Abordarea holistică a pacientului ce

necesită îngrijiri paliative în echipa

interdisciplinară
 Holism - de la holos, cuvînt grecesc, care
înseamnă tot, totul, plin
Conform dicţionarului român Holism înseamnă:
concepţie care interpretează teza ireductibilităţii
întregului la suma părţilor sale, socotind drept
factor integrator al lumii un principiu imaterial şi
incognoscibil

„Întregul este mai mult decît suma părţilor

componente”. (Aristotel)
 Definiţia abordării holistice ( după EURACT)

„grija privind persoana în integritate, în

contextul valorilor personale, credinţelor
familiale, tipul familiei, situaţia culturală şi socio-
ecologică în comunitatea largă, şi considerarea
programului terapeutic bazat pe evidenţe despre
cost şi beneficii”.
 Crezul care se află la baza terapiilor holistice este
acela că se poate ajunge la o stare de sănătate optimă –
obiectivul primordial al practicării medicinei holistice –
prin obținerea unui echilibru pe toate planurile.
Totodată, medicina holistică se bazează şi pe
convingerea că iubirea și capacitatea naturală a
organismului de autovindecare sunt cele mai puternice
energii capabile să restaureze starea de sănătate și
armonie.
  În medicina holistică sunt integrate atât terapii
convenționale, cât şi terapii alternative menite a
preveni și trata bolile. Concret, orice acţiune are
drept ţintă asigurarea unui
 flux liber al energiei prin corp, minte şi spirit. În
plus, medicina holistică cuprinde toate
modalitățile sigure și adecvate de diagnosticare
și tratament şi se axează pe educația pacientului
și pe participarea acestuia la procesul de
vindecare.
 Tratarea unei boli cu ajutorul medicinei holistice
este un proces extrem de complex în care reuşita
este condiţionată şi de existenţa unei empatii
între medic şi pacient. La elaborarea schemei de
tratament vor fi implicaţi, în funcţie de gravitatea
bolii, medici alopaţi, medici naturopaţi,
chiropracticieni şi homeopaţi.
 Termenul „îngrijiri paliative” se referă la
îngrijirea persoanelor care suferă de boli ce pun
în pericol viaţa, pentru care medicina actuală nu
a găsit tratament etiologic; este un model de
îngrijire axat nu doar pe dimensiunile medical-
somatice, ci şi pe cele sociale, psihologice şi
spirituale.
Este strâns asociat cu dezvoltarea serviciilor de
tip hospice, fiind un model de îngrijire care a
operat şi operează dincolo de limitele înguste ale
sistemului formal de sănătate,
 Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)
definește îngrijirea paliativă ca o abordare ce
îmbunătăţeşte calitatea vieţii pacienţilor şi
familiilor celor care se confruntă cu problemele
asociate cu boli ce pun în pericol viaţa; aceasta
se realizează prin prevenirea şi înlăturarea
suferinţei, pe calea identificării precoce, a
evaluării atente şi a tratării durerii, precum şi a
altor probleme de natură medicală, psihosocială
şi spirituală.
 Iată de ce o abordare strict medicală a stărilor
terminale (şi a îngrijirilor paliative) nu este
suficientă; pentru a înţelege şi caracteriza plenar
acest gen de îngrijire este necesar un demers
holistic, axat pe mai multe coordonate: medicale,
etice, psihologice, sociale şi spirituale - fiecare
dintre acestea cu un rol la fel de important pentru
a asigura calitatea vieţii acestor pacienţi.
 Modelul Bio-Psiho-Social (holistic) în practica
medicală
Majoritatea bolilor, fie somatice sau mentale,
sunt un fenomen biologic, psihologic şi social.
 Necesitate abordării integrale a bolnavului
paliativ
Medicul de familie (MF) trebuie:
 să stabilească situaţia familială a bolnavului
 să stabilească modul în care bolnavul mai poate
efectua activitatea profesională
 să stabilească modul în care boala afectează
poziţia socială a bolnavului
 Rolul pacientului în îngrijirile paliative
Dacă bolnavul nu este atras şi nu este învaţat
cum să participe la îngrijirea bolii sale, rezultatele
nu vor putea fi pe măsura posibilităţilor ... şi
aşteptărilor.
Pe lîngă tratamentul medicamentos mai este
necesară şi o susţinere psihologică şi socială a
bolnavului oncologic.
 Acceptarea destinului de bolnav oncologic
 Etape în acceptarea bolii oncologice:

Negarea Depresia
Furia Resemnarea (acceptarea)
Negocierea
 Reacţii posibile:

Şoc Deznădejde
Negare Furie
Aacceptare Tristeţe
 Acţiuni terapeutice ale medicului înainte şi la
momentul diagnosticului
Înainte de stabilirea diagnosticului
 Acţiuni orientate pe emoţiile pacientului

• întrebaţi-l care sunt sentimentele sale legate de

boală
• admiteţi incertitudinea
 Acţiuni orientate pe problemă

• sugeraţi măsuri paliative de tratament

simptomatic
• învaţaţi pacientul să controleze ciclul bolii
 Acţiuni terapeutice ale medicului la momentul
diagnosticului
Acţiuni orientate pe emoţiile pacientului
• aşteptaţi-vă la reacţii afective diferite
• investigaţi sentimentele pacientului
• asiguraţi pacientul că înţelegeţi reacţia sa emoţională
• discutaţi toate aspectele cu pacientul, oferindu-i întrega
atenţie
Acţiuni orientate pe problemă
• stabiliţi o vizită ulterioară, la scurt timp după
comunicarea diagnosticului
• evaluaţi nivelul de informaţie cerută de pacient
• discutaţi natura relaţiei medic-pacient
 Scopul final al îngrijirilor paliative este de a
ajunge la o acceptare a finalului letal în condiţii
de echilibru psihologic.
O.M.S. defineşte „moartea bună” („good
death”) ca desfăşurându-se în absenţa stresurilor
şi suferinţei suplimentare pentru pacient, familie,
cât şi pentru cei care acordă asistenţă acestora,
ţintind realizarea unui echilibru între dorinţele
pacientului şi ale familiei lui, pe de o parte, şi
standardele clinice, culturale şi etice, pe de altă
parte.
 Concluzii
Pacienţii aflaţi în stare terminală trebuie să
beneficieze de o îngrijire complexă,
multidisciplinară, adresată triadei trup-minte-suflet,
într-un context microsocial (familial) şi
macrosocial (instituţional) adecvat nevoilor
acestora. Doar abordarea holistică, în spiritul
medicinii integrative, oferită de îngrijirile paliative,
este de natură a realiza plenar acest deziderat. Doar
astfel suferinţa lor va putea fi ţinută sub control
până la inevitabilul final.
Mulțumesc!