi de liceu, 15% au urmat cursurile unei şcoli profesionale şi
10% au doar şcoala generală absolvita;
Ø Marea majoritate a subiecţilor sunt mame ale copiilor (70%);
Ø Jumătate dintre subiecţi (65%) reprezintă familii cu un copil, un sfert (25%)au familii cu doi
copii, restul (10%) având câte trei sau mai mulţi copii;
Ø Categoria de vârsta cel mai frecvent reprezentată în eşantion este cea a părinţilor de 36-45
ani, cu 75%, urmată de cea a părinţilor de 46-50 ani (25%).
4. Rezultatele cercetarii
4.1. Rezultatele privind elevii. Interpretare.
Chestionarul a fost adresat elevilor adolescenţi din clasa a X-a de liceu. Am considerat ca
aceşti elevi sunt la o vârsta la care au acumulat deja o experienţă în raport cu mass-media, la care se
pot raporta cu discernământ şi interes. Nevoia de socializare, care depăşeşte cercul relaţiilor de
familie, scoala şi vecinătatea, are în oferta de mass-media un orizont posibil, şanse, dar şi capcane,
bariere, pe care elevii pot să le sesizeze. Fiind în clasa a X-a, în anul II, elevii nu suporta presiunea
15
adaptării sau absolvirii unui ciclu de învăţământ, astfel încât se afla într-o situaţie în care pot să
privească mai relaxat mediul în care trăiesc şi modul în care îşi gestionează timpul. Aflându-se la
vârsta la care tinerii îşi definesc identitatea personală, comunicarea opiniilor proprii reprezintă o
experienţă care le este favorabilă şi astfel pot să perceapă chestionarea în mod agreabil, fără
suspiciuni şi reticente. S-a putut constata de către cercetătorii care au aplicat chestionarele ca tinerii
au răspuns cu sârguinţă, seriozitate şi cu interes, rare fiind cazurile de terebilism în atitudine şi
exprimare.
Pentru prezentarea rezultatelor am considerat că sunt importante câteva domenii de interes
care au fost instrumentate cu întrebările din chestionar.
1) Cum este văzută televiziunea
Rezultate: Din răspunsurile oferite la primul item rezulta că cei mai mulţi dintre dintre elevi,
40%, se uita la TV pentru a-şi umple timpul liber iar 10% dintre ei pentru a-şi forma o părere despre
diferite fenomene şi evenimente sociale, politice, mondene.
Interpretare:Analizând răspunsurile la întrebarea 1 observam că ponderea cea mai mare de o are
variant c, adică teleiziunea este un mod de a umple timpul liber al elevilor. Astfel, deducem că
timpul liber reprezintă o resursă importantă şi o condiţie pentru consumul de mass-media. Se mai
observa că televiziunea este mai puţin considerată un mijloc de informare şi un formator de opinii
decât un stil de viaţă şi “un devorator” de timp liber.

2) Consumul de mass-media
Rezultate: Cea mai mare pondere de elevi se uită la TV, în medie cel mult 4 ore pe zi, urmată
de cei care petrec mai mult de 4 ore în faţa televizorului.
Interpretare:Analizând rezultatele la întrebarea 2 şi corelându-le cu cele de la întrebarea 1,
putem concluziona că elevii petrec foarte mult timp liber în faţa televizorului, fără a avea însă un
scop bine definit (cum ar fi aflarea de informaţii, înţelegerea unor fenomene, dezvoltarea culturii
generale etc).

3) Timp liber
Rezultate: 35% dintre elevi aleg să-şi petreacă timpul liber în compania prietenilor, un sfert
aleg televizorul iar cea mai mică pondere, de 5%, aleg să răsfoiască reviste.
Interpretare: Cu toate că, în ultima vreme, mass-media a câştigat teren în ceea ce priveşte
petrecerea timpului liber, majoritatea elevilor,dacă ar fi să aleagă, ar opta ieşirile în oraş sau
plimbările cu prietenii, ceea ce arată că TV nu creează o dependentă foarte mare în rândul elevilor.

