UNIVERSITATEA ANDREI ȘAGUNA DIN CONSTANȚA

MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ

-EVALUARE ȘI NTERVENȚIE TERAPEUTICĂ-

COMUNICARE ȘI PSIHOPATOLOGIE SOCIALĂ

Minciuna în jurnalism.

Situația presei americane în contextul alegerilor prezidenţiale americane

din 2016

Aspecte ale referendumului din 2018

Coordonator: Lect. Univ. dr. Cristina Herghiligiu

Student

Chira Valentina Adina

CONSTANŢA

2018
Contents
Mass-media și societatea ....................................................................................... 3
Funcțiile mass-media............................................................................................. 4
1. Funcția de informare.................................................................................. 4
2. Funcția de "legătură" (de comunicare). ...................................................... 5
3. Funcția educativ- culturală......................................................................... 6
4. Funcția de interpretare. .............................................................................. 7
5. Funcția de divertisment. ................................................................................. 7
6. Funcția de vorbire și de limbaj ale mass-media. ........................................ 8
Efectele mass-media.............................................................................................. 8
Studiu de caz : Situația presei americane în contextul alegerilor prezidenţiale
americane din 2016 ............................................................................................. 12
Jurnalismul în România - Aspecte ale referendumului din 2018.......................... 15
Bibliografie ......................................................................................................... 18
 Minciuna în jurnalism.

Mass-media și societatea

În societatea actuală, mass-media joacă un rol crucial în viața socială, devenind

de-a lungul timpului, o putere crescândă și indispensabilă, cu o influență puternică
asupra segmentelor societății. Prezența activă se simte în viața financiar- bancară, în
dezvoltarea industriei, în evoluția tehnologiei, în viața politică, dar și în viața cotidiană,
construind la rândul lor o industrie proprie.

Specialiștii din Științele Comunicării au dedicat multe studii subiectului mass-

media, fiind de neepuizat prin interdisciplinaritatea și evoluția continuă. Cercetători din
sociologie, psiho-sociologie și antropologie au încercat să definească rolul lor și
influența pe care acestea le au în societate. Supranumite și " a patra putere în stat",
"mass- media au devenit, în lumea modernă, un fel de centru gravitațional în raport cu
care se poziționeaza toate celelalte segmente ale societății"1.

În limbajul uzual și chiar în unele opere de specialitate, mass-media sunt

considerate sinonime cu noțiunile de comunicare de masă și cea de mijloace de
comunicare în masa. Termenul de "mass-media" s-a format prin sinteza dintre cuvantul
anglo-saxon "mass", cu sensul de masă, căruia i s-a adăugat latinescul "media", cu
forma sa de plural, însemnând mijloace. Prin urmare, mijloacele media sunt, în general,
definite ca "suporturi tehnice care servesc la transmiterea mesajelor către un ansamblu
de indivizi"2.

Cu ajutorul acestor mijloace, se stabilește o relație de comunicare între creatorul

de mesaj și receptorul sau, purtând numele de comunicare mediată, deoarece se
folosește de acel instrument de mediere pentru a permite unuia sau mai multor emițători

1
Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, Bucuresti, 1999, p. 8
2
Bertrand, J. C, O introducere in presa scrisa si vorbita, Editura Polirom, 2001, p. 19
să difuzeze informații către unul sau mai mulți receptori. Altfel spus, medierea se referă
la " acele suporturi care se interpun în actul comunicării,între emițător și receptor"3.

Mass-media reprezintă sistemele de legătură între individ și societate. Ele răspund

astfel unor nevoi și aspirații ale indivizilor sau colectivităților și, la rândul lor, sunt
modelate de acestea.

Funcțiile mass-media

Deși de-a lungul timpului au evoluat prin modernizări sau ameliorări la nivel
tehnologic, mijloacele media și-au păstrat o stabilitate în viața socială și joacă un rol
funcțional în viața oamenilor. Ele și-au dovedit capacitatea de a produce funcții în
cadrul societății. Denis McQuail a observat că noțiunea de funcție se folosește cu sensul
de "scop, de consecință ori de cerință sau așteptare- și poate căpăta și alte înțelesuri"4.
Între funcții, efecte și roluri există o aparență sinonimie, însă diferența semnificației este
evidentă. Funcția este considerată consecința relației dintre ceea ce produce și oferă
mass-media și nevoile societății, în timp ce rolul reprezintă misiunea deja declarată a
acțiunilor sale. Într-un sistem liberal, misiunea este aceea de a facilita accesul la
informații și divertisment, dar și de a fi în serviciul public prin informarea corectă,
formarea și promovarea educației, a culturii. De asemenea, de a observa și critica
domeniile societății, precum cel economic, politic, social etc.. Influențarea în urma
acțiunii mijloacelor este considerată efec. În urma contactului cu indivizii, acestea pot
determina nivelul de cunoștințe, modul de acțiune și de dobândire a comportamentelor.

