MEDICINA FUNCTIONALA Medicina functionala este o ramura medicala ce utilizeaza u

n mod de abordare al problemelor de sanatate-"tintit pe pacient". Modul de abord

are medical conventional e stabilit, in schimb, intr-o maniera complet diferita.
El se concentreaza asupra entitatii boala, considerand-o independenta si autosu
ficienta; clasificabila dupa criteriu unei catalogari botanice fara a privi nici
contextul in care se manifesta, nici individul care e afectat. Cel mai adesea p
are aproape ca bolnavul tine locul de spectator in conflictul dintre patologie s
i medicamente, pentru care isi imprumuta pentru moment propriul corp. Sa diagnos
tichezi inseamna sa pui o eticheta, sau chiar un nume, bolii. Dupa aceste concep
te sanatatea nu este altceva decat lipsa unor boli diagnisticabile. Simptomele,
prin forta lucrurilor, devin problema, si astfel a vindeca inseamna a le elimina
. Pentru medicina functionala, lucrurile sunt altfel. Modul sau de abordare se a
dreseaza pacientului, si aceasta entitate unica (individualitate biochimica) est
e cea care trebuie reechilibrata pentru a ajunge la adevarata stare de sanatate,
sau la o bunastare optima. Boala este un fenomen foarte complex care se dezvolt
a in timp.Ea este rezultatul probabilistic final al multor evenimente stresante,
care au venit toate in contact cu organismul in momente separate, si fiecare in
masura sa declanseze o secventa bine precizata de reactii biologice. Pentru a d
eclansa o boala e necesar ca o intreaga serie de disfunctii individuale antecede
nte (DIATEZE), derivate dintr-o predispozitie genetica, sa interactioneze ori sa
fie puse in contact cu un complex de cofactori negativi, in masura sa activeze
un raspuns fenotipic patologic.Situatiile declansatoare cele mai comune, denumit
e TRIGGERS, sau evenimentele precipitante, sunt in masura sa activeze o intreaga
serie de MEDIATORI biochimici ce rezulta din reactiile biochimice in masura sa
provoace o patologie. Concepte si filozofie Punctele centrale ale Medicinei Func
tionale sunt diverse concepte fundamentale care servesc ca principii indrumatoar
e pentru abordarea clinica, diagnostic si tratament, precum si pentru dezvoltare
a unor strategii de cercetare clinica si analize statistice. Principalele concep
te teotetice sunt: -abordare holistica -individualitate biochimica -sanatatea ca
vitalitate pozitiva -functia ca homeodinamicitate -luarea in considerare chiar
si a simptomelor minore Abordarea holistica.
Corpul uman este mai bine evaluat daca e considerat dupa criteriu unui intreg ho
lografic integrat. Orice specialitate medicala care are in vedere o singura part
e a organismului nu este in masura sa inteleaga adevarata cauza a problemei. Spe
cialitatile sunt importante pentru o medicina din ce in ce mai tehnologizata, ma
i profunda si mai constienta, cu conditia de a exista intruchiparea unui singur
medic delegat sa sintetizeze datele specialistilor intr-un diagnostic unic si in
tr-un tratament unic care sa ia in considerare caracteristicile individuale ale
pacientului. Din ce in ce mai des medicul specialist e atat de departe de realit
atea-pacient (pe care nu o cunoaste), incata se limiteaza sa prescrie indicatii
terapeutice care sunt foarte departe de realitatea olistica a cazului. Binentele
s,teoretic, pe hartie, totul e perfect, dar nu se tine cont de caracteristicile
individului. Doar niste cunostinte profunde si complexe sunt in masura sa prezic
a posibilele reactii, diferite de standardul mediu, si daca terapia protocolara
este mai mult sau mai putin potrivita cu caracteristicile sale fiziologice. Din
cauza predispozitiei genetice individuale, nu de fiecare data raspunsurile la tr
atamentul farmacologic sunt egale. Efectiv, eficacitatea terapeutica depinde de
multiplele caracteristici si experiente de viata ale pacientului. Pentru un trat
ament eficient, e fundamental sa integrezi toate experientele disponibile. Indiv
idualitatea biochimica. Punctul central al medicinei functionale se bazeaza pe p
ostulatul ca fiecare individ prezinta caracteristici unice care administreaza nu
doar activitatile voluntare, precum capacitatea de decizie, dezvoltarea persona
litatii si raspunsurile emotionale, ci si activitatile involuntare, precum metab
olismul principiilor nutritive, procesele celulare de informare si comunicare in
tre diferite aparate organice. Toate aspectele practicii medicale si cercetarii,
inclusiv metode clinice, diagnostic si tratament, in medicina functionala sunt
revazute ca bazandu-se pe un mod de abordare care ia in considerare caracteristi
cile individualitatii biochimice. Medicina functionala considera fiecare individ
ca un purtator de caracteristici metabolice unice care afecteaza semnificativ n
evoile nutritionale: spre exemplu se stie ca persoane cu acelasi nivel seric de
vitamine din complexul B, pot atinge diferente de pana la 500% din nivelele intr
acelulare ale acelorasi vitamine. Aceasta metodica medicala recunoaste printre a
ltele si importanta datelor acumulate de-a lungul cercetarilor, inerente caracte
risticilor individuale de raspuns la toxinele din mediu, la aditivii alimentari
si la medicamentele prescrise. De aici deriva nevoia de a crea un intreg terapeu
tic specific si unic pentru fiecare individ. Sanatatea ca vitalitate pozitiva. U
n al treilea postulat al medicinei functionale afirma ca sanatatea nu e caracter
izata in mod primar de o stare de absenta a bolii: sanatatea este, mai degraba,
prezenta unei vitalitati pozitive, unica si diferita pentru fiecare individ in p
arte. Aceasta revizuire a conceptului de sanatate aduce cu sine un nou ansamblu
de metode diagnostice in masura sa cuantifice starea de bine
individuala, sa evalueze functia fiziologica, cognitiva/emotionala si fizica, in
relatie cu vitalitatea. Din punct de vedere al medicinei functionale, un medic
nu-si poate concentra atentia sa doar asupra evenimentelor principale ale vietii
pacientului, asupra istoricului bolii sau a statusului patologic din acel momen
t. Medicul trebuie sa se intereseze chiar si despre perioadele de bunastare si a
supra eventualelor posibile circumstante viitoare in care pacientul crede ca se
simte cu adevarat bine in armonie cu el insusi si cu mediul inconjurator. Tocmai
din aceste motive modul de abordare limitat la inlaturarea simptomelor si la pr
evenirea bolii nu este suficient. Obiectivele medicale trebuie sa includa si sus
tinerea vitalitatii si bunastarii inerente experientei de viata a pacientului. F
unctia ca homeodinamicitate. Al patrulea postulat e corelat cu conceptul de home
ostazie. In timp ce notiunea de homeostazie se bazeaza pe un sistem de control f
ormat din componente interconectate care functioneaza pentru a mentine o serie d
e parametri fizici si chimice corporali in limite cat mai constante, homeodinami
citatea considera astfel un sistem de control analog, dar care functioneaza pent
ru a mentine costanta individualitatea biochimica. Termenul de homeodinamicitate
e folosit in medicina functionala pentru a descrie un spectru amplu de activita
ti metabolice si fiziologice care se verifica continuu in organism si care sunt
responsabile de capacitatea individuala de adaptare la circumstantele in schimba
re, la stres si la diferitele experiente. A sustine sanatatea la nivel homeodina
mic inseamna a-si concentra atentia asupra proceselor celulare si asupra functii
lor organice care, la prima vedere, ar putea sa para foarte indepartate si necor
elate cu tulburarea pacientului si cu logici strategice diferite din punct de ve
dere conceptual inlaturate de medicul traditional. Luarea in considerare chiar s
i a simptomelor minore. Chiar si dezechilibrele biochimice secundare sunt in mas
ura, in anumite cazuri, sa genereze reactii care provoaca in timp probleme major
e de sanatate. Tocmai din acest motiv e fundamental sa putem utiliza o noua seri
e de teste si analize de laborator in masura sa investigheze domeniul functional
itatii biochimice umane. Sa reusesti sa intervii la acest nivel de dezechilibru,
inseamna sa impiedici o cascada de evenimente succesive care vor activa orice m
ediator biologic capabil sa provoace o patologie. Asa cum se va vedea cand vom v
orbi despre protocoale, unicul mod de a obtine un mod de abordare olistic, indiv
idual, precoce ( disfunctii biochimice subtile) e acela de a utiliza mai departe
o vizita protocolara completa insotita de alegerea inteleapta a testelor celor
mai potrivite pentru acel pacient. Primul protocol: vizita Prin prisma postulate
lor teoretice ale medicinei functionale, vizita devine adevaratul si unicul prot
ocol de baza. Evaluarea tuturor caracteristicilor individuale direct pe pacient
e singurul mod de a pune in practica un mod
de abordare tintit pe pacient care urmeaza criteriile olismo si individualitatii
biochimice. Vizita poate fi impartita in patru parti: I-Strangerea datelor si c
ompilarea chestionarelor. II-Anamneza tintita in principal pe antecedente, trigg
ers si mediatori. III-Vizita practica adevarata si proprie, concentrandu-ne aten
tia in mod particular pe structura, biochimie si psihic. IV-Alegerea analizelor
functionale tintite. I.Strangerea datelor si compilarea chestionarelor. Pentru a
standardiza si facilita aceasta sarcina, au fost puse la punct variate chestion
are in masura sa furnizeze medicului functional, in scurt timp, un volum insemna
t de date. Chestionarele principale sunt acelea inerente anamnezei patologice in
departate care nu difera intr-o maniera substantiala de acelea traditionale. Che
stionarul Health appraisal (HAQ) in schimb a fost studiat de catre Healthcomm di
n Seattle tocmai pentru medici functionali, exact la fel ca si chestionarul FDOS
Q care se adreseaza mai mult functiei de detoxifiere hepatica (vezi capitolul 8)
. La acestea trebuie adaugat si chestionarul TMAQ util pentru a clasifica indivi
dul in Simpaticotonic sau Parasimpaticotonic. La aceste chestionare variate sunt
anexate la sfarsitul capitolului, in detaliu, astfel incat medicul sa poata sa
se foloseasca de ele cu regularitate in practica clinica de zi cu zi. Odata comp
ilate chestionarele, medicul va avea deja la dispozitie numeroase date, suficien
te pentru a-l indruma in protocolul de intrebari, focalizandu-le asupra organelo
r si aparatelor specifice. II-Anamneza tintita in principal pe antecedente, trig
gers si mediatori. Anamneza patologica apropiata trebuie sa se axeze in primul r
and pe investigarea tuturor posibilelor antecedente. Antecendentele sunt toti ac
ei factori, preexistenti bolii, in masura sa predispuna individul sa o dezvolte.
