Universitatea Constan-n Brâncuși din Târgu-Jiu

Facultatea de Ș-ințe Medicale și Comportamentale

Specializare: Asistență de Farmacie | Anul II
Student: Dumitrescu Bianca - Alexandra

CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ

Prin medicină înțelegem ”arta de a vindeca”, adică un univers foarte larg de cunoștințe, dedicate
studierii corpului omenesc și conservării sănătății acestuia. În principiu, sunt mai multe ramuri: etiologia
(studierea cauzelor dereglărilor din corp sau a bolilor), patologia (analizarea manifestărilor clinice și a
efectelor asupra corpului), diagnosticul (identificarea problemelor), terapia (tratarea problemelor în
vederea însănătoșirii corpului) sau profilaxia (acțiunile de prevenire a îmbolnăvirilor). Medicina este un
teritoriu extrem de vast, în care noile descoperiri sunt foarte numeroase.
Cercetarea stiintifica este integrata cu activitatea de asistenta si de invatamant medical si se desfasoara
in cadrul planului unic de cercetare stiintifica medicala.

Planul unic de cercetare trebuie să cuprindă urmatoarele orientări prioritare:

a) aprofundarea cunoaşterii multilaterale a organismului uman, a proceselor si mecanismelor care
condiţionează starea de sănătate şi a celor care provoacă îmbolnăviri;
b) creşterea posibilităţilor de adaptare ale organismului şi colectivităţii la factorii mediului ambiant,
la condiţiile noi de viaţă şi de muncă;
c) prevenirea şi combaterea îmbolnăvirilor prin identificarea şi reducerea factorilor de risc şi
îmbunătăţirea metodelor şi mijloacelor de depistare precoce, de tratament si de recuperare;
d) perfecţionarea asistenţei medicale a populaţiei, în raport cu evoluţia stării de sănătate şi cu
dezvoltarea social-economică a ţării;
e) dezvoltarea producţiei de medicamente şi de aparatură medicală, prin valorificarea resurselor
indigene şi asigurarea cercetărilor pentru introducerea lor în practica medicală.

Cercetarea ştiinţifică medicală are ca obiective principale aprofundarea cunoaşterii

fenomenelor biologice legate de adaptarea omului la viaţa modernă, prevenirea îmbolnavirilor,
frânarea proceselor degenerative ale organismului, prelungirea duratei vieţii şi a perioadei de
activitate a omului, aplicarea de noi metode si tehnici de profilaxie, diagnostic, tratament şi
recuperare, utilizarea intensivă a resurselor indigene, a plantelor medicinale si a factorilor naturali.
Această practică medicală bazată pe dovezi a apărut în urmă cu mult timp când medicul Pierre Loise
bazat pe observaţia directă a bolnavilor cu holeră a respins teoria venesecţiei ca metodă de tratament în
această boală.

Definită, medicina "bazată pe dovezi" este utilizarea conştientă şi judicioasă a celor mai recente si
bune evidenţe în luarea unor decizii privind practica medicală. Astfel, evidenţele sunt aduse la zi prin
cercetări primare, cât şi secundare. Aşadar, medicina bazată pe dovezi este medicina care apelează la
metode documentate ştiinţific.

Aplicarea medicinei bazată pe dovezi necesită timp, competenţă şi experienţa fiind necesară
parcurgerea urmatoarelor etape:
a. transformarea problemei medicale în întrebare clinică,
b. căutarea evidenţelor relevante pentru raspunsul la respectiva întrebare,
c. evaluarea validităţii, a impactului şi a relevanţei metodei,
d. integrarea evidenţelor medicale relevante în practica,
 e. evaluarea eficienţei şi eficacităţii acestora în teren.

Încercările de a depista corelaţiile dintre starea de sănătate sau de boală şi factorii de risc, de a evalua
mecanismele prin care ei acţionează, de a găsi remediile medicamentoase sau profilactice nasc o serie de
întrebări, raspunsurile la aceste întrebări fiind adus de cercetarea ştiinţifică.

Un proiect de cercetare pe baza căruia se va desfăşura un studiu clinico- epidemiologic se realizează

după anumite obiective precum:

1. obiective care se referă la evoluţia şi prognosticul unei îmbolnăviri, obiective prin care se incearcă
înţelegerea şi cunoaşterea unor evenimente ce pot sa pară la un pacient pe parcursul bolii,
2. obiective care se referă la etiologia bolii precum cauze de natura bacteriană, virală, parazitară sau
la cauzalitate (relaţia factor de risc-boală),
3. obiective leagate de performanţa unor teste de diagnostic sau screening, de evaluare a strategiei de
diagnostic sau de interpretare a unui test,
4. obiective care se referă la impactul unei intervenţii, evaluarea unei intervenţii terapeutice de
depistare a unor boli, de educare pentru sănătate.

Obiectivele unui studiu se împart în: obiectivul major, unul dintre cele patru deja enumerate şi obiective
secundare, care pot aborda şi alte fenomene biologice decât cel major, având condiţia să nu altereze
realizarea acestuia.

Populaţia ţintă este orice colectivitate de oameni, animale, plante sau obiecte de la care putem
colecta date. Populaţia ţintă este intregul grup care ne interesează, pe care dorim să-l descriem sau să
tragem concluzii despre el. Suntem obligaţi să folosim un esantion reprezentativ pentru populaţia pe care
vrem sa o studiem. Pe baza acestor eşantioane se calculează un estimator. Pe baza acestui estimator
calculat, care poate fi media aritmetică, procent, se pot trage concluzii despre întreaga populaţie.
Putem vorbi în linii mari de două posibilităţi de eşantionare: prin metode probabilistice şi
nonprobabilistice. Prima metodă este cea mai folosită în studiile medicale fiind şi cea indicată pentru a
realiza reprezentativitatea calitativă. În medicina se folosesc 4 tipuri de eşantionări:
1. Sistematic;
2. Stratificat;
3. Cluster (in cuiburi);
4. Simplu randomizat.

În concluzie, este de dorit o mai bună înţelegere a noilor concepte, care să înlesnească punerea în
practică a acestui demers. Învatamantul medical are rolul important de a pregati studenţii şi în domeniul
medicinei bazate pe dovezi, de iniţiere în cercetarea ştiinţifică şi în acest sens vor trebui prezentate
studenţilor bazele metodologice ale cercetării ştiinţifice, tipurile de studii epidemiologice folosite în
cercetarea medicală, finalitatea lor, posibilităţile de aplicare relevante în diverse domenii medicale.