1. Funcția de informare.
Indivizii simt în permanență nevoia de a controla mediul înconjurător, pentru a
acționa și a lua decizii în funcție de realitatea imediată. Funcția de informare vine în
sprijinul nevoii societății, grupurilor și a indivizilor de a controla mediul înconjurător.
Oamenii evaluează, pe baza informațiilor pe care le primesc, importanța evenimentului
ce ar putea să-i afecteze în mod direct, anticipează unele tendințe și iau, în cunoștință de
cauza, anumite decizii.
3
Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, Bucuresti, 1999, p. 20
4
McQuail, Denis; Windahl, Sven, Teorii ale comunicarii de masa, Editura Comunicare.ro, 2004, p. 69
 Cele mai multe dintre mesajele mediatice receptate zilnic, din cadrul interacțiunii
continue cu mass-media, sunt informații generale, care se adresează mai puțin
sensibilității ori nevoilor curente. Din cauza pătrunderii mijloacelor de comunicare în
relația dintre individ și mass-media, oamenii își îmbogățesc bagajul de cunoștințe prin
aceste informații mediatice.

Informațiile utilitare sunt cele prioritare pentru public. Fie că este vorba despre
programul la cinematograf sau la teatru, de situația transportului urban, starea vremii
sau cotațiile bursiere, oamenii își orietneaza activitatea zilnică în funcție de ele și
controlează mediul imediat.

Rolul mijloacelor media este de a obține informații și de a le face să circule. În

plus, ele sunt supuse unui proces de selectare, ierarhizare și interpretare înainte de a fi
transmise publicului. Astfel, mass-media oferă o imagine mediată, o anumită versiune a
unui eveniment. Uneori, oamenii iau mesajul recepționat ca atare , fără a-l supune unei
analize sau reflecții, din cauza volumului informațional foarte mare primit în fiecare zi.

2. Funcția de "legatură" (de comunicare).

Mass-media răspund nevoii oamenilor de comunicare, de implicare în comunitate
și de identificare cu o anumită cauză, temă sau subiect. De aceea, această funcție poartă
și numele de integrare socială. Nivelul la care acționează mijloacele media poate fi unul
local, național sau global. Însă, indiferent de diferența dintre receptori (naționalitate,
religie sau cultură), aceștia au în comun consumul aceluiași produs mediatic, bazat pe
proximitatea informațională. Sloganul unei campanii publicitare, o știre de ultima oră
sau subiectul controversat al unui talk- show pot face oricând subiectul unei discuții cu
cei apropiați și nu numai. Astfel, mijloacele media ajută la socializarea în interiorul unei
comunități.

Dacă ne referim la un cadru global, informațiile, ideile sau subiectele pot fi comune,
însă acestea se pot diversifica și adapta în funcție de proximitatea spațială, ținând cont
de realitatea imediată.
 3. Functia educativ- culturala.

În oricare dintre cele două contexte, unul dintre efectele mass-media este de a ajuta
la dezvoltarea relațiilor interumane și interculturale prin crearea de legături între
membrii comunităților sau între diferite comunități. Ele capătă o forță unificatoare,
creează o viziune globală și apropie diferite culturi, generând un sentiment de
solidaritate în rândul oamenilor.

Mass-media au preluat din rolul social al familiei și al instituțiilor de învățământ în

procesul de educare a copiilor. Ele transmit valori și modelel culturale ale societății și au
un rol important în formarea gândirii și comportamentului indivizilor, în special, în
rândul tinerilor. Mijloacele media au posibilitatea de a face să circule diferite modele de
comportament general acceptate de societate, răspunzând nevoii de perpetuare a
valorilor comunității. Ele transmit de la o generație la altă mituri, tradiții și principii
"care îi conferă individului o identitate etnică sau națională "5. Prin transmiterea
valorilor, "mass-media contribuie la realizarea stabilității sociale și la menținerea, în
timp, a structurilor culturale"6. Rolul lor este să transmită cunoștințe și să formeze
oameni cultivați.

De asemenea, mass-media sunt acuzate că prezintă modele negative (falși eroi, false
vedete) care au o influență negativă puternică. În special, ținerii, încă de la vârste
fragede, au tendința să imite diferite personaje din filme, desene animate sau să adopte
comportamentul anumitor personalități, vedete pe care ajung să îi idolatrizeze. Prezența
constantă a acestor falși eroi sau false vedete în lumea mediatică duce la
comportamentul de imitare, din dorința de a ajunge ca ei, de a fi faimoși sau de a ajunge
în centrul atenției. Mass-media vin cu contraargumentul că aceste modele antisociale
sunt prezentate ca exemple negative și că ele reflectă realitatea înconjurătoare.

Însă, aduc din nou în discuție perspectiva studiilor functionaliste care spun că
indivizii sunt liberi să aleagă un anume canal sau produs cultural pe care doresc să îl
5
Bertrand, J. C., O introducere in presa scrisa si vorbita, pp. 36- 37
6
Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, p. 83
consume. "Nu mai este vorba despre a ști ce le fac mass-media oamenilor, ci despre ce
fac oamenii cu mass-media"7. Motivarea alegerii este facută în funcție de valorile,
interesele și nevoile fiecărui individ, așa cum spune și principiul teoriei folosințelor și
recompenselor.