Aceste caracteristici au fost definite de greci ca DIATEZE. Foarte adesea antec
edentele sunt congenitale, de aceea este important sa fie investigate predispozi
tiile familiale de a dezvolta diverse boli. Sexul e un factor important, in ceea
de priveste barbatii si femeile sunt susceptibili in proportii diferite la dife
rite boli. Alimentatia si igiena mediului sunt in mod particular de investigat,
in special pentru a spulbera un eventual cerc vicios legat de o boala. In realit
ate e inutil sa-ti storci creierii in cautarea unor noi posibilitati terapeutice
, daca pacientul persista in greselile sau in situatiile legate de dezvoltarea p
atologiei. In antecedente este cuprinsa anamneza familiala, cea personala, evalu
area obiceiurilor alimentare, folosirea de medicamente si cercetarea biomarkeril
or de functiune.
Anamneza familiala: este necesara pentru a evalua posibilele conexiuni genetice.
E nevoie intotdeauna sa se investigheze daca in antecedentele heredocolaterale
sunt prezente boli, ca neoplazii (si care anume), maladii cardiocirculatorii, di
abet, artrita, dementa, osteoporoza, obezitate, alergie sau alcoolism. Cunoaster
ea predispozitiei catre un anume tip de patologie ingaduie sa concentreze efortu
l medicului, focalizandu-l asupra imbunatatirii expresiei genetice in acel secto
r dat. Anamneza personala: raspunsul la o intrebare tintita, precum prezenta unu
i istoric de oboseala cronica, susceptibilitate pentru raceala sau gripa, apetit
exagerat pentru anumite alimente, alergii si infectii recurente, permite evalua
rea modului in care propriile gene sunt capabile sa se exprime fenotipic si care
sunt eventualele predispozitii personale. Obiceiuri alimentare: raspunsul la o
serie de intrebari inerente dietei, indica in ce fel un individ raspunde la prop
riile alegeri alimentare si daca printre ele exista dezechilibre in masura sa pr
ovoace disfunctii metabolice. Este important sa ne concentram atentia asupra pre
ferintelor calitative. Orice predispozitie indica ceva legat de propria unicitat
e genetica, si posibila prezenta a unor reactii de intoleranta intre diversele a
limente. Medicamente folosite: folosirea cu regularitate a unor medicamente indi
ca faptul ca organismul nu se afla intr-o conditie de echilibru optim. Biomarker
i de functiune: exista simptome masurabile care sunt expresia varstei biologice
si care pot fi blocate sau facute reversibile odata identificate. Acestia sunt:
-deteriorarea vazului -deteriorarea auzului -cresterea timpului de reactie -scad
erea fortei musculare -epuizarea dupa exercitiu fizic usor -dificultati in diges
tie cu alimente care in trecut nu existau -sensibilitate crescuta la alcool, par
fumuri si poluare atmosferica -rigiditate matinala majora -durere cronica si inf
lamatie -probleme in mentinerea greutatii -cresterea sensibilitatii la reactiile
alergice -dificultati in amintirea detaliilor. Ca o a doua investigatie ce treb
uie dezvoltata, medicul functional trebuie sa cerceteze mediatorii inerenti afec
tiunii. Mediatorii sunt o serie de substante capabile sa provoace simptome si sa
lezeze tesuturile. Ei nu sunt cauza unei boli ci intermediarii acesteia. Tabelu
l ne arata principalii mediatori. In orice fel, din anamneza unui pacient trebui
e sa se evidentieze evenimentul TRIGGER. Triggeri sunt toate acele situatii in m
asura sa activeze orice mediator inactiv. Aceasta explica de ce o boala incepe s
au se intensifica mai ales dupa o gripa, o infectie sau un traumatism.
Frecvent triggerii nu sunt specifici pentru acea boala care nu rareori prezinta
mai multi triggeri care interactioneaza intre ei.pana si sensibilitatea individu
ala prin comparatie unul variaza de la un individ la altul. Una dintre primele s
arcini ale medicului functional este acela de a-i recunoaste, astfel incat sa de
zvolte impreuna cu pacientul strategii pentru a elimina sau a le reduce virulent
a. III. Vizita practica. Din punct de vedere practic, vizita consta intr-un ansa
mblu de metode semeiologice ( bazate in principal pe perceptele kineziologiei ap
licate), necesare pentru o evaluare functionala completa, fie dintr-un punct de
vedere nutritionalo-metabolic, cat si al diverselor organe si aparate. De obicei
, se tinde sa se subimparta vizita in doua parti principale: prima parte, struct
urala, a doua parte, biochimico-nutritionala. Partea structurala: investigarea s
emeiotica cea mai atenta este aceea pusa la punct de tehnicile inerente chiropra
cticii. Ele ne-au invatat in principal sa cercetam legaturite marcate intre prob
lematicile structurale functionale si intregul organism. In particular, e fundam
ental sa intelegem interconexiunile intre structuri, sistem nervos autonom si fu
nctii organice. Facem trimitere la carti de specialitate si supraspecializate pe
ntru a aprofunda argumentele (tehnica S.O.T. sau sacro-occipitala, kineziologie
aplicata). Partea biochimico-nutritionala: este sectorul principal al aplicatiei
medicinei functionale. Investigatia diagnostica se bazeaza pe cercetarea tuturo
r posibilelor disfunctii biochimice legate de dezechilibrul functional, in masur
a sa se exprime fenotipic. Pentru a obtine rezultatul maxim, medicul functional
e sprijinit in acest effort de o intrega serie de noi si promitatoare analize fu
nctionale de laborator, una dintre ele fiind analiza minerala tisulara din firul
de par. A.M.T. Analiza minerala tisulara reprezinta o investigatie de laborator
efectuata pe un esantion de par, care: -utilizata ca test screening -permite ap
recierea nivelului de minerale esentiale pentru sanatate (macrominerale sau elec
troliti si oligoelemente) si a principalelor metale toxice eventual depozitate i
n organism. UTILIZAREA-A.M.T. pentru detectarea substantelor minerale toxice pre
zente in organism inca din anul 1979, a fost admisa drept acceptabilastiintific
de catre E.P.A. Esantionul de par prelevat din zona occipitala sau latero-pariet
ala (utilizarea parului din alte zone face analiza mai putin standardizata si in
treruperea mai putin precisa) limitandu-se la 2-3 cm fata de pielea capului, est
e trimis la un laborator calificat.
Materialul de analizat este asezat intr-un pahar in care se introduc acid nitric
si peroxid de hidrogen pentru a elimina orice urma de componente organice ale p
arului. Paharele sunt introduse in recipiente inchise cu capac si asamblate in t
alonul tehnologiei, M.D.R. care asigura presiunea necesara si inchiderea ermetic
a. Pentru topirea parului este utilizat un aparat mineralizator cu microundeMIS-
1200. Acest tratament permite completa distrugere a componentei organice si recu
perarea concomitenta cantitativa a componentei minerale a parului, inclusiv a ma
terialelor valabile (mercur, arsenic, seleniu). Solutia apoasa acida obtinuta pr
in mineralizare este supusa unei analize spectrofotometrice in emisie de plasma.
Spectrofotometrul ICP-AES, in curent de organ genereaza un fascicol de plasma c
e atinge o temperatura de 8000-10000 grade C. In aceasta plasma este nebulizata
solutia de analizat. La aceasta temperatura fiecare element mineralizat emite o
radiatie luminoasa cu o lungime de unda specifica care daca este masurata in mod
corespunzator permite determinarea prezentei si cantitatii fiecarui element. Va
lorile obtinute sunt elaborate si interpretate pe baza metodologiilor si schemel
or concepute de cei mai importanti cercetatori in domeniu, printre care Paul Eck
, L. Wilson si David Watts. A.M.T. permite relevarea: -nivelurilor absolute ale
mineralelor cele mai importante si abaterile acestora fata de normalitate. -prez
enta eventuala de minerale toxice. -valoarea celor mai importante raporturi intr
e diversele minerale care permit evaluarea unor fenomene biologice fundamentale,
printre care: 1. Functionarea proceselor oxidative celulare ( viteza reactiilor
de oxidare si producere de energie) 2. Activitatea sistemului nervos vegetativ
raportat la rolul sau in gestionarea stresului prin intermediul reglarii sistemu
lui endocrin. A.T.M. ofera: 1. Individuarea tipologiei metabolico-oxidative (len
ta sau rapida) 2. Evaluarea functionala a glandei tiroide in cadrul activitatii
de reglare a productiei energetice. 3. Evaluarea functionala a suprarenalei ca r
aspuns la agentii stresogeni si in raport cu procesele oxidative. 4. Descrierea
interventiei S.N.A. in gestionarea stresului si in definirea individualitatii me
tabolice (simpaticotonia-parasimpaticotonia) 5. Indicatia obtinerii nutritionale
celei mai adecvate pentru pacientul in cauza 6. Elaborarea unei scheme de trata
ment cu integratori. ANALIZA MINERALA TISULARA A.M.T. permite cunoasterea cu bun
a aproximatie a nivelului mediu de minerale continute in celulele noastre in per
ioada de 2-3 luni precedente investigatiei. Ea prezinta intr-o maniera dinamica
de investigare prin
analiza nivelului unor elemente precum si studiul raporturilor intre mineralele
cele mai semnificative, minerale ce permit elaborarea unei evaluari globale ale
starii de sanatate si a proiectiei asupra tendintelor patologice. Informatia pri
ncipala se refera la tipologia metabolica. Este posibil cu ajutorul A.T.M. stabi
lirea careia dintre componentele SNA este prevalenta. Clasificarea metabolica es
te ulterior definita prin testul mineralelor, grafic prin intermediul evaluarii
vitezei oxidarii celulare (vitea cu care celulele organismelor ard substraturile
alimentare pentru producerea de energie). Viteza oxidativa reprezinta expresia
directa a functionalitatii a doua glande endocrine implicate in productia de ene
rgie: -tiroida si suprarenala. Este interesant de retinut ca nu intotdeauna efic
ienta periferica a activitatii unei glande endocrine se coreleaza cu nivelul hor
monului circulant. Niveluri normale sau ridicate de hormon tiroidian pot insoti
o slaba stimulare a celulelor tinta, de exemplu datorita carentei de cofactori (
precum potasiu care pare sa aiba un rol "permisiv" in mecanismele de transmisie
a mesajului hormonal). O alta importanta, evaluare pe care testul minerala grafi
ca a firului de par ne-o permite, se refera la tipul de raspuns al organismului
fata de stres. HANS SELYE, un endocrinolog austriac incheie in anii '30 o cercet
are ce se refera la procesele prin care organismul incearca sa combata stresul.
