ŞCOALA UNIVERSITATEA INSPECTORATUL CASA CORPULUI COLEGIUL

GIMNAZIALĂ “PETRE ANDREI” ŞCOLAR DIDACTIC IAŞI TEHNIC “ION

“ALEXANDRU DIN IAŞI JUDEŢEAN IAŞI HOLBAN” IAŞI
VLAHUŢĂ” IAŞI

PARTENERI:

Facultatea de Psihologie, Ştiinţe ale Facultatea de Ştiinţe ale

Educaţiei şi Asistenţă Socială Educaţiei, Psihologie şi Arte

SIMPOZIONUL NAŢIONAL
KREATIKON: CREATIVITATE-FORMARE-PERFORMANŢĂ

Ediţia a XIII-a
In memoriam Prof. univ. dr. MARIANA CALUSCHI

Iaşi, România
24 martie 2017

VOLUM DE REZUMATE

Volumul 1I, 2017

COORDONATORI:

Conf. univ. dr. Viorel ROBU

Asistent univ. dr. Magda TUFEANU
Prof. Mirela MARIN

Machetare computerizată şi tehnoredactare:

Conf. univ. dr. Viorel ROBU

EDITURA PIM
www.pimcopy.ro/editura
Acreditată CNCS, cod 66/2011

ISSN: 2559-0782
ISSN-L: 2559-0782

2
PROGRAMUL SIMPOZIONULUI

9 00 – 10 00 (Aula Magna, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi)

PRIMIREA PARTICIPANŢILOR

10 00 – 11 30

 DESCHIDEREA SIMPOZIONULUI

 ALOCUŢIUNI DIN PARTEA REPREZENTANŢILOR CONDUCERII

UNIVERSITĂŢII “PETRE ANDREI” DIN IAŞI

 SALUTURI DIN PARTEA REPREZENTANŢILOR INSTITUŢIILOR

PARTENERE

 IN MEMORIAM PROF. UNIV. DR. MARIANA CALUSCHI

11 30 – 12 00

COFFEE-BREAK

12 00 – 13 00

PREZENTAREA LUCRĂRILOR ÎN PLEN

KREATIKON: In memoriam Mariana Caluschi-lumină vie, arhetip al

devenirii umane
Prof. univ. dr. Traian Dinorel STĂNCIULESCU, Facultatea de Filosofie şi
Ştiinţe Social-Politice, Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Era reprezentărilor sociale

Prof. univ. dr. Mihai ŞLEAHTIŢCHI, Vice-Rector pentru Cercetare, Preşedinte
al Consiliului Ştiinţific, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova,
Republica Moldova

3
Satisfacţia faţă de munca profesională şi starea de bine psihologică a
universitarilor: măsuri ale calităţii vieţii
Conf. univ. dr. Svetlana RUSNAC, Decan, Facultatea de Psihologie, Ştiinţe ale
Educaţiei şi Asistenţă Socială, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova,
Republica Moldova

13 30 – 14 30

PAUZĂ DE MASĂ LA O CEAŞCĂ DE...CREATIVITATE

(Şcoala Gimnazială ,,Alexandru Vlahuţă” din Iaşi)

14 30 – 17 30

PREZENTAREA LUCRĂRILOR PE SECŢIUNI

(Şcoala Gimnazială ,,Alexandru Vlahuţă” Iaşi)

Secţiunea I – Psihologie Aplicată; Secţiunea II – Ştiinţe ale Educaţiei

17 30 – 18 00
Închiderea lucrărilor simpozionului

4
 COMITETUL ŞTIINŢIFIC

Preşedinte:
 Conf. univ. dr. Viorel ROBU – Decan, Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţele Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi

Vicepreşedinte:
 Conf. univ. dr. Anişoara SANDOVICI – Prodecan, Facultatea de
Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi

Membri:
 Prof. univ. dr. Traian Dinorel STĂNCIULESCU – Facultatea de
Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea ,,Alexandru Ioan
Cuza” din Iaşi
 Prof. Genoveva Aurelia FARCAŞ, doctor în ştiinţele educaţiei –
Inspector Şcolar General, Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi
 Prof. univ. dr. Mihai ŞLEAHTIŢCHI – Vice-Rector pentru Cercetare,
Preşedinte al Consiliului Ştiinţific, Universitatea Liberă Internaţională
din Moldova, Republica Moldova
 Conf. univ. dr. Svetlana RUSNAC, Decan, Facultatea de Psihologie,
Ştiinţe ale Educaţiei şi Asistenţă Socială, Universitatea Liberă
Internaţională din Moldova, Republica Moldova
 Conf. univ. dr. Silvia BRICEAG – Şef Catedra de Psihologie,
Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Arte, Universitatea de
Stat ,,Alecu Russo” din Bălţi, Republica Moldova
 Conf. univ. dr. Valentina BOTNARI – Şef Catedra de Psihopedagogie
şi Educaţie Preşcolară, Facultatea de Pedagogie & Director Şcoala
Doctorală – Ştiinţele Educaţiei, Universitatea de Stat din Tiraspol,
Republica Moldova
 Conf. univ. dr. Lucia SAVCA – Preşedinte, Asociaţia Psihologilor
Practicieni din Moldova, Republica Moldova
 Conf. univ. dr. Angela POTÂNG – Şef Catedra de Psihologie,
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea de Stat
din Moldova, Republica Moldova

5
 Conf. univ. dr. Georgiana CORCACI – Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţele Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi
 Lector univ. dr. Cristina Elena STĂRICĂ – Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţele Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi
 Lector univ. dr. Lavinia Maria PRUTEANU – Facultatea de Psihologie
şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi
 Lector univ. dr. Marta Iuliana VICOL – Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţele Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi
 Lector univ. dr. Oana JITARU – Departamentul pentru Pregătirea
Personalului Didactic, Universitatea Tehnică ,,Gheorghe Asachi” Iaşi

6
 COMITETUL DE ORGANIZARE

Preşedinţi:
 Conf. univ. dr. Viorel ROBU – Decan, Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţele Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi
 Prof. Mirela MARIN – Director, Şcoala Gimnazială ,,Alexandru
Vlahuţă” Iaşi

Membri:
 Prof. Daniela BĂBUŞCĂ – Director Adjunct, Şcoala Gimnazială
,,Alexandru Vlahuţă” Iaşi
 Prof. Gabriela RAUS – Inspector Şcolar pentru Învăţământul Special,
Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi
 Prof. Alla APOPEI – Inspector pentru Activităţi Extraşcolare,
Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi
 Prof. Gabriela VRABIE – Director Adjunct, Colegiul Tehnic ,,Ion
Holban” Iaşi
 Prof. univ. dr. Cristina Maria STOICA – Decan, Facultatea de Asistenţă
Socială şi Sociologie, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi
 Conf. univ. dr. Anişoara SANDOVICI – Prodecan, Facultatea de
Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi
 Lector univ. dr. Cristina Elena STĂRICĂ – Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţele Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi
 Lector univ. dr. Lavinia Maria PRUTEANU – Facultatea de Psihologie
şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi
 Asistent univ. dr. Magda TUFEANU – Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţele Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi
 Prof. Alina Diana ANTON – Şcoala Gimnazială ,,Alexandru Vlahuţă”
Iaşi
 Prof. Gabriela Marcelina MAXIM – Şcoala Gimnazială ,,Alexandru
Vlahuţă” Iaşi

7
 LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI
Rezumate

LUCRĂRI PREZENTATE ÎN SESIUNEA PLENARĂ

KREATIKON: In memoriam Mariana Caluschi-lumină vie, arhetip al

devenirii umane
Prof. univ. dr. Traian Dinorel STĂNCIULESCU, Facultatea de Filosofie şi
Ştiinţe Social-Politice, Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Rezumat: Valorificând implicit modelul brâncuşian al treptelor cognitive (propus şi

rafinat de Prof. univ. dr. Mariana Caluschi), prezenta comunicare argumentează
necesitatea unificării diferitelor tipuri de limbaj creator în cadrul şi termenii descriptivi şi
explicativi ai uneia şi aceleeaşi paradigme transdisciplinare: lumina vie. În acest sens,
sunt prezentate contribuţiile emergente ale autorului şi ale echipei sale de cercetare pe
direcţia unei ştiinţe integratoare esenţiale pentru individul uman şi pentru devenirea sa
bio-psiho-socială şi culturală: biofotonica sau ,,ştiinţa luminii vii”. Sunt menţionate
rezultatele obţinute în opt direcţii epistemologice şi pragmatice, respectiv: a) cercetarea
ştiinţifică fundamentală şi aplicativă în domeniul bioluminiscenţei; b) diseminarea
rezultatelor obţinute prin cărţi, conferinţe şi cursuri complementare; c) domeniul
energiilor neconvenţionale; d) domeniul resurselor alimentare; e) medicina integrativă; f)
artefactele şi procesele cu funcţii stimulativ-armonizatoare bazate pe patentele obţinute
de autori; g) arhitectura ecologică şi mediul de viaţă şi h) ,,arta luminii vii”. Toate aceste
direcţii (integrate în proiectul ,,Arithea”) au ca finalitate optimizarea stării de bine
subiective a fiinţei umane.
Cuvinte cheie: limbaje creatoare, biofotonică, direcţii epistemologice şi pragmatice,
integrare, stare de bine subiectivă

Era reprezentărilor sociale

Prof. univ. dr. Mihai ŞLEAHTIŢCHI, Vice-Rector pentru Cercetare, Preşedinte
al Consiliului Ştiinţific, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova,
Republica Moldova

Rezumat: Tendinţele care se fac văzute în ultimul timp şi care se regăsesc în opticile
interpretative ale unora dintre cei mai valoroşi filosofi, sociologi, politologi sau
economişti ai contemporaneităţii pun în ordinea de zi problema reevaluării substanţiale a

8
cunoştinţelor cu referire la indivizii umani şi la relaţiile pe care aceştia le dezvoltă în
diferite contexte sociale. Pe un asemenea fundal, sunt luate în calcul din ce în ce mai des
transformările care trebuie să se producă în sfera psihologiei sociale, adică într-un
teritoriu conceptual şi aplicativ care acţionează ca un fel de punte de legătură între două
discipline, deoarece ,,se preia ceea ce este social în psihologie şi ceea ce este psihologic
în sociologie” şi contează ,,nu atât individul, ca unitate separată sau colectivitatea, ca
structură socială autonomă”, cât mai ales ,,interacţiunea dintre individ şi colectivitate”.
Stabilind că anume din sfera psihologiei sociale trebuie să vină în întâmpinarea prezentei
deplasări de accente conceptuale şi aplicative şi a unei reconfigurări apte să confere un alt
calibru şi o altă semnificaţie ştiinţei centrate pe studiul sistematic al ,,indivizilor aflaţi
într-o continuă legătură cu semenii lor şi cu mediul cultural-ideologic în care îşi duc
existenţa”, specialiştii se văd obligaţi să menţioneze că acest gen de metamorfozare ţine,
într-un mod foarte direct, de valorificarea conceptului referitor la reprezentările sociale.
După unii autori, acest concept acoperă în cea mai mare măsură direcţia investigaţională
care trebuie să fie unitară şi să se centreze, în acelaşi timp şi în egală măsură, pe grupurile
umane, problemele care afectează un mare număr de actori sociali, natura umană, precum
şi pe construcţia socială a realităţii. Aşadar, a venit timpul când putem vorbi tranşant
despre o eră a reprezentărilor sociale. La ora actuală, reprezentările sociale exprimă cel
mai bine conceptul central şi comun tuturor ştiinţelor socio-umane şi, totodată, cel mai
important factor care „ne ghidează în modul de a numi şi de a delimita diferitele aspecte
ale realităţii noastre zilnice, în modul de a le interpreta, de a decide asupra lor şi, când
este cazul, de a lua o poziţie faţă de ele şi de a apăra această poziţie”.
Cuvinte cheie: relaţii interumane, context social, reprezentare socială, direcţii
investigaţionale

Satisfacţia faţă de munca profesională şi starea de bine psihologică a

universitarilor: măsuri ale calităţii vieţii
Conf. univ. dr. Svetlana RUSNAC, Decan, Facultatea de Psihologie, Ştiinţe ale
Educaţiei şi Asistenţă Socială, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova,
Republica Moldova

Rezumat: Studiul prezentat testează cadrul conceptual şi empiric conform căruia

satisfacţia faţă de munca profesională şi starea de bine psihologică a cadrelor didactice
universitare corelează pozitiv, condiţionând sentimentul subiectiv de fericire şi evaluarea
calităţii vieţii. În contextul prezentului studiu, starea de bine psihologică a fost
conceptualizată şi operaţionalizată prin cinci dimensiuni: autoacceptarea, controlul asupra
mediului, autonomia, relaţiile pozitive cu ceilalţi, respectiv percepţia scopului şi a
sensului vieţii. Satisfacţia faţă de munca profesională a inclus dimensiuni care au fost
evidenţiate în baza evaluărilor pe care participanţii le-au realizat cu privire la: activităţile
curriculare şi extracurriculare realizate cu studenţii, activitatea de cercetare, stimularea
dezvoltării intelectuale şi a avansării în carieră în mediul universitar, administrarea
facultăţilor, procesul decizional şi politicile interne, calitatea relaţiilor interpersonale,
9
respectiv raportul cu mediul extrauniversitar. Investigaţia-pilot pe care am realizat-o a
fost motivată de necesitatea identificării factorilor subiectivi care contribuie la creşterea
implicării profesionale a cadrelor didactice în realizarea rolurilor universităţilor
contemporane din perspectiva provocărilor societăţii bazate pe cunoaştere (incluse în
obiectivele fixate în Strategia Lisabona) şi în conformitate cu aspiraţia de integrare
europeană a Republicii Moldova. În această optică, sistemul de învăţământ superior din
Republica Moldova trebuie să urmărească două obiective prioritare: a) educarea continuă
şi formarea capitalului uman, pentru a se adapta exigenţelor societăţii bazată pe
cunoaştere, cu accent pe creşterea angajabilităţii şi a competitivităţii în câmpul muncii
autohton şi în cel european şi b) creşterea contribuţiilor Republicii Moldova în domeniul
cercetării ştiinţifice fundamentale şi aplicate, al inovării şi al dezvoltării economice,
sociale şi culturale. Scopul studiului a constat în explorarea relaţiilor dintre starea de bine
psihologică, calitatea vieţii şi satisfacţia faţă de munca profesională în rândul
universitarilor din Republica Moldova. Totodată, s-a urmărit identificarea
particularităţilor profilului universitarului care se implică în munca sa, este satisfăcut de
ceea ce realizează şi este eficient în planul prestaţiei profesionale. S-a administrat un
protocol standardizat care a inclus scale pentru măsurarea stării de bine psihologice,
satisfacţiei faţă de activitatea profesională şi calităţii vieţii (această ultimă componentă a
fost operaţionalizată cu versiunea în limba română pentru The World Health
Organization Quality of Life-Bref/WHOQOL-Bref). Eşantionul de participanţi a inclus 60
de cadre didactice universitare. Pentru analiza datelor, s-au utilizat atât metode cantitative
(teste de comparare a mediilor şi corelaţia statistică), cât şi metode calitative (analiza şi
tematizarea opiniilor participanţilor). Datele corelaţionale au evidenţiat relaţii pozitive
consistente între starea de bine psihologică şi satisfacţia faţă de munca profesională.
Universitarii care au obţinut scoruri ridicate pentru dimensiunile stării de bine
(autoacceptare, control asupra mediului, autonomie, relaţii pozitive cu ceilalţi, respectiv
scop şi sens al vieţii) au manifestat tendinţa de a raporta niveluri mai ridicate ale
indicatorilor calităţii vieţii (stare de bine în domeniul funcţionării fizice, psihologice şi
sociale, autopercepţie pozitivă, respectiv percepţia suportui din partea reţelei sociale
apropiate). Majoritatea dimensiunilor satisfacţiei faţă de munca profesională au evidenţiat
corelaţii semnificative cu indicatorii calităţii vieţii. Rezultatele studiului vor fi utilizate în
elaborarea metodologiei pentru investigarea satisfacţiei faţă de viaţă şi a satisfacţiei faţă
de activitatea profesională a universitarilor din Republica Moldova pe un eşantion mai
reprezentativ. Totodată, studiile asemănătoare investigaţiei pe care am realizat-o pot sta
la baza elaborării politicilor şi a măsurilor efective din domeniul gestionării activităţii
cadrelor didactice universitare.
Cuvinte cheie: cadre didactice universitare eficiente, calitatea vieţii, satisfacţie faţă de
munca profesională, stare de bine psihologică

10
SECŢIUNEA I – Psihologie Aplicată
Moderatori: Conf. univ. dr. Svetlana RUSNAC
Asistent univ. dr. Magda TUFEANU

Anxietatea în rândul adolescenţilor dependenţi de computer

Conf. univ. dr. Iulia RACU, Catedra de Psihologie, Universitatea Pedagogică de
Stat „Ion Creangă” Chişinău, Republica Moldova, Prof. univ. dr. habilitat Igor
RACU, Prorector pentru Activitate Ştiinţifică şi Relaţii Internaţionale,
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” Chişinău, Republica Moldova

Rezumat: Societatea actuală se caracterizează prin noi dependenţe care sunt specifice
individului uman modern. Dintre acestea, enumerăm: dependenţa de computer
(Internet/reţele de socializare online, jocuri online), smartphone, cumpărături, muncă
(job) sau de sport (de exemplu, fitness). Prin consecinţele psihosociale, educaţionale,
economice şi culturale pe care le au, toate aceste adicţii sunt la fel de periculoase ca şi
cele clasice (de exemplu: dependenţa de tutun, alcool, medicamente sau stupefiante).
Comunicarea noastră prezintă background-ul conceptual şi metodologic, precum şi
rezultatele unui studiu descriptiv şi corelaţional care a vizat determinarea variabilelor
asociate dependenţei de computer în rândul adolescenţilor din Republica Moldova.
Eşantionul de participanţi a inclus 107 adolescenţi (elevi de clasele X-XII, cu vârste
cuprinse între 14 şi 18 ani). Adolescenţii au completat versiunile în limba română pentru
proba Internet Addiction Test (IAT; K. Young), respectiv proba State-Trait Anxiety
Inventory-Form Y (STAI-Y; C. D. Spielberger). Datele descriptive pentru eşantionul
analizat au evidenţiat o prevalenţă a dependenţei de computer egală cu 34 % din totalul
participanţilor. Analiza corelaţională a evidenţiat relaţii de asociere pozitive între scorul
la proba pentru evaluarea nivelului dependenţei de computer şi indicatorii anxietăţii
(anxietatea-stare, anxietatea-trăsătură, respectiv nivelul global al anxietăţii). Aşadar,
studiul pe care l-am realizat a evidenţiat faptul că adolescenţii care erau dependenţi de
computer tindeau să manifeste teamă, încordare nervoasă şi un nivel accentuat al
îngrijorărilor.
Cuvinte-cheie: adolescenţi, dependenţă de computer, anxietate-stare, anxietate-trăsătură