4. Funcția de interpretare.

Informațiile trec prin mai multe etape înainte de a fi prezentate publicului. Pe de o

parte, ele necesită un proces de selecție, realizat după anumite criterii (noutatea
informației, proximitatea, pertinență, importanță deosebită a persoanelor implicate,
impactul social posibil al evenimentului, raritatea și emoțiile stârnite)8, apoi sunt
ierarhizate în funcție de importanță sau urgență lor. Pe de altă parte, informațiile ajung
să fie analizate și discutate. Dar pentru că goana după senzațional, după instantaneu a
câștigat teren în fața dezbaterilor, s-au dezvoltat genuri jurnalistice specializate care
permit auditorilor să aibă acces la mai multe opinii, de multe ori ale unor specialiști,
pentru a-și putea forma o părere de ansamblu. De asemenea, telespectatorii sau
ascultătorii pot participa la discuție prin telefonul în direct.

În orice caz, granița dintre informație și opinie este greu de stabilit. Unii specialiști
consideră că influențarea are loc încă de la primele etape prin care trec informațiile:
selecția și ierarhizarea. Alegerea prezentării unei informații, a unui eveniment în
detrimentul altora, precum și punerea lor într-o anume ordine reprezintă un act
interpretativ.

5. Funcția de divertisment.

Într-o lume a vitezei și a provocărilor continue, mass-media răspund nevoii

oamenilor de a se deconecta de la viața cotidiană. Indiferent dacă este vorba de un film,
o emisiune de divertisment la tv sau un talk-show la radio, oamenii privesc mijloacele
media ca pe o modalitate de petrecere a timpului liber, de relaxare, dar și un mod de

7
Bertrand, J. C., O introducere in presa scrisa si vorbita, p. 180
8
Bertrand, J. C., O introducere in presa scrisa si vorbita, p. 46.
evadare. Consumatorii de divertisment vor să scape de presiunea cotidianului și să intre
într-o lume imaginară, lipsită de grijile și problemele zilnice, pentru a trăi imaginar
evenimente, experiențe sau sentimente pe care în viața reală nu au posibilitatea să le
încerce, nu îndrăznesc sau nu ar ajunge să le trăiască niciodată. Bertrand observă că
mijloacele media "stimulează (emoțiile sau intelectul) și tot ele calmează (prin distracție
sau catharsis)."9

Privit din perspectiva costurilor, divertismentul mediatic este cel mai puțin
costisitor, iar accesul este imediat, doar la un buton distanță. Mass-media sunt cele mai
importante furnizoare de divertisment, procentul fiind diferit de la un canal la altul al
emisiunilor de acest tip. Din motive comerciale, divertismentul ocupă o parte importantă
a programelor mediatice și au un caracter spectaculos. Spectaculozitatea mesajelor
trezește interesul publicului, îl angrenează în mijlocul acțiunii, al evenimentelor, de
aceea acest tip de discurs a pătruns și în cel al informării și al educării. Informațiile sunt
prezentate sub forma unor știri inedite, extraordinare, cu titluri explozive, în timp ce
discursul educativ- cultural este ambalat sub forma amuzamentului, pentru că "educația
este primită mai ușor, dacă este ascunsa sub masca distracției".10

6. Funcția de vorbire și de limbaj ale mass-media.

Supuși în permanență mesajelor mediatice, tindem să împrumutăm cuvinte sau

sintagme din limbajul mediatic în comunicarea interpersonală. Consumul produselor
mediatice influențează atât limbajul, cât și vocabularul nostru. Astfel, ele creează noi
termeni, expresii, arhetipuri și extind înțelesurile unor termeni deja existenți sau
substituie noi înțelesuri. În timp, ele ajung să construiască un vocabular simbolic.

Efectele mass-media

Efectele mass-media au fost prima dată observate în timpul primului război

mondial. Dacă până atunci populațiile civile nu fuseseră implicate în război, de această
dată mass-media a reușit să mobilizeze populația, să mențină moralul și să convingă
9
Bertrand, J. C., O introducere in presa scrisa si vorbita, p. 38
10
Bertrand, J. C., O introducere in presa scrisa si vorbita, p. 39.
oamenii să se alăture armatei. Din cauza apariției și formării societății de masă, se
simțea nevoia creării unor legături afective între oameni, bazate pe solidaritate.
Societatea de masă era văzuta ca o "trecere de la un sistem social tradițional și stabil, în
care oamenii erau strâns legați unul de altul, la unul de o mai mare complexitate, în
care indivizii erau izolați din punct de vedere social". 11

Societatea suferă modificări continue. Ea nu este un sistem social perfect stabil,

iar inovațiile sunt adoptate cu ușurință. Din acest motiv, și influențele mass-media
asupra societății se pot schimba de la o epocă la altă. De aceea, procesul de formulare și
explicare a efectelor comunicării de masă, care să fie valabile pentru toți cetățenii unei
societăți, poate deveni dificil. În același timp, sunt necesare dovezi empirice pentru că
efectele să fie demonstrate.