El a realizat definitia "Sindromul de adaptare generala" pentru a indica manifes
tarile chimice, evocate de catre diverse faze ale raspunsului organismului fata
de agentii stresanti. Raspunsul la stres debuteaza intotdeauna cu faza de reacti
e de alarma urmata-daca stimului persita-de faza de rezistenta, respectiv de epu
izare. Stabilirea cu certitudine a vitezei de oxidare celulara si gradul de func
tionalitate a tiroidei si suprarenalei permite personalizarea la maxim a strateg
iei terapeutice, cu tinte precise referitor la alimente, integratori, minerale s
i vitamine. Un alt document de utilizare a A.M.T. este determinarea prezentei in
organism a metalelor toxice provenite din mediu (hrana, aer, apa, expuneri prof
esionale). Parul reprezinta tesutul de electie pentru depunerea acestor substant
e reprezentand deci un optim material de analiza. Inca din anul 1980 utilizarea
A.M.T. in acest domeniu a fost recunoscuta stiintific de catre E.P.A. ,Agentia a
mericana ce supravegheaza mediul. A.M.T. reprezinta o adevarata biopsie dintr-un
tesut moale iar continutul mediu de minerale in firele de par reflecta destul d
e fidel valorile medii ale nivelului mineralelor in alte organe. Diferentele int
re dozarile de minerale din sange si cele obtinute mineralografic depind de fapt
ul ca este vorba de metode complet diferite si deci rezultatele nu pot fi superp
ozabile. Examenul sangelui surprinde cantitatea de mineral prezenta in sange int
run anumit moment precis si intr-un anumit teritoriu vascular reglat de mecanism
e homeostatice care garanteaza o anumita constanta a concentratiei.
A.M.T. masoara nivelul mediu de minerale din celule intr-o perioada de 2-3 luni.
Nivelul de minerale reprezinta acela care in mod efectiv se afla in tesuturi si
care este implicat in mecanismele de constructie si reparare celulara precum si
in procesele de productie de energie. INFORMATII ASUPRA MINERALELOR Este bine s
a stim cele mai importante roluri ale mineralelor si cum pot imflenta acestea st
area de sanatate a organismului. Calciul reprezinta mineralul cel mai abundent d
in corpul uman, fiind concentrat in cea mai mare parte in oase si dinti. O mica
parte din calciul circular in sange contribuie la realizarea functiunilor biolog
ice importante (exemplu: coagularea sangelui, contractia musculara, schimburi me
tabolice prin membrana celulara, transferul de mesaje hormonale catre nucleu dec
i spre ADN. Valori ridicate ale calcilui la A.M.T. pot deriva fie dintr-un aport
alimentar excesiv, fie in urma unei metabolizari interne. Sunt aproape intotdea
una corelate cu prevalenta S. N. parasimpatic. Carenta de calciu poate fi expres
ia unui aport alimentar insuficient sau unei absorbtii deficitare datorita fie d
isbiozei intestinale, fie unor obiceiuri alimentare gresite (utilizarea excesiva
de carbohidrati rafinati, ingestia de alimente bogate in fitati sau oxalati). B
iodisponibilitatea calciului poate fi influentata de echilibrul cu alte minerale
esentiale (de exemplu magneziu si fosfor) putand produce depuneri de calciu in
afara zonelor efective (de exemplu: par, articulatii, perete vascular, colecist,
ganglioni). Nivele tisulare scazute se pot corela cu o scadere a tolerantei la
glucoza. Rafinarea alimentelor si progresiva pauperizare a terenurilor si apelor
, combinata cu o dificultate in absorbtia intestinala explica frecventa situatie
i de carenta a acestui mineral in cadrul analizei firului de par. COBALT Mineral
prezent in organism in cantitati minime, este esential pentru o corecta product
ie de hematii si pentru toate acele reactii metabolice ce implica vitamina B12 (
in care cobaltul este un element constitutiv). Cobaltul are o actiune antagonist
a fata de fier, prin urmare nu numai carenta ci si excesul sau ar putea conduce
la aparitia anemiei. Cobaltul in exces explica actiunea de inhibare a activitati
i tiroidiene precum si a unor reactii din cadrul metabolismului oxidativ. Este e
liminat foarte rapid, astfel incat valorile constatate in analiza firului de par
nu sunt foarte semnificative. Cobaltul biologic activ este cel organic, de prov
enienta exclusiv animala (aproape toate alimentele de provenienta animala, dar i
n particular: ficat, rinichi, moluste, scoici, lapte). Cronicizarea acestor feno
mene poate conduce la stari patologice. Surse alimentare: lapte si derivati, bra
nzeturi, heringi, sardele in ulei, mandarine, alune, broccoli, ciocolata, spanac
, ceai.
Absorbtia la nivel intestinal nu este optima, astfel incat o eventuala carenta a
r putea fi corelata mai degraba cu malabsorbtia sau dietele vegetariene stricte.
Situatii carentiale se intalnesc adesea la alcoolici si la femei in timpul grav
iditatii si alaptarii. Cobaltul anorganic nu are valoare nutritionala dar este u
neori aditionat in bere ca agent antispumant.
MAGNEZIU Este al patrulea element mineral prin abundenta in organismul uman; con
tinut in mare parte (70%) in oare si dinti. O mica parte e in stare ionizata si
e responsabila de functiile sale fundamentale (in reactii biologice si metabolis
m) si mai ales in productia celulara de energie, relaxarea musculara, sinteza pr
oteica, excitarea neuronala. Nivelul tisular e strans legat de cel al calciului,
motiv pentru care fluctuatiile sale tind sa urmeze pe cele ale calciului. Este
antagonizat de nivelul sodiului si fosforului si este influentat mult de stres (
carenta). Surse alimentare: cereale integrale, legume uscate, cacao, ciocolata,
fructe uscate, spanac. SODIU Mineral esential pentru mentinerea raportului corec
t intre lichidele corpului si saruri; variabilitatea nivelului sau e strict lega
ta de continului hidric global al organismului. Sodiul e indispensabil mentineri
i echilibrului acido-bazic, pentru productia de acid clorhidric in stomac, pentr
u transmisia impulsului nervos si pentru contractia musculara. E parte esentiala
a pompei Na/K in membrana celulara , controleaza transportul de substante nutri
tive si schimburile metabolice intre mediu intra si extracelular. Alimentele bog
ate in Na: sare de bucatarie, toate alimentele sarate, mezeluri, branzeturi. POT
ASIU Al treilea mineral cu relevanta cantitativa, dupa Ca si P. E aproape tot in
interiorul celulei si e implicat in procesele de productie energetica, sinteza
proteica, reglare a frecventei cardiace, transmisia impulsului nervos, contracti
a musculara. Rolul sau in reglarea hidro-salivara se opune Na si favorizeaza eli
minarea apei, reducand edemele si TA. Ca si Na e un constituent fundamental a po
mpei Na/K. Nivelul sau direct e corelat cu functia tiroidiana.
Surse alimentare: cacao, soia si derivati, ciocolata, fructe uscate, carne, pest
e.
CUPRU E prezent in organism in cantitate limitata, dar are rol important de cata
lizator in multe reactii biologice. E implicat in raspunsul imun antibacterian s
i in sistemele enzimatice antioxidante. Dezvolta o actiune antianemica, e vasopr
otector, e implicat in productia de neurotransmitatori cerebrali, deci o carenta
a sa poate contribui la depresie. Un exces de cupru se poate corela cu o contam
inare externa (tratamente pentru par, frecventarea de piscine dezinfectate cu pr
oduse pe baza de cupru). Surse alimentare: scoici, ficat, fructe uscate, ciocola
ta. ZINC Cantitatea de zinc din corp se ridica la circa 2 g, localizat mai ales
in piele. Este necesar pentru sinteza proteinelor (ex. colagen, anticorpi, etc),
e esential pentru vindecarea ranilor, pentru rezistenta la infecttii si inflama
tii si mai ales pentru sanatatea pielii, la nivelul careia se exercita o actiune
antimicrobiana (era utilizat pentru ungerea pielii in Egiptul Antic). Este impl
icat in corecta functionare a aparatului genital. Este unul din mineralele cele
mai eficiente in actiunea de eliminare a metalelor toxice din organism. Carenta
de zinc poate fi cauzata de o redusa absorbie intestinala datorita prezentei uno
r nutrienti antagonisti precum fibrele, fitatii, calciu, fosfor, cupru, crom., c
odeniu. Zincul este unul dintre primele minerale eliminate in conditii de stres,
motiv pentru care este posibila o carenta a sa in astfel de situatii chiar in p
rezenta unui aport alimentar corect. Surse alimentare de zinc sunt: ficat, manza
t, scoici, crustacee, branza, mei, drojdie de bere. FIER Prezenta fierului in mo
lecula hemoglobinei confera acestui metal un rol fundamental in procesele de res
piratie si oxigenare tisulara. Mai mult decat atat fierul participa si la alte r
eactii biologice esentiale ca de exemplu: sinteza ADN, ceea ce il face extrem de
important in faza de dezvoltare a organismului unam (copilarie, adolescenta, sa
rcina, alaptare). Fierul introdus in alimentatie este absorbit in procent redus
(circa 10% sau mai putin), mai ales in cazul fierului cu disponibilitate redusa
precum acela din vegetale. Absorbtia sa este facilitata de prezenta concomitenta
a vitaminei C si a unei cantitati adecvate de cupru. Este redusa prin excesul d
e calciu, zinc, fitati, ceai, cafea, substante antiacide.
Principalele surse alimentare sunt: carne, moluste, legume, germeni de grau, cru
sca, cereale. FOSFOR Este al doilea mineral in privinta cantitatii in corpul uma
n fiind prezent mai ales sub forma de fosfat de calciu. Ia parte la constituirea
oaselor si dintilor, contribuie la sinteza fosfolipidelor, elemente fundamental
e ale sistemului nervos si membranelor celulare. In mod deosebit, fosforul se si
tueaza in cetrul metabolismului energetic fiind mineralul cheie, al ATP,molecula
energetica prin excelenta. Carenta de fosfor semnalata de mineralograma tisular
a ar putea fi expresia unei productii scazute de energie la nivelul celular resp
ectiv a unei scaderi de viteza de oxidare. Necesitatile de fosfor ale organismul
ui sunt complet satisfacute printr-o alimentatie normala, acest element fiind pr
ezent in mari cantitati in proteinele alimentare (carne, peste, oua, branzeturi,
legume) si hidrocarburanti (faina, verdeturi, fructe). Chiar la doze ridicate f
osforul nu comporta risc de toxicitate, cu toate ca are capacitatea de antagoniz
are a calciului. SELENIU Este prezent in organism in cantitati minime, iar un ap
ort excesiv din acest mineral poat induce efecte toxice. Seleniul, mai ales in s
inergie cu vitamina E exercita un rol fundamental in actiunea de neutralizare a
radicalilor liberi si de protectie impotriva infectiilor virale. Diverse studii
au evidentiat un rol protector al acestui mineral fata de patologia cardiaca, ar
trite si fata de anumite tipuri de cancer. Impreuna cu zincul, reprezinta unul d
intre mineralele cele mai eficiente in eliminarea metalelor toxice din tesuturi
(de exemplu: mercur, carniu, arsenic). Nivelul de seleniu in firul de par poate
fi ridicar in masura utilizarii anumitor tipuri de sampon antimatreata ce contin
acest element. Surse alimentare de seleniu: celealele integrale, asparagus, ust
uroi, oua, ciuperci, peste, carne slaba. BOR Functia acestui mineral nu este in
intregime elucidata dar numeroase cercetari par sa confirme un rol important in
metabolismul multor alte minerale, printre care: calciu, magneziu, fosfor cu act
iune de reglare in contextul unor diverse mecanisme hormonale. Este prin urmare
direct implicat in metabolismul oaselor si dintilor si prezinta actiune preventi
va fata de osteoporoza. Stimuleaza functia cerebrala si cresterea musculara. Bor
ul este un antagonist al vitaminei B2, iar prezenta in cantitate crescuta a aces
tui mineral la nivel tisular poate duce la carenta de riboflavina.
