Epidemiologia și

profilaxia bolilor infecţioase

Profesor
Sv. Cobîleanschi
MAXIMA SĂPTĂMÎNII
Sănătatea este o comoară
pe care puţini ştiu să o
preţuiască, deşi aproape
toţi se nasc cu ea
HIPPOC RATE

Perioada de viaţă:
460 – 370 î. Hr.
 REACTUALIZARE
 Definiți noțiunea de boală infecțioasă.
 După care criterii se clasifică bolile infecțioase ?
 Enumerați particularitățile bolilor infecțioase.
 Care maladii se numesc infecții nosocomiale (IN) ?
 Numiți sursele posibile de infecție în IN.
 Care măsuri stau la baza prevenirii infecțiilor
nosocomiale ?
 PLANUL TEMEI
1. Noţiune de epidemiologie, proces epidemic, focar
de infecţie.
2. Caracteristica factorilor (verigilor) procesului
epidemic.
3. Formele de manifestare a procesului epidemic.
4. Măsurile de neutralizare a sursei de infecţie.
5. Măsurile de întrerupere a mecanizmului de
transmitere a infecţiei.
6. Măsurile de mărire a nereceptivităţii populaţiei faţă
de bolile infecţioase.
 Actualitatea temei

 Epidemiologia este o știință

care se ocupă cu studiul
apariţiei, răspîndirii şi
persistenţei sau regresiunii
bolilor.
 Procesul epidemic reprezintă totalitatea
factorilor şi mecanizmelor implicate în
apariţia, extinderea şi evoluţia unei boli
infecţioase într-o populaţie (colectivitate).

 Focar de infecţie (epidemic) se numeşte

locul unde se află sursa de infecţie şi
teritoriul în jurul ei în limitele în care este
posibilă răspîndirea agenţilor patogeni.
 Focarulde infecție se consideră
existent pînă la dispariţia
complectă în el a agenţilor
patogeni ai infecţiei şi expirarea
termenului perioadei maximale
de incubaţie a bolii date, la
persoanele care au fost în
contact cu sursa de infecţie.
FACTORII PROCESULUI EPIDEMIC

MECA-
NISMUL ȘI ORGA-
SURSA DE
CĂILE DE NISMUL
INFECȚIE
TRANSMI- RECEPTIV
TERE
 Rezervorul de infecţie
 Rezervor de infecţie este considerat locul
unde agenţii patogeni există, trăiesc şi se
multiplică.

 Rezervorul de infecţie poate fi:

- animat (omul, animalul)
- inanimat (solul, apa).
 I. Sursa de infecţie
 Sursa de infecţie este organizmul viu (uman
sau animal) în care germenii se multiplică, se
acumulează, din care se elimină şi trec în
organismele receptive.
 Eliminarea agenţilor patogeni în mediul
extern se realizează la nivelul porţilor de
eliminare, care sunt reprezentate de diferite
căi naturale sau de leziunile determinate de
agentul patogen.
 Eliminarea agenţilor patogeni
depinde de mai mulţi factori
A. Perioada bolii –
 În perioada de incubaţie agenţii patogeni se
găsesc în adîncul ţesuturilor şi rar se elimină din
organismul sursei de infecţie. Numai în unele boli
infecţioase (holeră, HV, rubeolă, dizenterie)
agenţii patogeni încep să se elimine în mediul
ambiant din ultimile zile ale perioadei de incubaţie.
 Eliminarea maximală a agenţilor are loc în
perioada prodromală şi de stare a bolii.
 În unele boli eliminarea agenţilor poate continua şi
în perioada de convalescenţă.
 Eliminarea agenţilor patogeni
depinde de mai mulţi factori
B. Localizarea agenţilor patogeni în organism.
În dependenţă de organele şi sistemele afectate eliminarea
germinilor are loc prin:
 secreţii nazofaringiene, spută, secreţii bronşice în
infecţiile respiratorii (gripă, difterie, tusea convulsivă,
infecţie meningococică, etc.)
 salivă (rabie, oreion)
 materii fecale şi vărsături în infecţiile intestinale
digestive: (dizenterie, salmoneloze, holeră, HVA, etc).
 sînge (HVB, HVC, HVD, HIV, malarie, tifos exantimatic,
etc.)
 lapte matern (HIV, HVB), lapte animalier (burceloză,
tuberculoză)
 urina (febră tifoidă, leptospiroză)
Durata eliminării este variabilă şi reprezintă perioada de
contagiozitate.
 Sursa de infecţie
1. Omul bolnav cu forme tipice şi atipice de
boală, acute şi cronice și Omul purtător
de germeni (convalescent sau sănătos);
2. Animalul (bolnav sau purtător de
germeni);
3. Păsările (bolnave sau purtătoare de
germeni).
4. Insectele
 II. Mecanismul şi căile de
transmitere
Totalitatea de mijloace prin
intermediul cărora agentul
patogen se deplasează din
organismul infectat în
organismul receptiv.
 Mecanismul şi căile de transmitere
În dependenţă de localizarea primară a agentului
patogen în organism se deosebesc 4
mecanisme de transmitere:
1. fecal – oral (digestiv, enteral )
2. respirator (aerogen)
3. transmisibil / sanguin
4. de contact
Mecanismul de transmitere a infecţiei are 3 faze:
I – eliminarea agentului patogen din organismul
infectat;
II – aflarea în mediul ambiant;
III – pătrunderea în organismul sănătos.
Mmecanismul de transmitere
digestiv/fecal-oral
Mmecanismul de transmitere
aerian
 MECANISM
TRANSMISIBIL/SANGUIN