Mass-media sunt și ele o sursă majoră de expectații sociale, referitoare la

organizarea socială a unor anumite grupuri din societatea modernă. Conținutul lor
prezintă un set de imagini, idei și valori care determină consumatorii să adopte concepții
depre subdiviziunile ordinii socliale. Normele, rolurile, ierarhiile și sancțiunile descrise
de mass-media sunt asimilate de public sub forma unor seturi de expectații sociale. Însă
trebuie să se țină cont de faptul că acestea pot să nu fie întotdeauna corecte sau
aparținând realității înconjurătoare.

Așadar, mijloacele media nu acționează doar asupra individului, oferind modele

de comportament care pot fi adoptate prin învățare, ci au efecte și asupra culturii,
volumului de cunoștințe, valorilor și normelor unei societăți, precum și a relațiilor
sociale umane.

Nimeni nu mai poate contesta impactul major pe care mass-media îl are la

momentul actual asupra vieții sociale, în cele mai diferite ipostaze. Cel mai semnificativ
argument în această privință îl constituie studiile asupra opiniei publice și asupra
influenței mjloacelor de comunicare în masă în ceea ce privește societatea. Încă de la
apariția să, în secolul al XVIII-lea, jurnalismul a fost asociat creării unor partide
11
DeFleur, Melvin, Ball-Rokeach, Sandra, Teorii ale comunicarii de masa, Editura Polirom, 1999, p. 163.
politice, iar media a fost considerată mai mult decât „mijloc principal de informație”,
deținând „armele” necesare propagandei12.

Presa scrisă, radioul, televiziunea și internetul sunt canale de comunicare care

realizează mai mult decât o informare, ele influențează, orientează și dirijează opinia
publică, interesele și motivațiile oamenilor, conștiințele chiar dincolo de propria voință.
Deși comunicarea în masă contribuie la stabilitatea societății, promovând o serie de
valori prin funcția instructiv-culturalizatoare, mass-media deține și publică prea puține
informații culturale 13.

Trăim într-o epocă în care mii de minți inteligente, dintre cele mai bine pregătite,
și-au ales drept obiect de activitate pătrunderea în spiritul public colectiv, urmărind mai
mult decât să informeze: să manipuleze, să exploateze și să controleze. Societatea nu
mai joacă un rol pasiv, ea selectează mesajul transmis de mass-media, devenind
principalul obiect de studiu al mediei. Dacă înainte se urmăreau efectele pe care mass-
media le produce asupra publicului, acum direcția de analiză se îndreaptă dinspre public
spre mijloacele de comunicare. În același timp avem de-a face cu o schimbare de
perspectivă: efortul de cercetare nu se mai focalizează pe efecte, ci pe public, care ia
astfel forma audienței, o audiență cu o anumită „competenta mediatica”, o audiență care
selectează pentru că are interese, preocupări și pentru că are de unde alege.

Ziarele, radiourile, televiziunea, internetul, toate aceste mijloacele de comunicare

în masă au deservit interesele societății, cel puțin în aparență, reușind să-și atingă
propriile țeluri. Rolul inițial al ziarelor a fost acela de a transformă evenimentele în știri,
însă treptat, lectura acestora a devenit un standard de apreciere într-o societate modernă,
urbanizată. Astăzi ziarele au un public oarecum restrâns și asta datorită dezvoltării
permanente a mass-mediei. Radioul, televiziunea și, mai nou, internetul tind să se
detașeze tot mai mult de media tradițională, corespunzând cerințelor unei societăți
postmoderniste.

12
Dragan, Ioan, Paradigme ale comunicarii de masa, Casa de Editura si Presa SANSA S.R.L, Bucuresti, 1996
13
Danciu, Maxim, Mass-media. Modernitate. Postmodernitate. Globalizare, Editura Tribuna, Cluj-Napoca,
2005.
 Posmodernitatea deschide o nouă perspectivă tocmai pentru că se ocupă și
dezvoltă o cultură de consum, televiziunea fiind cea care produce nevoi, dorințe,
aspirații și politică de divertisment. Schimbarea socială este evidentă fiind promovată de
rețele electronice alternative, rezistențe comunitare și de new media. Pe cealaltă parte,
influența mass-mediei, mai mult negativă decât pozitivă, se încadrează între aceleași
cote, cu o ușoară tendință de creștere.

Mass-media joacă, așadar un rol esențial în societate, știind să profite și să obțină

avantaje de pe urma acestuia. Puterea presei provine din rolul pe care îl îndeplinește:
acela de a organiza informațiile pentru public, de a ușura, dar și de a orienta percepția
socială a diverselor fenomene. Deseori, mari critici au afirmat că mass-media nu reda
realitatea, ci o creează, concluzie parțial adevărată, deoarece jurnaliștii încă se luptă cu
tendința de a subiectiviza. Media formează opinii, le influențează sau le distruge.
Societatea consumă și cumpără ceea i se oferă, iar marii producători s-au aliat cu media
românească pentru a vinde, conform declarațiilor lor, ceea ce cere publicul, însă
adevărul e undeva la mijloc.