Surse alimentare de bor: verdeturi, legume, tuberculi, fructe prospete si uscate
, vin. MOLIBDEN Importanta acestui mineral este conectata rolului dezvoltat in c
adrul unor sisteme antienzimatice, precum acelea implicate in catabolizarea alco
olului (aldehidoxidaza), in formarea acidului uric (xantinoxidaza) si detoxifier
ii sulfitilor (sulfioxidaza), substante mult folosite in industria alimentara. M
olibdenul este implicat si in metabolismul fierului (xantin oxidaza este implica
ta in conversia ionului feros in feric), actioneaza in calitate de cofactor al v
itaminei B2 in productia energetica, explica activitatea antioxidanta, este nece
sar pentru o functionalitate normala sexuala masculina si reprezinta un factor d
e protectie fata de cancerul esofagian. Molibdenul este un ingredient al smaltul
ui dentar, dezvoltand o actiune de protectie impotriva cariilor. Mecanismul de a
bsorbie intestinala este comun cu cel al cuprului, putand intra in competitie cu
acestea din urma. Alaturi de zinc favorizeaza eliminarea cuprului (este utiliza
t in terapia bolii Wilson). Molibdenul se gaseste aproape in toate alimentele, d
ar mai ales in lapte, carne, legume. GERMANIU Mineral neesential cu proprietati
asemanatoare siliciului. Semnificatia sa biologica la om nu este inca bine defin
ita, chiar daca unele studii i-ar atribui functiuni foarte importante. Se pare c
a germaniu ar dezvolta activitati antioxidante, antialgice, de neutralizare a to
xinelor si otravurilor, de potentare a fortei si rezistentei organismului. Surse
alimentare: usturoi, ceapa, aloe vera, ginseng, consonda si suma. SILICIU Silic
iul reprezinta substanta cea mai abundenta (28%) de pe Pamant, dupa oxigen, dar
in organismul uman reprezinta numai 0,05% din greutatea corporala. Constituie in
sa un mineral important pentru diverse organe si aparate, ca de exemplu: plamani
, splina, ganglioni limfatici, tesut conjunctiv, unghii, par, piele, oase, vase
sanguine, cartilaje, tendoane. Continutul maxim de siliciu in corp apare in peri
oada neonatala, dupa care urmeaza un declin lent si progresiv odata cu inaintare
a in varsta. Cercetarile recente au demonstrat ca siliciul este necesar pentru s
inteza de colagen si prin urmare au evidentiat importanta acestuia in formarea t
esutului osos si cartilajelor (faciliteaza corecta depunere a calciului), precum
si in procesul imbatranirii precoce, a patologie
cardiovasculare (arterele aterosclerotice au un continut de siliciu de 14 ori in
ferior arterelor normale) si a maladiei Alzheimer. Si sub forma de urme este pre
zent in alimente si in apele netratate. SULF Este unul dintre oligoelementele ce
le mai abundente din organism si este prezent in colagen, in hemoglobina, precum
si in alte molecule importante din structura corpului. Este un element constitu
tiv esential al aminoacizilor sulfurati precum: metionina, cistina, cisteina si
taurina, care tocmai prin prezenta sulfului reprezinta substante importante in u
nele procese de detoxifiere hepatica. Nivelurile de sulf in analiza firului de p
ar pot fi influentate de unele tratamente pentru par (permanent, sampon). Surse
alimentare bogate in sulf: oua, ceapa, fasole, usturoi, varza, varza de Bruxelle
s. MANGAN Acest mineral exercita numeroase functii in organism: -contribuie la c
orectul metabolism al tesutului osos, al cartilajului si tesutului conjunctiv, l
a sinteza de proteine si ADN, la productia de energie celulara. Este parte integ
ranta al unui metal-enzime-superoxiddismutaza (SOD), implicata in sistemul de ne
utralizare a radicalilor liberi ai oxigenului. Manganul este un important cofact
or al enzimelor cheie din metabolismul carbohidratilor si este adeseori deficita
r la persoanele diabetice. Valorile scazute de mangan au fost semnalate in firul
de par al indivizilor suferinzi de artrita reumatoida. Surse alimentare de mang
an: acest mineral este scazut in proteine, cereale rafinate, dar prezinta o conc
entratie ridicata in cerealele integrale, germenii de grau, legume (fasole, maza
re) in fructe uscate (nuci) si proaspete (banane, portocale, fragi). CROM Elemen
t prezent sub forma de urme in organismul uman, este caracterizat prin trei func
tii metabolice semnificative: metabolismul carbohidratilor, reducerea placii ate
romatoase si in potentarea raspunsului imunitar. Rolul sau cel mai important est
e acela de component al asa numitului "factor de toleranta la glucoza" care cont
ribuie la functionarea corecta a insulinei in reglarea metabolismului glucidic.
VANADIU
Doar studii recente au lansat ipoteza principalelor functiuni ale vanadiului pen
tru organismul uman, motiv pentru care raman deocamdata necunoscute functiile bi
ochimice specifice ale acestui element precum si semnele si conditile legate de
carenta sa. Studii limitate ar indica un rol in metabolismul celular, mai ales i
n reglarea energiei, a formarii de os si dinti, precum si in procesele de creste
re si reproducere. Este posibil si capacitatea vanadiului de a inhiba sinteza de
colesterol, de a reduce glicemia si de a inhiba cresterea tumorala. Un aport ex
cesiv de vanadiu pe cale orala la om pare sa nu exercite efecte toxice, spre deo
sebire de inhalarea sa in contextul poluarii ambientale, caracterizat de o grava
toxicitate. Surse alimentare de vanadiu: cereale integrale, linte, mazare, span
ac, ciuperci, scoici. MINERALELE TOXICE MERCURUL Este un mineral toxic ale caror
efecte benefice nu sunt cunoscute, dar ale caror efecte toxice asupra organismu
lui si faptul ca se difuzeaza cu usurinta mai ales in tesutul adipos este bine c
unoscut. Organele de electie pentru depozitarea mercurului sunt deci acelea boga
te in grasimi, asa cum este de exemplu, creierul. Simptomele cele mai evidente a
le intoxicatiei cu mercur sunt cele determinate de afectiunile sistemului nervos
, ca de exemplu: tulburari psihice si emotionale (iritabilitate, pierderea memor
iei, depresie), tremor, ataxie (tulburari de echilibru), necoordonarea motorie.
Alte tulburari frecvente sunt reprezentate de: greutate la deglutitie, furnicatu
ri in jurul buzelor), iritatii cutanate, tulburari renale, fatigabilitate, hiper
tensiune arteriala, cresterea riscului de boli cardio-vasculare, anemie, afectiu
ne gingivala. Mercurul parvine din contaminarea terenului si apelor, cu repercus
iuni dea lungul intregului lant alimentar. Principalele surse de mercur: amalgam
ul de argint pentru obturatii dentare, peste contaminat, rezidii industriale in
industria de acumulatori, de material electronic si fotografic, insecticide, fum
icide, germicide, vopsele de apa, unele creme cosmetice. CARNIU Mineral foarte t
oxic a carui difuziune in mediu este legata de utilizarea sa industriala, precum
tratamentele galvanice ale metalelor (zincare, nichelare), in productia de culo
ri (rosu si galben), industria acumulatorilor si materialelor plastice. Sursa de
difuziune importanta a carniului, este reprezentata de fumul de tigarete.
