Universitatea Babes-Bolyai,Cluj-Napoca

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Educarea si reeducarea psihomotorie

cu ajutorul hipoterapiei

KAAL 1

2009

Educarea si reeducarea psihomotorie cu ajutorul

hipoterapiei

Calaria este mai mult decat o modalitate de a-ti petrece timpul liber, este o
adevarata terapie, cu o lista lunga de efecte benefice asupra sanatatii. Acest gen de terapie
are rezultate benefice si asupra copiilor cu diferite dizabilitati .
Pentru unii oameni calaria este un hobby practicat in timpul liber, iar pentru altii
este un ajutor in munca lor. Pentru unele persoane insa, caii sunt o parte esentiala a
procesului de recuperare fizica.
Folosirea cailor in reabilitare este cunoscuta sub
numele de HIPOTERAPIE. Termenul hipo este cuvantul
grecesc pentru cal, iar termenul de hipoterapie se poate
traduce: tratament cu ajutorul cailor. Insa in loc sa
controleze calaretul calul, mai degraba calul il influenteaza
pe calaret.
Dupa Lermontov, (2004), hipoterapia este terapia
care foloseste caii ca si mijloc de stimulare a dezvoltarii
motorii, emotionale si sociale a persoanelor speciale (cu
dizabilitati)
Hipismul este folosit de terapeuti specializati in terapia fizica, ocupationala si
vorbire. Ajuta in tratamentul neurologic si neuromuscular. Pentru multe persoane cu
dizabilitati fizice calaria le ofera o libertate pe care altfel nu ar fi cunoscut-o.
Inca din secolul V d.H. s-a inregistrat folosirea terapeutica a cailor pentru persoane cu
dizabilitati. In timpurile moderne hipoterapia s-a folosit prima oara pentru tratarea
poliomielitei in Europa, dupa al doilea razboi mondial. In anii 1960 s-a folosit pentru
prima oara in Statele Unite ale Americii si popularitatea a crescut pe masura ce oamenii
aflau de eficacitatea terapiei.
S-au format multe asociatii pentru promovarea reabilitarii oamenilor cu probleme
fizice, psihice si emotionale prin activitati hipice.

Hipoterapia stimuleaza si imbunatateste echilibrul, mobilitatea articulatiilor,

apetitul, digestia, circulatia sangelui, flexibilitatea, forta si coordonara miscarilor, timpii
de reflex sau functiile cardio-respiratorii. Este indicata copiilor cu handicap fizic
(infirmitati cauzate de accidente sau boli, deficiente senzoriale, infirmitati motrice,
cerebrale sau congenitale), celor cu handicap psihic (nevroze, psihoze, probleme
comportamentale, depresii) si, nu in ultimul rand, copiilor cu handicap relational
(probleme emotionale). In multe dintre deficiente, hipoterapia are un rol esential
recuperarea coordonarii si echilibrului, componente de baza ale psihomotricitatii.
In tara noastr, prof. Mihai Epuran a definit psihomotricitatea ca fiind expresia
maturizarii si integrarii functiilor motrice si psihice la nivelul pretins de integrarea
functionala buna a individului n ambianta.
R. Zazzo (1970), considera ca: educand motricitatea inseamna a-l pregati pe copil pentru
sarcini profesionale, dar inseamna, in acelasi timp, a-i ameliora echilibrul fizic si mintal,
a-i da gradat stapanire pe corpul sau, a-i multiplica relatiile eficiente cu lucrurile si
relatiile armonioase cu un alt individ.
Cand vorbim de psihomotricitate, ne referim la: sensibilitatea chinestezic, simtul
echilibrului, simtul ritmului si al aprecierii duratelor scurte, coordonarea membrelor,
coordonarea ochi-mana sau picior, coordonarea generala, agilitatea, precizia si stabilitatea
miscarilor, aprecierea oportunitatii miscarilor in diferite momente de timp, lateralitatea,
schema corporala. In unele boli sau deficiente, unele din aceste componente ale
psihomotricitatii se pierd, iar terapia cu ajutorul calului este o metoda foarte eficienta si
placuta de reeducare psihomotorie.
Participarea la terapiile hipice are atat recompense fizice, cat si emotionale si
mintale. Astfel, aceasta terapie poate fi utilizata cu succes in foarte multe boli sau
deficiente, printre care putem enumera urmatoarele: scolioze, artrite, Boala Perth,
amputatii traumatice, sechele de poliomielita, spina bifida, encefalite, distrofie musculara,
scleroza multipla, hidrocefalie, accidente cerebrale si vasculare, hemiplegii, paraplegii,
autism, sindrom Down, incapacitati emotionale, probleme de auz, incapacitatea de
memorare, retardare mintala, si probabil multe alte boli pentru care nu s-a incercat inca
aceasta terapie.