Cert e că publicitatea, în orice domeniu, realizată prin intermediul mass-mediei

asigură nu doar dezvoltarea și trăinicia instituțiilor de presă, ci și creșterea consumului
produselor promovate. Cu cât un produs e mai promovat cu atât e mai cumpărat, și asta
nu doar datorită încrederii pe care societatea o acordă mediei, ci în special datorită
tendinței generale de a consuma ceea ce, aparent, consumă majoritatea populației.

Credibilitatea mass-mediei și, implicit, calitatea acesteia, în față societății au avut

mult de suferit în ultimele decenii din cauza tendinței jurnaliștilor de a subiectiviza, de a
crea o presă „spectaculoasa”, de a fragmenta realitatea. Lipsa încrederii publicului în
media a fost alimentată și de libertatea oferită de spațiul virtual. Oricine are acces la un
calculator și la o conexiune pe internet poate publica orice îi trece prin minte și poate
folosi orice identitate, reală sau nu.

Prin activitatea sa de informare și de reflectare a vieții în dinamica dezvoltării

sale, mass-media a devenit instituția care, mai mult decât oricare alta, conturează și
creează mediul social în care omul trăieste și activează. Valența, conotația, valoarea,
accentul logic al produselor mediatice sunt determinante în raportarea individului la
realitate, în integrarea lui socială.

Materialele de presă formează un mediu de informare care permite

consumatorului mediatic, în cunostintă de cauză, să-și organizeze activitătile, să-și
orienteze acțiunile sociale, prin acestea completând sau chiar formând realitatea socială.
Astfel, putem vorbi de un mediu de existentă pe care știrile din circuitul informațional
îl creează și care reprezintă o parte integrantă din viața consumatorului de produse
mediatice.

Studiu de caz : Situația presei americane în contextul alegerilor prezidenţiale

americane din 2016

Pentru mult timp, presa americană a reprezentat cel mai înalt standard la care era de
dorit să ajungă jurnalismul din orice altă ţară. În multe ţări, inclusiv în România, facultăţile
de profil formează noile generaţii de jurnaliști după acest model. Și chiar și după terminarea
studiilor, unele organizaţii media își instruiesc reporterii după modelul CNN. Ceva s-a
schimbat însă radical în pragul alegerilor prezidenţiale americane din 2016, ceva ce promite
să schimbe chiar mersul lucrurilor într-o societate democratică.

De la preluarea mandatului la Casa Albă, președintele Donald Trump s-a aflat într-o
confruntare aproape constantă cu presa de peste Ocean. Nu puține au fost momentele în care
liderul republican a descris media americană drept „dușmanul poporului,” criticând-o pentru
ceea ce, consideră el, este lipsa de obiectivitate în relatarea evenimentelor care îl privesc pe
el și pe cei din administrația sa.

Războiul lui Donald Trump cu presa americană a început încă din perioada în care
republicanul a intrat în cursa pentru Casa Albă. El s-a plâns constant de felul în care a fost
prezentat de presa de peste Ocean (cea mai mare parte a ei fiind liberală și favorabilă
democraților), exprimându-și deseori, în public sau în mesaje tweet, nemulțumirea față de
ceea ce el a afirmat că este felul neprincipial în care este descris de ziariști.
 După instalarea la Casă Albă, conflictul dintre cele două tabere s-a acutizat, iar
Trump a folosit în repetate rânduri expresia „dușmanul poporului” și „știri false” atunci când
s-a referit la presa americană. Iar unii analiști cred că acuzațiile presedintelui, dincolo de
felul bombastic și exagerat în care Trump le prezintă, nu sunt departe de adevăr.

În ultimii trei ani, atitudinea americanilor de rând faţă de jurnaliști a luat o turnură
urâtă. Neîncrederea crescândă care se observă în statistici se exprimă în viaţa de zi cu zi
prin agasarea și ameninţarea reporterilor de teren, în timp ce Asociaţia pentru
Comunicaţii Digitale, Radio și TV din Statele Unite (RTDNA) a început să ofere sfaturi
vizând siguranţa jurnaliștilor. Părerea generală este că atitudinea vădit ostilă a
președintelui Trump este principalul factor al acestei schimbări14.

Maniera combativă cu care președintele abordează cea mai mare parte din presa
americană este deja emblematică pentru mandatul său. Pe lângă obiceiul de a striga
„fake news!” la orice material de presă care nu îi este favorabil și de a fi de acord doar
cu cei care îl elogiază, în special cu Fox News, Breitbart și cu alte site-uri de știri și
emisiuni de dreapta, Trump a folosit de nenumărate ori podiumul pentru a arunca insulte
generalizate la adresa presei liberale, dar și pentru a evidenţia reporteri pe nume. Unui
reporter CNN15 i s-a interzis accesul la o conferinţă de presă a președintelui, susţinută la
Casa Albă, după ce acesta pusese întrebări incomode privind Rusia într-o conferinţă
anterioară. Imediat după incident, președintele Trump și fiul acestuia au partajat pe conturile
lor de Twitter un videoclip16 în care participanţi la o manifestaţie în favoarea președintelui,
în Tampa, Florida, strigau insulte la adresa reporterilor CNN.