Ca si multe alte plante, tabacul este contaminat cu carniu si o parte din acesta
este inhalat sub forma de fum.. Datorita contaminarii ambientale, aproape toate
alimentele contin carniu, mai ales pestii si molustele. Un bun antidot pentru a
bsorbtia carniului este reprezentat de zinc, care reprezinta un mecanism de asim
ilare competitiv cu carniu. PLUMB Metal toxic care constituie una dintre otravur
ile cele mai raspandite in mediu. Acesta se gaseste in aer, sol si apa. Sursele
majore sunt reprezentate de poluarea prin trafic, de fumul de tigareta (daca tab
acul este tratat cu insecticide pe baza de plumb), de vopseluri si de hrana, mai
ales produsele otofruticole. Solul primeste plumb din aerul poluat si din unele
pesticide (arsenicul de plumb) si anticriptogamice (plumb-tetraalchil). Din sol
plumbul penetreaza in radacina plantelor destinate alimentatiei uname sau alime
ntatiei animalelor pentru carne sau lapte. Din aer, plumbul se poate depozita in
apa, ajungand astfel in produsele piscicole, fiind ulterior ingerate de om. Tot
din aer plumbul poate sa penetreze in organism pe cale respiratorie. In organis
m, plumbul se depoziteaza in sange, in oase si in tesuturile moi. La nivel celul
ar, este sechestrat in mitocondrii si nucleu unde pot sa apara incluziuni contin
and plumb. Toxicitatea plumbului se manifesta in special asupra sistemului nervo
s, mai ales la copii, la care poate sa produca tulburari cognitive si de invatar
e, precum si comportament hiperkinetic. Alte afectari determinate de intoxicatia
cu plumb cuprind: alterari cromozomiale, scaderea rezistentei la infectii, coli
ci abdominale, constipatie, astenie, anemie. Absorbtia plumbului la nivel intest
inal poate fi eficient combatuta de calciu si fier care provoaca eliminarea aces
tuia prin scaun. La nivel tisular plumbul este antagonizat de calciu si de zinc
care il deplaseaza din siturile de legare. BERILIU Mineral toxic sub forma de ul
traurme fara functii biologice cunoscute. Este absorbit foarte usor si cu grave
efecte toxice pe cale cutanata si respiratorie cu dificultate si toxicitate infe
rioara pe cale intestinala. Eliminarea are loc extrem de lent pe cale urinara. S
ursele de beriliu sunt ubicuitare, de la teren si pana la apele de suprafata, pr
aful de casa, in hrana, apa potabila. Sursele majore de poluare sunt reprezentat
e de productia industriei electronice, metalurgice, lampile, emisiunile realizat
e prin arderea carbunelui, fumul de tigareta. Poate interfera cu diviziunea celu
lare la nivel ADN, cu expresia genetica avand prin urmare posibile afecte cancer
igene. Antagonisti: Calciul si Vitamina D. ALUMINIU
Aluminiul este in ordine cel de al-treilea element raspandit in natura, prin urm
are organismul fiind in mod natural expus la actiunea sa cu mare frecventa. Pana
nu demult a fost considerat ca un mineral inert, deci nontoxic, fiind insa la o
ra actuala considerat ca potential toxic. Aluminiul se leaga de ADN mai ales la
nivelul celulelor cerebrale, dar si la nivel pulmonar, tiroidian si hepatic, cau
zand leziuni metabolice importante. Simptomele asociate excesului de aluminiu su
nt reprezentate de: pierderea memoriei, stari confuzionale, depresie, cefalee, p
iele uscata, constipatie. Inclusiv boala Alzheimer a fost asociata excesului de
aluminiu la nivel cerebral. Asimilarea excesiva de aluminiu poate fi corelata cu
utilizarea de ambalaje si vase de aluminiu, continatori din hartie de aluminiu
si prin ingestia sub forma de aditivi alimentari (conservanti, coloranti, agenti
de fermentatie). Alte surse cuprind: branzeturi topite, muraturi, antiacide, de
odorante. Spre deosebire de alte minerale toxice, aluminiul nu raspunde la terap
ia chelatoare orala. ARSENIC In stare elementala este lipsit de orice actiune, c
aci este complet insolubil, in timp ce compusii sai sunt foarte activi. In canti
tati extrem de limitate, arsenicul pare sa posede un rol oligo-dinamic, cu unele
actiuni biologice dovedite, precum rolul de activator in cadrul unor sisteme en
zimatice, capacitatea de inhibare a unor reactii oxidante in cadrul metabolismul
ui intermediar al glucidelor, actiunea competitiva fata de fosfor, actiunea anta
gonista fata de iod si seleniu. Sporind cantitatile introduse, arsenicul se tran
sforma intr-o otrava puternica cu posibilitatea de intoxicatie acuta potential l
etala. Intoxicatia cronica produce leziuni cutanate, hiperpigmentare cutanata si
a unghiilor, edeme palpebrale si perimaleolare, alopecie, cresterea frecventei
neoplaziilor cutanate, pulmonare si hepatice. Intoxicatia cronica se poate manif
esta printr-o simptomatologie mai putin marcata si mai dificil de corelat cu ars
enicul (iritabilitate, depresie, dermatite, hepatopatii toxice). La ora actuala,
arsenicul reprezinta un poluant ambiental, iar introducerea sa in organism urme
aza in special calea alimentara: peste, moluste, pasari hranite cu nutret indust
rial, verdeturi tratate cu substante antiparazitare si anticriptoganice pe baza
de compusi anorganici ai arsenicului. Arsenicul este antagonizat de seleniu. Pen
tru efectuarea unei Analize Minerale Tisulare nu trebuie decat sa va adresati me
dicului de familie care va indica ceea ce aveti de facut. Acesta este un formula
r de cerere pentru AMT pe care medicul de familie il va completa.
FORMULAR DE CERERE PENTRU MINERALOGRAMA TISULARA
PACIENT: NUME SI PRENUME...............................domiciliat in ...........
..........................str.................................... telefon.......
.......................sex :M/F culoarea naturala a parului : -blond -negru -gri
-canstaniu -roscat GRAVIDITATE : DA / NU
ZONA DE PRELEVARE: -scalp -pubis -axila MEDICAMENTE UTILIZATE OBSERVATII: ......
................................................................................
.................. .............................................................
........................................... ....................................
.................................................................... MARCATI PAT
OLOGIILE PREDOMINANTE: -alergii respiratorii -alergii alimentare -schizofrenie -
crampe musculare de effort -discopatie -gastrita -pierderea memoriei -litiaza bi
liara -anemii -distrofie musculara -hepatopatii -astm bronsic -candidoza -catara
cta -dermatite -diabet zaharat -exeme -enfizem pulmonar
-epilepsie -glaucom -migrena -hipercalcemie -hipoglicemie -infectii diverse -ins
omnii -manomeduloza infectioasa -psoriazis -osteo-artrite -poliartrita reumatoid
a -bursite -crampe musculare nocturne -rigiditate musculara -tulburari articular
e (??) -osteoporoza -osteomalacie -spondilartroza -cifoza -scolioza -angor pecto
ris -ateroscleroza -hipercolesterolemie -hiperlipidemie -HTA -tahicardie -bradic
ardie -colite -constipatie -diaree -diverticuloze -disfunctii hepatice -boala ul
ceroasa -calculoza renala -calculoza urinara cu oxalat -calculoza urinara cu fos
fat -poliurie -guta -ALS -dislexie -scleroza multipla -miastenia gravis -boala P
arkison -anxietate -neatentie -autism -ostilitate -hipersuprarenalism -hiperpara
tiroidism
-hiposuprarenalism -hipoparatiroidism -hipotiroidism -hiperplazia prostatica -am
enoree -mastita chistica -cancer mamar -mastodinie -crampe mestruale -dismenoree
-hipermenoree -hipomenoree -sindrom premenstrual CLASIFICAREA METABOLICA. FAZEL
E STRESULUI Dr. Luigi Bergamelli AMT si raporturile intre minerale Da informatii
despre raporturile intre principalele minerale nutritive si asupra unor fenomen
e biologice fundamentale ale organismului: Functionarea proceselor oxidative la
nivel celular, Activitatea SNV, mai ales in legatura cu ansamblul de reactii ada
ptative la stres Sistemul nervos vegetativ SNV, componenta a SN periferic, trimi
te la nivel cerebral impulsuri senzoriale provenite de la nivelul vaselor, cordu
lui si tuturor organelor interne. Aceste impulsuri genereaza raspunsuri reflexe
din partea SNC, care prin fibrele eferente determina reactii adecvate din partea
organelor si tesuturilor. Cele 2 componente ale SNV, distincte prin actiunile l
or complementare, sunt simpaticul si parasimpaticul: Stimularea simpatica, gener
ata de situatiile de pericol, pentru raspunsuri de tipul fugi sau lupta . Creierul
stimuleaza suprarenalele, care cresc sinteza de catecolamine; acestea determina
cresterea nivelului de glucoza circulanta, pe calea glicogenolizei. SNV parasim
patic este destinat conservarii si refacerii rezervelor energetice. O zi din via
ta este marcata de alternante intre stimularea simpaticului si a parasimpaticulu
i, care la randul or determina variatii in absorbtia si excretia mineralelor. Cu
ajutorul mineralogramei putem afla daca a existat o dominanta simpatica sau par
asimpatica in ultimele 2-3 luni. Dominanta simpaticotonica Raportul Ca/P < 2,6:1
Evoca modelul fazei de alarma a raspunsului la stres.
In fata unui stres acut, organismul raspunde prin cresterea stimularii suprarena
le, medulara (catecolamine) si corticala (aldosteron, in prima faza, si mai apoi
cortizol). Stimularea suprarenalei Hipersecretia de adrenalina: are efecte card
iovasculare, metabolica (actiune hiperglicemianta (glicogenoliza) si lipolitica)
Hipersecretia de aldosteron: creste retentia de Na si apa, iar pe AMT, crestere
a Na atat in termeni absoluti, cat si relativ la K. Hipersecretie de cortizol: a
ctiune hiperglicemianta (gluconeogeneza). Hipofiza realizeaza o stimulare direct
a a SNV simpatic, prin care creste secretia de aldosteron, iar apoi, in faza urm
atoare, creste secretia de cortizol. Stimularea de catre SNC a medulosuprarenale
i determina o crestere imediata si directa a secretiei de adrenalina, si nu prin
intermediul ACTH. Stimularea tiroidei In timp ce hormonii suprarenalieni cresc
disponibilul de combustibil, cei tiroidieni ajuta organismul sa optimizeze arder
ile, si astfel faciliteaza productia de ATP. Dominanta parasimpaticotonica Rapor
tul Ca/P > 2,6:1. In aceasta situatie, sistemul de productie energetica al organ
ismului sufera o incetinire. Predomina mecanismele de refacere, cu stimularea pr
oceselor de digestie si de absorbtie. Adesea dominanta parasimpatica indica epui
zarea capacitatii de reactie a organismului, corespunzand fazei a 3-a de raspuns
la stres. Analiza minerala tisulara evalueaza fazele raspunsului la stres Hans
Selye, Md, PhD (1907-1982) este endocrinologul caruia ii datoram o mare parte a
cunostintelor actuale asupra raspunsului organismului la stres. Selye a elaborat
conceptul care astazi este definit drept G.A.S ( General Adaptation Syndrome ), sin
dromul adaptarii generale. Nascut la Viena (1907), isi efectueaza studiile medic
ale la Praga, Paris si Roma, apoi se transfera in SUA, la Baltimore, la Universi
tatea John Hopkins . In 1932, la 25 de ani, este chemat ca si profesor asociat la C
atedra de Histologie a Universitatii din Montreal, Canada. In cursul experimente
lor sale de laborator, Selye observa ca inoculand substante toxice la diverse an
imale, obtine de fiecare data un raspuns trifazic identic: 1. Marirea de volum a
glandelor suprarenale 2. Tumefactia, urmata de regresiune, a ganglionilor limfa
tici si a altor structuri limfatice 3. sangerari gastrice si intestinale. Selye
ajunge la concluzia ca organismul, in fata unei agresiuni, raspunde intotdeauna
cu aceeasi secventa de reactii, expresia unei incercari de
adaptare. El elaboreaza teoria sindromului de adaptare generala a organismului,
care raspunde conform unei scheme, intotdeauna aceeasi, bazata pe succcesiunea a
trei faze. G.A.S. 1. In faza de alarma organismul declanseaza o serie imediata
de reactii pentru a neutraliza agentul stresor fizic sau psihic(stimulare suprar
enaliana). Doarece initial sistemul imun este deprimat, nivelul normal de rezist
enta la stres este diminuat si deci organismul este mai susceptibil la infectii
si boala. 2. Faza de rezistenta. Daca reactia de alarma nu reuseste sa neutraliz
eze agentul stresor, organismul isi schimba atitudinea si incearca sa se adaptez
e. In aceasta faza sunt potentate mecanismele de rezistenta la boala, cu crester
ea activitatii sistemului imunitar (adenopatii). 3. Faza de epuizare. Organismul
este incapabil sa lupte impotriva stresului la infinit si datorita acestui fapt
are loc, la un moment dat, o prabusire a sistemului de rezistenta imuna. Mecani
smele de aparare sunt depasite si se instaureaza ceea ce Selye a definit Boala de
adaptare (ulcer, astm, etc). AMT si S.A.G. Faza I: reactia de alarma. Agentul st
resor, la primul contact cu organismul genereaza o reactie de tip lupta sau fugi .
