Terapia asistată de animale promovează interacţiunea pozitivă între om şi

animal prin încorporarea trăsăturilor psihologice, comportamentale şi fizice ale

unui animal într-un mediu terapeutic, cu scopul de îmbunătăţire a calităţii vieţii
umane în general şi de facilitare a procesului de recuperare a persoanelor ce
necesită îngrijire medicală fizică şi/sau psihică, în particular (Chandler, 2005).
Astfel, reprezintă un complex de tehnici reeducative, care acţionează asupra
disfuncţiei senzoriale, cognitive şi comportamentale. Din moment ce mersul pe cal
interesează individul în complexitatea sa psihosomatică, “Terapia prin intermediul
calului” (T.I.C) poate fi considerat o metodă globală care solicită participarea
întregului organism, fiind indicată din acest motiv, în tratarea numeroaselor boli,
atât neuromotorii, cât şi de interes psihiatric: de la leziuni ale măduvei osoase la
distrofia musculară; de la tulburări de comportament, la schizofrenie, de la
sindromul Down la autism. În funcţie de finalităţi şi obiective, în cadrul T.I.C-ului
se regăsesc în general patru faze diverse: hipoterapia, reabilitarea prin echitaţie,
reabilitarea pre-sportivă şi reabilitarea sportivă. (Bombardi, 2004).

Hipoterapia înseamnă literalmente tratament cu ajutorul calului. Cuvântul

hipoterapie provine din grecescul hippos = cal şi terapia = tratament.

Raportul copil-cal este unul foarte intim şi sincer, în care nu se poate minţi şi
nu se pot ascunde sentimentele şi temerile din acel moment.). Legătura om-animal
de companie este autentică dacă îndeplineşte următoarele condiţii: implică o relaţie
continuă, nu una temporală; produce nu doar un beneficiu, ci mai multe beneficii
semnificative atât pentru om, cât şi pentru animal; implică o relaţie voluntară şi
bidirecţională (Rusu, 2012). Faza iniţială a hipoterapiei presupune relaxare şi
percepţie corporală, activitatea copilului fiind centrată pe exerciţii de echilibru
static şi dinamic, pe coordonarea şi disocierea mişcărilor. Astfel, copilul în şa nu
participă activ la conducerea calului, ci se bucură pasiv de beneficiile activităţii, la
nivel senzoriomotor, conferite de stimularea prin pasul sinusoidal al calului. La
aceste beneficii se poate adăuga obţinerea unui tonus muscular adecvat; iar ca
urmare a mişcării simetrice în şa se acţionează şi asupra părţii corpului atinsă de
paralizie.

Printre avantajele psihoterapiei asistate de animale se regasesc: relaxarea,

nivelul crescut al confortului, cresterea increderii, stabilirea legaturilor
interrelationale, cresterea abilitatilor de comunicare, invatarea si achizitionare
noilor deprinderi, mediul familiar, aspecte psihofiziologice (scaderea tensiunii
arteriale, reducerea stresului).

Persoanele care participa la sedintele de psihoterapie intermediata de cai,

invata despre sine si relatiile cu ceilalti prin insasi relatia cu caii, participand la
diverse activitati, analizand propriile ganduri si sentimente, comportamente si
tipare.

Beneficiile psihoterapiei intermediate de cai sunt multiple. De la dezvoltarea

fizica, psihica si emotionala la imbunatatirea relatiilor interpersonale, cresterea
respectului de sine si a abilitatilor de coping (de a face fata cu succes cerintelor
cotidiene).

Contribuie si la dobandirea unor noi abilitati verbale, la dezvoltarea

abilitatilor de a lucra in echipa, centrarea pe finalizarea sarcinilor, echilibru fizic si
psihic, cresterea autocontrolului, cresterea asertivitatii, abilitati de asumare a
risului.

Probleme abordate in terapie sunt: depresia, anxietate, stresul, tulburarea de

stres posttraumatica, increderea in sine scazuta si autovalorizarea, abuzurile (fizic,
psihic sau de substante).
 Terapia are rezultate foarte bune in tulburarea de atasament, doliu,
maximizarea relatiilor interpersonale, tulburarile comportamentale, ADHD,
tulburarile pervazice in dezvoltare (Asperger, autism).

Comunicarea copil – cal se creeaza spontan, prin intermediul unor legi

nescrise. Caii sunt abili in a descifra comportamentul non-verbal al fiecarei fiinte,
este o modalitate instinctiva de a supravietui in salbaticie.

Caii reprezinta oglinda perfecta a fiecaruia dintre noi, prin reflectarea

comportamentului non-verbal (gesturi, microexpresii, pozitionarea trunchiului,
orientarea privirii, modul de abordare).

Interactiunea dintr un copil si un cal se desfasoara sub atenta supraveghere a

instructorului, sau a terapeutului, in cazul terapiei. Acestia il vor invata principiile
ce stau la baza relationarii cu calul respectiv, care sunt limitele acestuia si care sunt
nevoile sale.