Într-o declaraţie comună, doi experţi în libertatea de expresie – David Kaye, de la

Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU, și Edison Lanza, șeful Comisiei

14
https://apnews.com/0f7dea73808b4171b9d0c86f99894e1f?fbclid=IwAR3eNY-
SzE4wxA3vyjpIalyr96zFLhhiP86sjCS_k492rb7p0VhxmZlzThM accesat la data de 03.02.2019
15
https://www.theguardian.com/media/2018/jul/26/cnn-reporter-banned-trump-white-house-event-kaitlan-collins
accesat la data de 03.02.2019

16
https://www.theguardian.com/us-news/2018/aug/02/donald-trump-un-media-press-freedom-journalist-danger
accesat la data de 03.02.2019
Interamericane a Drepturilor Omului – spun că atacurile lui Trump sunt „strategice,
destinate să submineze încrederea în presă și să pună la îndoială informaţii reale,
verificabile” și că merg împotriva obligaţiei de a respecta libertatea presei și dreptul
uman internaţional. „Suntem în mod special îngrijoraţi că aceste atacuri cresc riscul ca
jurnaliștii să fie atacaţi”, spun cei doi experţi17.

Deși majoritatea americanilor recunosc în continuare importanţa mass-mediei în

democraţie ca sursă de informare, există o diferenţă majoră de-a lungul afilierilor
politice în privinţa unui alt rol major pe care presa l-a jucat până acum – și anume, cel
de a fi a patra putere în stat, care veghează asupra celorlalte, așa-numitul rol de „câine
de pază” (watchdog)18.

Un studiu realizat de Centrul de Cercetare Pew 19 anul trecut arată că 89% dintre
democraţi cred că media este importantă ca sursă de echilibru în societate, prin care
celelalte puteri sunt responsabilizate și ţinute pe linia dreaptă, pe când doar 42% dintre
republicani cred la fel. Centrul de Cercetare Pew a pus această întrebare din 1985 și,
deși întotdeauna democraţii au avut tendinţa de a susţine acest rol al presei în timpul
unei președinţii republicane și viceversa, niciodată nu s-a mai înregistrat o diferenţă de
47%. Cercetătorii atrag atenţia că, în perioada ianuarie-februarie 2016, 74% din
democraţi și 77% din republicani susţineau rolul de watchdog al presei, ceea ce
subliniază faptul că acest dezechilibru a survenit după preluarea președinţiei de către
Trump și că cei mai afectaţi au fost republicanii, adică susţinătorii președintelui.

Există multiple motive pentru care americanii și-au pierdut încrederea în presă.
Conform redactorului-șef al Snopes, unele motive sunt pur obiective și greu de evitat.
Brooke Binkowski20 spune că expansiunea site-urilor de știri în detrimentul presei

17
Idem 18, accesat la data de 03.02.2019
18
https://medium.com/trust-media-and-democracy/10-reasons-why-americans-dont-trust-the-media-d0630c125b9e
accesat la data de 03.02.2019
19
http://www.journalism.org/2017/05/10/americans-attitudes-about-the-news-media-deeply-divided-along-partisan-
lines/ accesat la data de 03.02.2019
20
https://bigthink.com/laurie-vazquez/turns-out-fake-news-isnt-the-problem-the-medias-credibility-is accesat la data
03.02.2019
tradiţionale a însemnat că foarte multe publicaţii, chiar și giganţi media, și-au redus
semnificativ bugetele, adică au pierdut editori și documentariști.

Un alt element care contribuie la confuzie este epidemia de site-uri-clone de

„știri”. Aceasta înseamnă că un site care chiar se ocupă cu diseminarea unor informaţii
false va difuza aceeași informaţie pe mai multe site-uri care par să fie organizaţii media
separate, dar de fapt sunt realizate de același om sau organizaţie. Câteodată știrea este
ușor modificată de la un site la altul pentru un plus de autenticitate.

Mai sunt și site-urile de satiră, care funcţionează ca site-uri de știri inventate, care
vor admite că sunt inventate într-un disclaimer scris cu litere foarte mici și ascuns bine
undeva în site. Acestea sunt cel mai ușor de depistat, pentru că de cele mai multe ori
informaţiile sunt chiar exagerate și neverosimile.

Cel mai mare risc este ca jurnalismul ca instituţie, ca a patra putere într-un stat
democratic, să își piardă importanţa și influenţa. Pe de o parte, jurnalismul american nu
reușește să gestioneze presiunea la care este supus de președinte, demonstrând că nu au
niciun efect în împiedicarea președintelui din a mai disemina informaţii false. Pe de altă
parte, chiar și dacă presa reușește cumva să facă o treabă extraordinară, s-ar putea să nu
mai conteze, fiindcă suporterii lui Trump oricum o vor respinge, detractorii lui oricum o
vor susţine, iar ambivalenţii nu vor mai fi atenţi, ceea ce în final nu va schimba nimic.
De asemenea, există și riscul ca jurnaliștii să producă articole excelente, dar să eșueze în
distribuirea lor, fiindcă platformele create de industria IT au acaparat rolul presei de a
seta agenda publică 21.

Jurnalismul în România. Aspecte ale referendumului din 2018.