Pasul pe care-l face calul este

echivalentul pasului pe care-l face
omul. Exista copii cu probleme care
nu au simtit niciodata pamantul sub
picioare, nu au putut niciodata sa
detina controlul unei miscari, al unei
deplasari.

Urcandu-se

pe

cal,

sentimentul de teama dispare, iar

copilul incepe sa vada lucrurile si
viata putin diferit. Este aplicabila
aproape la toate diagnosticele de
dizabilitati, rezultatele fiind la fel de
bune.
Copiii

cu

deficiente

de

concentrare au fost nevoiti, prin

aceasta terapie, sa-si focalizeze toata atentia pentru a-si mentine echilibrul odata ce au
fost urcati pe cal. Dupa ce s-au obisnuit, au inceput sa priveasca lucrurile de sus si sa fie
atenti la cei din jur, lucru care nu se intampla inainte. Pentru autisti, rezultatele sunt la
nivelul relationarii, comunicarii cu adultii sau cu alti copii. La cei care sufera de afectiuni
neuromotorii si ortopedice se observa o imbunatatire a echilibrului, dobandirea unor
pozitii pe care nu le aveau sau sustinerea capului stand pe sezut.
Datorita miscarii line a calului, calaretul care este incapabil sa mearga singur
poate sa simta senzatii similare mersului uman, imbunatatindu-si astfel flexibilitatea,
echilibrul si forta musculara.
Hipoterapia mai imbunatateste si coordonarea, sistemul respirator, procesele de
gandire. Forta si caldura unui cal se transforma in ajutor pentru circulatia arteriala si pune
in miscare coloane vertebrala, articulatiile si muschii.
Tratamentele hipoterapeutice sunt elaborate de terapeuti licentiati care includ in
programele lor exercitii simple pe cal. Calul este condus in timp ce terapeutul lucreaza
exercitii cu pacientul pentru atingerea anumitor scopuri. Miscarile calului sunt folosite
pentru a imita dezvoltarea tiparelor si miscarilor umane. Oamenii paralizati au spus ca

hipismul a fost cea mai apropiata senzatie de mers, de cand au suferit accidentul care i-a
dus la paralizie.
Caii sunt antrenati sa mearga ritmic si incet, dar si variat, asa cum li se cere.
Uneori trebuie sa tina pe sa doua persoane sau calareti care nu stau in pozitiile normale.
Ei trebuie sa tolereze loviturile cu carjele, tijele si scaunele de invalid.
Oamenii care au coloana vertebrala bifida sunt beneficiari ai hipoterapiei.
Terapeutii in recuperarea fizica spun ca unele probleme fizice si de dezvoltare asociate cu
coloana vertebrala bifida se rezolva prin hipismul terapeutic. Printre ele includem
dezvoltarea echilibrului si imbunatatiri generale.
Hipoterapia este folosita si in paralizia cerebrala. Imbunatateste echilibrul,
flexibilitatea si pozitia corecta. Pentru copii miscarea cailor poate sa ajute la coordonarea
respiratiei. Ajuta si la intarirea muschilor, incurajeaza comunicarea verbala. Pentru copiii
cu paralizie cerebrala caii sunt o motivatie extraordinara pentru vorbire, in timp ce
miscarea cailor ajuta la coordonarea respiratiei, deglutitiei. Caii ii motiveaza pe acesti
copii sa se miste, sa exploreze.
Sedintele de hipoterapie incep cu participarea la periatul calului. Astfel, ulterior,
animalul

va

recunoaste

vocea

calaretului si va reactiona mai bine

la

comanzi.