Majoritatea studiilor actuale identifica in aceasta faza un raspuns simptaticoto
nic, cu o stimulare directa a medulosuprarenalei urmata de activarea zonei corti
cale mediata prin ACTH. Raportul Na/K Pe baza studiilor lui Paul Eck toate acest
e fenomene biochimice sunt reflectate pe mineralograma de raportul Na/K. Na (val
ori normale 24 mg/100) este expresia secretiei de aldosteron, in timp ce potasiu
(valori normale 10 mg/100) reprezinta un semn al activitatii glucocorticoizilor
. Date caracteristice pentru AMT in faza I: -hiperstimulare simpatica (raport Ca
/P <2,6:1); -cresterea vitezei de oxidare cu hiperactivitate tiroidiana (Ca/K<4,
2:1) si hiperactivitate suprarenaliana (Na/Mg>4:1, valori absolute ale Na si K c
rescute) -raportul Na/K(valori normale 2,4:1) crescut cuprins intre 2,4:1 si 8:1
. Cand acest raport devine foarte crescut (>8:1) probabil ca ne confruntam cu un
stres supraacut sau cu o reactie inflamatorie Faza II: Rezistenta Daca reactia
de alarma nu neutralizeaza agentul stresor, organismul se adapteaza la un razboi
de gherila si incearca sa reziste. Are loc
scaderea secretiei de adrenalina insa se mentine ridicata cea de cortizol cu hip
ertrofia stratului cortical intermediar a suprarenalelor, sau zona fasciculata.
Faza de rezistenta poate dura mai mult decat faza de alarma si astfel se instale
aza o stare de hipercorticism cronic. Aportul de glucoza la tesuturi ramane cres
cut, dar aceasta nu se mai realizeaza pe seama rezervelor de glicogen, ci pe sea
ma proteinelor musculare prin gluconeogeneza. Hipercortizolemia cronica conduce
la depresia sistemului imunitar. Date caracteristice pentru AMT in faza II: -niv
elul de Na tinde sa scada (in paralel cu scaderea nivelului de aldosteron), in t
imp ce cel de K (expresia secretiei de cortizol) ramane la valori ridicate. Rezu
lta modificarea raportului Na/K care tinde sa se apropie de valoarea ideala (2,4
:1); -raportul Ca/P, care in faza de alarma este intotdeauna mai mic decat valoa
rea ideala (2,6:1) datorita dominantei simpatice, in faza de rezistenta tinde sa
stationeze intr-o pozitie intermediara cu dominanta simpatica sau parasimptica,
chiar daca dominanta parasimpatica este prevalenta. -viteza de oxidare scade, f
iind posibil ca una dintre cele doua glande sa fie hipoactiva. Faza III: Epuizar
ea Organismul nu poate ramane la infinit in faza de rezistenta, de aceea, intrun
anumit moment se produce trecerea la a III a faza a S.A.G. in aceasta faza apar
e o epuizare suprarenaliana care nu mai reactioneaza la stimuli, nu mai secreta ad
renalina, cortizol, cu prabusirea rezervelor energetice si a apararii imune. Sup
rarenalele nu mai pot raspunde la stimularea simpatica si hipofizara, mecanismel
e de reglare ale metabolismului glucidic si energetic sunt blocate. Disponibilit
atea energetica minima reduce capacitatea defensiva a sistemului imunitar facand
organismul mai susceptibil la boala, situatie pe care Selye o numea boala de ada
ptare (boala de stres): astm, ulcere, colite, aritmii si in final unele forme de
cancer. Date caracteristice pentru AMT in faza III: -dominanta franc parasimpati
cotonica (Ca/P>2,6:1); -viteza de oxidare mult scazuta, cu activitate tiroidiana
si suprarenala mult scazuta (Ca/P>> 4,2:1, Na/Mg<< 4:1); -valorile Na si K sunt
destul de scazute, mai ales cele ale Na, care poate sa ajunga la valori de 1-4
mg%, fata de valorile normale de 24 mg%; -raportul Na/K scade foarte mult cu o i
nversiune neta. AMT si metalele toxice AMT a fost recunoscuta in 1980 de catre E
PA ca metoda de monitorizare biologica a metalelor toxice in tesuturile organism
ului. Mineralele toxice odata ajunse in organism, tind sa se depoziteze in tesut
ul adipos si sa ramana la acest nivel pana cand nu este instituita o terapie che
latoare.
Clasificarea metabolica Dominanta simpaticotonica (Ca/P<2,6:1) are patru subtipu
ri: ST1: -Ca/P< 2,6:1 -viteza de oxidare crescuta prin hiperactivitate tiroidian
a (Ca/K<4,2:1) si hiperactivitate suprarenala (Na/Mg>4:1) -aceasta este situatia
tipica a indiividului supus unui stres in faza acuta precum si in cazul unui in
divid care este predispus genetic la un consum energetic crescut. ST2: -Ca/P< 2,
6:1 -viteza de oxidare mixta prin hipoactivitate tiroidiana (Ca/K>4,2:1) si hipe
ractivitate suprarenaliana (Na/Mg>4:1) -situatie care poate fi expresia fenomene
lor de adaptare care apar in faza de rezistenta a SAG ST3 -Ca/P< 2,6:1 -viteza d
e oxidare mixta prin hiperactivitate tiroidiana (Ca/K<4,2:1) si hipoactivitate s
uprarenaliana (Na/Mg<4:1) -situatie care poate fi expresia fenomenelor de adapta
re care apar in faza de rezistenta a SAG -reducerea functionalitatii suprarenale
i poate sa prefigureze o epuizare iminenta ST4 -Ca/P< 2,6:1 -viteza de oxidare s
cazuta prin hipoactivitate tiroidiana (Ca/K>4,2:1) si hipoactivitate suprarenala
(Na/Mg<4:1) -situatie care se poate corela cu faza de epuizare a SAG, in care o
rganismul nu mai este capabil sa raspunda la stimularea simpatica produsa de age
ntul stresor. Dominanta parasimpaticotonica (Ca/P>2,6:1) are patru subtipuri: PT
1 -Ca/P>2,6:1 -viteza de oxidare scazuta prin hipoactivitate tiroidiana (Ca/K>4,
2:1) si hipoactivitate suprarenala (Na/Mg<4:1) -situatie care se poate corela cu
faza de epuizare a SAG, sau cazul unui individ care este predispus genetic la u
n consum energetic scazut. -situatie care se poate corela cu fenomenele de adapt
are care apar in faza de rezistenta la stres. PT2
-Ca/P>2,6:1 -viteza de oxidare mixta prin hipoactivitate tiroidiana (Ca/K>4,2:1)
si hiperactivitate suprarenaliana (Na/Mg>4:1) -situatie care se poate corela cu
fenomenele de adaptare care apar in faza de rezistenta la stres. PT3 -Ca/P>2,6:
1 -viteza de oxidare mixta prin hiperactivitate tiroidiana (Ca/K<4,2:1) si hipoa
ctivitate suprarenaliana (Na/Mg<4:1) -situatie care se poate corela cu fenomenel
e de adaptare care apar in faza de rezistenta la stres. -scaderea functionalitat
ii suprarenaliene poate sa prefigureze o epuizare iminenta. PT4 -Ca/P>2,6:1 -vit
eza de oxidare crescuta prin hiperactivitate tiroidiana (Ca/K<4,2:1) si hiperact
ivitate suprarenala (Na/Mg>4:1) -situatie aparent contradictorie putand fi corel
ata cu fazele de rezistenta si de epuizarea a SAG. DOMINANTA SIMPATICA 1. Tratam
entul dietetic Cresterea proceselor catabolice datorata hipersimpaticotoniei imp
une o compensare prin alimente anabolice. Este indicata alegerea unei diete hipo
/normocalorice, de 1500 1800 kcal. Introducere adecvata, dar nu in exces, de pro
teine (30%), furnizate de alimente bogate in purine (organe interne, sardine, st
ridii) Reducerea aportului de carbohidrati (40%), eliminandu-I pe cei simpli si
rafinati (faina alba, dulciuri de cofetarie acestea aduc calorii pure, fara mine
rale si stimuleaza in exces secretia insulinei) Cresterea semnificativa a procen
tului de grasimi (30%) introduse prin alimentatie (branza, dar mai ales grasimi
mono- si polinesaturate). Grasimile saturate trebuie sa constituie mai putin de
10% din aportul lipidic, ideal fiind ca restul de 90% sa fie format din grasimi
mono si polinesaturate. Acizii grasi polinesaturati Omega 3, continute de uleiul
de peste, pestele oceanic (mai ales cel care se hraneste cu plancton) trebuie s
a fie in echilibru cu cei Omega 6. Raportul ideal Omega 3 : Omega 6 este de 6 :
1. Alimentatia occidentala furnizeaza un raport de 35 : 1, acest dezechilibru st
imuland sinteza acidului arahidonic si a eicosanoizilor proinflamatorii. Dietele
prea bogate in Omega 6 (germeni), cum se intampla in tarile orientale, cresc mu
lt riscul bolilor cardio-vasculare. Uleiurile polinesaturate (ulei de floarea so
arelui, soia, masline) contin Omega 9 (uleiul de masline are cel mai crescut pro
cent). Omega 9 nu
interfera cu echilibrul Omega 3 / Omega 6 si permite mentinerea fluiditatii memb
ranei celulare data de compozitia in acizi grasi nesaturati. 2. Strategia integr
ativa A. Reechilibrarea metabolica, prin incetinirea vitezei de oxidare Administ
rarea de: Ca, Mg, Cu - minerale sedative Vitaminele B12 si D3 - de asemenea seda
tive Vit. B12 este bogata in Co are efect antitiroidian Vit. D3 favorizeaza abso
rbtia Ca care este sedativ B. Optimizarea functionarii ciclului Krebs Carenta re
lativa a acetilCoA poate fi contracarata fie favorizand sinteza directa( prin vi
tamina B5 sau acid pantotenic) sau prin cresterea biodisponibilitatii, prin imbu
natatirea metabolismului lipidic ( biotinavitamina H, vitamina B5, colina, carni
tina). C. Optimizarea metabolismului lipidic In principal prin cresterea lipoliz
ei, cu ajutorul nutrientilor specifici: -vitamina H (biotina) care joaca rol de
coenzima in reactiile de carboxilare, in special in cadru metabolismului lipidic
-vitamina B5 (acid pantotenic) -carnitina -colina (donatoare de grupare metil)
D. Mentinerea efiientei proceselor de metilare -implicate in special in hipersim
paticotonie, prin mecanismul metabolizarii aminoacizilor pe calea gluconeogeneze
i, stimulata de cortizol; -implicate de asemenea in metabolismul catecolaminelor
Vitamine implicate: Vitamina B6, B12, acid folic, vitamina C. E. Tamponarea exc
esului de radicali liberi Prin intermediul stimularii proceselor oxidative Subst
ante nutritive antioxidante: Vitaminele A-C-E, carnitina, metionina, polifenoli.