Dimensiuni ale bunăstării emoţionale a adolescenţilor

Conf. univ. dr. Angela POTÂNG, Facultatea Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei,
Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat: Cercetarea prezintă rezultatele unui studiu empiric realizat pe un eşantion de

372 de adolescenţi. Obiectivul general a fost determinarea percepţiei pe care adolescenţii
11
(elevi în ultimul an de liceu) o au cu privire la calitatea propriei lor vieţi şi indentificarea
ponderii pe care dimensiunile psihologice, în special bunăstarea emoţională, o au în
evaluarea calităţii vieţii. Datele obţinute sugerează că adolescenţii care experimentează
bunăstarea emoţională: a) se caracterizează prin capacităţi constructive de adaptare la
situaţiile stresante; b) consideră că propria lor viaţă are un scop clar; c) sunt capabili să
accepte schimbările din viaţa lor; d) se bucură de viaţă şi apreciază valoarea distracţiei şi
a umorului; e) au relaţii constructive cu ceilalţi; f) cred că, în viaţa lor, există un echilibru
între timpul liber, activităţile curente şi muncă.
Cuvinte-cheie: bunăstare emoţională, calitatea vieţii, cunoaştere de sine, satisfacţie faţă
de de viaţa personală, adolescenţi

Relaţia dintre trăsăturile de personalitate ale femeilor de afaceri şi

armonia vieţii de cuplu
Conf. univ. dr. Carolina PERJAN, Decan, Facultatea de Psihologie şi
Psihopedagogie Specială, Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion Creangă”
Chişinău, Republica Moldova, Psiholog Inna MÎRZA, Facultatea de Psihologie
şi Psihopedagogie Specială, Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion Creangă”
Chişinău, Republica Moldova

Rezumat: În istoria umanităţii, situaţia femeilor a fost foarte diferită de la o etapă la alta.
În Evul Mediu, femeia era considerată ca proprietate a soţului şi doar el avea dreptul să
ia decizii referitor la viaţa de cuplu. Însă, în prezent, cutumele şi practicile culturale şi
sociale ne înfăţişează o cu totul altă imagine a femeii moderne. Astfel, tinerele fete
contemporane nu mai seamănă deloc cu mamele lor. În trecut, femeile se căsătoreau la
vârste cuprinse între 18 şi 19 ani şi, la scurt timp, dădeau naştere primului copil al
cuplului, devenind, astfel, femei cu responsabilităţi mari de la o vârstă timpurie. De
asemenea, femeile erau concentrate pe ideea îngrijirii familiei, pe creşterea copiilor şi pe
gestionarea sarcinilor gospodăreşti, fiind supuse în totalitate bărbaţilor. Astăzi, femeia
modernă încearcă să-şi îmbunătăţească în mod constant poziţia în societate, fiind
preocupată de creşterea personală şi de dezvoltarea profesională. Ea îşi doreşte, în primul
rând, o carieră şi un mod de viaţă sigur din punct de vedere material, care să îi permită să
crească şi să educe un copil. Multe dintre femeile moderne dezvoltă şi gestionează o
afacere personală (sau de familie) sau sunt asociate într-un business. Într-un astfel de
context, femeile de afaceri trebuie să facă faţă tuturor problemelor existenţei de zi cu zi,
să fie buni lideri şi manageri remarcabili şi, în acelaşi timp, să fie mame şi soţii
desăvârşite. Dar, care sunt variabilele care contribuie la succesul unei femei de afaceri ?
Ce factori intervin şi o ajută să facă faţă tuturor provocărilor vieţii de zi cu zi, de la
sarcinile familiale şi educative la responsabilităţile gestionării unei afaceri ? Prin studiul
comparativ pe care l-am realizat pe un eşantion de 100 de cupluri de adulţi din Republica
Moldova, am urmărit să identificăm profilul trăsăturilor de personalitate ale unei femei de
afaceri care contribuie la armonizarea relaţiei de cuplu. Vârstele participanţilor au fost
cuprinse între 30 şi 40 de ani. În momentul colectării datelor, jumătate dintre femeile din
12
cuplurile analizate deţineau o afacere personală sau erau asociate într-o afacere de cel
puţin trei ani. Restul erau casnice, nemaifiind încadrate în câmpul muncii de cel puţin trei
ani. Utilizându-se datele brute colectate în cele două subeşantioane de femei, sunt
analizate comparativ variabilele referitoare la personalitate şi indicatorii calităţii relaţiei
de cuplu.
Cuvinte-cheie: femei de afaceri, femei casnice, trăsături de personalitate, relaţie de cuplu
favorabilă, relaţie conflictuală, studiu comparativ

Inteligenţa spirituală – forţă motrică a existenţei umane

Conf. univ. dr. Lucia SAVCA, Institutul de Ştiinţe Penale şi Criminologie
Aplicată din Moldova, Chişinău, Republica Moldova

Rezumat: Prezenta comunicare analizează esenţa inteligenţei spirituale şi necesitatea de

a înţelege că această dimensiune a dezvoltării umane este strâns legată de nevoia
individului de a găsi semnificaţiile şi sensul vieţii. Inteligenţa spirituală contribuie la
formarea valorilor morale. Educaţia spirituală contribuie la formarea personalităţii plenar
dezvoltate, care este responsabilă, creativă, onestă şi are aspiraţii înalte pentru creştere şi
evoluţie.
Cuvinte-cheie: inteligenţă spirituală, valori morale, personalitate plenar dezvoltată,
educaţie

Scala pentru Măsurarea Atitudinii faţă de Conflict (Attitude Toward

Conflict): Date pentru validitatea de construct şi fidelitatea versiunii
în limba română
Conf. univ. dr. Anişoara SANDOVICI, Prodecan, Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţele Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi, Conf. univ. dr. Viorel
ROBU, Decan, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea
,,Petre Andrei” din Iaşi, Profesor Mirela CIUDIN, doctor în psihologie, Colegiul
Naţional ,,Emil Racoviţă” Iaşi

Rezumat: Neînţelegerile şi conflictele interpersonale grevează destul de frecvent

interacţiunile dintre adolescenţi. Literatura din domeniul psihosociologiei conflictelor
diferenţiază şi descrie mai multe strategii şi metode de rezolvare a conflictelor
interpersonale, de la cele care implică utilizarea diferitelor forme de agresivitate şi
manifestarea comportamentelor de atac şi luptă până la cele care implică adoptarea unor
soluţii constructive pentru ambele părţi implicate într-un conflict (de exemplu:
comunicarea persuasivă, metoda câştig-câştig sau negocierea). Strategiile pe care părţile
implicate într-un conflict le utilizează pentru surmontarea acestuia sunt condiţionate de o
serie de factori intra- şi interpersonali, precum şi de caracteristicile conflictului. Printre
13
factorii intrapersonali, se numără şi atitudinea pe care actorii implicaţi într-un conflict o
manifestă faţă de posibilitatea de utilizare a diferitelor metodelor de gestionare a acestuia.
Prezenta lucrare sumarizează datele obţinute în contextul unui studiu psihometric realizat
în populaţia de adolescenţi, prin care s-a urmărit evaluarea validităţii de construct şi a
fidelităţii pentru versiunea în limba română a scalei Attitude Toward Conflict (ATC; J. A.
Lam, 1989). Instrumentul ATC include opt itemi şi a fost construit pentru măsurarea
atitudinii pe care adolescenţii o manifestă faţă de utilizarea violenţei prin bătaie ca
metodă de soluţionare a dezacordurilor şi conflictelor interpersonale. Structura factorială
a fost testată utilizându-se atât analiza factorială exploratorie (N = 167 de elevi de clasele
V-VIII), cât şi analiza factorială confirmatorie (N = 187 de elevi de gimnaziu). Datele
analizei factoriale exploratorii au evidenţiat doi factori latenţi care au explicat împreună
43.42 % din varianţa totală a itemilor. Utilizându-se aplicaţia AMOS (Arbuckle, 2007),
au fost testate şi comparate între ele trei modele de măsurare ipotetice. Indicatorii
adecvării statistice au evidenţiat superioritatea modelului cu un item eliminat şi doi
factori latenţi intercorelaţi. Pentru ambele eşantioane de adolescenţi, valorile consistenţei
interne a scalelor corespunzătoare factorilor latenţi au fost cuprinse între 0.50 şi 0.54.
Cuvinte-cheie: atitudine faţă de utilizarea bătăii ca strategie de soluţionare a conflictelor
interpersonale, versiune în limba română pentru Attitude Toward Conflict, adolescenţi,
analiză factorială exploratorie, analiză factorială confirmatorie, fidelitate

Aspecte ale consilierii psihologice a copiilor cu părinţi divorţaţi

Conf. univ. dr. Valentina MÎSLIŢCHI, Facultatea de Pedagogie, Universitatea
de Stat din Tiraspol, Republica Moldova

Rezumat: Lucrarea abordează problematica divorţului şi evidenţiază valoarea consilierii

psihologice, în efortul de diminuare a efectelor negative pe care divorţul părinţilor le are
asupra copiilor. Impactul pe care divorţul parental îl are asupra copiilor depinde, în
principal, de nivelul conflictualităţii intrafamiliale, poziţia pe care părinţii o adoptă unul
faţă de celălalt şi faţă de copii, densitatea şi calitatea reţelei sociale a familiei şi, în mod
special, de vârsta pe care copiii o au în momentul divorţului. La orice vârstă (mai puţin la
nou-născuţi şi pentru copiii mici, pentru care despărţirea părinţilor nu este conştientizată),
reacţiile depind şi de relaţia afectivă dintre părintele care pleacă şi copilul care rămâne în
familia monoparentală destrămată. Într-un astfel de context, consilierea psihologică
reprezintă un proces util, orientat spre ajutorarea copiilor, în vederea: a) menţinerii relaţiilor
intrafamiliale şi sociale neimpregnate de sentimentele ostile generate de divorţul părinţilor;
b) dezvoltării unor expectanţe realiste referitoare la viitorul vieţii de familie şi viitorul personal,
precum şi la integrarea şcolară şi socială şi c) restabilirii confortului psihic necesar
desfăşurării vieţii într-un cadru normal.
Cuvinte-cheie: divorţ, efecte asupra copiilor, consiliere psihologică

14
Impactul migraţiei din motive economice asupra structurii sistemului
familial: studiu de caz
Conf. univ. dr. Silvia BRICEAG, Şef Catedra de Psihologie, Facultatea de
Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Arte, Universitatea de Stat ,,Alecu Russo” din
Bălţi, Republica Moldova, Lector univ. Maria CORCEVOI, Facultatea de
Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Arte, Universitatea de Stat ,,Alecu Russo” din
Bălţi, Republica Moldova

Rezumat: Cercetările recente din domeniul psihosociologiei familiei evidenţiază faptul

că structura şi funcţionalitatea unui sistem familial sunt afectate prin segregarea (fie ea şi
temporară) a membrilor familiei, ca urmare a migraţiei din motive sociale, profesionale
sau economice. În familiile temporar dezintegrate prin plecarea pentru muncă în
străinătate a unuia dintre părinţi sau a ambilor, creşte riscul abuzurilor fizice, emoţionale
şi sexuale asupra copiilor şi adolescenţilor care rămân fără suportul direct al părinţilor şi
nu mai sunt monitorizaţi atent. Astfel de experienţe de viaţă traumatizante au un aport
negativ asupra structurii, funcţionării şi sănătăţii sistemului familial. Comunicarea
noastră prezintă un studiu de caz care a utilizat ca instrument de intervenţie psihologică
terapia de familie structurală. Această formă de psihoterapie sistemică a fost dezvoltată
de S. Minuchin şi are în centrul eşafodajului conceptual noţiunea referitoare la graniţele
care există la nivelul unui sistem familial. Terapeuţii de orientate sistemică şi structurală
descriu două tipuri de familii: ,,prinse” (engl. enmeshed) şi ,,decuplate” (engl.
disengaged). În primul tip de sistem familial, membrii sunt prea intruzivi unii faţă de
alţii. În cel de-al doilea tip, membrii sistemului familial sunt inaccesibili unii pentru
ceilalţi. Prezenta comunicare va dezvolta aceste concepte şi le va particulariza pentru
cazul avut în lucru.
Cuvinte-cheie: sistem familial, structură, migraţie din motive economice, familie
temporar dezintegrată, terapie de familie structurală

Repere ale unui program de intervenţie psihoeducaţională pentru

diminuarea comportamentelor violente în rândul preadolescenţilor
Conf. univ. dr. Otilia STAMATIN, Catedra de Psihologie, Universitatea
Pedagogică de Stat ,,Ion Creangă” Chişinău, Republica Moldova

Rezumat: Comunicarea prezintă rezultatele unui studiu realizat în contextul

implementării unui program de intervenţie psihoeducaţională care a vizat diminuarea
comportamentelor violente în rândul preadolescenţilor (domeniu de vârstă: 10-12 ani).
Una dintre variabilele importante ale programului a fost reprezentată de dezvoltarea
coeziunii grupurilor sociale din care preadolescenţii făceau parte. Obiectivele şi
conţinutul programului au urmărit prevenirea formelor de manifestare a
comportamentelor violente în rândul preadolescenţilor. În structurarea şi implementarea
programului de intervenţie psihoeducaţională, s-a ţinut cont de caracteristicele
15
psihologice individuale ale beneficiarilor, precum şi de normele sociale şi valorile morale
care au fost identificate în grupurile de apartenenţă. Un alt aspect important care a fost
vizat în cadrul programului l-a constituit impactul pe care nivelul coeziunii intragrupale l-
a avut asupra comportamentelor manifestate de către preadolescenţii violenţi, respectiv
de către cei non-violenţi. În realizarea programului, au fost folosite tehnici specifice art-
terapiei, tehnici şi jocuri pentru conştientizarea sinelui, tehnici cognitiv-comportamentale,
tehnici de vizualizare creativă şi imagerie mentală dirijată.
Cuvinte-cheie: preadolescenţi, comportamente violente, program de intervenţie
psihoeducaţională, grupuri de apartenenţă, stimularea coeziunii de grup

Caracteristici socio-culturale şi psihologice ale fenomenului violenţei

intrafamiliale
Conf. univ. dr. Victoria GONŢA, Decan, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane,
Universitatea Americană din Moldova, Republica Moldova

Rezumat: Viоlenţa intrafamilială cunoaşte о varietate de fоrme şi este determinată şi

facilitată de о gamă largă de faсtоri, de la сaraсteristiсile individuale ale viсtimelor şi
abuzatоrilor la mediul socio-сultural în сare trăiesс actorii implicaţi în astfel de
evenimente familiale indezirabile. Deşi, la nivel mondial, se înсearсă diverse fоrme de
prоteсţie faţă de abuzul şi maltratarea membrilor familiei (prin măsuri legislative,
adoptarea de соnvenţii internaţiоnale, сampanii de sensibilizare, сrearea de instituţii cu
atribuţii în prevenirea viоlenţei şi reabilitarea viсtimelоr şi a abuzatorilor etс.), înсă există
multe familii care prezintă riscul apariţiei şi/sau al escaladării fenomenului sau riscul
recurenţei. Relevanţa cercetării fenomenului violenţei intrafamiliale şi a metodelor de
prevenire este argumentată de impactul negativ pe care violenţa domestică îl are în planul
vieţii private şi publice a victimelor şi abuzatorilor, precum şi asupra comunităţii.
Violenţa domestică reprezintă un obstacol considerabil în calea dezvoltării individuale şi
sociale şi un model negativ pentru comunităţi şi pentru societate. Dezvoltarea societăţii,
prin afirmarea valorilor umanităţii şi ale civilizaţiei, necesită reflecţii susţinute în cadrul
discursurilor ştiinţific, politic, cultural şi juridic. Trebuie să fie vizate cauzele violenţei
împotriva femeilor şi a copiilor, factorii de risc, variabilele care contribuie la protecţia
familiei, modalităţile de prevenire a violenţei domestice şi intervenţiile necesare pentru
recuperarea victimelor şi a abuzatorilor. Fundamentată pe mai multe studii şi lucrări
ştiinţifice din domeniile psihosociologiei devianţei şi dreptului, precum şi pe rezultatele
investigaţiilor realizate în teren, prezenta comunicare constituie un demers ştiinţific util
pentru eforturile de prevenire a violenţei domestice şi pentru intervenţia recuperatorie
destinată victimelor şi abuzatorilor.
Cuvinte-cheie: violenţă intrafamilială, factori socio-culturali, factori psihologici,
recuperare psihologică

16
Abordări în managementul anxietăţii faţă de intervenţiile
stomatologice
Prof. univ. dr. Irina Nicoleta ZETU, medic primar ortodont, Facultatea de
Medicină Dentară, Universitatea de Medicină şi Farmacie Grigore T. Popa” Iaşi,
Psiholog Mirela Gabriela ZETU, Spitalul ,,Providenţa” Iaşi, Psiholog Iuliana
Elena ROBU, Institutul ,,Gamma” Iaşi

Rezumat: Managementul simptomelor specifice anxietăţii faţă de intervenţiile

stomatologice are o importanţă crucială pentru eficienţa serviciilor din domeniul sănătăţii
orale. Tratamentul simptomelor specifice trebuie să ia în considerare o abordare
multinivelară şi multidimensională. Această lucrare îşi concentrează atenţia asupra
aspectelor practice de care clinicienii din domeniul medicinei dentare trebuie să ţină cont,
atunci când se confruntă cu pacienţi care experimentează anxietatea faţă de intervenţiile
stomatologice. Este prezentat spectrul abordărilor farmacologice şi de factură psihologică
care pot fi urmate în gestionarea pacienţilor anxioşi: de la anestezia generală la utilizarea
comunicării cu pacienţii şi a tehnicilor de control al reacţiilor şi comportamentelor
specifice anxietăţii faţă de intervenţiile stomatologice. Acestea sunt diferenţiate în funcţie
de nivelul invazivităţii. De asemenea, sunt trecute în revistă mai multe măsuri imediate
pe care medicii stomatologi şi personalul secundar din cabinetele de specialitate le pot
adopta, în vederea prevenirii şi/sau reducerii simptomelor neplăcute ale anxietăţii faţă de
intervenţiile stomatologice.
Cuvinte-cheie: anxietate faţă de intervenţiile stomatologice, măsuri imediate pentru
gestionare, intervenţii farmacologice, intervenţii cognitiv-comportamentale