Persoanele

cu

dizabilitati nu calaresc cu sa.

Spatele calului este acoperita cu o
bucata de cauciuc, peste care se
pun o blana naturala si o centura
speciala. Acest tip de harnasament
transmite mai bine miscarile si
caldura

calului.

Terapeutii

pozitioneaza omul pe cal, analizeaza raspunsul corpului si directioneaza miscarea calului

pentru a obtine efectul dorit pentru fiecare afectiune.
Unele motive pentru care a fost ales calul ca si metoda terapeutica:
-

pasul calului are exact aceeasi lungime cu al omului;

miscarea corpului in sa este totala si simuleaza identic miscarea orpului uman;

corpul uman este impins inainte, apoi vertical si rotit de pe o parte pe cealalta;

in hipoterapia clasica, calul influenteaza omul mai mult decat controleaza omul
calul;

trsnsferul de energie dintre cal si calaret, masurat radiestezic, arata ca, in vreme ce
calul pierde, dupa circa 30 de minute, 8-10 puncte energetice, calaretul castiga
120 de puncte;

miscarea animalului il obliga sa apeleze numai la propiile instincte, la echilibrul

natural al corpului;
Beneficii ale hipoterapiei:

imbunatateste echilibrul si postura;

imbunatateste coordonarea oculomotorie si coordonarea miscarilor;

ajuta la dezvoltarea orientarii spatiale;

ajuta la constientizarea corpului si a partilor lui;

dezvolta forta musculara;

ajuta la dezvoltarea ritmului;

creste increderea in sine si ajuta la integrarea sociala a pacientilor;

dezvolta coordonarea motorie fina;

Hipismul terapeutic poate sa ajute la

dezvoltarea cognitiva si senzoriala in copilarie,

ajuta la dezvoltarea simtului de responsabilitate,
incredere in sine si fair play in adolescenta si
furnizeaza un mod de recreere pe toata durata
vietii.
Mersul galop al unui cal poate sa dea un
sentiment linistitor pentru calaretii de toate varstele si poate sa fie un instrument valoros
pentru procesul de reabilitare. Este o experienta in care barbati, femei si copii pot sa
simta o satisfactie fara egal, o experienta pe care numai aceste animale le-o pot oferi.
In Romania aceasta terapie cu cai abia incepe sa prinda contur, dar exista reale
posibilitati pentru dezvoltarea acestui domeniu la noi in tara, iar cei care se vor bucura de
ea si de rezultatele acestei terapii sunt copiii cu deficiente.

BIBLIOGRAFIE

1. Albu, C.;Albu, Adriana- Psihomotricitate, Institutul European, Iasi, 2006.

2. Epuran, M; Holdevici, I; Tonita, F- Psihologia sportului de performanta.Teorie si
practica, Ed. FEST, Bucuresti, 2001.
3. Lermontov, Tatiana- Psicomotricidade na equoterapia, Ed. Idias e Letras, 2004.
4. Santiago, L.; Santos, A.- The effects of therapeutic riding posture in individuals
with disabilities. Ocupational Therapy in Health Care, 1997.
5. Sbenghe, T.- Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Ed. Medicala,
Bucuresti, 1987.
6. Zazzo, M.- Psihologia copilului de la nastere la adolescenta, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1970.
7. XII International Cogress of Therapeutic Riding, Complete texts, Brasil, 2006.
8. http://www.armonianaturii.ro/Hipoterapia
9. http://www.revistafelicia.ro/da_Hipoterapia,_ideala_pentru_afectiunile_neuromot
orii_1000853.htm