16
 4) Motivaţia consumului de mass-media
Rezultate: Cei mai mulţi elevi, 45% , urmăresc o emisiune din plictiseală, iar un procent
însemnat o urmăresc deoarece şi cei din jurullor le urmăresc.
Interpretare: Observăm că răspunsul predominant la întrebarea 4 este plictiseala, la fel ca în
cazul întrebării 1. O pondere destul de importantă dintre elevi însă urmăresc diverse programe de
televiziune din curiozitate, fie au auzit fie le-a fost recomandată de colegi, prieteni sau cunoscuţi.
Acest lucru arată ca adolescenţii pot fi destul de uşor de influenţaţi de alegerile/preferitele celor cu
care intră în contact

5) Preferinţele în raport cu mediile de comunicare

Rezultate: Cei mai mulţi elevi aleg să se uite la filme şi să asculte muzică în detrimentul
ştirilor şi talk-show-urilor. Cărţile şi documentarele sunt o alternativă mai viabilă decât emisiunile
de divertisment şi ştiri
Interpretare: răspunsurile la acesta întrebare nu sunt deloc surprinzătoare, adolescenţii fiind
mai receptivi la vizionarea filmelor şi ascultarea de muzică decât la urmărirea emisiunilor de ştiri
sau talk-show-uri. Acest lucru este demonstrat de Marshall McLuhan care crede că ne putem raporta

la mass-media în două feluri. În primul rând se ţine cont de faptul că orice mijloc de comunicare
reprezintă o prelungire a simţurilor sau a unei părţi a propriului trup. În al doilea rând, mass-media
are puterea de a ne schimba mentalitatea, lucru oferit din clipa în care telegraful le-a oferit
oamenilor comunicarea rapidă la mare distanţă, adică ideea că pot “distruge” spaţiul.
În opinia lui Marshall McLuhan, un reper după care media modifică mentalitatea este forma
ori fidelitatea semnalului. Unele semnale media ajung la noi într-o formă completă, de înaltă
fidelitate. Altele, dimpotrivă, într-o formă lacunară, de fidelitate redusă. Prima presupune puţine
17
eforturi pentru asamblarea semnalelor într-un mesaj închegat. Cea redusă ne solicită simţurile pentru
a converti semnalele în mesaje. Acelaşi mesaj, expediat prin media diferite, va fi diferit. Media
“calde” se referă la imagini cu o claritate înaltă, uşor de receptat, bine conturate sau înregistrate. Nu
este nevoie să prelucrăm imaginea sau sunetul prin sistemul nervos central. Fidelitatea şi claritatea
reduse caracterizează media “reci”. Mesajele lor trebuie prelucrate, fiind vagi şi nedefinite

Media Sursa de informaţie Claritate Participare Tip de media

Televiziune Puncte luminoase Redusă Ridicată Rece
Cărţi Litere Ridicată Redusă Cald
Desene animate Puncte pe hârtie Redusă Ridicată Rece
Fotografii Imagine pe film Ridicată Redusă Cald
Telefon Undă sonoră Redusă Ridicată Rece
Film Imagini în mişcare Ridicată Redusă Cald
Internet Puncte luminoase Ridicată Redusă Rece

4.2. Rezultatele privind părinţii. Interpretare.

În cadrul cercetării există şi o dimentiune care vizează percepţia şi opinia părinţilor faţă de
impactul pe care mass-media îl are asupra adolescenţilor.
Familia este un important suport al educaţiei informale. De aceea, când vorbim despre
tânărul adolescent nu putem face abstracţie de câteva aspecte importante: vârsta şi caracteristicile
specifice ale vârstei, mediul social general şi cel şcolar, precum şi mediul familial
Studiind în particular influenta mass-media asupra tinerilor, precum şi nivelul calitativ şi
cantitativ al consumului de mass-media, ne dăm seama de importanta obişnuinţelor din familie, a
nivelului cultural al părinţilor şi a mediului socio-emotional în care tânărul s-a născut, a crescut şi s-
a format.
Opiniile părinţilor au creat o imagine de ansamblu asupra ofertei educaţionale din familie
făcută copiilor lor adolescenţi, asupra obiceiurilor de consum de mass-media şi asupra investirilor
simbolice faţă de mass-media. În proiectarea chestionarului au fost incluşi itemi care să evidenţieze
eventualii factori care îşi pun amprenta asupra educaţiei copilului pentru consumul mass-media, atât
factori personali, cât şi factori de natura familială.

1) Consumul de mass-media (copii)

Rezultate: Jumătate din părinţii intervievaţi au apreciat că, în medie, copii lor se uita maxim
2 ore la TV, iar ponderi egale de 15 % au considerat că se uita fie mai puţin de 1 ora fie mai mult de
4 ore.
Interpretare: Corelând rezultatele cu cele ale întrebării 1 din chestionarul adresat elevilor, se
observă că părinţii nu cunosc foarte bine programul copiilor în ceea ce priveşte petrecerea timpului.
Acest lucru este un semnal de alarmă, deoarece adolescenţii nu au un spirit critic dezvoltat şi fără
cineva care să le selecteze programele astfel încât să fie în concordanţă cu nevoia lor de dezvoltare
şi modelare a comportamentului, risca să fie influenţaţi negativ.