FACTORI INSECTE
HEMATOFAGE:
- PURICI
- ŢÎNŢARI
- CĂPUȘE
- PĂDUCHI
- TĂUNI
Mmecanismul de transmitere
prin contact
 Factori de transmitere

 Elementele mediului ambiant, care

favorizează trecerea agenţilor patogeni
dintr-un organism în altul, se numesc
factori de transmitere.
 Elementele mediului ambiant pot fi
reprezentate de: apă, aer, sol, obiecte
contaminate, mâini murdare
 Căile de transmitere
 Contactul direct (saliva, sînge, secreţii vaginale, spermă
etc)
 Contact indirect ( obiecte de menaj - veselă, lengerie,
jucării, rechizite etc)
 Aerogenă (aer, secreţii nazale, bronşice, salivă etc)
 Alimentară (produse alimentare)
 Hidrică (apa)
 Transmisibilă (prin vectori – insecte hematofage)
 Parenterală (instrumente medicale, ţesuturi, lichide
biologice, organe)
 Verticală (sînge, ape fetale, lapte matern)
Căile de transmitere
Căile de transmitere
 III. Masa (populaţia) receptivă

 Starea de receptivitate este a treia verigă a

procesului epidemic, care reprezintă
capacitatea organismului de a face sau nu
o boală infecţioasă.
 Receptivitatea la infecţie este influenţată de
mai mulţi factori: vîrstă, sex, rasă sau grup
etnic, statusul hormonal, alimentaţie şi stare
de nutriţie, stres, stare imunologică,
comportamente de risc, profesie, etc.
 Manifestările procesului
epidemic
 Sezonalitate – reprezintă creşterea
incidenţei morbidităţii în anumite anotimpuri
ale anului.
 Periodicitate – evoluţia epidemică
multianuală a unei boli infecţioase legată de
factori biologici şi sociali.
 Sporadicitate – apariţia unui număr redus
de cazuri de îmbolnăvire, dispersate în
spaţiu şi timp, fără legătură aparentă între
ele.
 Manifestările procesului
epidemiologic
 Epidemie – apariţia într-un teritoriu sau într-o
colectivitate a unui număr mare de cazuri de
boală (care depăşeşte de 3-10 ori
morbiditatea sporadică), într-un interval de
timp variabil (săptămîni – luni).
 Pandemie – este extinderea procesului
epidemic în populaţia unei arii geografice
întinse (ţară, continent sau nivel planetar)
într-un interval de timp durabil
(ani).Morbiditatea cuprinde >50% din
populaţie.
 Manifestările procesului
epidemiologic
 Boală endemică – boală care se
întîlneşte permanent la populaţia unei
regiuni date. (Malaria – Africa, Hepatita
virală - Moldova)
 Boală exotică – boală infecţioasă care în
ţara dată nu se întîlneşte şi apare ca
urmare a importării ei din alte ţări (pesta,
malaria, febra galbenă – pentru Moldova).
 Profilaxia bolilor infecţioase
1. Măsuri de prevenire, se realizează cu scop
de a preveni apariţia bolilor infecţioase.
2. Măsuri de combatere/antiepidemice, se
petrec în cazul apariţiei unei boli infecţioase şi
au ca scop stoparea răspîndirii acesteia.