Libertatea de acţiune ca atribut al relaţiei dintre moralitate şi

afectivitate
Conf. univ. dr. Georgiana CORCACI, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi

Rezumat: În matematică, o ecuaţie diferenţială este definită printr-o relaţie dată între o
funcţie necunoscută, cu una sau mai multe variabile independente şi derivatele sale de
diferite ordine. Valorificând analogia cu ecuaţiile diferenţiale, ne-am propus să
parcurgem din punct de vedere ontologic conceptele referitoare la afectivitatea şi
moralitatea individualui uman, prin plasarea şi interpretarea lor pe o axă descriptiv-
explicativă. La un pol al axei, se află afectivitatea, iar la celălalt moralitatea. Între cei doi
poli, pot fi plasate în calitate de variabile intermediare personalitatea, caracterul şi
conştiinţa individului uman. Concepţia noastră este că, din perspectivă ontologică şi
metafizică, aceste variabile nu pot fi contrabalansate într-o ecuatie, deoarece funcţionarea
sistemului psihic uman şi expresiile personalităţii nu pot fi conceptualizate ca un algoritm
binar. Putem spune despre conştiinţă ca este un fel de algoritm care, după ce îl
parcurgem, afişează două valori (1 sau 0, pozitiv sau negativ, bine sau rău, corect sau
17
incorect, adevărat sau fals etc.), imediat ce o problemă intelectual-cognitivă (de exemplu,
un raţionament sau o reflecţie extinsă a gândirii) sau o problemă de viaţă este rezolvată ?
Conceptualizată (doar) în aceşti termeni, conştiinţa umană este strâns legată de morală şi,
în acest filon interpretativ, ajungem la următoarele două întrebări: ,,Este morala
algoritmul programului reprezentat de conştiinţă ?” sau, în termeni practici, ,,Putem fi
morali şi afectivi în acelaşi timp ?”. Sunt întrebări la care ne propunem să răspundem în
cadrul demersului nostru conceptual şi aplicativ.
Cuvinte-cheie: moralitate, afectivitate, personalitate, conştiinţă, responsabilitate,
libertate de acţiune

Măsurarea atitudinii faţă de activitatea şcolară în rândul

adolescenţilor români: date preliminare ale unui studiu de validare a
versiunii în limba română pentru Attitudes Toward School-Denver
Youth Survey
Psihoterapeut de orientare experienţială, drd. Narcisa Gianina CARANFIL,
Facultatea Psihologie, Ştiinţe ale Educaţiei şi Asistenţă Socială, Universitatea Liberă
Internaţională din Moldova, Conf. univ. dr. Viorel ROBU, Facultatea de
Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi, Conf.
univ. dr. Svetlana RUSNAC, Facultatea de Psihologie, Ştiinţe ale Educaţiei şi
Asistenţă Socială, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, Republica
Moldova, Asistent univ. dr. Magda TUFEANU, Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţele Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi

Rezumat: Atitudinea pe care adolescenţii o manifestă faţă de domeniul vieţii şcolare

reprezintă unul dintre factorii care condiţionează adaptarea la sarcinile specifice
dezvoltării în perioada adolescenţei. Studiile care s-au preocupat de factorii şi domeniile
dezvoltării copiilor şi a adolescenţilor, precum şi cele care au vizat factorii de risc pentru
comportamentele deviante şi delincvenţa în populaţia de copii şi adolescenţi au măsurat
atitudinea faţă de şcoală utilizând scale sumative uni- sau multidimensionale. Una dintre
scalele generice administrate în binecunoscutul studiu longitudinal Denver realizat între
anii 1988 şi 1992 în rândul copiilor şi al adolescenţilor americani rezidenţi în oraşul
Denver (statul Colorado, SUA) este Attitudes Toward School-Denver Youth Survey
(ATS-DYS). Prezenta lucrare sumarizează metodologia şi rezultatele unui studiu de
factură psihometrică care a avut ca scop validarea preliminară a unei versiuni de lucru în
limba română pentru ATS-DYS. Sunt prezentate date pentru structura factorială care a
fost determinată utilizându-se atât analiza factorială exploratorie (realizată pe un eşantion
ce a inclus 323 elevi de liceu români), cât şi analiza factorială confirmatorie (realizată pe
un al doilea eşantion care a inclus 240 elevi de liceu). De asemenea, sunt prezentate date
pentru validitatea de criteriu (concurentă) a versiunii în limba română a instrumentului
ATS-DYS, precum şi pentru consistenţa internă. Versiunea standardizată pentru limba
română şi contextul educaţional autohton urmează să fie utilizată într-un program de
18
studiu ştiinţific care are ca obiectiv investigarea factorilor psihosociali ce contribuie la
angajamentul în activitatea şcolară în rândul adolescenţilor români.
Cuvinte-cheie: atitudine faţă de şcoală, măsurare, Attitudes Toward School-Denver
Youth Survey, versiune de lucru în limba română, structură factorială, consistenţă internă

Repere ale unui program de pregătire psihologică a sportivilor de

performanţă
Lector univ. dr. Constantin NECHIFOR, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi

Rezumat: Prin demersul investigativ pe care l-am realizat pe un eşantion de sportivi

profesionişti, ne-am propus evidenţierea caracteristicilor individuale care au fost
presupuse ca potenţiale resurse ale dezvoltării în plan personal şi profesional. Rezultatele
demersului psihodiagnostic au fost integrate în proiectarea şi derularea unui program de
antrenament psihologic a sportivilor de performanţă. Prin acest program, s-a urmărit
activarea şi exersarea conştientizării de către sportivi din grupurile ţintă a propriilor
resurse implicate în obţinerea performanţei sportive, precum şi abilitarea participanţilor
pentru a avea un mai bun control al cogniţiilor şi emoţiilor disfuncţionale care decurg din
anxietatea faţă de competiţiile sportive. În cadrul celor 20 de întâlniri de lucru, sportivii
au fost implicaţi într-o serie de sarcini individuale şi de grup care au inclus relaxarea
progresivă de tip Jacobson, controlul anxietăţii de confruntare şi competiţie sportivă,
schimbarea în sens pozitiv a imaginii de sine, creşterea încrederii în propriile lor forţe şi
suportul pentru o mai bună cunoaştere a resurselor personale. Rezultatele au fost
analizate atât în baza unor indicatori cantitativi, cât şi din punct de vedere calitativ. În
vederea evidenţierii impactului pe care programul de pregătire psihologică l-a avut asupra
sportivilor profesionişti, au fost radiografiate răspunsurile pe care beneficiarii le-au oferit
la chestionarul de feed-back cu privire la temele pentru acasă, precum şi la chestionarul
de feed-back cu privire la întregul program.
Cuvinte-cheie: sportivi de performanţă, nevoi, psihodiagnostic, antrenament psihologic

Actualizarea sinelui şi sentimentul de singurătate la tineri

Lector univ. superior Victoria PLĂMĂDEALĂ, Catedra de Psihologie,
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” Chişinău, Republica Moldova,
Conf. univ. dr. Sergiu SĂNDULEAC, Şef Catedra de Psihologie, Universitatea
Pedagogică de Stat „Ion Creangă” Chişinău, Republica Moldova

Rezumat: Prezenta lucrare analizează problematica sentimentului de singurătate pe care

mulţi tineri îl experimentează. Analiza literaturii din domeniu a evidenţiat faptul că
sentimentul subiectiv de singurătate este trăit intens în această perioadă a traseului

19
dezvoltării. Astfel, au fost conturate elementele actualizării sinelui care contribuie la
diminuarea sentimentului de singurătate în rândul tinerilor. Deşi au fost efectuate
numeroase studii pe problematica avută în vedere, acestea nu şi-au propus să determine
dacă singurătatea poate fi descrisă ca o emoţie sau ca un sentiment subiectiv ori ca o stare
obiectivă (sărăcia contactelor sociale). De asemenea, studiile au urmărit sporadic
identificarea factorilor psihosociali care ar putea contribui la diminuarea stării şi/sau a
sentimentului de singurătate. Scopul studiului nostru a fost determinarea relaţiilor de
asociere dintre sentimentul de singurătate şi indicatorii actualizării sinelui (dimensiune
conceptualizată din perspectiva modelului teoretic propus de A. H. Maslow). Studiul a
fost realizat pe un eşantion care a inclus 304 tineri din diferite categorii sociale din
Republica Moldova. Dimensiunile actualizării sinelui au fost măsurate cu versiunea în
limba română pentru proba Personal Orientation Inventory (POI; E. L. Shostrom).
Versiunea de lucru în limba română, pe care am utilizat-o în prezentul studiu, a fost
obţinută prin traducerea şi adaptarea versiunii în limba rusă a probei POI (N. F. Kalina şi
A. V. Lazuchin). Sentimentul subiectiv de singurătate a fost operaţionalizat cu versiunea
în limba română pentru binecunoscuta probă Revised (University of California, Los
Angeles/UCLA) Loneliness Scale-Version 3 (RULS-3; D. Russell şi C. E. Cutrona).
Datele corelaţionale au evidenţiat relaţii negative şi semnificative statistic între indicatorii
actualizării sinelui şi intensitatea sentimentului de singurătate.
Cuvinte-cheie: sentiment de singurătate, actualizarea sinelui, tineri, studiu corelaţional

Tehnici creative utilizate în consilierea psihologică a copiilor şi

adolescenţilor care au suferit pierderea unei persoane semnificative
Lector univ. dr. Cristina Elena STĂRICĂ, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi

Rezumat: Doliul este un proces de reconstruire a sensului unei lumi care a fost sfărâmată
de pierderea unei persoane semnificative. Fiecare persoană trăieşte doliul în felul ei, care
este unic, dar există aspecte comune care pot fi discutate pentru diferite categorii de
vârstă. Copiii şi adolescenţii, în mod special, sunt vulnerabili la problemele psihologice
care apar după moartea unui părinte sau a unui frate. Strategia de intervenţie terapeutică
pe care o prezentăm în această lucrare este construită în funcţie de etapa de dezvoltare a
copilului sau adolescentului şi urmăreşte gestionarea pierderii, prin parcurgerea stadiilor
necesare adaptării la un mediu social în care persoana semnificativă lipseşte. Copilul sau
adolescentul pe care îl asistăm poate fi ajutat să-şi construiască o altă poveste de viaţă
coerentă care integrează pierderea şi, totodată, permite ca propria experienţă de viaţă să-şi
continue cursul, prin integrarea unor noi direcţii. Intervenţiile includ tehnici din artele
creative, artele vizuale, biblioterapie şi cinematerapie. Acestea favorizează în rândul
copiilor şi al adolescenţilor asistaţi angajarea activă în ritualuri semnificative şi trăirea
travaliului de doliu, într-un mod complet şi autentic. Prin intermediul tehnicilor creative
de consiliere psihologică, copiii şi adolescenţii au posibilitatea de a resemnifica legăturile
pe care le-au avut cu persoanele semnificative pe care le-au pierdut.
20
Cuvinte-cheie: copii, pierderea unei persoane semnificative, doliu, tehnici creative de
consiliere psihologică

Profilul caracteristicilor psihologice ale preadolescenţilor agresivi

Conf. univ. dr. Elena LOSÎI, Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion Creangă”
Chişinău, Republica Moldova

Rezumat: Studierea comportamentului agresiv al copiilor, preadolescenţilor şi

adolescenţilor reprezintă un efort provocator pentru specialiştii din domeniul ştiinţelor
comportamentale. Din păcate, în ultimii ani, comportamentele agresive în rândul copiilor
şi al adolescenţilor au luat amploare. Formele de manifestare a comportamentul agresiv s-
au diversificat (de exemplu, bulling-ul sau mobbing-ul care sunt manifestate frecvent în
mediul şcolar). În studiul pe care l-am realizat pe un eşantion de preadolescenţi din
Republica Moldova, ne-am propus: a) identificarea formelor prin intermediul cărora
agresivitatea se exprimă în rândul preadolescenţilor şi delimitarea acestora în funcţie de
genul şi mediul de rezidenţă al preadolescenţilor; b) identificarea profilurilor
caracteristicilor psihologice specifice preadolescenţilor în rândul cărora se evidenţiază
diferite niveluri ale manifestării agresivităţii. Participanţii la studiu au fost 100 de
preadolescenţi cu vârste cuprinse între 12 şi 14 ani, rezidenţi în mediul urban sau în
mediul rural. Analizele preliminare ale datelor ne-au sugerat că preadolescenţilor
contemporani din Republica Moldova le sunt specifice comportamentele agresive. Datele
comparative au evidenţiat diferenţe în funcţie de genul şi mediul de rezidenţă al
preadolescenţilor, în ceea ce priveşte formele de manifestare a agresivităţii şi nivelurile
acestora. Datele descriptive şi comparative au mai evidenţiat faptul că preadolescenţii
care au raportat un nivel ridicat al agresivităţii se caracterizau printr-un nivel slab al
simţului responsabilităţii, prin comportamente îndrăzneţe şi nonconformiste, la care s-a
adăugat nivelul redus al încrederii în ei înşişi şi anxietatea.
Cuvinte-cheie: preadolescenţi, comportamente agresive, forme de manifestare,
caracteristici psihologice, studiu comparativ

O analiză a problemelor educaţionale şi de adaptare în rândul copiilor

supradotaţi
Cercetător ştiinţific gr. II, dr. Marinela RUSU, Departamentul de Psihologie-
Pedagogie, Institutul de Cercetări Economice şi Sociale ,,Gh. Zane”, Academia
Română-Filiala Iaşi

Rezumat: Copiii supradotaţi reprezintă, fără îndoială, o categorie specială care, la nivelul
societăţii, generează admiraţie şi contemplare. Dincolo de ,,frumuseţea inteligenţei şi a
competenţelor excepţionale”, copiii supradotaţi se confruntă cu anumite probleme
educaţionale pe care atât familia şi şcoala, cât şi societatea sunt nevoite să le rezolve într-
21
un mod benefic. Ca trăsături distincte ale personalităţii copiilor supradotaţi, se
evidenţiază creativitatea debordantă, capacitatea de învăţare şi de reacţie situate cu mult
peste medie, sensibilitatea sporită faţă de lumea înconjurătoare şi preocupările profunde
pentru moralitate şi justiţie. Aceste dimensiuni psihologice reflectă consecinţa pe care
sentimentul de inadaptare, accentuarea conflictelor interne şi lipsa de înţelegere din
partea covârstnicilor şi a adulţilor o au asupra capacităţilor copiilor supradotaţi. În
prezenta lucrare, sunt enumerate nu doar dificultăţile în domeniul şcolar pe care copiii
supradotaţi şi familiile acestora le întâmpină, dar şi problemele de integrare socială care
sunt grevate de un profil psihologic specific.
Cuvinte-cheie: copii supradotaţi, familie, şcoală, dificultăţi psihologice, probleme
educative

Servicii sociale de sprijin pentru familiile care au copii în creştere şi

educare
Lector univ. drd. Tatiana FOCŞA, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion
Creangă” Chişinău, Republica Moldova, Prof. univ. dr. Habilitat Andrei
SMOCHINĂ, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova Chişinău,
Republica Moldova

Rezumat: Per se, sistemul economic şi social actual din Republica Moldova nu este
capabil să asigure un venit satisfăcător pentru toată populaţia, avându-se în vedere
riscurile care apar pe parcursul vieţii. Eşecul pieţei libere de a asigura resurse economice
corespunzătoare pentru toate categoriile populaţiei a făcut necesar ca, în toate ţările
dezvoltate, să apară un sistem de protecţie socială care să asigure sprijinul şi ocrotirea
indivizilor, în situaţiile în care nu mai dispun de resurse materiale şi nu mai sunt capabili
să obţină, prin propriile eforturi, mijloacele necesare unui trai decent. Prin alocarea unor
resurse financiare şi prin furnizarea de servicii sociale, statul urmăreşte asigurarea
prosperităţii economice, a stabilităţii sociale, precum şi a standardelor minime în
domeniul accesului la sănătate şi educaţie. În Republica Moldova, familia este principala
formă de protecţie socială. Strategia pentru Protecţia Copilului şi Familiei pentru
Perioada 2014-2020 conţine prevederi în scopul asigurării durabilităţii şi a eficienţei
serviciilor sociale adresate copilului şi familiei. Serviciile sociale destinate familiilor care
au copii asigură bunăstarea, dezvoltarea şi siguranţa copiilor în cadrul familiilor.
Comunicarea noastră prezintă o trecere în revistă a serviciilor sociale de sprijin pentru
familiile din Republica Moldova care au copii în creştere şi educare, precum şi a
principiilor şi actelor normative pe care sunt întemeiate aceste servicii.
Cuvinte-cheie: sprijin social, familie, copii, protecţie socială

22
Reprezentarea socială a familiei contemporane din perspectiva
diferenţelor în ceea ce priveşte nivelul educaţiei: studiu realizat în
contextul social şi cultural din Republica Moldova
Lector univ. drd. Daniela CAZACU, Prodecan, Facultatea de Ştiinţe ale
Educaţiei, Psihologie şi Arte, Universitatea de Stat ,,Alecu Russo” din Bălţi,
Republica Moldova

Rezumat: Familia (încă mai) reprezintă una dintre valorile fundamentale care poate
contribui la stabilitatea unei societăţi. În Republica Moldova, în ultimii 20 de ani, familia
s-a confruntat cu numeroase probleme şi provocări ancorate în prefacerile care au marcat
societatea moldovenească şi în caracteristicile dezvoltării acesteia. Specialiştii din
domeniul psihosociologiei familiei şi cuplului sugerează că, în societatea contemporană,
reprezentările despre conceptele referitoare la relaţia romantică şi cea premaritală,
căsătorie, familie sau viaţa de cuplu sunt foarte diverse şi, adesea, eronate. Prezenta
lucrare sumarizează metodologia şi principalele rezultate ale unui studiu realizat în
Republica Moldova, prin care ne-am propus radiografierea câmpului reprezentaţional al
familiei contemporane. O variabilă importantă de care s-a ţinut cont a fost nivelul
educaţiei, pornindu-se de la premisa că, în Republica Moldova, această variabilă
diferenţiază universul reprezentării sociale a familiei. Prin aplicarea unor tehnici clasice
de investigare a reprezentărilor sociale şi prin analiza calitativă şi cantitativă a datelor
obţinute, au fost delimitate elementele constitutive ale reprezentării sociale a familiei.
Structura reprezentării sociale care a fost evidenţiată a fost analizată în funcţie de nivelul
educaţiei respondenţilor.
Cuvinte-cheie: reprezentare socială, familie, nucleu central, elemente periferice, nivel al
educaţiei, studiu comparativ