18
 2) Consumul de mass-media (părinţi)
Rezultate: cei mai mulţi dintre părinţi, 70% au răspuns că se uita la TV maxim 2 ore şi numai
5 % peste 2 ore.
Interpretare: Această întrebare are o strânsă legătură cu întrebarea 1, deoarece arata cum
influenţează comportamentul părinţilor comportamentul copiilor. Răspunsurile la cele 2 întrebări
arata ca părinţii nu cunosc programul real al elevilor şi ar putea exista o posibilă influenta din partea
părinţilor în ceea ce priveşte nu marul de ore în fata TV. Adolescenţii au tendinţa de a-i imita pe
adulţi, copiidu-le comportamentul şi preluându-le activităţile.

3) Selectarea programelor
Rezultate: 40 % dintre părinţi ar recomanda copiilor lor vizionarea de documentare şi
procente egale de 10 % vizionarea de filme, ştiri, emisiuni şi talk-show-ruri.
Interpretare: faptul că 40 % dintre părinţi ar recomanda copiilor emisiuni educative arată
faptul că aceştia sunt conştienţi că mass-media este un puternic factor educogen.

4) Implicarea în procesul de învăţare

Rezultate: jumătate dintre părinţi îşi ajută copii la rezolvarea temelor pentru acasă, 35 % îi
ajută ocazional şi 15 % niciodată.
Interpretare: cu toate că mai mult de o treime dintre părinţii intervievaţi au declarat că se
preocupă în mod special de evoluţia copiilor lor la învăţătură, ajutându-i pe aceştia în mod constant
la rezolvarea temelor pentru acasă, jumătate dintre ei îi ajută pe aceştia ocazional. Acest lucru
implica un risc major pentru copii deoarece sunt nevoiţi să găsească singuri surse de informare
pentru a realiza sarcinile de lucru şi de multe ori acestea nu sunt din cele mai sigure şi corecte surse.

5) Atitudinea faţă de recomandările posturilor de televiziune

19
 Rezultate: o pondere de 50% dintre părinţi ţin cont uneori de restricţiile de vizionare a
programelor TV, ramanad ca cealaltă jumătate să ţină cont (25%)respectiv să nu ţină cont de
recomdari (25%).
Interpretare: cei mai mulţi dintre părinţi ţin cont de recomandările făcute de posturile TV
pentru programele difuzate însă procentul celor care nu acorda suficientă atenţie şi a celor care nu
respecta aceste recomandări este destul de mare. S-a demonstrat prin diverse studii că vizionarea
unui program neadecvat vârstei poate duce la un comportament violent şi iresponsabil din partea
copiilor care adopta „realitatea” din filme drept realitatea curentă. De aceea, părinţii ar trebui să
acorde importanta restricţiilor de vizionare a programelor TV precum şi a site-urilor cu conţinut
explicit sau inadecvat adolescenţilor.

4.3. Rezultatele privind profesorii

Analiza următoare se va concentra pe răspunsurile profesorilor (care au făcut parte din
eşantionul reprezentativ ale cărui caracteristici au fost descrise în lucrare) la ancheta curentă.

1) Surse de informare externă

Rezultate: ponderea profesorilor care încurajează folosirea resurselor externe de informare
este egală cu ponderea celor care nu sunt de acord cu acest lucru
Interpretare:răspunsurile la acesta întrebare arata ca profesorii nu sunt pe deplin convinşi de
utilizatea mass-medie în procesul de învăţare.

2) Cum e văzută mass-media de profesori

Rezultate: cei mai mulţi dintre profesori (35%) considera că mass-media este un mijloc de
manipulare şi mai puţin o sursă sigură de informare

20
 Interpretare: Analizând rezultatele de mai sus şi corelându-le cu cele de la prima întrebare,
reiese că profesorii sunt împotriva mass-mediei şi îi recunosc mai mult părţile negative decât părţile
pozitive.

3) Modele promovate de mass-media

Rezultate: majoritatea profesorilor ar alege ca prima opţiune pe Nadia Comăneci şi nu pe
Elena Băsescu ca model demn de urmat.
Interpretare: faptul că profesorii ar alege-o pe Nadia Comăneci arata ca profesorii resping
promovarea falsele modele şi recunoscând valorile.

4) Disciplina Mass-media
Rezultate: un procent semnificativ de profesori sunt de acord cu introducerea unei noi
discipline, intitulata Mass-media.
Interpretare :profesorii recunosc faptul că este nevoie de o educaţie a tineretului în ceea ce
priveşte mass-media şi ceea ce promovează ea.