F. Stimularea raspunsului imun Care rezulta secundar datorita hipersecretiei cr
onice de cortizol. Vitamina D3 are activitate imunomodulatoare, contribuie la re
glarea maturii si diferentierii celulelor sistemului imun (monocite, limfocite T
si B) stimuland imunitatea mediata celular. DOMINANTA PARASIMPATICA
1.
Tratamentul dietetic
Se indica o dieta hipo/normocalorica. Principii: Scaderea aportului de grasimi (
pana la 15-20% din aportul caloric total), care scad si mai mult viteza de oxida
re. Cresterea moderata a carbohidratilor (50%) complecsi si nerafinati Pacientii
care prezinta o dominanta a ramurii parasimpatice a sistemului nervos vegetativ
au o glicoliza incetinita, deci au o disponibilitate crescuta de piruvat si oxa
lacetat in comparatie cu cantitatea de acetil coA rezultata din ciclul Krebs. Pe
ntru cresterea eficientei se utilizeaza o cantitate sporita de carbohidrati comp
lecsi nerafinati care sunt usor digerabili, precum si un suport vitaminic-minera
l care sa le accelereze metabolismul glucidic. Introducerea la fiecare masa a al
imentelor bogate in proteine provenite din carne slaba (peste, manzat, pui slab)
, dar si din legume, cereale, oua intr-o proportie de 30-35% din aportul caloric
total. 2. A. Strategia integrativa Administrarea de minerale stimulante
K, P, Mn, Se, I, Zn, Fe. B. Cresterea vitezei de oxidare metabolica
Prin stimularea metabolismului glucidic in principal (Vitaminele B1, B2, B3, B5,
B6, H), dar si a celui proteic (B3, B6, H, acid folic) si a celui lipidic (B3,
B5, B6, H, Inozitol, lecitina). Substante nutritive utile pentru sustinerea meta
bolismului glucidic. Vitamina B1-participa la reactii fundamentale pentru produc
tia energetica prin intermediul caii glicolitice pe calea suntului pentozofosfat
ilor din cadrul ciclului Krebs (decarboxilare oxidativa) Vitamina B2-cofactor pe
ntru FMN si FAD care pe langa faptul ca actioneaza in cadrul catenei respiratori
i, participa in multiple reactii de oxidoreducere. Vitamina B3 (niacina)-constit
uie partea activa a NAD si NADP, coenzime esentiale pentru multe reactii de oxid
oreducere. Vitamina B5 indispensabila pentru formarea coenzimei A Vitamina B6 co
enzima in multe reactii metabolice in special in metabolismul aminoacizilor, dar
si glucidic si lipidic. Vitamina H (biotina) functioneaza ca si coenzima a mult
or enzime de carboxilare ale metabolismului glucidic (ex: piruvat carboxilaza ca
re catalizeaza producerea de oxalacetat in cadrul gluconeogenezei. C. Optimizare
a productiei energetice
Daca ciclul Krebs isi creste activitatea este necesara cresterea cantitatii de s
ubstrat reducatoare care capteaza ionul de hidrogen si-l transporta in
catena respiratorie mitocondrial: FMN, FAD si NAD furnizate de vitaminele B2 si
B3. D. Neutralizarea excesului de radicali liberi (prin cresterea proceselor oxi
dative) Antioxidanti prezenti in formula integrativa: -vitaminele A,C,E -betacar
otenul -mineralele: Se, Fe, Mn, Zn -extracte de plante Iata cateva informatii de
spre principiile active continute de remediile fitoterapeutice din integratorii
produsi de GHEOS: REMEDIILE FITOTERAPEUTICE CONTINUTE DE INTEGRATORII GHEOS ORTO
BLEND nCola acuminata nGuarana nOenothera nSerenoa repens ADREMIX nEleuterococo
nLiquirizia nGinkgo biloba TIMMIX nEchinacea nWithania somnifera COLA ACUMINATA
(cola, nuca de cola) nIstoric originara din Africa si cultivata extensiv la tropi
ce, in special in Nigeria, Brazilia, Sri Lanka, Indonezia si America de Sud. semi
ntele sunt mestecate pentru a potoli foamea, alina setea si a creste capacitatil
e fizice ale oamenilor care lucreaza in conditii de canicula. Semintele sunt con
siderate un simbol de ospitalitate si sunt utilizate la multe ceremonii sociale:
nunti, botezuri, inmormantari. Desi denumita nuca , partea comestibila a plantei es
te de fapt miezul acesteia, care contine semintele. Extractul de cola este cel ca
re a dat numele binecunoscutei bauturi nConstituenti biochimici primari
 cafeina, teobromina, taninuri si fenoli (d-catechina, 1-epicatechina, kolatina s
i kolanina). flobafeni, pigmentul antocianina (rosu cola), betaina, proteine si
amidon. Fenolii si antocianina au activitate antioxidanta. n Indicatii cresterea
capacitatilor fizice, tratarea labilitatii nervoase, anxietatii, pierderii afec
tivitatii, depresiei (genereaza o stare euforica in cantitati mari), melancoliei
, diareei psihogene stimulator al SNC tratamentul migrenei (datorita continutulu
i in cafeina) n Efecte adverse nu este recomandata femeilor insarcinate sau care
alapteaza. doze mai mari decat cele recomandate poate cauza nervozitate si/sau
insomnie. administrarea trebuie intrerupta daca apar anxietate, ameteli sau agit
atie. GUARANA nConstituenti biochimici contine o mare cantitate de guaranina, o s
ubstanta chimica din categoria xantinelor, precum si cafeina. acestea determina p
roprietatile ei stimulante asemanatoare cafelei nEfecte creste viteza de reactie,
creste tonusul stimuleaza SRSA, intarzie somnul ajuta recuperarea dupa un consum e
xagerat de alcool amelioreaza apetitul efect diuretic / laxativ creste tensiunea ar
teriala si frecventa cardiaca nToxicitate si reactii adverse: Teoretic, este posi
bil supradozajul cu cafeina sau guaranina. Doza fatala a fost estimata a fi de 1
0 grame de cafeina pura / guaranina ingerate odata. Semintele de guarana contin
maxim 10% cafeina, asa incat trebuie inghitite cel putin 100 grame de seminte de
guarana odata pentru a atinge pragul periculos. Cu alte cuvinte, o ceasca medie
de cafea contine 65-130 mg de cafeina; unele siropuri foarte concentrate de gua
rana pot contine peste 350 de mg in acelasi volum. Cei cu hipertensiune arteriala
sau/si cu probleme cardiace trebuie sa evite guarana (precum si fumatul si cafe
aua). Similar altor stimulente, poate dezvolta dependenta. OENOTHERA BIENNIS nIst
oric originara in America de Nord
 studiata pe scara larga incepand cu 1970, in tarile vestice nConstituenti biochimi
ci activi acizi grasi esentiali Omega 3 - acid g-linolenic (GLA), absent din diet
a normala - acid linoleic - acid palmitic - acid stearic acid oleic nMecanism de
actiune TG, colesterolul, LDL, HDL AGE Omega 3 inhiba cascada ac. arahidonic (o
ega 6 o stimuleaza) -> efect antiinflamator efect vasodilatator stimuleaza siste
mul imun efect diuretic efect antitoxic hepatic efect antioxidant n Indicatii uz
extern - eczema, psoriazis, hemoroizi uz intern - PMS, postmenopauza, infertili
tate - sceloza multipla, fibromialgie - neuropatie diabetica - artita reumatoida
, astm (antiinflam.), migrena (cascada ac. arahidonic) - hipercolesterolemie, ob
ezitate - HTA, BCI (efect vasodilatator) - anxietate, depresie (efect SNC) - tus
e neproductiva, odinofagie (mucilagiu continut) n Reactii adverse cefalee diaree n
Interactiuni cu anticoagulantele SERENOA REPENS nIstoric palmier mic originar in
America de Nord fructele utilizate de amerindieni de 12.000 ani tratamentul afecti
unilor genitourinare efect afrodisiac mentinerea balantei hormonale la nivelul pro
statei nConstituenti biochimici activi steroli acizi grasi : caproic, lauric, palm
itic triacilglicerol flavonoizi
 stimuleaza prostata, scad inflamatia nEfecte Diuretic Antiseptic urinar - ameliorea
za simptomele urinare din HBP - scade inflamatia prostatica - lupta impotriva IT
U Endocrinologic - productia de testosteron, productia de sperma - actioneaza imp
otriva impotentei - nutritia testicule, glande mamare - tonifica sistemul reprod
ucator masculin Anabolic - stimuleaza imunitatea, actioneaza ca tonic general - ef
ect regenerativ tisular n Indicatii simptomele urinare din HBP in stadiile precoc
e I si II scaderea volumului prostatei in HBP LIQUIRIZIA (Glycyrrhiza glabra, Lic
orice) nIstoric genul Glycyrrhiza, include aprox. 20 specii native in Europa, Asi
a, America de Nord si Sud, Australia in Europa: Glycyrrhiza glabra Plinius (100d.c
., Roma) aminteste despre licorice, ca fiind originara din Sicilia Teophrastus co
nsemneaza faptul ca radacina este utilizata pentru tuse seaca, astm, boli de pla
mani cultivata extensiv in Germania si Spania intre sec 11 si 16 Napoleon mesteca
tulpina uscata se presupunea ca I-ar fi provocat innegrirea dintilor nConstituen
ti biochimici activi 24% glycyrrhizin (acid glycyrrhizic) principalul component
activ - glicozid de 50 ori mai dulce decat zaharul - structura chimica similara
corticosteroizilor - stimuleaza secretia hormonilor CSR - activitate cortizol-li
ke, prelungeste actiunea cortizonului - activitate estrogenica - antiinflamator,
antireumatic, antibacterian flavonoizi antibacterieni (anti stafilococ auriu) n
Efecte demulcent (scade inflamatia membranelor) mucolitic, expectorant, stimule
aza secretia mucoasa traheala stimulator corticosuprarenalian antiinflamator, an
tialergic (cortizol-like) stimuleaza productia de interferon
 antibacterian, antiviral, antimicotic (Candida), anti-Trichomonas antioxidant, a
nticanceros antitoxic hepatic laxativ protector mucoasa digestiva estrogenic nIn
dicatii ulcar gastro-duodenal - creste concentratia PGE, stimuleaza secretia de m
ucus - stimuleaza turn-over-ul celulelor mucoasei gastro-duodenale - prelungeste
durata de viata a acestor celule - are efect anti-pepsina infectii cai respirator
ii superioare - odinofagie - tuse seaca si productiva astm bronsic - efect cortiz
ol-like artrita - efect cortizol-like insuficienta corticosuprarenaliana medie - ina
inte de debutul bolii Addison, la pacientii cu sindrom de oboseala cronica (Basc
hetti R, N Engl J Med 1995) n Reactii adverse HTA retentie hidro-sodata efect al