Particularităţi psihologice ale dezvoltării încrederii în sine la

preadolescenţi
Lector univ. drd. Olesea PLETNIOV, Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion
Creangă” Chişinău, Republica Moldova

Rezumat: Această lucrare reprezintă o trecere în revistă a studiilor din literatura de

specialitate care s-au preocupat de particularităţile psihologice corelate încrederii în sine
în rândul preadolescenţilor. Importanţa pentru funcţionarea psihologică a unei persoane şi
valoarea sanogenă a încrederii în sine sunt evidenţiate de rezultatele studiilor care arată
că persoanele care au încredere în ele însele raportează niveluri mai ridicate ale stării de
sănătate fizică şi mintală, ale stării de bine subiectivă, precum şi ale bunăstării în
domeniul relaţiilor sociale şi în cariera profesională. Persoanele încrezătoare în ele însele
reacţionează la provocări şi oportunităţi cu mai multe resurse şi într-un mod mai adecvat.
Încrederea în sine ne permite să ne dezvoltăm personalitatea într-un mod integral şi
autentic şi, prin aceasta, să devenim un model demn de urmat. Încrederea în sine
23
presupune cunoaşterea propriilor resurse, exprimarea clară a nevoilor de dezvoltare şi a
dorinţelor, acceptarea limitelor personale, eforturi orientate constant către ameliorarea
vulnerabilităţilor individuale, precum şi formularea corectă şi realistă a scopurilor de
viaţă. Preadolescenţii se află în plin proces de formare a identităţii de sine, de clarificare a
semnificaţiilor vieţii şi de orientare a scopurilor şi valorilor. De asemenea, preadolescenţa
este perioada cea mai sensibilă pentru procesul de cristalizare a relaţiilor sociale – unul
dintre factorii importanţi care contribuie la formarea şi stabilizarea încrederii în sine la
vârsta adolescenţei. Aşadar, ne aflăm în faţa unui profil al dezvoltării specific
preadolescenţilor, pe care nu îl putem ignora.
Cuvinte-cheie: încredere în sine, preadolescenţă, acceptare de sine, relaţii sociale, sistem
valoric, autoevaluare

Particularităţi ale empatiei în preadolescenţă

Lector univ. Stela PÎSLARI, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”
Chişinău, Republica Moldova

Rezumat: În dezvoltarea ontogenetică a individului uman, preadolescenţa marchează

importante transformări în planul funcţionării fizice şi psihice, schimbări care, din punct
de vedere cantitativ şi calitativ, le depăşesc pe cele specifice perioadelor de dezvoltare
anterioare. Autoritatea părinţilor devine mai greu de suportat, iar exigenţele şcolare şi
sociale determină comportamente ostile sau opozante. În contextul sarcinilor şi al
provocărilor dezvoltării preadolescenţilor, competenţele sociale şi emoţionale (printre
care se include şi capacitatea empatică) joacă un rol important. Literatura internaţională
care s-a ocupat de domeniul empatiei defineşte conceptul printr-o paletă largă de stări
cognitive şi emoţionale care includ grija pe care o persoană o manifestă faţă de alte
persoane din jurul ei şi dorinţa autentică de a le ajuta în mod dezinteresat, trăirea
emoţiilor unei alte persoane ca şi cum ar fi ale noastre, înţelegerea şi compasiunea pe care
o persoană o manifestă faţă de alte persoane aflate în suferinţă sau efortul de a înţelege
gândurile, frământările şi sentimentele unei alte persoane, prin plasarea acesteia în
referenţialul propriei noastre gândiri. Empatia este considerată o componentă esenţială a
competenţelor socio-emoţionale şi un fundament al învăţării comportamentelor morale.
Comunicarea noastră îşi concentrează atenţia asupra semnificaţiilor conceptuale şi a
particularităţilor psihosociale ale empatiei la vârsta preadolescenţei. Sunt abordate
aspecte care ţin de diferenţele interindividuale şi de gen în manifestarea
comportamentelor empatice în preadolescenţă. Anii preadolescenţei au o importanţă
crucială în modelarea dezvoltării individuale la vârsta adolescenţei şi, apoi, la cea adultă.
Deoarece, în preadolescenţă, căutarea de sine şi dorinţa de afirmare personală se
intersectează, mediul familial deţine prima responsabilitate în domeniul formării,
cultivării şi al gestionării comportamentelor empatice care vor contribui la bazele
sănătoase ale dezvoltării ulterioare.
Cuvinte-cheie: preadolescenţă, empatie, comportamente empatice

24
Tehnici de relaxare şi hipnoză clinică pentru controlul greutăţii
corporale
Lector univ. dr. Monica Lusiana MIHĂILĂ, Universitatea ,,Petre Andrei” din
Iaşi, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Rezumat: Tehnicile de relaxare şi hipnoză clinică reprezintă un adjuvant important în

controlul greutăţii corporale. Intervenţiile prin aceste tehnici lucrează în planul
inconştient al controlului cognitiv şi al stimei de sine, precum şi în cel al gestionării
emoţiilor disfuncţionale şi funcţionale. Pe lângă planul inconştient al schimbării
terapeutice (ce face obiectul demersului realizat de echipa client-terapeut), există şi un
plan conştient care intră mai mult în responsabilitatea clientului (care poate fi ajutat de un
nutriţionist) şi include, printre altele, controlul procesului digestiv şi o bună gestionare a
dietei zilnice. Intervenţia centrată pe cele două componente poate să conducă la rezultate
durabile în domeniul controlului greutăţii corporale, al sănătăţii fizice şi al echilibrului
emoţional. Prezenta lucrare detaliază modalitatea în care aceste componente pot fi
abordate în context terapeutic. În primul rând, atât tehnicile de relaxare, cât şi cele
hipnotice conduc organismul la activarea sistemului nervos parasimpatic şi, prin aceasta,
la relaxarea psihică, corectarea digestiei şi reglarea funcţiilor metabolice. În al doilea
rând, tehnicile de relaxare şi hipnoză clinică constituie baza pentru a se lucra, în plan
inconştient, pe credinţele personale ale clienţilor, stima de sine, starea de bine subiectivă
şi pe încrederea în propria lor persoană.
Cuvinte-cheie: controlul greutăţii corporale, plan conştient, plan inconştient, tehnici de
relaxare, tehnici de hipnoză clinică

Comportamentul suicidar în rândul adolescenţilor: o analiză din

perspectiva psihologiei dezvoltării şi a rolului comunicării în vederea
prevenirii
Psiholog drd. Marius Constantin DOBRESCU, Universitatea Pedagogică de
Stat ,,Ion Creangă” Chişinău, Republica Moldova

Rezumat: În mediul şcolar, problema suicidului încă mai este un subiect tabu, deşi, în
rapoartele anuale, Organizaţia Mondială a Sănătăţii atrage atenţia asupra riscului ca
depresia şi suicidul să devină probleme de sănătate primordiale pentru grupa de vârstă
15-35 ani. Lucrarea de faţă constituie preambulul unui studiu ce are ca scop investigarea
mutaţiilor care au apărut în sfera comportamentelor auto-distructive în rândul
adolescenţilor. Una dintre premisele de la care pornim este că noile tehnologii mass-
media au un impact de lungă durată asupra dezvoltării adolescenţilor, atât prin
oportunităţile pe care le oferă pentru dezvoltarea cognitivă şi socială, cât şi prin riscurile
care se reflectă în derapajele emoţionale şi cognitive ale unora dintre adolescenţi. Pe de
altă parte, subliniem rolul pozitiv pe care comunicarea cu adolescenţii şi dezvoltarea
competenţei de comunicare în rândul adolescenţilor îl au în raport cu efortul de prevenire
25
a actelor suicidare în populaţia de adolescenţi. Investigaţia noastră reflectă concepţia
conform căreia valorile ratei suicidului sunt influenţate mai ales de atitudinea pe care
societatea o manifestă faţă de acest fenomen indezirabil.
Cuvinte-cheie: adolescenţi, dezvoltare, suicid, prevenire, comunicare

Disciplinarea pozitivă a copiilor prin metoda consecinţelor naturale şi

logice
Profesor gr. I, consilier şcolar Daniela LUCA, Centrul Judeţean de Resurse şi
Asistenţă Educaţională Vaslui & Şcoala Gimnazială „Alexandra Nechita” Vaslui

Rezumat: Termenul de ,,disciplină” este înrudit cu cel de ,,discipol”. Discipolul este o

persoană care urmează învăţăturile şi stilul de viaţă al unei alte persoane pe care o
consideră ca fiind semnificativă, un mentor. Prin urmare, ,,a disciplina” înseamnă ,,a
învăţa”. Din păcate, deseori, disciplinarea copiilor este confundată cu administrarea de
pedepse. De obicei, părinţii sunt preocupaţi mai mult de pedepsirea şi eliminarea
comportamentelor nedorite şi mai puţin de cultivarea celor dorite. Disciplinarea pozitivă
este o modalitate de a schimba comportamentele nedorite în rândul copiilor, prin întărirea
acelor aspecte pe care vrem să le observăm mai des în comportamentul unui copil şi nu
prin sancţionarea acţiunilor sau a atitudinilor care nu ne plac. Disciplinarea pozitivă se
referă la încurajarea şi învăţarea unor comportamente şi atitudini adaptive, adecvate
diverselor sarcini şi situaţii sociale pe care copii le întâlnesc în traseul dezvoltării.
Disciplinarea pozitivă a copiilor nu presupune utilizarea violenţei. Totuşi, uneori, poate
include impunerea unor penalităţi non-violente. Această metodă de disciplinare îşi
focalizează atenţia pe comportamentele unui copil şi nu pe persoana acestuia. Astfel, pe
lângă faptul că vor creşte considerabil şansele unor schimbări pozitive, copilul va fi
validat într-un mod constructiv, va trăi sentimentul valorii propriei persoane şi va primi
,,hrana emoţională” care îi este atât de necesară pentru evoluţia pozitivă. Utilizarea
sistematică a disciplinării pozitive oferă copiilor cât mai multe oportunităţi de învăţare şi
posibilitatea de a-şi forma şi cultiva abilităţi care le vor fi foarte utile pentru efortul de a
deveni persoane responsabile şi autonome. Această lucrare îşi concentrează atenţia pe
metoda consecinţelor logice şi naturale, ca strategie pentru disciplinarea pozitivă a
copiilor. Utilizarea acestei metode de disciplinare este indicată din mai multe
considerente: copilul învaţă să fie responsabil pentru propriile decizii, acţiuni şi
comportamente, este implicat în mod activ în rezolvarea problemelor de comportament şi
învăţă comportamente adecvate, fără a fi certat sau bătut de către adulţi. Toate aceste
aspecte pot contribui la îmbunătăţirea relaţiei dintre copii şi adulţii (părinţi, educatori,
învăţători, profesori) care le marchează într-un mod semnificativ experienţele şi traseul
dezvoltării.
Cuvinte-cheie: metode de disciplinare, disciplinare pozitivă, metoda consecinţelor logice
şi naturale

26
Repere ale unui program psihoeducaţional pentru diminuarea
frecvenţei comportamentelor agresive în populaţia de preşcolari
Prof. consilier şcolar, psiholog practicant autonom, drd. Lăcrămioara Elena
TUDOR, Grădiniţa cu Program Prelungit ,,Pinochio” Bacău & Universitatea
Pedagogică de Stat ,,Ion Creangă” Chişinău, Republica Moldova

Rezumat: Psihologii americani includ în categoria comportamentelor agresive atacurile

fizice sau verbale, precum şi admonestările exercitate asupra unei alte persoane, în
modalităţi care o rănesc sau o pun în situaţii ameninţătoare. Comportamentele agresive
reprezintă o parte inerentă a vieţii cotidiene a indivizilor umani de toate vârstele, fiindu-le
caracteristice anumite diferenţe individuale. În rândul copiilor, comportamentele agresive
trebuie interpretate, în primul rând, ca răspunsuri în situaţii pe care copiii le percep ca
fiind stresante sau frustrante (de exemplu: refuzul părinţilor de a da curs cerinţelor pe
care copii le formulează şi a căror satisfacere o urmăresc imediat, dificultatea amânării
recompenselor, certurile cu alţi copii, conflictele dintre părinţi etc.). Situaţiile pe care
copiii le percep ca fiind ameninţătoare sau cele care conduc la frustrare şi care sunt
amplificate de nivelul scăzut al toleranţei (specific copiilor) pot determina descărcări
comportamentale agresive care se manifestă prin gesturi violente, lovirea altor copii sau
prin crize de furie. Educarea şi prevenirea precoce a comportamentelor agresive trebuie
să reprezinte priorităţi pentru toţi agenţii educaţionali implicaţi în creşterea şi dezvoltarea
copiilor de vârstă preşcolară. Această lucrare prezintă reperele unui program
psihoeducaţional destinat diminuării frecvenţei comportamentelor agresive în populaţia
de preşcolari.
Cuvinte cheie: preşcolari, comportamente agresive, program psihoeducaţional

O analiză a comportamentelor contraproductive pe care angajaţii le

manifestă la locul de muncă: factori contributori şi consecinţe
Psiholog practicant autonom Mirela PINTILIE, Cabinet Individual de
Psihologie ,,Pintilie Mirela” Iaşi, Conf. univ. dr. Viorel ROBU, Facultatea de
Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei & Centrul de Consiliere Educaţională şi Formare
Creativă ,,Ion Holban”, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi, Andreea Nicoleta
PINTILIE, Cabinet Individual de Psihologie ,,Pintilie Mirela” Iaşi

Rezumat: În context organizaţional, comportamentele contraproductive reunesc acţiunile

intenţionate savârşite de oricare dintre angajaţii unei organizaţii, care sunt contrare
intereselor legitime ale acelei organizaţii. Cercetărorii din domeniul psihologiei muncii şi
organizaţionale consideră comportamentele contraproductive ca reprezentând un factor
unitar care subsumează două componente mai specifice, şi anume devianţa în raport cu
scopurile şi interesele unei organizaţii, respectiv devianţa reflectată în relaţiile
interpersonale din interiorul organizaţiei. Revizuind literatura internaţională care s-a

27
preocupat de această topică şi testând empiric un set de 66 de comportamente
contraproductive, M. L. Gruys şi P. R. Sackett au identificat 11 categorii intercorelate,
după cum urmează: a) furtul şi actele relaţionate; b) distrugerea bunurilor aflate în
proprietatea organizaţiei; c) utilizarea neadecvată şi voit eronată a informaţiilor; d)
utilizarea necorespunzătoare a timpului şi a altor resurse; e) comportamentele care
violează siguranţa personală şi pe cea a altor membri ai organizaţiei; f) absenteismul,
întârzierile şi plecarea din timpul programului de lucru; g) diminuarea intenţionată a
calităţii propriei munci; h) consumul de alcool în timpul programului de lucru; i)
consumul de droguri; j) actele verbale inadecvate şi k) acţiunile fizice inadecvate. În baza
datelor scalării multidimensionale, aceste categorii au fost grupate în două componente
supraordonate, şi anume comportamentele contraproductive referitoare la realizarea
sarcinilor profesionale şi cele din sfera relaţiilor interpersonale. Comunicarea noastră
reprezintă o analiză amănunţită a semnificaţiilor conceptuale ale comportamentelor
contraproductive pe care angajaţii unei organizaţii le pot manifesta. Sunt prezentate mai
multe modele factoriale ale dimensiunilor comportamentelor contraproductive şi ale
categoriilor în care acestea pot fi grupate. O atenţie specială este alocată evidenţierii
factorilor care contribuie la manifestarea comportamentelor contraproductive în context
organizaţional. Aceşti factori includ caracteristici ale climatului organizaţional general,
caracteristici intrinseci ale posturilor de muncă, trăsături de personalitate ale angajaţilor şi
alţi factori contextuali (de exemplu, satisfacţia pe care angajaţii o au faţă de munca pe
care o prestează). De asemenea, sunt analizate consecinţele pe care comportamentele
contraproductive le au la mutiple niveluri: individual (angajaţi), social (relaţiile
interpersonale din interiorul organizaţiei) şi macroorganizaţional (de exemplu, în planul
productivităţii organizaţiei sau în cel al imaginii publice)
Cuvinte-cheie: comportamente contraproductive, caracteristici ale climatului
organizaţional, caracteristici intrinseci ale posturilor de muncă, satisfacţie faţă de munca
profesională, trăsături de personalitate ale angajaţilor, performanţă în muncă, consecinţe
la nivel organizaţional

Studiu privind atitudinea părinţilor copiilor cu dizabilităţi faţă de

integrarea în şcoala obişnuită
Psiholog Anişoara-Violeta CHELARU, Colegiul Tehnic ,,Ion Holban” Iaşi

Rezumat: Studiul şi-a propus să analizeze atitudinea pe care părinţii care au în creştere
copii cu dizabilităţi o manifestă faţă de integrarea propriilor copii în şcolile obişnuite. De
asemenea, ne-am propus să evaluăm comparativ cunoştinţele pe care părinţii care
locuiesc în mediul rural şi cei din mediul urban le au despre copiii cu dizabilităţi. În etapa
de colectare a datelor studiului, părinţii unui număr de copii cu dizabilităţi au completat
un chestionar standardizat căruia i-a fost evidenţiat un nivel bun al consistenţei interne.
Pentru prelucrarea datelor, a fost utilizată analiza de varianţă univariată. Rezultatele
studiului sugerează că: a) mediul de rezidenţă diferenţiază atitudinea pe care părinţii o au
cu privire la integrarea copiilor cu dizabilităţi în şcolile obişnuite; b) comparativ cu
28
părinţii care locuiesc în mediul urban, cei din mediul rural sunt mai puţin informaţi atât
cu privire la integrarea copiilor cu dizabilităţi în şcolile obişnuite, cât şi în ceea ce
priveşte particularităţile de dezvoltare specifice copiilor cu dizabilităţi; c) comparativ cu
taţii, mamele tind să manifeste o atitudine mai puţin favorabilă integrării copiilor cu
dizabilităţi în învăţământul de masă; d) atitudinea favorabilă pe care părinţii o exprimă în
domeniul integrării propriilor copii cu dizabilităţi este în relaţie directă cu nivelul
cunoştinţelor despre copiii cu dizabilităţi.
Cuvinte-cheie: copii cu dizabilităţi, şcoli de masă, integrare, părinţi, atitudine

Dimensiuni psihologice ale stilurilor manageriale: rolul predictiv al

cogniţiilor iraţionale
Psiholog practicant autonom Gabriel BULBOACĂ, Cabinet Individual de
Psihologie ,,Bulboacă E. Gabriel” Galaţi