5) Consumul de mass-media (copii)

Rezultate: părerile sunt împărţite când vine vorba de atribuţiile profesorului în educarea
tinerelor generaţii asupra influenţei mass-media. 35% considera că profesorii nu sunt interesaţi să
formeze elevii să deosebească părţile negative ale medie de cele pozitive iar un procent mai mic sunt
de acord că profesorii fac demersuri de educare a elevilor în privinţa mass-media.

4.4. Concluziile cercetării

Din analiza opiniilor exprimate de elevi, profesori şi părinţi rezulta anumite tendinţe privind
influenta mass-media asupra tineretului:
21
 ü 40 % dintre elevi petrec în jur de 2 ore pe zi privind programe TV, din plictiseală; se
observă o legătură între timpul pe care părinţii îl petrec în fata TV-lui şi cel al copiilor;
ü Programele preferate sunt filmele şi emisiunile musicale şi mai puţin ştirile şi talk-show-
urile;
ü Aproape jumătate dintre părinţi nu cunosc programul zilnic al copiilor, 40% dintre ei
neştiind câte ore se uite de fapt aceştia la TV în fiecare zi.
ü Cei mai mulţi dintre părinţi (50%) îşi ajută copilul la teme şi le recomanda emisiuni
culturale, ţinând cont de recomandările privind vizionarea de programe TV, însă există o
pondere destul de mare de părinţi care nu intervin în educarea copilului, lăsând-o pe seama
şcolii şi a factorilor externi familiei.
ü În privinţa profesorilor, exista păreri împărţite privind aportul mass-mediei la procesul de
educare: 30% dintre ei încurajează elevii să folosească informaţiile din media şi tot 30% nu
sunt de acord.
ü 35% dintre profesori considera media fiind un mijloc de manipulare iar 30% ca fiind un
mijloc de informare
ü Şi în privinţa implicării profesorilor în în procesul de formare al spiritului critic de selecţie al
elevilor sunt păreri pro şi contra egale: 30% considera că prfesorii se implica, 35% nu cred
că aceştia depun eforturi în privinţa asta şi 35% sunt convinşi că există o încercare dar nu
suficient de puternică.

Analizând rezultatele de mai sus observăm că:

ü Profesorii cunosc impactul pe care mass-media îl are asupra elevilor, recunosc că este nevoie
de o educaţie în acest sens, însă nu sunt foarte implicaţi;
ü Majoritatea părinţilor cunosc faptul că nu toate programele TV sunt benefice copiilor, însă
nu sunt destul de conştienţi de efectele acestora, ei neacordând o mare atenţie programului pe
care copiii lor îl au în fiecare zi;
ü Copiii nu ştiu să aleagă programele TV la care să se uite şi o fac din lipsă de ocupaţie. Acest
lucru se datoareza în parte profesorilor care nu îi îndrumă şi părinţilor care nu se ocupa
îndeajuns de mult de educaţia lor.

Concluzii:
Mass-media este un catalizator de informaţie de diferite genuri, care nu întotdeauna este
bună pentru cel ce o consumă.

22
 O constatare foarte importantă a studiului menţionat anterior releva faptul că alegerea
programelor de către elevi se face, de regulă, în mod întâmplător fără o orientare din partea
părinţilor sau a profesorilor.
Tocmai de aceea părinţii şi profesorii trebuie conştientizeze că e responsabilitatea lor să-i
înveţe să folosească timpul liber în mod eficient: lectura unor cărţi bune, plimbări în natură, jocuri în
aer liber, practicarea unui sport. Să fie îndrumaţi să asculte muzică, să deosebească genurile
muzicale, să simtă muzica bună, de calitate şi să o aprecieze, să înveţe un instrument muzical.
Educaţia muzicală dispune de valenţe formative multiple, care au efect pozitiv asupra formării
caracterului tinerilor.
Prin canalele sale, MEDIA poate fi o „armă cu două tăişuri”. Ca factor de progres, influenţa
sa se reflectă în ridicarea calităţii şi standardelor culturale şi sociale ale vieţii. Ca mijloc de dominare
şi manipulare, nu face decât să unilateralizeze sau să diminueze răspunsul publicului la marile
provocări ale realităţii de zi cu zi.
În absenţa unei educaţii media ca sursă de autoeducare, fără o interpretare „obiectivă” a
perceperii critice a media, aceste tehnologii nu vor face parte din potenţialul vieţii, ci din rutina
acesteia.
Pe scurt, mass-media poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra individului, acest lucru
depinzând de alegerea lui. Cu cât un om deţine mai mult control asupra informaţiei primite, cu atât
impactul mass-mediei asupra acestuia este mai puţin negativ.