dosteron-like hipopotasemie durata tratamentului < 6 saptamani plus dieta bogata
in potasiu nContraindicatii HTA hipopotasemie sindrom inflamator cronic hepatic ciro
za hepatica depresie n Interactiuni cu diuretice tiazidice le potenteaza efectul cu
digitalice hipopotasemia creste toxicitatea digitalei cu 50% GINKGO BILOBA nIst
oric originar in China de Est cea mai veche specie de arbore, fosila vie , varsta de
300 milioane de ani singurul reprezentant al familiei Ginkgoaceae care a supravie
tuit erei glaciare extractul cu proprietati terapeutice este utilizat in China de
peste 5000 de ani nConstituenti biochimici activi vitamina C antioxidanti carot
enoizi
 ginkgolide = flavonoizi - vasodilatatie arteriolara, capilara - cresterea circula
tiei si oxigenarii cerebrale nEfecte terapeutice cardio-vasculare neurologice metab
olice nMecanism de actiune creste productia de ATP creste metabolismul glucozei la
nivel cerebral creste activitatea electrica la nivel cerebral vasodilatator cereb
ral antiagregant plachetar inhiba PAF antioxidant, anti radicali liberi prin actiu
ne de tip superoxid-dismutaza antiaterosclerotic antimutagenic antiischemic - car
diac - cerebral -> efect pozitiv in demente -> stimulare revascularizare postinf
arct cerebral nIndicatii vertij, cefalee, tinitus, afectiuni ureche interna (si s
urditate partiala) pierderea memoriei, incapacitate de concentrare, scaderea capa
citatilor intelectuale anxietate, depresie afectiuni neurologice: complicatii post
infarct si posttraumatism cerebral insuficienta circulatorie vertebro-bazilara cla
udicatie intermitenta insuficienta circulatorie periferica, boala Raynaud angiopat
ii modificari circulatorii datorate imbatranirii, DZ, fumatului arterioscleroza ce
rebrala, a membrelor inferioare vasculite cutanate, ulceratii ischemice demente se
nile nStudii specifice Studiu clinic (Le Bars et al. 1997) -137 pacienti, extract
administrat 1 an - pacientii cu Alzheimer au beneficiat cel mai mult de pe urma
tratamentului Studiu clinic (Grassel E, 1992) - 72 pacienti cu insuficienta circ
ulatorie cerebrala tratati - imbunatatire statistic semnificativa a memoriei rec
ente dupa 6 saptamani si a capacitatii de invatare dupa 24 de saptamani nReactii
adverse inhiba PAF -> risc de sangerare nContraindicatii in perioperator ( creste
riscul de sangerare) anestezii neuraxiale
ELEUTEROCOCO (Eleutherococcus senticosus) nAdaptogen = anticancerigen imunomodulat
or hipolipemiant hipoglicemiant nPrincipii biochimice active eleuterozide: - A, B1,
B4, B adaptogene, cresc rezistenta nespecifica - D, E cresc performantele fizic
e si intelectuale - I, K, L, M scad consumul de glucoza, fosfocreatina siATP sca
d acumularea de acid lactic in muschi fenilpropafenone polizaharide heterogene n Me
canisme de actiune 1.Cresc fosforilarea oxidativa, favorizeaza mobilizarea gluci
delor 2.Efect imunomodulator (eleuterozide) - fagocitoza leucocitara - stimuleaz
a IL-1, IL-6, limfocitele T helper, natural killer - antiinflamator (scaderea pe
rmeabilitatii capilare)3.Activitate endocrina - stimuleaza axul hipofizo-suprare
nalian ( ACTH, cortizol) - stimuleaza gonadotropii ( LH)4.Actiune antivirala (anti
rhinovirus, virus sincitial respirator, gripal A) - stimuleaza IFN-g5.Cresc rez
istenta la stres 6.Stimulent SNC 7.Alte efecte - creste Hb, PMN, Eoz, alfa-globu
linele - amelioreaza circulatia cerebrala, coronara, normalizare TA - actiune pr
otectoare impotriva substantelor chimice - hipocolesterolemiant, hipoglicemiant
- anticanceros efect citotoxic pe celulele leucemice nIndicatii stress distonii ne
uro-vegetative coronaropatii, arterioscleroza, hTA DZ fatigabilitate, convalescenta
scaderea capacitatilor fizice si intelectuale anemie inapetenta deficite imunologic
e impotenta boli infectioase hipercolesterolemie
 n Contraindicatii n Reactii adverse n Precautii HTA sarcina si lactatie WITHANIA SO
MNIFERA (Ashwaganda) nIstoric utilizata in medicina ayurvedica, traditionala indi
ana adaptogen nComponenti activi alcaloizi (izopeletierine, anaferine) lactone stero
idice (withanolide, withaferine) saponine cu o grupare acil aditionala (sitoinozi
d VII si VIII) withanolide (sitoinozid IX si X) fier Mecanism de actiune Antiinfla
mator inhiba proteinele de faza acuta, inhiba ciclooxigenaza scade GAG in tes. d
e granulatie Antitumoral inhiba proliferarea celulelor tumorale (withaferina A)
Antistres inhiba CSR (sitoinozidele VII, VIII) scade nivelul seric al ureei, ac.
lactic Antioxidant SNC withaferina A stimuleaza superoxid dismutaza, catalaza,
glutation peroxidaza Imunomodulator scade chemotactismul macrofagelor inhiba IL-
1, TNF-alfa Hematopoietic stimuleaza proliferarea celulelor stem Tonic general,
ameliorarea disfunctiilor sexuale Efect SNC tranchilizant, depresor mediu SNC sti
muleaza acetilcolin esteraza, scade rec M2, creste rec M1 Sistem endocrin creste
T3, T4, stim activit. tiroidiana scade SOD, catalaza creste capacitatea antioxi
danta hepatica Sistem cardio-pulmonar hipotensor, bradicardic, stim. respiratia
efect pe ganglionii simpatici, centrii bulbari ECHINACEA (Echinacea angustifolia
) nIstoric
 cea mai cunoscuta si studiata planta pentru proprietatile ei imunostimulante. plan
ta originara din America detine un record impresionant in domeniul cercetarilor
de laborator si clinice. utilizata de amerindieni in scop medicinal, mai mult dec
at oricare alta planta. predomina in medicina inceputului de secol 20 in America
si este descoperita de europeni, care o utilizeaza pe scara larga incepand cu an
ul 1930. nConstituenti biochimici primari uleiuri esentiale, polizaharide, polia
cetilene, betaina, glicozide, seschiterpene si cariofilene, precum si cupru, fie
r, taninuri, proteine, acizi grasi si vitaminele A, C si E. cele mai importante
componente sunt polizaharidele cu molecula mare, in particular 2 identificate dr
ept benefice: inulina si arabinogalactina. Aceste polizaharide activeaza sistemu
l imun in diferite moduri: cresc productia de limfocite T si cresc activitatea c
elulelor natural killer. Cel mai bine demonstrat efect al echinacea a fost cel d
e stimulare a fagocitozei leucocitare. n Mecanism de actiune1.Efect imunostimula
nt: activarea fagocitozei si stimularea fibroblastilor promoveaza activarea si pro
liferarea limfocitelor T, creste nivelul neutrofilelor circulante, stimuleaza fa
gocitoza leucocitara, faciliteaza legarea anticorpilor si activitatea celulelor
natural killer;2.Efect antiinflamator inhiba ciclooxigenaza si 5-lipooxigenaza (Ec
hinacea angustifolia)3.Actiune medie bacteriostatica, antivirala (stimuleaza pro
ductia de interferon), antifungica4.Stimularea eliberarii citokinelor stimularea a
ctiunii citotoxice a macrofagelor impotriva celulelor tumorale si a microorganis
melor stimularea productiei macrofagice de TNF, IL1, IL-6, IL-10 si IFN-b5.Vindeca
rea ranilor inhibarea hialuronidazei tisulare si bacteriene, localizeaza infectia
si previne invazia agentilor patologici creste capacitatea fibroblasilor de a prod
uce tesut de neoformatie stimuleaza activitatea de fagocitoza la nivel plasmatic s
i tisular nIndicatii Indicatii comune: Raceala necomplicata Alte indicatii: Rani
si arsuri Psoriazis si eczema Infectii de tract urinar Predispozitia la infectii
Inflamatii ale cavitatii bucale si faringelui Eficacitatea plantei este crescut
a la indivizii cu depresie imuna usoara spre moderata . La subiectii sanatosi a fos
t observat un efect foarte slab sau absent. nStudii specifice:
 Studiu clinic: Dintre 4500 de pacienti cu afectiuni cutanate inflamatorii, inclu
zand psoriazis, 85% s-au vindecat prin aplicatii topice de echinacea salve (Wack
er & Hilbig, 1978). Studiu de laborator: Leucocitele umane, stimulate de extract
ul de echinacea, cresc fagocitarea celulelor micotice cu aproximativ 20-40% comp
arativ cu lotul de control. (Wagner and Proksch 1985) Studiu clinic: utilizarea
extractului de echinacea timp de 5 zile a condus la o crestere cu 50%-120% a fun
ctiilor sistemului imun (Jurcic, et al. 1989). Studiu clinic: extractul de echin
acea creste in mod semnificativ rezistenta la gripa si reduce semnificativ simpt
omatologia in caz de adenopatii, inflamatii ale mucoasei nazale si cefalee (Brau
nig, et al. 1992). Studiu clinic: dublu orb, efectuat timp de 8 saptamani pe un
lot de 109 subiecti a aratat o scadere a incidentei racelilor fata de grupul pla
cebo, la care s-a raportat o incidenta de 2 ori mai crescuta a infectiilor respir
atorii pronuntate, care necesitat concediu medical sau repaus la pat (Sch neberger,
1992). 3 studii clinice recente ajung la concluzia ca echinaceea pare a fi mai ef
icienta daca este administrata la primul semn de raceala, decat daca este luata
zilnic, preventiv (Melchart, et al. 1998, Brinkeborn et al., 1998, Hoheisel et a
l., 1997) . nContraindicatii si reactii adverse nContraindicatii:- Tuberculoza-
Leucemii- Colagenoze- Scleroza multiplaSIDA- HIVBoli autoimmune nReactii alergic
e: - la indivizii cu alergie cunoscuta la plantele din familia Asteraceae.(marga
rete, crizanteme) n Siguranta siguranta deosebita si este foarte bine tolerata d
e majoritatea populatiei. nu exista toxicitate documentata. in sarcina: eficace
si lipsita de efecte teratogene sau patologice (Gallo M, et al. Arch Intern Med
2000). nerecomandat la copiii mici Aceasta este o incercare de a face public cat
eva notiuni de medicina functionala. Cu siguranta sunt multe de adaugat, de acee
a astept comentariile la adresa de mail: razvan_const14@yahoo.com . De asemenea,
orice medic interesat de aceasta noua abordare ma poate contacta in vederea une
i colaborari stiintifice si nu numai. Dr. Razvan Constantinescu