Rezumat: Pe măsură ce mediul de muncă dintr-o organizaţie este mai complex şi

provocările sunt mai numeroase, competenţele cognitive şi stilurile de gândire, decizie şi
acţiune ale managerilor organizaţiei capătă o importanţă din ce în ce mai mare. Stilurile
cognitive ale managerilor reprezintă un factor important ce diferenţiază evoluţia
procesului de conducere şi coordonare a unei organizaţii, cu implicaţii directe asupra
performanţelor şi imaginii acesteia. În societatea actuală bazată pe o dinamică intensă a
schimbărilor, competitivitate şi pe dezvoltare durabilă, managerilor organizaţiilor li se
solicită o gândire logică şi pragmatică, flexibilă, adaptativă şi strategică, bazată pe
deschidere către iniţiative şi pe acţiuni creative. Scopul prezentului studiu de factură
corelaţională a constat în explorarea relaţiilor dintre cogniţiile iraţionale ale angajaţilor cu
funcţii de conducere şi particularităţile atitudinal-comportamentale care delimitează
stilurile manageriale. Şaizeci şi doi de angajaţi (32 de femei şi 30 de bărbaţi) cu
responsabilităţi pe linie managerială au completat versiunea în limba română (B.
Macavei) pentru proba General Attitude and Beliefs Scale-Short Form (GABS-SF; H.
Lindner, R. Kirkby, E. Wertheim şi P. Birch) care măsoară şase categorii de cogniţii
evaluative iraţionale şi un chestionar cu 20 de itemi prin care au fost operaţionalizate
patru stiluri manageriale (rezervat, convivial, orientat spre productivitate, respectiv
participativ). Relaţiile dintre variabilele avute în vedere au fost explorate utilizându-se
analiza corelaţională şi analiza de regresie liniară multiplă. Datele descriptive au
evidenţiat: a) tendinţa participanţilor la studiu (mai ales în rândul celor care aveau mai
multă experienţă în munca pe posturi de conducere) de a fi orientaţi spre stilul managerial
bazat pe productivitate şi spre cel participativ; b) niveluri moderate pentru aproape toate
categoriile de cogniţii evaluative iraţionale. Pentru patru dintre categoriile de cogniţii
iraţionale (nevoia de realizare, nevoia absolutistă de dreptate, nevoia de confort şi nevoia
de aprobare din partea celorlalţi), participanţii de sex feminin au evidenţiat medii ale
scorurilor mai ridicate decât cele înregistrate în rândul participanţilor de sex masculin.
Modelele de regresie liniară multiplă au evidenţiat asocieri consistente între stilul
managerial orientat spre productivitate şi categoria de cogniţii iraţionale referitoare la
29
evaluarea globală a valorii propriei persoane, respectiv nivelul global al cogniţiilor
iraţionale. De asemenea, cogniţiile iraţionale care refectau nevoia de confort şi cele care
tematizau evaluarea globală a propriei persoane au fost predictori ai stilului managerial
convivial. Pentru stilul managerial participativ, modelele de regresie au evidenţiat
contribuţii semnificative din partea categoriilor de cogniţii iraţionale referitoare la nevoia
absolutistă de dreptate şi evaluarea globală a propriei persoane. Vechimea totală în
munca pe posturi manageriale, respectiv vechimea în munca pe postul curent au fost, de
asemenea, predictori pentru stilul managerial orientat spre productivitate, respectiv pentru
cel participativ. Rezultatele studiului sunt discutate din perspectiva implicaţiilor pe care
le au pentru programele de dezvoltare personală şi profesională a personalului cu
responsabilităţi manageriale.
Cuvinte-cheie: stiluri manageriale, cogniţii evaluative iraţionale, studiu corelaţional

Complexele personale – factori stimulatori sau inhibitori ai

creativităţii ?
Psiholog principal, psihoterapeut Elena Angela ROŞCAN, Centrul de
Psihologie ,,Anima Essence” Iaşi

Rezumat: Prin referinţa la noutate şi originalitate, creativitatea este sinonimă cu

schimbarea. De altfel, conflictul intrapsihic, cel socio-cognitiv, creativitatea şi
schimbarea sunt concepte interdependente. Cu toate că legile existenţei umane sunt
necruţătoare, în virtutea principiului perenităţii vieţii, acestea nu fac altceva decât să
afirme, la niveluri tot mai înalte, una dintre principalele calităţi ale individului uman, şi
anume aceea de ,,subiect creator de lume” (ger. weltbild/M. Heidegger). C. Rogers
considera că principalul motiv pentru care individul uman se angajează în procesul de
creaţie şi ajunge la rezultate notabile este tendinţa acestuia de a se actualiza pe sine, de a
atinge potenţialul maxim pe care îl deţine, prin procesul de sineizare. Fiecare individ
uman are un potenţial creativ care aşteaptă condiţii optime pentru a fi eliberat şi pentru a
se exprima în diferite contexte ale dezvoltării. Noua abordare integrativ-sintetică,
dinamică şi unitară a creativităţii necesită o atentă analiză a factorilor favorizanţi şi a
celor frenatori. O condiţie importantă pentru ca programele de antrenare a creativităţii să
fie eficiente este reprezentată de identificarea factorilor care stimulează sau inhibă
procesul creator. Studiile realizate până în prezent au vizat mai mult factorii intelectuali
care contribuie la performanţa individuală în domeniul creativităţii: gândirea divergentă
şi gândirea critică (strâns corelate cu inteligenţa fluidă), imaginaţia productivă sau
creatoare, stilurile creative de rezolvare a problemelor etc. Studiul factorilor inhibitori ai
creativităţii se ocupă de blocajele care apar în formarea şi/sau dezvoltarea factorilor
cognitiv-intelectuali şi afectivi ce susţin procesul şi fluxul creativităţii. Prezenta lucrare
îşi focusează atenţia pe problematica complexelor personale care pot acţiona ca factori
stimulatori sau inhibitori ai procesului creator, printr-o varietate de mecanisme de coping
pe care le declanşează. Una dintre premisele conceptuale pe care se fundamentează
abordarea noastră este că indivizii umani trăiesc mai multe niveluri ale semnificaţiilor pe
30
care le acordă stimulilor care acţionează asupra sistemului psihic în viaţa de zi cu zi, în
funcţie de diferitele roluri sociale pe care şi le asumă, respectiv de nivelul procesării
informaţiilor şi de modalitatea de abordare (interpretare) a fluxului informaţional
(predominant raţională, social-raţională sau afectivă). O persoană poate trece de la un
nivel de semnificare la altul, în funcţie de nivelul implicării afective, caracteristicile
situaţiilor pe care le traversează, starea de vigilenţă sau de tonusul mental. Atunci când
eul funcţionează normal, trecerea de la un nivel de semnificare la altul să realizează în
mod firesc, unele persoane reuşind chiar să-şi inhibe voluntar anumite niveluri, pentru a
se situa la altele. Complexele personale nu sunt altceva decât piedici care apar în calea
libertăţii de transformare şi creştere individuală, un fel de ,,corpuri străine eului” sau
fragmente ale personalităţii detaşate de ansamblul care funcţionează normal şi coerent.
Cuvinte-cheie: creativitate, sineizare, factori stimulatori, factori frenatori, complexe
personale

Influenţa dispozitivelor digitale smart asupra comportamentului şi

performanţelor şcolare în rândul preadolescenţilor
Prof. logoped, psiholog practicant autonom, drd. Gabriel TUDOR, Grădiniţa cu
Program Prelungit ,,Pinochio” Bacău & Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion
Creangă” Chişinău, Republica Moldova

Rezumat: În literatura de specialitate internatională, se remarcă o relativă sărăcie a

preocupării pe direcţia analizei comprehensive a influenţei pe care utilizarea
dispozitivelor digitale smart (telefoane şi tablete) o are asupra dezvoltării şi
comportamentului preadolescenţilor. De asemenea, în literatura autohtonă, acest cadru de
analiză, care este important pentru înţelegerea specificului dezvoltării preadolescenţilor
contemporani, aproape lipseşte. Printr-un demers exploratoriu, prezenta lucrare îşi
propune să răspundă la următoarele întrebări: a) Ce inedit aduc telefoanele smart şi
tabletele în viaţa puberilor ? b) Pentru ce scopuri utilizează preadolescenţii telefoanele
smart şi tabletele ? şi c) Cum anume influenţează dispozitivele digitale smart viaţa
cotidiană a preadolescenţilor, adaptarea la sarcinile dezvoltării şi, mai specific,
performanţele şcolare ?
Cuvinte-cheie: dispozitive digitale smart, preadolescenţi, dezvoltare, comportament,
performanţă şcolară, influenţe

Locul şi rolul inteligenţei emoţionale în relaţia terapeutică

Profesor consilier, psihoterapeut Gabriela-Manuela ANDREI, Şcoala Sanitară
FEG-Filiala Piatra Neamţ & Clinica ,,Antares” Piatra Neamţ

Rezumat: Este cunoscut faptul că una dintre condiţiile esenţiale pentru succesul unei
intervenţii psihoterapeutice este stabilirea relaţiei de calitate între terapeut şi clienţii săi.
31
Pe de altă parte, studiile care s-au preocupat de caracteristicile individuale ale
psihoterapeuţilor şi clienţilor, care constituie factori ce condiţionează profunzimea şi
succesul actului terapeutic, au evidenţiat rolul important pe care îl joacă abilităţile şi
competenţele emoţionale, inclusiv inteligenţa emoţională. Rolul inteligenţei emoţionale
în dinamica procesului terapeutic a fost mai puţin investigat. Prezenta lucrare valorifică:
a) reflecţiile autorilor şi rezultatele studiilor care s-au preocupat de evidenţierea modului
în care inteligenţa emoţională intervine şi facilitează dinamica procesului terapeutic, de la
etapa stabilirii şi consolidării relaţiei terapeutice autentice şi până la iniţierea şi orientarea
clienţilor, pentru a depăşi dificultăţile pe care le întâmpină şi a realiza schimbările pe care
le doresc în viaţa lor; b) practica profesională de peste zece ani a autoarei lucrării, care
este specializată în domeniul psihoterapiei experienţiale şi al consilierii psihologice.
Scopul lucrării este de a evidenţia rolul pe care inteligenţa emoţională îl are în stabilirea
şi modelarea relaţiei terapeutice, pe tot parcursul ,,excursiei” pe care clienţii o realizează
împreună cu terapeuţii.
Cuvinte-cheie: relaţie terapeutică, factori care o condiţionează, inteligenţă emoţională

Modele psihologice ale comportamentului conducătorilor auto în

trafic
Psiholog şcolar gr. I Ina BOTNARI, Liceul Teoretic „Lucian Blaga” Chişinău,
Republica Moldova

Rezumat: În domeniul transporturilor din întreaga lume, accidentele rutiere fac, anual,
cele mai multe victime. Pentru a explica, a preveni şi a diminua comportamentele
negative (de risc) pe care conducătorii auto le manifestă în trafic, psihologia
transporturilor analizează interacţiunea dintre trei mari categorii de factori: uman, tehnic
şi rutier. În prezenta comunicare, se analizează modelele care explică factorul uman al
comportamentului conducătorilor auto în trafic. Accentul este pus pe modalităţile în care
conducătorii auto analizează şi percep riscurile de accidente, precum şi variabilele care
contribuie la diferenţele interindividuale în domeniul perceperii şi asumării riscurilor, în
contextul participării la trafic. Analiza modelelor psihologice ale comportamentului
conducătorilor auto în trafic poate contribui la elaborarea strategiilor şi a măsurilor
naţionale de siguranţă rutieră. Măsurile educative şi preventive pot fi adaptate în funcţie
de grupurile ţintă, o contribuţie importantă în acest sens având-o psihologii. În Republica
Moldova, psihologii pot contribui la elaborarea măsurilor educative şi preventive în
domeniul siguranţei rutiere, prin evidenţierea problemelor atitudinal-comportamentale
care apar în trafic (şi care au ca principali actori conducătorii auto). Acestea trebuie
analizate în relaţie directă cu specificul social şi cultural al societăţii moldoveneşti.
Cuvinte-cheie: conducător auto, agresivitate, accidente, percepţia riscurilor

32
Optimizarea comportamentului psihosocial prin ameliorarea
schemelor mentale disfuncţionale la vârste emergente
Psiholog drd. Violeta LUNGU, Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion Creangă”
Chişinău, Republica Moldova

Rezumat: Considerăm că impasul psiho-socio-moral şi existenţial al adolescenţilor şi

tinerilor (aflaţi la vârste emergente) poate fi depăşit şi prin strategii de
reconfigurare/ameliorare a schemelor cognitiv-emoţionale şi morale care sunt adânc
înrădăcinate în psihicul tinerilor. Acest proces poate contribui la optimizarea pattern-
urilor comportamentale de natură cognitivă, emoţională şi morală şi, prin aceasta, la un
start în viaţă mai bine adaptat. Odată identificate, schemele disfuncţionale pot fi abordate
în cadrul unor programe de dezvoltare personală încă din adolescenţă. Comunicarea de
faţă trece în revistă schemele identificate de J. Young şi lansează ideea că este posibilă
elaborarea unor programe formative şi de dezvoltare personală adresate adolescenţilor şi
tinerilor. Aceste programe pot include atât activităţi de grup, cât şi consiliere individuală
şi pot facilita conştientizarea şi ameliorarea schemelor mentale disfuncţionale.
Cuvinte-cheie: dezvoltare, scheme mentale, adolescenţă, adult emergent

Funcţia de (de)familializare a serviciilor destinate îngrijirii copiilor în

România. Studiu comparativ cu alte state europene
Lector univ. dr. Oana Lăcrămioara BĂDĂRĂU, Facultatea de Asistenţă
Socială şi Sociologie, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi

Rezumat: Privită ca ipostază a muncii de îngrijire prestate în interiorul familiei în

principal de către femei, munca domestică reprezintă un subiect de dezbatere importantă
în spaţiul public al Uniunii Europene, cu numeroase implicaţii socio-economice şi
politice. În cadrul acestei lucrări, ne-am propus să analizăm în ce măsură politicile sociale
din România, prin intermediul sistemului de servicii sociale şi/sau educaţionale, reuşesc
să asigure familiei (în special femeilor care au în creştere şi îngrijire copii) independenţa
faţă de obligaţiile de îngrijire familială. Este forba despre aşa-numitul fenomen al
(de)familializării. În acest sens, am realizat o analiză secundară a datelor statistice
furnizate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (a se vedea
www.oecd.org.) referitoare la situaţia din România, comparativ cu situaţia din alte ţări
europene. Rezultatele au fost interpretate prin prisma principalelor modele sau „tipuri
ideale” de politici de sprijin a familiei şi au condus la următoarea concluzie: statele care,
alături de alte măsuri, au investit în calitatea serviciilor de îngrijire a copiilor
înregistrează niveluri ridicate ale ocupării forţei de muncă în rândul femeilor, promovând,
astfel, dreptul acestora de a se angaja în câmpul muncii cu remunerare şi de a nu presta
(doar) activităţi neremunerate.

33
Cuvinte-cheie: (de)familializare, servicii sociale, politici familiale, muncă domestică/de
îngrijire

Corelaţia dintre stilul de comunicare şi satisfacţia faţă de munca

profesională în rândul angajaţilor din domeniul juridic
Lector univ. Inga BACIU, Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Arte,
Universitatea de Stat ,,Alecu Russo” din Bălţi, Republica Moldova

Prin dimensiunile pe care le implică, stilurile de comunicare au un impact major asupra

activităţii profesionale, acest fapt generând noi provocări în domeniul cercetării ştiinţifice
şi al formării profesionale continue. Cercetarea de faţă a avut ca scop principal explorarea
corelatelor stilului de comunicare practicat în cadrul activităţii profesionale şi a nivelului
satisfacţiei faţă de muncă în rândul angajaţilor din domeniul juridic din Republica
Moldova. Abordarea din perspectiva satisfacţiei faţă de muncă este motivată de faptul că
o parte din viaţa noastră este dedicată activităţii profesionale. Mai mult decât atât,
numeroase studii au evidenţiat o legătură directă între nivelul scăzut al performanţelor
profesionale şi insatisfacţia faţă de muncă în rândul angajaţilor din diverse sectoare de
activitate. Astfel, dacă între nivelul satisfacţiei faţă de muncă şi stilul de comunicare
practicat în context organizaţional şi profesional există corelaţii pozitive, atunci stilul de
comunicare ar putea fi cercetat în calitate de criteriu psihologic relevant pentru
dezvoltarea personală şi profesională a angajaţilor din domeniul juridic.
Cuvinte cheie: stil de comunicare, comunicare profesională, satisfacţie faţă de munca
profesională, angajaţi din domeniul juridic

Promovarea serviciilor psihologice în mediul şcolar

Psiholog gr. didactic I Lilia GOLOVEI, Gimnaziul „Galata”, Chişinău,
Republica Moldova

Rezumat: Una dintre sarcinile principale ale psihologului şcolar constă în promovarea şi
diseminarea serviciilor psihologice în rândul elevilor, al cadrelor didactice şi în cel al
părinţilor. O modalitate pragmatică de a realiza această sarcină este subsumată organizării
şi desfăşurării evenimentului periodic intitulat ,,Săptămâna psihologiei în şcoală”.
Activităţile specifice desfăşurate pe parcursul unei săptămâni permit implicarea unui
număr mare de beneficiari şi au un impact cognitiv, emoţional şi comportamental
certificat de majoritatea dintre beneficiari. În plus, psihologul şcolar are, astfel,
posibilitatea de a-şi prezenta activitatea profesională şi serviciile pe care le poate oferi
elevilor, familiilor, diriginţilor şi cadrelor didactice. Activităţile pe care psihologul şcolar
le desfăşoară şi serviciile pe care le oferă contribuie la îmbunătăţirea şi menţinerea
calităţii climatului psiho-educaţional din mediul şcolar.