Anexe
Anexa 1. Chestionar pentru elevi

23
1. Pentru tine televiziunea este:
a) Un mod de viaţă
b) Formator de opinie
c) Un mod de a-ţi umple timpul
d) O simplă sursa de informare

2. Câte ore petreci zilnic în faţa televizorului:

a) Sub 1 oră
b) 1-2 ore
c) 2-4 ore
d) Peste 4 ore

3. Dacă ar fi să alegi, ai:

a) Naviga pe internet
b) Ai asculta muzica
c) Te-ai uita la TV
d) Ai citi reviste
e) Te-ai pimba cu prietenii

4. Urmăreşti o anumită emisiune/serial pentru că:

a) Este interesantă
b) Colegii de clasa/prietenii o urmăresc
c) Din plictiseală

5. Formează un clasament cu următoarele medii de informare începând cu cel preferat (1) şi

terminând cu cel mai puţin preferat (7):
Cărţi…………………………………………………………..…
Filme/seriale(TV/Internet)….…………………………….……
Emisiuni muzicale (radio/TV)…………………………………
Emisiuni de divertisment……………………………………….
Documentare şi emisiuni culturale……………………………..
Ştiri………………………………………………………………
Talk-show-uri şi emisiuni cu caracter cultural/politic………….

Anexa 2. Chestionar pentru părinţi

1. Câte ore petrece zilnic copilul dvs. în faţa televizorului:

a) Sub 1 oră
24
 b) 1-2 ore
c) 2-4 ore
d) Peste 4 ore

2. Câte ore petreceţi dvs în faţa televizorului:

a) Sub 1 oră
b) 1-2 ore
c) 2-4 ore
d) Peste 4 ore

3. Care din următoarele programe îl sfătuiţi pe copilul dvs să le urmărească (răspuns multiplu):
a) Filme
b) Ştiri
c) Emisiuni de divertisment
d) Talk-show-uri
e) Documentare
f) Emisiuni muzicale

4. Vă ajutaţi copilul să îşi rezolve temele pentru acasă:

a) Da, mereu
b) Nu
c) Câteodată

5. În general ţineţi cont de recomandările privind vizionarea unui program (acordul părinţilor,
interzis minorilor sub 12 ani/16 ani etc):
a) Da, mereu
b) Nu
c) În unele cazuri

Anexa 3. Chestionar pentru profesori

1. Încurajaţi elevii să utilizeze surse de informare externe (internet/bibliotecă/presa) pentru

îndeplinirea sarcinilor de lucru:

25
 a) Da, mereu
b) Nu
c) Câteodată

2. În opinia dvs., mass-media este:

a) O sursă sigură de informare
b) Un mijloc de manipulare
c) Un instrument de educare
d) Un mod de relaxare/divertisment

3. Dacă ar fi să recomandaţi elevilor un model demn de urmat, acesta ar fi:

a) Nadia Comăneci
b) Elena Băsescu
c) Dinu Patriciu
d) Părintele Ilie Cleopa

4. Consideraţi că ar fi necesară introducerea unei discipline despre conţinutul mass media:

a) Da, ar fi foarte utilă
b) Nu cred că ar schimba ceva

5. Credeţi că profesorii fac suficiente eforturi pentru a informa elevii asupra naturii bivalente
ale informaţiilor difuzate în mass-media:
a) Profesorii sunt implicaţi
b) Exista o tendinţă dar nu suficient de puternică
c) Nu se depune deloc efort

Bibliografie

1. Popa, Dorin, Mass-media astăzi, Ed. Institutul European, Iaşi, 2002

26
2. Petcu, Marian, Sociologia mass media, Ed. Dacia, Clu-Napoca, 2002
3. Cucu, George, Educaţia şi mass media , Ed. Licorna, Bucureşti, 2000
4. Crăciun, Catalina, Mass-media ca factor educativ, c-cultural.ro/tradiţii/mass-media.pdf,
2009
5. Cerghit,Ioan, Mass-media şi educaţia tineretului şcolar, Ed. Didactică Pedagocica, 1972
6. McQuail David, Windahl Sven, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de
masă, Comunicare.ro, Bucureşti, 2001
7. Coman, Mihai , Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, Bucureşti, 1999
8. Virgiliu Gheorghe, Efectele micului ecran asupra minţii copilului, Editura Podromus,
2007

9. Bunescu,Gheorghe, Negreanu Elisabeta, Educaţia informală şi mass-media, Bucureşti,

2005

27