Sunteți pe pagina 1din 9

Subiecte Psihologie Medicala 1. Enumerati parametrii ce definesc conceptul de boala.

Conceptul de boala un declin, scadere accentuata a performantelor individuale in domeniul profesional, social si familial al pacientului, dand senzatia de discomfort si alterand parametrii calitatii vietii individului. Parametrii care reprezinta conceptul de boala sunt urmatorii: Existenta unor semne si simptome ale bolii care alcatuiesc un tablou diferit de cel de normalitate O etapizare a bolii in mai multe faze: debut, perioada de stare, evolutie, prognostic, perioada de remisiune sau agravare. Tratamentul aplicat produce o remisiune a simptomelor fara a imbunatatii in mod clar indicatorii de calitate a vietii. Debutul bolii exprima aparitia primelor semne de boala. El poate fi de mai multe feluri: Debut acut, in care manifestarile clinice se instaleaza rapid dupa impactul ag. patogen. Acest debut este de mai multe feluri, in functie de intensitatea, toxicitatea si reactivitatea organismului: Debut subacut Debut insidious care se esaloneaza pe parcursul a catorva saptamani sau luni. Debut la nastere care se intalneste la persoanele cu handicap sau deficient cognitiva. Perioada de stare a bolii este influentata de mecanismele de adaptare ale persoanei. Abordarea pacientului incepe prin investigarea simptomelor clinice si ierarhizarea lor in functie de semnificatia pe care o acorda pacientul. Remisiunea bolii se poate produce dupa o perioada variabila de la actiunea factorului stresant si poate fi partiala sau totala. Restabilirea echilibrului functional se realizeaza prin mobilizarea mecanismelor de aparare ale persoanei.

2. Modelul bio-medical de definire a bolii repere. Modelul bio-medical are la baza o serie de postulate, cum ar fi:

Tulburarile sau bolile sunt produse de unul sau mai multe cauze: Agentul etiologic actioneaza prin modificari structurale (leziuni) sau alterari functionale. Patologia bolii se exprima printr-o serie de semne si simptome care variaza individual. Boala presupune o anumita desfasurare in timp, avand o evolutie si un prognostic Acesta este influentat de tratament.

3. Modelul bio-psiho-social de definire a bolii repere. Modelul bio-pshio-social priveste boala structurata pe mai multe nivele, incepand cu cel molecular si ajungand la cel social. Astfel, functiile psihice sunt influentate atat de planul somatic, cat si de factorii din mediul social. Boala nu rezulta direct prin modificarile biochimice, ci este rezultatul interactiunii unui complex de factori cauzali: moleculari, individuali, sociali. Modelul bio-psiho-social exprima imposibilitatea de a separa trairile si experientele subiective, relatate de catre pacient, de suferinta psihica si/sau somatica, observata de examinator in mod obiectiv.

4. Modelul psihologic al sanatatii si bolii. Modelul psihologic al sanatatii si bolii se bazeaza pe mai multe elemente, dintre care mentionam: Perceptia bolii, adica modul in care pacientul intelege riscul de a dezvolta boala respectiva Severitatea acesteia se refera la modul in care bolnavul intelege gravitatea si consecintele bolii. Barierele percepute exprima aprecierea consecintelor pozitive rezultate din adoptarea unor comportamente. Eficacitatea perceputa care arata gradul de reusita evaluat prin adoptarea unui comportament cu rol in orientarea si educarea persoanei.

Stimuli producatori se refera la influentele exterioare care intaresc comportamentul dorit.