 Măsurile de prevenire şi cele

antiepidemice sunt orientate spre
neutralizarea celor 3 verigi ale procesului
epidemic.
 Măsurile de prevenire
Măsuri generale :
 Controlul sanitar al aprovizionării cu apă a
instituţiilor publice şi caselor de locuit
 Controlul sanitar al instituţiilor de alimentaţie
publică, al instituţiilor de copii
 Lucrul de educaţie sanitară
 Călira organismului
 Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, trai, etc.
 Măsurile de prevenire
Faţă de sursa de infecţie:
 Triajul epidemiologic practicat în special în
colectivităţi de copii, tineri, care vizează
depistarea şi izolarea precoce, înainte de a intra
într-o colectivitate a suspecţilor şi bolnavilor
 Controlul medical la angajare şi controlul
periodic al personalului din sectoare speciale de
activitate
 Supravegherea activă a purtătorilor de germeni
 Măsurile de prevenire
Faţă de mecanismul şi căile de
transmitere:
 Dezinfecţia
 Deratizarea
 Dezinsecţia
Dezinfecția
 Dezinfecție include un complex de
măsuri orientate spre nimicirea
agenților patogeni de pe diferite obiecte
din mediul înconjurător.
 Se deosebește dezinfecție profilactică
și în foar, iar ce-a în focar poate fi
curentă și terminală.
Dezinfecția
 Metodilede dezinfecție:
 Mecanică
 Fizică
 Chimică
Reguli de utilizare a
substanţelor dezinfectante
 Aplicare sub formă de soluţii sau
emulsii
 Folosire în cantităţi suficiente
 Utilizarea anumitor concentraţii
 Respectarea timpului de acţiune
 Respectarea termenului de
valabilitate
 Tehnica securităţii
în lucrul cu substanţele dezinfectante

 Cu substanţele dezinfectante se lucrează în echipament

medical: bonetă, halat, mănuşi, mască, şorţ de muşama,
după necesitate ochelari, cizme de cauciuc.
 Substanţele dezinfectante se păstrează la un loc ferit de
bolnavi, în dulapuri și vase care se închid ermetic.
 Vasele cu substanţe dezinfectante se etichetează cu
indicarea denumirii substanţei chimice, concentraţiei,
termenului de valabilitate.
 În caz dacă substanţa dezinfectantă a nimerit pe piele ori
mucoase, locul se spală abundent cu apă curgătoare.
Deratizare
 Deratizare a include un complex de
măsuri orientate spre nimicirea
animalelor care pot servi ca surse de
infecție.
 Metodele:
 Mecanică
 Fizică
 Chimică
 Biologică
Dezinsecție
 Dezinsecția include un complex de
măsuri orientate spre nimicirea
insectelor care pot servi ca surse de
infecție.
 Metodele:
 Mecanică
 Fizică
 Chimică
 Biologică
 Genetică
Măsurile de prevenire
Măsurile de prevenire
 Măsurile de prevenire
III. Măsuri pentru protecţia masei receptive
 Profilaxia specifică –cuprinde măsuri de
imunizare activă cu vaccinuri vii, inactivate,
chimice, anatoxine şi măsuri de imunizare
pasivă cu imunoglobulinile standard,
imunoglobulinele umane specifice, seruri
imune.
 Imunizarea activă
 Vaccinele sunt produse biologice utilizate pentru
imunizarea artificială activă.
 Se deosebesc vaccine: vii, inactivate și chimice.
 Vaccinuri vii conțin microorganisme patogene
vii (bacterii, virusuri, richetsii) cu virulență
atenuată (artificial sau în condiții naturale) –
vaccine împotriva poliomielitei, rugeolei,
rubeolei, tuberculozei, oreionului, gripei,
brucelozei, antraxului, febrei galbene, pestei etc.
Formează o imunitate durabilă.
Imunizarea activă
Imunizarea activă
 Vaccinuri inactivate /omorîte care
conțin microorganisme patogene
inactivate, dar care și-au păstrat
proprietățile antigenice – vaccinuri
împotriva tusei convulsive, poliomielitei,
febrei tifoide, brucelozei, gripei, infecției
meningococice, holerei, infecției herpetice
etc.
Imunizarea activă
 Vaccinuri chimice – conțin numai
antigene specifice extrase adsorbite pe
substanțe chimice inofensive - vaccinuri
împotriva febrei tifoide și paratifoide, tusei
convulsive, tularemiei etc.
Anatoxinele
 Anatoxinele sunt toxine inactivate
care și-au păstrat proprietățile
antigenice și imunologice sub influența
formalinei sau temperaturii înalte.
 Anatoxină antidifterică, antibotulinică,
antitetanică, antistafilococică etc.
Imunizarea pasivă
Ser imun heterolog
(de cal) antitetanic
 Funcţiile personalului medical mediu
în organizarea vaccinărilor profilactice
 Recensămîntul păopulaţiei
 Transmiterea informaţiei despre persoanele noi-venite sau
plecate la registratura, inclusiv noi-născuţi;
 Darea de seamă lunară despre realizarea planului vaccionilor
profilactice, verificarea cu datele registraturii;
 Învitarea la timp la vaccinare;
 Patronajul activ al copiilor vaccinaţi cu vaccinuri omorîte şi
anatoxine peste 24 ore şi la 5-6 şi la 10-12 zi după vaccinarea
cu vaccine vii;
 Lucrul de educaţie cu părinţii despre necesitatea şi importanţa
vaccino-profilaxiei;
 Controlul prezenţei certificatelor de vaccinare, îndeplinirea lor.
REGULI GENERALE DE VACCINARE