34
Cuvinte-cheie: „Săptămâna psihologiei în şcoală”, psiholog şcolar, mediu şcolar, climat
psiho-educaţional

Raporturile dintre instituţia armatei şi societatea civilă în statele

democratice din estul Europei
Psiholog practicant autonom Alina ARDELEANU, Cabinet Individual de
Psihologie ,,Pruteanu G. Lavinia-Maria” Iaşi

Rezumat: Armata reprezintă o organizaţie formală cu o structură specifică de status-uri

şi roluri, în care puterea unor persoane de a influenţa acţiunile altor persoane creşte, pe
măsura înaintării spre vârful ierarhiei organizaţionale. Constituţia României stipulează că
misiunea esenţială a instituţiei armatei constă în garantarea suveranităţii, independenţei şi
unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. După
părerea specialiştilor în domeniul securităţii naţionale, armata reprezintă una dintre
instituţiile cheie ale unui stat (alături de sistemul de învăţământ, sistemul medical,
justiţie, aparatul guvernamental şi cel administrativ). Unul dintre rolurile fundamentale
ale armatei constă în garantarea stabilităţii statutului de drept. Prezenta lucrare îşi
focalizează atenţia pe aspectele sociologice şi juridice pe care sunt fundamentate
raporturile dintre instituţia armatei şi societatea civilă. Sunt analizate diferenţele
structurale dintre armată şi societate. Este prezentată o trecere în revistă a elementelor
controlului democratic pe care societatea civilă îl poate excercita asupra sistemului
militar. Analiza raporturilor dintre instituţia armatei şi societatea civilă este
particularizată pentru statele postcomuniste din estul Europei.
Cuvinte-cheie: armată, societate civilă, diferenţe structurale, raporturi funcţionale,
control democratic

Aspecte clinice, terapeutice şi educaţionale în diagnosticarea şi

asistarea copiilor cu ADHD
Student an II Rudy-Emilian EDU, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi

Rezumat: Prezenta lucrare tratează principalele aspecte clinice şi terapeutice ale

tulburării cu deficit de atenţie şi hiperactivitate (engl. Attention Deficit and/or
Hyperactivity Disorder sau, pe scurt, ADHD). Sunt descrise principalele manifestări
comportamentale pe care le prezintă copii/adolescenţii diagnosticaţi cu ADHD.
Subiectiul diagnosticat cu ADHD este observat din trei perspective intercorelate, cu
implicaţii în planul diagnosticării şi al intervenţiei terapeutice: individuală (aspecte de
ordin genetic şi fiziologic), familială (prin evidenţierea rolului pe care familia îl are în
diagnosticarea cazurilor şi intervenţia terapeutică) şi socială (prin evidenţierea efectelor
pe care comportamentele simptomatologice le au asupra subiectului diagnosticat şi
35
grupurilor sociale din care acesta face parte). De asemenea, sunt trecute în revistă
dimensiunile clinică, terapeutică şi educaţională ale ADHD-ului, prin diferenţierea
caracteristicilor celor trei forme sub care se poate manifesta afecţiunea: tipul predominant
hiperactiv, tipul predominant neatent, respectiv tipul combinat şi prin evidenţierea
implicaţiilor pe care intervenţia terapeutică le are în planul integrării familiale, şcolare şi
sociale a copilului diagnosticat cu ADHD.
Cuvinte-cheie: ADHD, dimensiuni clinice, terapeutice şi educaţionale, implicaţii
individuale, familiale şi sociale

36
SECŢIUNEA II – Ştiinţe ale Educaţiei
Moderatori: Conf. univ. dr. Valentina BOTNARI
Prof. Mirela MARIN

Percepţia socială, empatia şi stilurile apreciative în relaţiile profesori-elevi

Profesor gr. I Mirela MARIN, Director, Şcoala Gimnazială ,,Alexandru
Vlahuţă” Iaşi

Rezumat: Fiecare persoană se raportează la mediul social în care trăieşte şi tinde să-i
categorizeze pe ceilalţi, în acord cu normele sociale şi culturale dominante, dar şi cu
anumite repere personale. Mai mult, suntem evaluatori şi, în acelaşi timp, suntem evaluaţi
de către ceilalţi. Permanent, încercăm să cunoaştem persoanele cu care interacţionăm şi,
în acest mod, aflăm cum suntem evaluaţi şi ce influenţă ar putea avea asupra noastră
evaluările celorlalţi. Acest fenomen circumscrie sfera percepţiei sociale. Percepţia socială
diferă de perceperea unui obiect obişnuit, în primul rând prin faptul că stimulii relevanţi
sunt reprezentaţi de persoane şi grupuri. Primele impresii pe care ni le formăm despre
anumite persoane ne pot dirija şi influenţa în mod consistent impresiile ulterioare şi
comportamentele pe care le manifestăm. În procesul dinamic al percepţiei sociale care are
loc în relaţia dintre un profesor şi elevii săi, inteligenţa reprezintă o valoare socială
fundamentală. Multiplele faţete ale inteligenţei (cognitivă, socială, emoţională etc.) joacă
un rol cheie în abordarea educaţiei din punct de vedere psihologic. De asemenea, pentru a
înţelege în ce măsură anumite trăsături de personalitate şi abilităţi ale unui cadru didactic
influenţează relaţia dintre acesta şi elevi, se impune studierea gradului de dezvoltare a
capacităţii empatice – una dintre competenţele indispensabile muncii cadrelor didactice.
Prezenta lucrare articulează relaţiile dintre percepţia socială, capacitatea empatică şi
stilurile apreciative, evidenţiind modul în care cele trei dimensiuni intervin şi colaborează
cu efecte constructive în dinamica relaţiei dintre profesori şi elevi.
Cuvinte-cheie: percepţie socială, capacitate empatică, stiluri apreciative, relaţii
profesori-elevi

Contribuţia literaturii şi artei la dezvoltarea estetică şi morală a

copiilor
Conf. univ. dr. Valentina BOTNARI, Şef Catedra de Psihopedagogie şi
Educaţie Preşcolară, Facultatea de Pedagogie & Director Şcoala Doctorală –
Ştiinţele Educaţiei, Universitatea de Stat din Tiraspol, Republica Moldova,
Masterand Ana MĂLAI, Universitatea de Stat din Tiraspol, Republica Moldova

37
Rezumat: Dezvoltarea morală a personalităţii prezintă un interes constant pentru
cercetători şi educatori, datorită valenţelor educative, sociale şi culturale ale acestui
palier. Intervenţiile educaţionale care asigură formarea şi consolidarea valorilor etice şi
estetice şi conectarea celor două categorii axiologice conduc la finalitatea formării
durabile a personalităţii copiilor din perspectivă axiologică. Astfel, propulsarea copiilor
în mirajul operelor de artă îi face deschişi şi receptivi pentru însuşirea conotaţiilor
semantice ale lexemelor care desemnează diverse valori morale şi etice. Monitorizarea
dezvoltării cantitative şi calitative a lexicului este condiţionată de particularităţile
dezvoltării ontogenetice a copiilor, pe direcţia însuşirii şi utilizării adecvate a
vocabularului. Printre aceste particularităţi, o importanţă deosebită o deţine perceperea şi
însuşirea sensurilor cuvintelor, proces care se află în relaţie directă cu nivelul de
dezvoltare a gândirii copilului. Semnificativ este şi capacitatea copilului de a generaliza
şi abstractiza pe baza sensurilor cuvintelor, la care se adaugă achiziţionarea noţiunilor de
specie şi gen (T. Slama-Cazacu). Programul educativ experimental pe care l-am elaborat
pornind de la particularităţile enumerate şi pe care l-am implementat în activităţile
instructiv-educative şi formative realizate cu mai multe grupe de preşcolari oferă
oportunităţi pentru dezvoltarea vocabularului şi a limbajului moral şi pentru însuşirea şi
utilizarea conceptelor morale şi etice. Formarea conceptelor şi a convingerilor morale şi
etice reprezintă o condiţie foarte importantă pentru dezvoltarea dimensiunii morale a
personalităţii.
Cuvinte-cheie: dezvoltare, etică, vocabular, lexemă, literatură, artă

Rolul logicii în dezvoltarea personalităţii

Conf. univ. dr. Melentina TOMA, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-
Politice, Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Rezumat: Dezvoltarea complexă a personalităţii individului uman, în calitatea sa de

fiinţă raţională, este de neconceput în afara studierii şi exersării logicii, în cunoştinţă de
cauză. Din acest motiv, susţinem necesitatea extinderii acestei discipline de învăţământ
care trebuie predată elevilor aflaţi pe diferite trepte ale şcolarităţii. Prin intermediul
logicii, elevilor li se va oferi oportunitatea de a-şi dezvolta personalitatea pe multiple
planuri: ontologic/teleologic, gnoseologic, psihologic, metodologic (praxiologic),
sociologic şi axiologic. Logica poate contribui, în mod esenţial, la îmbunătăţirea naturii
umane, ceea ce ar modifica semnificativ raportarea omului la sine, la semeni şi la mediul
natural şi social în care trăieşte. Prin studiul logicii, individul uman îşi poate schimba sau
completa coordonatele existenţei
Cuvinte cheie: logică, ontologie, gnoseologie, praxiologie, axiologie

38
Abordări în integrarea elevilor cu cerinţe educative speciale
Profesor consilier şcolar gr. I Gabriela VRABIE, Colegiul Tehnic ,,Ion Holban”
Iaşi

Rezumat: Învăţământul special şi cel special incluziv reprezintă forme ale instruirii
şcolare diferenţiate şi adaptate nevoilor educative speciale, precum şi forme de asistenţă
educaţională, socială şi medicală complexă. Aceste două forme de învăţământ se bazează
pe un cadru legislativ specific care este grevat de concepte şi principii profesionale
adaptate. Comunicarea de faţă prezintă categoriile de elevi care beneficiază de servicii
educaţionale speciale şi de sprijin, tipurile de intervenţii terapeutice recuperatorii, precum
şi organizarea învăţământului special şi a celui incluziv.
Cuvinte-cheie: elevi cu cerinţe educative speciale, servicii de sprijin, servicii de
intervenţie, terapii specifice şi recuperatorii

Semnificaţii ale identităţii etnice

Prof. univ. dr. habilitat Nicolae SILISTRARU, Şef Catedra de Pedagogie şi
Metodica Învăţământului Primar, Universitatea de Stat din Tiraspol, Republica
Moldova, Drd. Tatiana CRIJANOVSCHI, Universitatea de Stat din Tiraspol,
Republica Moldova

Rezumat: Demersul realizat în contextul analizei conceptului referitor la identitatea

etnică ne-a condus la concluzia că aceasta reprezintă o parte semnificativă a fenomenului
identităţii sociale. Educaţia pentru identitatea etnică reprezintă una dintre tendinţele
emergente ale sistemului şi procesului de învăţământ din Republica Moldova. Această
necesitate derivă din cele două mari crize pe care populaţia Republicii Moldova le acuză:
criza de identitate şi criza de proprietate. Cele două provocări trebuie să reprezinte noile
dimensiuni ale educaţiei din Republica Moldova. Conceptele cheie care prefigurează
noile dimensiuni ale educaţiei au fost dezvoltate în numeroase studii şi eseuri pedagogice,
fiind incluse şi în documentele conceptuale care au sprijinit reforma învăţământului în
Republica Moldova.
Cuvinte-cheie: identitate etnică, identitate personală, criză de identitate, ethos, cultură
etnică

Modalităţi de stimulare a creativităţii elevilor prin orele de limba şi

literatura română
Profesor învăţământ primar gr. I Alina Diana ANTON, Şcoala Gimnazială
,,Alexandru Vlahuţă” Iaşi

39
Rezumat: Creativitatea vizează capacitatea elevului de a se manifesta independent şi
activ în orice domeniu de viaţă, în forme proprii copilului, deci cu elemente originale, rod
al valorificării calităţilor gândirii, imaginaţiei, fanteziei, puterii de investigare. Psihologii
susţin, în general, că a fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original şi adecvat realităţii, a
identifica răspunsuri la probleme, a vedea acelaşi lucru ca toată lumea, dar a te gândi la
ceva diferit, a fi inventiv, inovativ, a te caracteriza prin originalitate şi expresivitate.
Printre modalităţile de stimulare a creativităţii în orele de Limba şi literatura română se
numără următoarele: brainstorming-ul, povestirea prin analogie, continuarea povestirilor,
cvintetul, exerciţiile de stimulare. Dezvoltarea creativităţii elevilor presupune o
schimbare de paradigmă, în practica pedagogică, bazată pe: învăţarea centrată pe elev,
învăţarea prin colaborare, cultivarea diversităţii de opinii şi experienţe, asumarea unor
opinii, strategiile didactice interactive. Creativitatea nu are limite, trebuie doar să o
stimulăm, să o activăm, eliminând caracterul descriptivist din acţiunea didactică şi
adoptând o viziune nouă asupra limbii, ceea ce duce la formarea de competenţe şi
performanţe în alegerea şi combinarea elementeleor componente ale sistemului limbii,
într-o manieră personală.
Cuvinte cheie: creativitate, strategii, elev, diversitate

Evoluţia sistemului de învăţământ profesional în acord cu provocările

secolului XXI
Conf. univ. dr. Viorelia LUNGU, Universitatea de Stat din Tiraspol, Republica
Moldova, Asistent univ. Anastasia ERMURACHI, Universitatea de Stat din
Tiraspol, Republica Moldova

Rezumat: Ritmul accelerat al schimbărilor economice, sociale, culturale şi politice care

au marcat mapamondul în ultimele decenii, precum şi progresul ştiinţific generează noi
provocări şi antrenează noi exigenţe atât pentru sistemul de învăţământ general, cât şi
pentru sistemul de învăţământ profesional. În aceste condiţii, este esenţială preocuparea
guvernelor ţărilor din diferite colţuri ale lumii şi a forurilor internaţionale cu atribuţii în
domeniul educaţiei de a elabora şi implementa politici, strategii şi programe de măsuri
pentru reformarea sistemului de învăţământ din punct de vedere conceptual şi
operaţional. Nevoile emergente din domeniul educaţiei sunt în acord cu prefigurările şi
tendinţele ce se observă în evoluţia societăţii umane pe diferite paliere. De exemplu, piaţa
muncii a devenit foarte dinamică în ceea ce priveşte gradul de căutare a anumitor profesii
şi ocupaţii, fiind marcată de dispariţia treptată a unora şi apariţia altora noi. În relaţie
directă cu factorii la care ne-am referit, politicile educaţionale şi sistemul de învăţământ
trebuie să se axeze pe educaţia prospectivă (sau educaţia pentru viitor) care este obiect de
studiu pentru pedagogia prospectivă. În centrul atenţiei educaţiei prospective ar trebui să
se afle personalitatea individului uman – ca factor fundamental al progresului economic,
social, cultural, ştiinţific şi spiritual, respectiv învăţarea pe tot parcursul vieţii. Astfel
poate fi conturat unul dintre idealurile educaţionale ale secolului al XXI-lea, care trebuie

40
să se axeze pe necesităţile impuse de noile configuraţii ale societăţii umane şi pe
provocările viitorului.
Cuvinte cheie: educaţie prospectivă, pedagogie prospectivă, învăţare pe tot parcursul
vieţii

Spre o cultură a inovării

Cercetător ştiinţific gr. III, dr. Liviu Adrian MĂGURIANU, Departamentul de
Psihologie-Pedagogie, Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gheorghe
Zane”, Academia Română-Filiala Iaşi

Rezumat: Deşi, adesea, se vorbeşte despre inovare, doar o mică parte a populaţiei
autohtone este cu adevărat inovatoare. Majoritatea studiilor despre creativitate, inovare şi
inventică evidenţiază faptul că şcoala românească tinde să inhibe creativitatea. Poate la
fel de veche ca instituţia şcolii, această problemă inspiră specialiştii din diverse părţi ale
mapamondului. Cum ar putea fi integrată şi dezvoltată inovarea în şcolii şi în universităţi
? Cumulând mai multe modele ale creativităţii (precum modelul propus de T. Amabile,
care este bazat pe expertiză, deprinderi de gândire creativă şi motivare sau modelul
triadei joc-pasiune-determinare propus de T. Wagner – profesor de pedagogie şi expert al
Laboratorului de Inovare de la Universitatea Harvard) cu experienţa pe care autorul
prezentei comunicări o are în organizarea şi derularea de grupuri creative de formare
(după modelul elaborat de profesorul M. Caluschi şi experimentat în cadrul activităţilor
educative şi formative desfăşurate în mai multe instituţi academice ieşene (de exemplu,
Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gheorghe Zane”, Academia Română-Filiala
Iaşi, Institutul Naţional de Inventică, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” sau
Universitatea „Petre Andei” din Iaşi), propunem un model de lucru creativ pentru
„dezinhibarea instituţională”, prin integrarea şi aplicarea strategiilor de inovare în context
organizaţional. Acest demers poate susţine sondarea unor răspunsuri şi soluţii
surprinzătoare din perspectiva formării inovatorilor şi a creşterii profesionale şi personale
a tinerilor care vor schimba lumea de mâine. Suntem de părere că leadership-ul bazat pe
o cultură a inovării ar putea fi unul dintre pilonii redefinirii succesului şi eşecului
organizaţiilor şi al societăţii româneşti, în ansamblul ei.
Cuvinte-cheie: educaţie, cultură a inovării, leadership, strategii pentru inovare

Premise psihopedagogice ale formării culturii muncii în rândul

elevilor cu cerinţe educative speciale
Conf. univ. dr. Valentina STRATAN, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion
Creangă” Chişinău, Republica Moldova, Lector univ. drd. Viorica
CERNEAVSCHI, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” Chişinău,
Republica Moldova

41
Rezumat: Modelul pedagogic care poate fi utilizat în formarea culturii muncii în rândul
elevilor cu cerinţe educative speciale (CES) poate fi eficient realizat, dacă vor fi
respectate anumite condiţii psihopedagogice. Revizuirea literaturii pedagogice ne-a
permis să elaborăm propria versiune a condiţiilor psihopedagogice pe care cadrele
didactice care lucrează cu elevi cu CES le pot integra în demersul de formare a culturii
muncii în rândul acestora. Este vorba despre un set de metode şi mijloace care pot fi
utilizate în diferite combinaţii, precum şi de măsuri educaţionale care pot fi adoptate
pentru asigurarea eficienţei formării culturii muncii în rândul elevilor cu CES. Demersul
nostru s-a bazat pe: a) studierea conţinutului conceptual al termenului referitor la cultura
muncii; b) delimitarea metodologiei didactice care poate fi utilizată pentru formarea
culturii muncii în rândul elevilor cu CES; c) definirea criteriilor şi a indicatorilor
cantitativi ai formării culturii muncii în populaţia de elevi cu CES (clasele I-IV) din
şcolile auxiliare; d) prezentarea bazei conceptuale, a obiectivelor, componentelor şi
modalităţii de implementare a modelul pedagogic destinat formării culturii muncii în
rândul elevilor cu CES. Condiţiile psihopedagogice necesare pentru realizarea eficientă a
modelului rezultă din analiza literaturii de specialitate, experienţa pe care şcolile auxiliare
şi cele incluzive din Republica Moldova o au în lucrul cu elevii de clase primare care
prezintă cerinţe educative speciale, precum şi din rezultatele studiului cantitativ pe care l-
am realizat.
Cuvinte-cheie: elevi cu cerinţe educative speciale, cultura muncii, model pedagogic
pentru formare, condiţii psihopedagogice