În epoca internetului omniprezent și a social media, dezinformările și minciunile

au la dispoziție instrumente mult mai penetrante de propagare și circulă pe canale
directe, nemediate și nefiltrate, țintind direct în zona de confort a consumatorului. Acolo

21
https://www.politico.com/magazine/story/2017/04/25/media-bubble-real-journalism-jobs-east-coast-215048 accesat
la data de 03.02.2019
întâlnesc un teren fertil, cel al populismului ieftin, hrănit din manipulare și frânturi de
adevăr folosite pe post de condiment pentru meniul principal, știrile false.

Trump nu este singurul oficial care este sursă a neadevărurilor ridicate la rang de
informație. Un studiu Expert Forum a ajuns la concluzia că, în România, doar 20% din
minciuni sunt fabricate în laboratoarele propagandei răsăritene, de către ceea ce ne-am
obișnuit să numim „trolii Rusiei” 22. Știrile false constituie un risc colateral al libertății
de exprimare și cât timp trăim în democrație.

În anul centenar 2018 parlamentul României a votat legea de revizuire a

constituţiei şi declanşare a referendumului cu votul majorităţi partidelor şi grupurilor
parlamentare, inclusiv minorităţi şi reprezentanţi cultelor. Pe facebook peste 1.000 de
conturi care până în ziua referendumului nu mai aveau nici o activitate publică din 2016,
s-au activat dintr-o dată umplând reţeaua cu o serie de remarci, sau articolele ale zişilor
“formatori de opinie”. S-au folosit tactici retorice, erori logice, tactici de asasinare a
credibilităţi şi de linşaj mediatic în scopul anulării orice credibilității referendumului.

Un exemplu este articolul conform căruia Drepturile nu se supun la vot23. Este

cunoscut faptul că, Declaraţia Internaţională a drepturilor Omului şi Cetăţeanului a fost
supusă la vot, ratificarea tratatelor legate de drepturile omului au fost şi ele supuse votul
parlamentului. România a aderat la toate tratatele internaţionale prin votul
parlamentului, iar principiile acestor tratate au fost şi ele dezbătute şi supuse votului în
cardrul unor organisme internaţionale precum ONU sau UE şi au devenit aplicabile abia
după ce fiecare ţară a aderat prin vot la ele. Constituţia prezentă a fost şi ea supusă
votului.

De asemenea, o altă minciună publicată în presă susține că “Referendumul nu este

un instrument care să îndeplinească standardele democraţiei liberale”. Chiar legat de

22
https://www.dw.com/ro/putem-tr%C4%83i-al%C4%83turi-de-%C8%99tirile-false/a-46206523 accesat la data de
03.02.2019
23
https://razboiulinformational.ro/site/2018/10/drepturile-nu-se-supun-la-vot/ accesat la data de 03.02.2019
chestiunea în discuţie s-au organizat referendumuri în SUA (anii 2003-2004), Irlanda
(2016) şi o consultare populară în Australia (2017) 24.

Un alt articol susține că „Avizul Curţii Constituţionale a interpretat deja

obligatoriu semnificaţia termenului „soţi” ca fiind bărbat şi femeie, astfel că problema
a fost rezolvată iar definiţia a fost explicitată”. 25 Curtea Constituţională doar a constatat
că este îndeplinită condiţia ca revizuirea să nu suprime, afecteze, restrângă vreun drept
fundamental recunoscut în Constituţie, întrucât explicitarea ce se doreşte a fi adusă prin
revizuire corespunde sensului originar al textului constituţional. Constatarea că nu se
suprimă sau restrânge vreun drept nu înseamnă, însă, că textul constituţional ar
împiedica extinderea sa pe viitor. Prin urmare, CCR a interpretat doar semnificaţia
iniţială, originară, dar nu a apreciat şi asupra semnificaţiilor ce se vor putea da în viitor
noţiunilor de „soţi” şi „Căsătorie”.

Un studiu publicat de revista Science, în luna martie 2018, prezenta rezultatul

analizei articolelor în limba engleză postate pe Twitter de 3 milioane de utilizatori
(aproximativ 126.000 de mesaje) în perioada septembrie 2006 – decembrie 2016.
Concluzia este dezamăgitoare pentru moralişti: adevărul nu poate concura cu bârfele şi
zvonurile26.

Ştirile denaturate şi zvonurile ajung la mai mulţi oameni, penetrează mai puternic
reţelele de socializare şi se răspândesc mai rapid decât informaţiile adevărate. Studiul a
arătat că o poveste falsă ajunge la 1.500 de oameni de 6 ori mai repede, în medie, decât
una adevărată27. Coordonatorul studiului, Soroush Vosoughi, bursier la Universitatea
Harvard, care a studiat fenomenul fake news începând din 2013, a atras atenţia asupra
faptului ca propagarea într-un ritm alert a poveştilor false nu se datorează digitalizării, ci
naturii umane. Deşi utilizatorii Twitter care distribuie informaţii reale au mai mulţi

24
Idem 24, accesat la data de 03.02.2019
25
http://www.ziaristionline.ro/2018/09/18/minciunile-si-adevarul-despre-referendum-argumente-care-ii-descalifica-
intelectual-pe-cei-care-le-folosesc/ accesat la data de 02.02.2019
26
http://intelligence.sri.ro/paradoxuri-virtuale-minciuna-picioare-lungi/ accesat la data 03.02.2019
27
Vosoughi, Soroush & Roy, Deb & Aral, Sinan. (2018). The spread of true and false news online. Science. 359. 1146-1151.
10.1126/science.aap9559.
urmăritori şi trimit mai multe mesaje decât distribuitorii de fake news, ştirile false sunt
mai penetrante şi mai rapid propagate decât cele reale, în ciuda diferenţelor între
utilizatorii-autori, şi nu din cauza lor.