Faza iniţială a hipoterapiei presupune relaxare şi percepţie corporală,

activitatea copilului fiind centrată pe exerciţii de echilibru static şi dinamic, pe
coordonarea şi disocierea mişcărilor. Astfel, copilul în şa nu participă activ la
conducerea calului, ci se bucură pasiv de beneficiile activităţii, la nivel
senzoriomotor, conferite de stimularea prin pasul sinusoidal al calului. La aceste
beneficii se poate adăuga obţinerea unui tonus muscular adecvat; iar ca urmare a
mişcării simetrice în şa, se acţionează şi asupra părţii corpului atinsă de paralizie.

În faza a doua, după ce persoana urcă pe cal, se fac exerciţii pentru fiecare
afecţiune în parte. Sunt exerciţii pentru cei cu probleme fizice – locomotorii sau
neurolocomotorii, cu probleme de spasticitate, de echilibru și mobilitate.
 Echitația ca terapie oferă celor care apelează și sunt îndrumați corect
beneficii enorme. Îmbunătățesc coordonarea şi echilibrul, care sunt componente de
baza ale psihomotricităţii, se stimulează mobilitatea articulaţiilor, apetitul, digestia
și circulaţia sângelui. De asemenea ajută la menținerea contactului în cazul copiilor
cu dizabilități psihice, orientarea spațială, se îmbunătățește flexibilitatea, forţa şi
coordonarea mişcărilor, se ameliorează funcțiile cardio-respiratorii.

In timp, se va dezvolta o relatie ce completeaza cunostintele si baza teoretica

a acestui sport. Copilul este incurajat sa isi asume responsabilitatea ingrijirii calului
si starii de bine a acestuia. Stransa relatie dintre cei doi va genera, in timp,
modificarea comportamentala a copilului si dezvoltarea in plan psihic.

Analizând elementele principale în terapia alãturi de cal, se pot face câteva

observatii;

-calul are o tendintã naturalã de a trezi la viatã senzatii arhaice apropiate de cele ale
copilului care a trtit cu mama sa primele luni de viatã (Margareth Mahler),

-când persoana este asezatã pe cal, tonusul sãu este mobilizat de pasul animalului:
functia tonicã este primul nostru mod de comunicare, denumit de J.De
Ajuriaguerra dialog tonic (permite sugarilor sã adreseze mamei mesaje)

-relatia, comunicarea si gestiunea emotiilor sunt elemente esentiale ale apropierii

dintre cal si fiinta umanã, caii utilizeazã comunicarea emotionalã directã,
apropierea fatã de cal necesitã autenticitate, deoarece calului nu-i poti ascunde
emotiile.

Experienta a demonstrat cã simplul fapt de a cãlãri produce o stare de liniste.

Nu în ultimul rând, pentru a retine atentia anumitor copii hiperactivi se utilizeazã
trapul, deoarece o anumita dozã de miscare îi poate face sã-si mentinã atentia
concentratã mai mult timp.

Folosindu-ne de efectul calului, a cãlãritului si a activitãtilor legate de cal,

terapia poate fi ogranizatã individual sau în grup având anumite obiective bine
definite.

Activtatea se desfãsoarã în locuri special amenajate pentru terapie de cãtre

personalul calificat în acest domeniu. Echipa este formatã din terapeut si ajutorul
lui, care se ocupã de cal, astfel terapeutul este atent la reactiile copilului si ajutorul
are grijã de cal. Terapeutul analizeazã rãspunsul cãlãretului (copilului) si
directioneazã miscãrile calului astfel încât sã obtinã obiectivele urmãrite.
Terapeutul va cere recomandarea si aprobarea medicului neurolog pe baza acestuia
va începe tratamentul.

Alegerea calului se va face în functie de mãrimea copilului si de dizabilitatea

pe care o are. Astfel pentru un copil mic si linistit trebuie sã alegem un ponei de
mãrime mijlocie si nu foarte iute ci unul linistit, pentru un copil cu ADHD si mai
mare, se alege un cal mai energic si înalt.

Beneficii

Autocontrolul: pe partea psihică, există beneficii imediate și generale, de

care au parte toți. Evoluția e foarte rapidă, de multe ori se pot vedea rezultate după
5-10 ședințe. Se lucrează pe anumite tipuri de dificultăți sau tulburări psihice, dar
sunt câteva beneficii pe care le poate avea orice persoană. În primul rând, calul te
învață autocontrolul, atât al posturii și al corpului, cât și al emoțiilor. Calul e foarte
sensibil și îți oglindește reacțiile, mișcările. De exemplu, dacă ești pe cal și te-ai
dezechilibrat sau dacă nu stai într-o poziție corectă, dacă stai aplecat spre stânga
sau spre dreapta sau dacă coloana ta nu stă într-o poziție corectă, calul sesisează
asta și se oprește. Funcționați împreună, așa că trebuie să mergi corect. Pe partea
emoțională, dacă tu nu îți controlezi, gestionezi emoțiile, calul nu cooperează. El
are și capacitatea de a reacționa față de o incongruență între ce e în interior și ce
încearcă persoana care îl călărește să arate la exterior.