Personalitatea cadrelor didactice şi impactul asupra elevilor şi

managementului clasei de elevi
Lector univ. dr. Ana Maria LĂZĂRESCU, Prodecan, Facultatea de Asistenţă
Socială şi Sociologie, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi, Prof. univ. dr.
Cristina Maria STOICA, Decan, Facultatea de Asistenţă Socială şi Sociologie,
Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi

Rezumat: Pe toată durata şcolarităţii, cadrele didactice joacă un rol important în viaţa
copiilor, rol care nu se limitează la orele ţinute în clasă şi la disciplinele pe care dascălii
le predau. La orice vârstă, fiecare dintre noi încă purtăm amintirea unora dintre profesorii
pe care i-am avut şi care ne-au fost dragi şi ne-au inspirat sau, dimpotrivă, ne-au
descurajat şi ne-au făcut să privim şcoala ca pe o sarcină grea. În contextul educaţiei
pentru o societate bazată pe cunoaştere, adaptare şi competitivitate, personalitatea
cadrelor didactice presupune o serie de calităţi care sunt determinate de specificul şi
complexitatea muncii pe care dascălii o desfăşoară. În şcoală şi comunitate, învăţătorii şi
profesorii îşi asumă o multitudine de roluri, a căror exercitare este dependentă de o serie
de factori individuali, precum aptitudinile şi abilităţile pe care le deţin, nivelul şi calitatea
cunoştinţelor profesionale, trăsăturile temparamentale, anumite pattern-uri axiologice,
atitudinale şi de comportament. Accentul pus pe performanţa şcolară a elevilor şi pe
eficienţa activităţilor de predare-evaluare a determinat orientarea cercetărilor din
42
domeniul psihologiei educaţiei spre efortul de identificare a profilului psihologic al
cadrului didactic care reuşeşte să influenţeze pozitiv randamentul la învăţătură în rândul
elevilor. Pentru învăţători şi profesori, faptul că fiecare copil este unic înseamnă că acesta
ar putea sau nu să răspundă în acelaşi mod ca ceilalţi copii la provocări, recompense sau
pedepse. Aceste diferenţe interindividuale reprezintă unul dintre factorii care
condiţionează performanţa pe care dascălii o au în managementul claselor de elevi la care
predau. Lucrarea pe care am realizat-o prezintă în ce fel comportamentul şi performanţele
şcolare ale copiilor sunt afectate de particularităţile psihologice ale cadrelor didactice, de
caracteristicile educaţional-manageriale şi de interacţiunea dintre cele două domenii de
variabile.
Cuvinte cheie: cadre didactice, profil psihologic, caracteristici educaţional-manegeriale,
randament şcolar al elevilor, managementul clasei de elevi

Libertatea comunităţii academice: între implicaţii etice şi

responsabilităţi civice
Lector univ. dr. Lavinia Maria PRUTEANU, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei & Centrul de Consiliere Educaţională şi Formare Creativă ,,Ion Holban”,
Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi, Lector univ. dr. Marta Iuliana VICOL,
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea ,,Petre Andrei” din
Iaşi

Rezumat: Conceptul se referă la libertatea membrilor comunităţii academice (cadre

didactice, cercetători, studenţi, masteranzi, doctoranzi etc.) de a se preocupa de
cunoaştere, a o dezvolta şi a o transmite prin documentare, studiu individual, cercetări,
discuţii, creaţie, activităţi de predare şi prin elaborarea şi prezentarea de lucrări ştiinţifice,
fără a li se îngrădi orizontul ideologic, exprimarea deschisă a propriilor convingeri şi alte
drepturi umane. Libertatea comunităţii academice este unul dintre factorii esenţiali care
condiţionează excelenţa în domeniul învăţământului superior şi al cercetării. Această
dimensiune a vieţii academice se manifestă în strânsă relaţie cu democraţia. Lucrarea
noastră prezintă o trecere în revistă a modalităţilor în care conceptul referitor la libertatea
comunităţii academice a fost înţeles şi implementat în funcţionarea universităţilor, în
diferite perioade ale istoriei umanităţii, în ţările democratice vs. cele guvernate de
regimuri autocratice, precum şi în ţările din lumea a treia, comparativ cu ţările europene
şi SUA. Pentru a oferi o imagine cât mai completă, sunt trecute în revistă câteva dintre
argumentele oponenţilor libertăţii comunităţii academice. De asemenea, conceptul este
analizat prin lentila implicaţiilor etico-morale şi a responsabilităţilor civice pe care le au
universităţile.
Cuvinte-cheie: libertatea comunităţii academice, semnificaţii, implementare, critici,
implicaţii etice şi civice pentru universităţi

43
Valorile civice şi motivaţia pentru învăţare la adolescenţi
Conf. univ. dr. Diana ANTOCI, Facultatea de Pedagogie, Universitatea de Stat
din Tiraspol, Republica Moldova

Rezumat: Această lucrare prezintă rezultatele unui studiu descriptiv şi corelaţional, prin
care s-a urmărit determinarea relaţiei dintre valorile civice şi motivaţia pentru învăţare în
rândul adolescenţilor. Studiul a pornit de la premisa că activităţile de predare-învăţare
desfăşurate în şcoală contribuie, în mod substanţial, la modelarea şi maturizarea
personalităţii adolescenţilor. În contextul teoretic al studiului nostru, au fost: a) examinate
diferite abordări conceptuale ale valorilor şi motivaţiei; b) delimitate conţinuturile
valorilor civice şi ale motivaţiei pentru învăţare; c) evidenţiate particularităţile dezvoltării
şi manifestării valorilor civice şi ale motivaţiei pentru învăţare în rândul adolescenţilor.
Utilizându-se metode cantitative de colectare şi analiză a datelor, au fost determinate
nivelurile dezvoltării valorilor civice şi ale motivaţiei pentru învăţare într-un eşantion de
adolescenţi din Republica Moldova şi a fost determinată relaţia dintre cele două domenii
de variabile.
Cuvinte-cheie: valori civice, motivaţie pentru învăţare, factori reglatori ai motivaţiei,
adolescenţi

Dimensiuni ale educaţiei religioase în societatea contemporană

Pr. Profesor Cristinel SOCIU, Director, Liceul Teologic Romano-Catolic „Sf.
Francisc de Assisi” Roman

Rezumat: Prezenta comunicare urmăreşte să evidenţieze principalele dimensiuni ale

educaţiei religioase care trebuie realizată sistematic, pentru a creşte adaptabilitatea
indivizilor umani la schimbările ce marchează societatea contemporană. Educaţia
religioasă realizată în comunitate, şcoală şi familie contribuie la formarea plenară a
personalităţii individului uman, oferindu-i una dintre pârghiile prin care se poate implica,
într-un mod responsabil, în propria evoluţie, precum şi în viaţa comunităţii din care face
parte. Această dimensiune a educaţiei trebuie proiectată şi realizată în acord cu
particularităţile şi nevoile de dezvoltare care sunt specifice fiecărei vârste. Educaţia
religioasă îşi întemeiază obiectivele, conţinuturile şi metodele instructiv-formative pe trei
finalităţi: a) dezvoltarea comportamentului uman în spiritul valorilor morale şi religioase;
b) formarea conştiinţei religioase şi c) întărirea coeziunii membrilor comunităţilor umane
şi, mai general, a membrilor unei societăţi. Educaţia religioasă îndeplineşte atât o funcţie
de informare (prin faptul că pune la dispoziţia copiilor, adolescenţilor, tinerilor şi
adulţilor un set de cunoştinţe religioase specifice), cât şi o funcţie formativă (prin
interiorizarea normelor, valorilor şi a învăţăturilor creştine şi prin traducerea acestora în
fapte de viaţă). Obiectivele de referinţă ale educaţiei religioase includ: a) cunoaşterea şi
iubirea lui Dumnezeu, ca fundament al mântuirii şi desăvârşirii individului uman; b)
cunoaşterea şi folosirea adecvată a limbajului din sfera învăţăturilor şi a valorilor

44
religioase; c) cunoaşterea învăţăturilor Sfintei Scripturi, a tradiţiilor religioase şi a istoriei
Bisericii Creştine; d) formarea virtuţilor creştine şi consolidarea deprinderilor de
comportament religios şi e) educarea atitudinii orientată către acceptarea necondiţionată
şi respectul faţă de persoanele care au alte convingeri religioase.
Cuvinte-cheie: educaţie religioasă, finalităţi, funcţii, obiective de referinţă, conţinuturi,
metode instructiv-formative

Specificul comunicării didactice în contextul educaţiei

Conf. univ. dr. Silvia GOLUBIŢCHI, Universitatea de Stat din Tiraspol,
Republica Moldova, Drd. Aliona IPATII, Universitatea de Stat din Tiraspol,
Republica Moldova

Rezumat: Prezenta comunicare analizează specificul comunicării didactice în contextul

scopurilor, proceselor şi al sarcinilor care sunt specifice sistemului educaţional. Sunt
vizate principiile, scopurile şi funcţiile comunicării didactice, precum şi formele sub care
poate fi realizată şi factorii care susţin această dimensiune a procesului instructiv-
educativ. Comunicarea didactică reprezintă o formă a comunicării pedagogice prin care
se vehiculează conţinuturi specifice diferitelor discipline de învăţământ, în vederea
generării actelor de învăţare. Comunicarea didactică presupune selecţionarea şi
organizarea conţinuturilor pe care profesorii le predau, având la bază curriculum-ul şi
manualele şcolare. Scopul comunicării didactice este multiplu: transmiterea şi asimilarea
informaţiilor şi a cunoştinţelor, rezolvarea de probleme, adoptarea unor decizii referitoare
la strategiile didactice şi tehnicile de învăţare, orientare şcolară şi vocaţională.
Comunicarea didactică are următoarele funcţii: a) informare şi formarea de abilităţi,
capacităţi, convingeri, sentimente, atitudini etc.; b) evaluare şi control; c) rezolvarea
problemelor individuale ale elevilor şi a dificultăţilor care apar în managementul claselor
de elevi; d) stimularea şi facilitarea rezolvării sarcinilor şcolare; e) favorizarea coeziunii
grupurilor şcolare (claselor de elevi) şi f) protecţia şi valorizarea grupurilor şcolare.
Cuvinte-cheie: comunicare didactică, scop, funcţii, elemente componente

Omul ideal ca model pentru educaţia primară

Conf. univ. dr. Silvia GOLUBIŢCHI, Universitatea de Stat din Tiraspol,
Republica Moldova, Drd. Larisa POSTICĂ, Universitatea de Stat din Tiraspol,
Republica Moldova

Rezumat: Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze din perspectivă psihologică diferite
concepte morale şi trăsături de personalitate şi/sau caracteriale care sunt transmise
transgeneraţional din fondul de înţelepciune populară. Sfaturile pe care părinţii le dau în
permanenţă copiilor, direct sau aluziv, reprezintă una dintre premisele necesare
cristalizării educaţie primare (timpurii). Expresii precum „să ducă lucrul început până la
45
capăt”, „să fie în toate minţile”, „să aibă scaun la cap”, „omul cât trăieşte, învaţă” etc. îşi
găsesc echivalentele în comportamente pozitive, sănătoase şi dezirabile pe care copiii ar
trebui să le dobândească în familie. În una dintre lucrările fundamentale ale psihologiei
ştiinţifice (Motivaţie şi personalitate), A. H. Maslow propunea o abordare de tip holistic-
dinamică a educaţiei, în care individul uman este văzut ca un întreg organizat şi integrat,
în care trăsăturile pozitive sunt fundamentale, iar cele negative reprezintă doar o
consecinţă a nesatisfacerii trebuinţelor de bază.
Cuvinte-cheie: educaţie primară, ideal uman, valori morale, înţelepciune populară

Managementul formării profesionale a instructorilor auto

Lector univ. drd. Lilia BUIMESTRU, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
Chişinău, Republica Moldova

Rezumat: Prestaţia profesională a instructorilor din şcolile pentru conducători auto

reprezintă un aspect important care este corelat cu nevoile principalilor beneficiari, şi
anume viitori conducători auto. În prezenta lucrare, sunt reliefate cele mai importante
dimensiuni ale managementului formării profesionale specifice instructorilor auto.
Managementul formării profesionale a acestei categorii de lucrători este corelat cu
principalele competenţe profesionale pe care un instructor auto trebuie să le deţină, şi
anume competenţele cognitive, psihosociale, manageriale şi cele psihopedagogice. Prin
fundamentarea pe un cadru teoretic bine delimitat, este prezentat un model de formare şi
recalificare a instructorului auto. Modelul reflectă transformările legislative şi
educaţionale care au avut loc în acest sector de activitate profesională din Republica
Moldova. Accentul este pus pe importanţa formării profesionale continue care se doreşte
a fi un proces dinamic şi coerent, capabil să asigure beneficiarilor performanţe
profesionale bune.
Cuvinte-cheie: instructor auto, competenţe profesionale specifice, managementul
formării profesionale, formare profesională continuă

Formarea competenţelor în domeniul biologiei prin intermediul

metodelor interactive de predare-învăţare-evaluare
Lector univ. superior Elena PRUNICI, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei,
Chişinău, Republica Moldova

Rezumat: Formarea competenţelor prin intermediul metodelor interactive de predare-

învăţare-evaluare reprezintă un subiect de actualitate pentru pedagogia postmodernă.
Astfel, apare imperativă organizarea într-o manieră interactivă a procesului educaţional,
pe tot parcursul traseului preşcolar, şcolar şi academic. Metodele interactive contribuie, în
principal, la transformarea elevului în subiect activ al învăţării, diminuându-i comoditatea
şi poziţia de simplu consumator de informaţii. Prin utilizarea metodelor interactive de
46
predare-învăţare-evaluare care îi mobilizează intens pe toţi elevii dintr-o clasă, se obţine
o mai bună sistematizare a cunoştinţelor pe care copiii şi adolescenţii trebuie să le
achiziţioneze în diverse etape ale şcolarităţii. Ulterior, în rezolvarea diverselor sarcini şi
în procesul învăţării, cunoştinţele achiziţionate prin metode interactive sunt mai uşor de
accesat din sistemul cognitiv şi de combinat, pentru formularea de opinii, rezolvarea de
probleme şi integrarea creativă a informaţiilor, raţionamentelor şi a ideilor mai complexe.
Prezenta lucrare ilustrează modalitatea în care competenţele în domeniul biologiei pot fi
formate şi întărite prin metode interactive de predare-învăţare-evaluare.
Cuvinte-cheie: competenţă în domeniul biologiei, învăţare activă, evocare,
conştientizarea semnificaţiilor, reflecţie

Strategii de stimulare a motivaţiei pentru învăţare în rândul elevilor

Profesor gr. I Mădălina IORDACHE, Director, Şcoala Gimnazială ,,Ciprian
Porumbescu” Comăneşti

Rezumat: Această comunicare îşi concentrează atenţia pe evidenţierea valenţelor

psihoeducaţionale ale strategiilor de stimulare a motivaţiei pentru învăţare în rândul
elevilor de toate vârstele. În activitatea şcolară, procesele de învăţare au la bază numeroşi
factori motivaţionali. Unii vizează sfera motivaţiei extrinseci, în timp ce alţii se
subsumează motivaţiei intrinseci. Motivaţia intrinsecă se caracterizează prin aceea că se
declanşează în structura psihică a elevului şi susţine în mod durabil învăţarea. În acest fel,
motivaţia intrinsecă este atât o caracteristică a situaţiilor de învăţare, cât şi consecinţa
trezirii dorinţei elevului de a învăţa, dorinţă care trebuie să fie stimulată de familie şi
şcoală şi care apare ca rezultat al identificării cu scopurile educaţionale. Pentru crearea şi
menţinerea motivaţiei intrinseci, este necesar să se prezinte elevilor cât mai clar şi mai
convingător scopurile învăţării şi domeniile în care cunoştinţele pot fi aplicate. De
asemenea, elevii trebuie să fie apreciaţi în mod constant, arătându-li-se progresele pe care
le-au realizat şi domeniile în care mai au de lucrat. O altă strategie vizează activarea
curiozităţii intelectuale şi a dorinţei de explorare a lumii înconjurătoare şi a propriei
persoane. De asemenea, utilizarea metodelor de predare activ-participative şi a
strategiilor de evaluare formative poate aduce un plus motivaţional.
Cuvinte-cheie: motivaţie pentru învăţare, motivaţie intrinsecă, strategii de stimulare

Dezvoltarea personală a cadrelor didactice – condiţie a schimbărilor

în educaţie
Lector univ. drd. Violeta VRABII, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei Chişinău,
Republica Moldova

Rezumat: În această lucrare, sunt sumarizate ideile pe care numeroşi autori le-au
exprimat cu privire la semnificaţiile, conţinutul şi beneficiile dezvoltării personale – ca
47
experienţă şi scop al existenţei umane. De asemenea, sunt sintetizate şi analizate
perspectivele dezvoltării personale în rândul cadrelor didactice. Este reliefată importanţa
pe care iniţierea procesului de dezvoltare personală o are în raport cu eficienţa formării
profesionale continue a cadrelor didactice care trebuie să se adapteze schimbărilor ce
marchează societatea modernă, inclusiv în domeniul educaţiei. Schimbarea în plan
personal reprezintă o experienţă individuală unică ce orientează formarea şi dezvoltarea
competenţelor profesorilor, în vederea creşterii nivelului adaptării la solicitări şi a
dezvoltării profesionale în acord cu transformările din sistemul şi procesul educaţional.
Nu doar pentru cadrele didactice, dezvoltarea personală reprezintă un proces continuu
care este determinat de anumite nevoi şi decizii conştiente.
Cuvinte-cheie: cadre didactice, dezvoltare personală, schimbări în educaţie, adaptare,
performanţă în activitatea didactică, dezvoltare profesională

Bune practici în formarea competenţei de self-management a

activităţilor de învăţare în rândul studenţilor
Lector univ. Lilia LAŞCU, Universitatea de Stat din Tiraspol, Republica
Moldova

Rezumat: Lucrarea de faţă abordează problematica formării competenţei specifice de

self-management a activităţilor de învăţare în rândul studenţilor. În contextul tendinţelor
de integrare şi globalizare a sistemului de învăţămînt european, această competenţă
reprezintă o resursă cheie pentru adaptarea studenţilor la sarcini de învăţare foarte variate
şi din ce în ce mai complexe, precum şi pentru creşterea competitivităţii pe piaţa muncii.
În lucrare, sunt prezentate principiile formării competenţei de self-management corelată
activităţilor de învăţare pe care studenţii le realizează, condiţiile pedagogice şi strategiile
care pot fi utilizate pentru formarea şi dezvoltarea competenţei de self-management,
precum şi contextele în care trebuie formată şi antrenată această competenţă.
Cuvinte-cheie: competenţă, self-management, activităţi de învăţare, studenţi