Există două ipoteze pentru explicarea concluziei studiului: fake news satisface
nevoia de senzaţional şi provoacă mai multă emoţie decât orice mesaj obişnuit. Pe
platformele de socializare unde fiecare este, în acelaşi timp, cititor, scriitor şi publicist, o
poveste falsă are mai multe şanse să devina virală decât una reală, datorită încărcăturii
de senzaţional pe care o transmite.

În concluzie, autorii de ştiri false pot fi persoane care doresc să obţină bani,
satirişti care vor să evidenţieze ceva sau o fac din amuzament, jurnalişti în căutarea
senzaţionalului sau partizani care vor sa influenţeze opiniile politice şi hotărârile
decizionalilor.

Indiferent de tipul autorilor, tehnologia este factorul care amplifică exponenţial

efectele ştirilor false, şi aici ne referim la comentatorii-troli şi programele de (ro)boţi
(programe informatice care postează automat informaţii în reţelele sociale, pe teme
prestabilite cei care le operează).

Atâta timp cât natura umană este sursa primară a răspândirii ştirilor false,
legiferarea luptei împotriva fake news nu va putea restrânge decât într-o oarecare
măsură posibilităţile de manifestare a acestui fenomen. Responsabilitatea asumării unui
anumit conţinut media trebuie să fie individuală şi presupune antrenarea unei gândiri
critice şi alfabetizarea media (stabilirea concordanţei între titlu şi text, verificarea
autorilor şi a surselor, consultarea site-urilor anti-fake news)
Bibliografie

1. Bertrand, J. C, O introducere in presa scrisa si vorbita, Editura Polirom, 2001.

2. Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, Bucuresti, 1999.

3. Danciu, Maxim, Mass-media. Modernitate. Postmodernitate. Globalizare, Editura Tribuna,
Cluj-Napoca, 2005.
4. DeFleur, Melvin, Ball-Rokeach, Sandra, Teorii ale comunicarii de masa, Editura Polirom,
1999.

5. Dragan, Ioan, Paradigme ale comunicarii de masa, Casa de Editura si Presa SANSA S.R.L,
Bucuresti, 1996.
6. Jeanneney Jean-Noel. O istorie a mijloacelor de comunicare. Iaşi: Institutul European, 1997.
7. McQuail, Denis; Windahl, Sven, Teorii ale comunicarii de masa, Editura Comunicare.ro, 2004.
8. Vosoughi, Soroush & Roy, Deb & Aral, Sinan. (2018). The spread of true and false news
online. Science. 359. 1146-1151. 10.1126/science.aap9559.

9. http://intelligence.sri.ro/paradoxuri-virtuale-minciuna-picioare-lungi/ accesat la data

03.02.2019
10. http://www.journalism.org/2017/05/10/americans-attitudes-about-the-news-media-deeply-
divided-along-partisan-lines/ accesat la data de 03.02.2019
11. https://apnews.com/0f7dea73808b4171b9d0c86f99894e1f?fbclid=IwAR3eNY-
SzE4wxA3vyjpIalyr96zFLhhiP86sjCS_k492rb7p0VhxmZlzThM accesat la data de 03.02.2019
12. https://bigthink.com/laurie-vazquez/turns-out-fake-news-isnt-the-problem-the-medias-
credibility-is accesat la data 03.02.2019

13. https://medium.com/trust-media-and-democracy/10-reasons-why-americans-dont-trust-the-
media-d0630c125b9e accesat la data de 03.02.2019
14. https://razboiulinformational.ro/site/2018/10/drepturile-nu-se-supun-la-vot/ accesat la data de
03.02.2019

15. https://www.dw.com/ro/putem-tr%C4%83i-al%C4%83turi-de-%C8%99tirile-false/a-46206523
accesat la data de 03.02.2019
16. https://www.politico.com/magazine/story/2017/04/25/media-bubble-real-journalism-jobs-east-
coast-215048 accesat la data de 03.02.2019
17. https://www.theguardian.com/media/2018/jul/26/cnn-reporter-banned-trump-white-house-
event-kaitlan-collins accesat la data de 03.02.2019
18. https://www.theguardian.com/us-news/2018/aug/02/donald-trump-un-media-press-freedom-
journalist-danger accesat la data de 03.02.2019
19. http://www.ziaristionline.ro/2018/09/18/minciunile-si-adevarul-despre-referendum-argumente-
care-ii-descalifica-intelectual-pe-cei-care-le-folosesc/