 Se folosesc seringi de o singură folosinţă;

 După utilizare seringile se dezinfectează;
 Înainte de vaccinare atent se citeşte denumirea
de pe fiolă sau flacon, se verifică integritatea,
data vaalbilităţii;
 Persaonele care se vaccinează trebuie să ocupe
o poziţie culcată sau pe şezute (poate fi stare de
lipotemie).
Transportarea, păstrarea şi nimicirea
resturilor de vaccine
 Transportarea preparatelor vaccinale se face
respectînduse regulile ,,lanţului rece” în
termocontainere.
 Vaccinile se păstrează în frigidere la
temperatura +2, +80C, în cabinetul de
vaccinare rezervă pentru 24 ore. Frigiderul nu
trebuie să se găsească lîngă calorifer.
Asistenta medicală verifică t0 de 2 ori pe zi
(dimineaţa şi seara) şi înregistrează în
registru.
 Transportarea, păstrarea şi
nimicirea resturilor de vaccine
 Preparatele vaccinale nu se congelează, nu se păstrează
pe poliţile de pe uşă. Se interzice păstrarea produselor
alimentare în acest frigider.
 Resturile de vaccine inactivate (omorîte) nu se
dezinfectează.
 Resturile de vaccină împotriva tuberculozei, poliomelitei se
scufundă pe 60 min în sol 5% cloramină sau sol. 3% apă
oxigenată.
 Fiolile, flacoanele nefolosite se transmit la CSP. Resturile de
vaccine pot fi prelucrate prin autoclavare, ardere, ferbere,
dezinfecţie timp de 1 oră.
 Măsurile de combatere
(lupta în focar)
1. Depistarea bolnavilor şi a purtătorilor de germeni.
2. Izolarea bolnavilor infecţioşi şi a suspecţilor pe toată perioada bolii
şi perioada de contagiozitate.
3. Transportarea bolnavilor infecţioşi se va face cu transport sanitar,
care se va dezinfecta după fiecare bolnav.
4. Înregistrarea şi declararea cazurilor despre fiecare caz de boală la
CSP.
5. Depistarea şi supravegherea contactaţilor pe toată perioada
maximală de incubaţie
6. Măsuri de dezinfecţie, deratizare, dezinsecţie în focar.
7. Externarea din staţionar după însănătoşirea clinică şi examenul
bacteriologic repetat. Supravegherea dispanserică a
convalescenţilor.
8. Creşterea rezistenţei populaţiei receptive prin măsuri specifice şi
nespecifice
9. Educaţie sanitară.
Vă doresc să fiţi sănătoşi !

 Vă mulţumesc pentru atenţie!