Dimensiunea etică a managementului organizaţional

Profesor învăţământ primar gr. I Gabriela Marcelina MAXIM, Şcoala
Gimnazială ,,Alexandru Vlahuţă” Iaşi

Rezumat: Bazele teoretice ale managementului ne dezvăluie legile, principiile, metodele,

tehnicile, procedeele şi regulile acţiunilor orientate către: a) previziunea misiunii şi a
obiectivelor de dezvoltare a unei organizaţii, respectiv a resurselor şi mijloacelor necesare
atingerii acestora; b) organizarea şi coordonarea fluxului de activităţi; c) antrenarea
membrilor organizaţiei în procesul muncii şi d) controlul şi evaluarea rezultatelor
activităţilor şi a muncii angajaţilor care deţin posturi la diverse niveluri. Una dintre
coordonate esenţiale ale managementului organizaţional de calitate, care este apreciat ca
48
atare de către membrii unei organizaţii, este dimensiunea etică. În sensul cel mai general
al termenului, etica se ocupă de analiza aspectelor morale implicate în deciziile şi
acţiunile pe care indivizii umani le întreprind. Etica stabileşte seturi de norme cu privire
la ce este bine de făcut şi ce nu este bine din punct de vedere moral, în anumite situaţii de
viaţă sau contexte (de exemplu: medical, social, organizaţional, politic etc.). A fi o
persoană corectă, cinstită sau onestă în relaţiile familiale, interpersonale sau la locul de
muncă sunt doar câteva dintre exemplele cu privire la standardele morale şi etice. În
context organizaţional, problemele de etică constituie, de multe ori, adevărate dileme
manageriale, deoarece ele exprimă conflicte declanşate între nevoia de performanţe
economice ale unei organizaţii (ce are la bază analiza permanentă a trinomului costuri-
venituri-profit) şi performanţele sale sociale (formulate în termenii obligaţiilor pe care o
organizaţie le are atât faţă de membrii săi – etica intraorganizaţională, cât şi faţă de
colaboratori, clienţi, comunitate şi societate – etica extraorganizaţională). Natura
obligaţiilor etice ale unei organizaţii şi, implicit, a celor subsumate managementului,
poate fi deschisă spre interpretări, dar cei mai mulţi autori sunt de acord cu faptul că
dimensiunea etică a managementului organizaţional şi a comportamentului managerial
include elemente care vizează protecţia drepturilor, demnităţii şi loialităţii angajaţilor,
menţinerea competitivităţii pieţelor de produse şi/sau servicii în care organizaţiile
acţionează, realizarea unor produse şi servicii care să fie utile şi sigure pentru beneficiari,
comunitate şi societate etc. Prezenta comunicare analizează din punct de vedere
conceptual şi aplicativ dimensiunea etică a managementului organizaţional.
Cuvinte-cheie: management organizaţional, comportament managerial, implicaţii etice

Rolul empatiei în combaterea bullying-ului şcolar

Profesor consilier şcolar Geanina Elena MERTICARU, Centrul Judeţean de
Resurse şi Asistenţă Educaţională & Şcoala Gimnazială ,,Nicolae Iorga” Iaşi

Rezumat: Comportamentele agresive sunt atât de des întâlnite în mediul şcolar, încât am
ajuns să ne obişnuim cu ele, să trecem cu vederea tachinările zilnice dintre elevi sau, şi
mai rău, să le considerăm ca făcând parte integrantă din viaţa şcolii. Studiile cu privire la
relaţiile dintre caracteristicile psihologice individuale şi comportamentele agresive au
evidenţiat că un rol important în reducerea bullying-ului (subcategorie ce implică acţiuni
agresive repetitive, manifestate cu intenţia de a-l răni pe celălalt fizic, psihic sau
emoţional) şi a altor forme de violenţă îl are dezvoltarea empatiei. Cercetările derulate în
acest sens au raportat că elevii agresivi înregistrează scoruri scăzute mai ales pentru
pentru dimensiunea afectivă a empatiei (care reflectă abilitatea de a interioriza şi
experimenta emoţiile altora într-o situaţie socială dată). Cealaltă dimensiune cognitivă a
empatiei reflectă abilitatea de a recunoaşte şi înţelege emoţiile celorlalţi.
Cuvinte-cheie: bullying, comportamente agresive, empatie, empatie cognitivă, empatie
afectivă

49
Avantaje ale aplicaţiei Scratch ca instrument de predare a
programării structurate pentru elevii de ciclu gimnazial
Profesor gr. II Georgeta MORARU, Palatul Copiilor Iaşi, Profesor gr. I
Mariana BALAN, Şcoala Gimnazială ,,Alexandru Vlahuţă” Iaşi

Rezumat: Aplicaţia Scratch reprezintă un foarte bun instrument de predare a programării

structurate la clasele de elevi de orice vârstă. Aplicaţia facilitează iniţierea în domeniul
programării. Prin metoda drag-and-drop care constă în simpla tragere şi aşezare, în
ordine logică, a unor piese/elemente colorate (care înlocuiesc instrucţiunile unui limbaj
de programare), elevii pot crea poveşti interactive, jocuri, animaţii, mini-prezentări şi
altele. Prin sarcini structurate sub formă de jocuri, precum şi prin interfaţa grafică
prietenoasă, elevii pot fi atraşi repede şi pot dobândi cunoştinţe de programare
structurată. Elevii consideră sarcinile pe care le propune aplicaţia Scratch ca fiind
interesante şi captivante. Învăţarea programării computerizate prin utilizarea aplicaţiei
Scratch permite dezvoltarea gândirii logice şi creative a elevilor, facilitează identificarea
soluţiilor la problemele propuse, încurajează dezvoltarea abilităţilor de colaborare în
echipă. Comunicarea noastră îşi propune să prezinte modalitatea de creare şi utilizare a
clonelor într-un proiect bazat pe aplicaţia Scratch, însă cu un număr redus de personaje.
Cuvinte-cheie: aplicaţie Scratch, drag-and-frop, clonare, programare structurată

Paradigme ale procesului de evaluare în sistemul şcolar

Profesor gr. I Georgiana-Livia ANTOCI, Şcoala Gimnazială „Elena Cuza” Iaşi

Rezumat: În sistemul şcolar, evaluarea reprezintă o etapă esenţială a procesului

instructiv-educativ. Prin indicatori şi rezultate, evaluarea achiziţiilor pe care elevii le-au
realizat la diverse discipline oferă dovezi palpabile pentru calitatea derulării etapelor
anterioare ale procesului instructiv-educativ, în special activităţile de predare-învăţare.
Astfel, evaluarea şi procesul învăţării sunt strâns interconectate. Cele două componente
ale procesului didactic pot fi explicate utilizându-se paradigma constructivistă. Astăzi, în
numeroase ţări europene şi nu numai, se evidenţiază nevoia de reducere a utilizării
excesive a testelor docimologice în procesul evaluării. De asemenea, accentul este pus pe
utilizarea evaluării în vederea susţinerii procesului de învăţare şi îmbunătăţirii activităţii
de predare. În acest sens, un rol important este preluat de: a) gestionarea feed-back-urilor
pe care cadrele didactice trebuie să le transmită elevilor, în funcţie de rezultatele evaluării
cunoştinţelor pe care aceştia le deţin şi b) evaluarea formativă.
Cuvinte-cheie: evaluare, predare-învăţare, constructivism, teste docimologice, feed-back,
evaluare formativă

50
Învăţarea prin descoperire la orele de biologie: rolul vizitelor la
grădina botanică
Profesor gr. I Ionica Simonica COTEA, Şcoala Gimnazială ,,Alexandru
Vlahuţă” Iaşi

Rezumat: În general, proiectarea didactică cuprinde întregul ansamblu de procese şi

operaţii orientate către anticiparea şi planificarea activităţilor instructiv-educative. Pentru
o disciplină şcolară, proiectarea didactică se realizează la două niveluri: macro- şi
microstructural. Vizitele sau excursiile didactice fac parte dintre obiectivele realizabile în
cadrul orelor de biologie. Activităţile de teren ale elevilor se pot desfăşura în instituţii,
laboratoare de cercetare ale facultăţile de profil, grădini botanice, grădini şi muzee
zoologice, staţiuni de cercetări experimentale agrozootehnice, staţiuni apicole,
întreprinderi şi asociaţii agricole. Vizitele didactice au rolul de a aprofunda şi sistematiza
cunoştinţele din domeniul botanicii şi al zoologiei, contribuind la îmbogăţirea fondului de
cunoştinţe al elevilor. Vizitele didactice la grădini botanice completează noţiunile din
domeniile florei şi faunei, respectiv ale morfologiei şi biologiei vegetale şi animale, care
sunt însuşite la orele de curs. Metodele şi procedeele care pot fi utilizate în contextul
vizitelor didactice întreprinse în cadrul orelor de biologie includ observarea sistematică,
analiza, problematizarea, comparaţia, explicaţia, învăţarea prin descoperire şi gândirea
critică.
Cuvinte-cheie: biologie, învăţarea prin descoperire, vizite la grădina botanică

Aspecte privind dezvoltarea creativităţii elevilor prin ora de limba şi

literatura română
Profesor gr. I Laura BEJENARU, Şcoala Gimnazială „Alexandru Vlahuţă” Iaşi

Rezumat: Profesorul de limba şi literatura română poate contribui la dezvoltarea

creativităţii elevilor şi la cultivarea ingeniozităţii acestora, prin desfăşurarea de ore
speciale sau opţionale care pot fi incluse în activităţile instructiv-educative desfăşurate în
clasă. În acest sens, pentru disciplina de limba şi literatura română, am propus şi am
implementat un opţional intitulat ,,Literatură şi creativitate”. Prin acest opţional, s-a
urmărit familiarizarea elevilor de clasa a VIII-a cu metodele pentru stimularea gândirii
critice (de exemplu: actualizare, problematizare, simulare etc.), precum şi cu alte forme
de activităţi instructiv-educative (de exemplu: compuneri, excursii tematice, şezători
literare, teatru etc.). Scopul opţionalului a constat în crearea condiţiilor pentru abordarea
eficientă a textului literar, îmbogăţirea cunoştinţelor de limbă şi literatură română,
formarea gustului pentru lectură şi dezvoltarea capacităţii de comunicare verbală în
rândul elevilor aflaţi la finele ciclului gimnazial.
Cuvinte-cheie: limbă şi literatură română, opţional, creativitate, metode pentru
stimularea gândirii critice

51
Rolul învăţării prin cooperare în eficientizarea integrării şcolare a
elevilor cu cerinţe educative speciale
Profesor de sprijin gr. II Laura NISTOR, Şcoala Gimnazială Specială
,,Constantin Păunescu” Iaşi & Şcoala Gimnazială ,,Alexandru Vlahuţă” Iaşi

Rezumat: Învăţarea prin cooperare este o strategie structurată şi sistematizată de instruire

a grupurilor mici de elevi, astfel încât aceştia să poată lucra şi învăţa împreună. Strategia
urmăreşte ca fiecare membru al grupului să îşi îmbunătăţească propriile performanţe şi să
contribuie la creşterea performanţelor celorlalţi şi a grupului de învăţare prin cooperare.
Comunicarea noastră se preocupă de evidenţierea modalităţilor, factorilor şi a beneficiilor
pe care învăţarea prin cooperare le are pentru integrarea şcolară a elevilor cu cerinţe
educative speciale (CES). Pentru această categorie de elevi, putem porni de la ipoteza că
planificarea riguroasă a activităţilor determină calitatea interacţiunii dintre membrii
grupurilor de învăţare prin cooperare şi, implicit, calitatea rezultatelor. O altă condiţie
pentru implementarea învăţării prin cooperare în clasele inclusive de elevi cu CES constă
în asigurarea şi întărirea relaţiilor de interdependenţă dintre participanţi. Eficienţa
învăţării prin cooperare depinde de factori, precum: compoziţia grupului, scopul grupului
de învăţare, sarcinile pe care membrii trebuie să le realizeze, normele de grup etc.
Beneficiile acestei strategii de învăţare în contextul activităţilor instructiv-educative
realizate în sistemul de învăţământ special se regăsesc în valorizarea schimburilor
intelectuale şi verbale, care pot fi încadrate în logica şi specificul procesului de învăţare
în rândul elevilor cu CES, dezvoltarea comportamentelor prosociale şi optimizarea
incluziunii elevilor cu CES în grupuri mixte. Limitele identificate de cadrele didactice
care au utilizat strategia de învăţare prin cooperare includ neconcordanţa dintre bugetul
de timp necesar aplicării strategiei şi volumul încărcat al programelor şcolare care trebuie
parcurse la clasă.
Cuvinte-cheie: învăţare prin cooperare, elevi cu CES, beneficii, limite

Stilurile de învăţare ale elevilor şi strategiile de predare ale

profesorilor – factori care contribuie la succesul învăţării în context
şcolar
Profesor gr. I Ştefania VOLMER, Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Nr.2
Comăneşti

Rezumat: În contextul activităţii şcolare, învăţarea este un proces continuu (strâns

conectat activităţii de predare a cunoştinţelor), care are loc în moduri difirite. Literatura
din domeniul psihologiei educaţiei delimitează conceptul referitor la stilurile de învăţare.
Stilul de învăţare a fost definit prin combinaţiile de caracteristici cognitive, afective şi alţi
factori psihici, care servesc drept indicatori relativ stabili ai felului în care elevii percep,
interacţionează cu şi răspund la mediul de învăţare. Stilurile de învăţare reprezintă un
factor important care contribuie la succesul în domeniul şcolar. Un alt factor care
52
contribuie la succesul învăţării în contextul activităţii şcolare şi la performanţele pe care
elevii le obţin este reprezentat de strategiile de predare pe care cadrele didactice le
utilizează în demersul de transmitere şi întărire a cunoştinţelor. Strategia didactică
reprezintă un element unificator şi integrator, care reuneşte nevoile de învăţare ale
elevilor cu stilurile de învăţare, sarcinile de învăţare şi situaţiile de învăţare. Cadrele
didactice care obţin performanţă în actul didactic şi care sunt apreciate de către elevi,
părinţi şi colegii de breaslă profesională îşi adaptează permanent stilurile şi strategiile de
predare, astfel încât acestea să se potrivească cu nevoile şi stilurile de învăţare ale
elevilor. Prezenta lucrare se preocupă de evidenţierea semnificaţiilor psihopedagogice ale
stilurilor de învăţare în rândul elevilor şi ale strategiilor de predare în rândul profesorilor,
prin evidenţierea modalităţilor în care cei doi factori pot fi integraţi în activitatea de
predare-învăţare din şcoală.
Cuvinte-cheie: stiluri de învăţare, strategii de predare, învăţare eficientă, succes în
activitatea şcolară

Rolul disciplinelor tehnice în procesul de învăţământ şi

profesionalizarea absolvenţilor de licee tehnice
Profesor gr. I inginer Sorin VOLMER, Liceul Tehnologic Dărmăneşti

Rezumat: În contextul dezvoltării tehnice şi tehnologice fără precedent, şcoala este

principala sursă pentru formarea tinerii generaţii în domeniile tehnice. Formarea
competenţelor profesionale ale unui absolvent de liceu tehnic este asigurată prin
instruirea complexă şi progresivă, pornindu-se de la problemele generale ale profilului în
care elevul se specializează şi, apoi, particularizându-se cunoştinţele specifice unui grup
de profesii sau meserii dintr-un anumit domeniu tehnic. Pentru formarea competenţelor
profesionale specifice unei meserii tehnice, elevii studiază diferite discipline tehnice şi
efectuează o varietate de activităţi practice. Prin predarea şi însuşirea disciplinelor
tehnice, se bun bazele nu doar pentru competenţele profesionale specifice unui domeniu
tehnic, ci şi pentru dobândirea de valori ştiinţifice şi psiho-socio-morale care au ca
finalităţi profesionalizarea şi formarea unei personalităţi complete. Prezenta lucrare îşi
focalizează atenţia asupra rolului pe care disciplinele tehnice îl au în procesul de
învăţământ şi în cel al profesionalizării absolvenţilor de licee de specialitate, care
îmbrăţişează o profesie dintr-un anumit domeniu tehnic.
Cuvinte-cheie: domeniu tehnic, finalităţi ale educaţiei pentru şi prin tehnologie,
competenţe profesionale specifice, discipline tehnice, principii în organizarea şi
realizarea lecţiilor aferente unei discipline tehnice

53
Dezvoltarea creativităţii elevilor de ciclul primar prin intermediul
orelor de matematică
Profesor învăţământ primar/preşcolar gr. I Nicoleta IRIMIEA PETREA, Şcoala
Gimnazială Homocea

Rezumat: În conceperea acestui studiu, am pornit de la ideea că stimularea creativităţii în

rândul elevilor este o activitate permanentă, complexă, căreia noi, cadrele didactice,
trebuie să-i acordăm o atenţie sporită. Pentru realizarea acestei sarcini şi atingerea
scopului educativ-formativ, pot fi utilizate metode şi forme de lucru adecvate
programelor şcolare şi particularităţilor de dezvoltare ale elevilor. Matematica nu se
învaţă numai de către specialiştii din diverse domenii tehnice, ci ar trebui să facă parte
din cultura generală a oricărei persoane, deoarece ne poate ajuta în multe domenii şi
sarcini practice. De aceea, este necesar ca elevii să dobândească nu doar o simplă
instruire în domeniul matematicii, ci şi o educaţie şi o cultură matematică. Activitatea în
domeniul matematicii implică eforturile şi efectele gândirii, în special ale celei creative.
În clasele primare, sunt transmise şi formate noţiunile elementare din domeniul
matematicii, pe care fiecare persoană ar trebui să le utilizeze pe tot parcursul vieţii.
Având în vedere disponibilitatea bagajului bio-psiho-educaţional al elevilor de clasele I-
IV, suntem de părere că stimularea creativităţii micilor şcolari prin intermediul lecţiilor
de matematică ar trebui să deţină un loc prioritar în scopurile şi activităţile instructiv-
educative ale învăţătorilor şi profesorilor din învăţământul primar. Prezenta lucrare
exemplifică câteva dintre modalităţile, metodele şi sarcinile prin care lecţiile de
matematică pot fi utilizate pentru dezvoltarea creativităţii elevilor de ciclu primar.
Cuvinte cheie: creativitate, stimulare, matematică, elevi de ciclu primar

54
Note:
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
55
Note:
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
56
Note:
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
57
Note:
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
58