Pentru a înţelege, pas cu pas, cauza unei afecţiuni, e nevoie de multă răbdare şi de o analiză detaliată, care să scoată în evidenţă

toate elementele
care alcătuiesc portretul de sănătate al unei persoane. Iar această analiză este anamneza – un proces esenţial pe care trebuie să îl parcurgem cu
medicul nostru personal şi care este indispensabil pentru a putea genera o prezumţie de diagnostic şi pentru a crea un plan de prevenţie corect şi
complet.

Anamneza are rolul de a scoate în evidenţă bagajul genetic, probleme de sănătate fizică şi dezechilibrele emoţionale, precum şi istoricul medical, din
copilărie şi până în prezent. Toate aceste date sunt strânse în cadrul a una-două şedinţe şi stau la baza dosarului medical personal şi a planului de
prevenţie personalizat.

Anamneza are o valoare diagnostică, deoarece culegerea şi interpretarea datelor ajută terapeutul să stabilească o prezumţie de diagnostic, de la care
pornesc următoarele investigaţii ce vor ajuta la stabilirea diagnosticului final. În acelaşi timp, procesul are şi o valoare emoţională, ajutând la crearea
unei relaţii de încredere între pacient şi terapeut şi permiţându-i pacientului să-şi înţeleagă mult mai bine istoricul medical, prin explicaţii detaliate şi
dialog deschis.

Pentru că discuţia dintre cei doi este un proces în întregime confidenţial, momentul trebuie să se desfăşoare în privat, fără prezenţa unei terţe
persoane (cu excepţia cazului în care pacientul o cere). Modul de desfăşurare poate lua forma unei expuneri libere din partea pacientului sau a unui
chestionar cu întrebări bine alese, din partea terapeutului.

Discuţia liberă presupune ca pacientul să relateze fără constrangeri, în ritmul şi în stilul propriu, senzaţiile şi sentimentele sale, atitudinea şi o serie de
date care nu privesc numai boala sau suferinţele sale, ci si alte evenimente care au legatură cu ele. Iar chestionarul este o metoda din ce în ce mai
folosită, deoarece permite, într-un timp scurt, acoperirea unei suprafeţe mari de informaţii pe care bolnavul le-ar putea ocoli sau uita într-o discuţie sau
pe care, din motive emoţionale, le-ar putea evita.

Prin intermediul anamnezei, se vor obţine de la pacient informaţii ca:

 Bolile de care au suferit diverşi membri ai familiei

 Antecedentele personale fiziologice, cum ar fi vârsta la care s-a instalat ciclul menstrual (la femei) sau cea la care s-a instalat andropauza (la
bărbaţi)
 Condiţiile de viaţă şi de muncă
 Starea civilă (dacă pacientul este singur, căsătorit, văduv, divorţat)
 Condiţiile de alimentaţie – dacă se identifică excese alimentare sau carenţe (cum ar fi cazul vegetarienilor)
 Utilizarea de lungă durată a anumitor medicamente (antinevralgice, contraceptive orale, antireumatice)
 Istoricul bolii cu toate simptomele asociate.
Informaţiile primite în cadrul anamnezei vor fi structurate, pentru a vedea dacă pacientul nu prezintă contraindicaţii în aplicarea terapiei, pentru
stabilirea procedeului terapeutic corespunzător, pentru stabilirea compatibilităţii cu alte tratamente urmate de pacient, precum şi pentru stabilirea
programărilor.

Ceea ce contează deosebit de mult este atitudinea terapeutului în toată această ecuaţie. El trebuie să manifeste multă apropiere, căldură, deschidere
şi interes la tot ceea ce i se relatează. Nu trebuie să emită prejudecăţi nici să pună piedici; trebuie să analizeze şi să înţeleagă, să-l facă pe pacient să
se simtă în siguranţă şi să ceară detalii despre tot ceea ce ar fi putut influenţa starea de sănătate a acestuia, inclusiv elemente care în aparenţă nu
contează.