Stima de sine: poate fi tratată orice fel de fobie. Învățând relația cu calul,
crește stima de sine. Acesta e următorul beneficiu pe care îl au toți clienții. Să fii
capabil să urci pe un cal, să comunici cu un cal, să-l faci să răspundă la comenzile
tale când el are sute de kilograme și e mai înalt decât tine, îți dă o stimă de sine
crescută. Având efectul acesta, există beneficii foarte mari pe partea de anxietate,
de depresie, care merg de multe ori împreună. Desigur, una din marile probleme
care îi împiedică pe oameni să meargă la echitație, fie că e terapeutică, fie că e
sportivă, e exact teama de cal. De aceea se lucrează în echipă cu un instructor care
are o relație de lungă durată cu animalul, îl cunoaște. Fiecare cal are personalitatea
și particularitățile lui, iar instructorul le știe și îi spune persoanei ce să facă și ce să
nu facă.

Stimulare: la fel de importante și de general valabile sunt beneficiile legate

de stimulare. Un cal stimulează omul și fizic, și psihic. Despre un cal se spune că e
50% fizic și 50% emoțional. Importantă e comunicarea pe care el o realizează.
Spre deosebire de oameni, e mult mai vizibil când un cal reacționează. De
exemplu, dacă te ascultă, își întoarce urechile spre tine sau își apleacă capul când
ești pe pâmânt. De asemenea, dacă în timpul ședințelor de terapie calul suflă aer
puternic și fierbinte, este clar că persoana care îl călărește se confruntă cu emoții
foarte puternice. Echitația terapeutică e folosită cu succes pentru deficiențe de
învățare sau memorare. Funcționează foarte bine la copiii care au probleme de
învățare, la copiii autiști, cărora le e foarte greu să rețină anumite lucruri.
 Reabilitare: următorul beneficiu e reabilitarea. Fie o reabilitare fizică, fie o
reabilitare emoțională. Un rezultat firesc al hipoterapiei este apariția emoțiilor
pozitive autentice. Alături de cal, nu poți fi altfel decât autentic. Iar aceste emoții
pozitive, psihologic vorbind, sunt contagioase.

Tot timpul se are în vedere ritmul persoanei, nu este forțată să facă ceva. Nu
se urmează niște pași clari: ai venit, ai văzut, ai mângâiat calul, te-ai urcat pe cal,
te-ai dat jos, ai plecat. Dacă persoana nu se simte confortabil să călărească, nu
călărește. Ea comunică ce ar dori să facă.

Terapeutul, în primul rând, observă clientul și îl însoțește în plimbări și în

procesul de interacțiune cu calul. Terapeutul are aceeași treabă pe care o are și în
cabinet. Crează relația cu clientul, care trebuie să aibă încredere nu numai în
instructor, ci și în terapeut. De cele mai multe ori, terapeutul cunoaște și calul și
prin asta îi dă siguranță clientului. Singura grijă a instructorului este calul, în orice
situație, pe când terapeutul este atent atât la persoana de pe cal, cât și la cal, trebuie
să înțeleagă emoțiile și reacțiile atât ale persoanei, cât și ale calului. Uneori poate
să fie un translator între cal și persoană.

Terapia asistată de cai este eficientă și pentru persoanele agresive sau care
au tendința de a fi abuzive cu ceilalți, precum şi în cazul persoanelor cu tulburări
alimentare și adicții, care țin de autocontrol. Totodată, persoanele autiste pot
relaționa mai bine cu animalele decât cu oamenii. Creând o relație bună cu
animalele, copiii cu autism pot s-o transforme apoi într-o relație cu oamenii.

Echitația psihoterapeutică funcționează și în cazul tulburărilor de stres

posttraumatic, depresie, anxietate și abilități de viață. Sunt persoane care, din
anumite motive, ori de boală, ori sociale, nu au fost antrenate pentru viață, iar
alături de cal învață să fie responsabile, atente.
 Tratamentul ADHD

Tratamentul ADHD vizeaza scaderea comportamentelor neadecvate,

imbunatatirea relatiilor sociale, a performantelor scolare, cresterea independentei si
stimei de sine si consta in terapie comportamentala, tratament medicamentos,
regim alimentar adecvat.

Terapia comportamentala se face de catre parinti acasa si de catre profesori

la scoala. Trebuie sa existe o colaborare permanenta intre cadrele didactice, parinti
si terapeut. Se vor inlatura toti factorii din mediu care pot distrage atentia, se vor da
instructiuni clare, sarcinile vor fi simple, fractionate in mai multi pasi iar termenul
de executie va fi precis stabilit. Fiecare reusita se va recompense pozitiv (metoda
jetoanelor).

Tratamentul medicamentos este indelungat, ADHD-ul fiind o boala cu

evolutie cronica, desi hiperkinetismul se amelioreaza cu timpul. Se face cu
medicamente din clasa antidepresivelor, antipsihoticelor, anticonvulsivantelor,
amfetaminelor.

Regimul alimentar in cazul ADHD trebuie sa excluda salicilatii, colorantii,

conservantii si aromele artificiale, cofeina, bauturile racoritoare cu continut ridicat
de zahar sau cofeina, bauturile energizante, studiile recente aratand ca acesti
produsi alimentari ar accentua hiperkinetismul.