5. Psiho-igiena si psiho-profilaxia. Tipuri de psiho-profilaxie. Psihoigiena reprezinta un ansamblu de masuri si mijloace destinate mentinerii si promovarii sanatatii mentale. Metodele de psihoigiena difera in functie de etapele vietii, de statutul profesional si nivelul socio-cultural al persoanei sau a grupului. Actiunile incadrate in psihoigiena sunt orientate de o parte catre mentinerea punctelor si proceselor psihice ale persoanei, iar pe de alta parte catre ambianta in care traieste, in special vizeaza relatiile profesionale si sociale. Un rol important in mentinerea sanatatii mentale revine psihoprofilaxiei primare, secundare si tertiare. Aceasta este definite printr-un ansamblu de masuri destinate prevenirii aparitei tulburarilor psihice sau evitarii recaderilor sau agravarilor tulburarilor psihice existente. Distingem trei tipuri de profilaxie: Primara care include actiuni si mijloace destinate sa impedice sau sa evite declansarea unor tulburari psihice. Secundara care include masuri necesare ameliorarii evolutiei tulburarilor psihice, prevenirea agravarilor si proceselor de cronicizare. Tertiara care se refera la masurile destinate pentru reducerea infirmitatilor, invaliditatii, reintegrarii si reinsertiei profesionale si sociale.

6. Alianta medic pacient ; relatia de transfer. Alianta medic pacient este o relatie interumana specifica si complexa in care apare un transfer emotional in dublu sens: Pe de o parte armonizeaza si umanizeaza relatia medic pacient. Pe de alta parte pot exista relatii de intelegere si empatie, incurajari din partea terapeutului si sperante din partea bolnavului.

Uneori se declanseaza conflicte de rol care sunt rezultatul rezistentei dezvoltate din partea unor pacienti fata de autoritatea medicului sau a sentimentelor contradictorii, asemenea stimei sau repulsiei existente la bolnavi. Acestea se pot modifica pe parcursul evolutiei bolii, in sensul ca la debutul unei boli grave pacientul este dependent fata de medic, iar mai

tarziu, cand afectiunea nu se amelioreaza, poate devein critic fata de eforturile si performantele medicale. Alteori apar dificultati de relationare din cauza pozitiei sociale a unor pacienti, comportamente dificile, in sensul ca acesta se opune efectuarii tratamentului sau are pretentii exagerate fata de medic, cerandu-i sa-l vindece, sa-i redea o sanatate impecabila. Unii bolnavi consuma timpul medicului in mod nejustificat si descriu acuze inexistente sau supradimensionate, sau doresc o multime de investigatii costisitoare care nu sunt utile. Relatia de transfer care se stabileste difera in functie de specialitatea medicala, de tipul de psihoterapie utilizata si de particularitatile personalitatii bolnavului. In majoritatea cazurilor, transferul este pozitiv, pacientul dezvolta sentimente de simpatie si incredere fata de medic. Unele persoane pot idealiza aceasta relatie, considerand terapeutul un magician, un salvator si pot trece la opusul ei in momentul aparitiei unor nemultumiri si deziluzii. Transferal devine negativ in conditiile in care aspiratiile si dorintele bolnavului sunt inlocuite cu o atitudine de suspiciune si antipatie. Alianta terapeutica are un rol deosebit in obtinerea angajamentului pacientului. Particularitatile relatiei terapeutice includ: atitudine pozitiva a medicului, stilul de comunicare direct si sincer, ascultarea atenta a plangerilor bolnavului, intelegerea reciproca, respectarea punctului de vedere al celuilalt, participarea pacientului la luarea unor decizii terapeutice, empatie si respectul reciproc. 7. Confidentialitate concept fundamental al practicii medicale. Confidentialitatea reprezinta un concept fundamental al practicii medicale, care in anumite circumstante poate sa nu fie respectata in totalitate. Acest principiu incurajeaza pacientul sa se adreseze medicului , sa-I dezvaluie informatii referitoare la viata, boala si eficienta tratamentului, exprima respectul pentru viata privata a bolnavului si inlatura discriminarea si stigmatizarea.

8. Etape ale relatiei medic pacient. Relatia medic pacient parcurge mai multe etape, din care amintim: Etapa de apel in care pacientul se prezinta la medic pt a-si exprima suferinta si a primi sprijinul adecvat si asteptat.

Etapa de obiectivare a relatiei terapeutice care presupune investigarea clinica si paraclinica in vederea stabilirii diagnosticului si a conduitei terapeutice. Etapa de personalizare a relatiei terapeutice in care se produce o maturizare a acesteia, o cunoastere a personalitatii bolnavului.

9. Principalele tipuri de pacient. Pacientul hiperexpresiv are tendinte demonstrative, se manifesta prin reactii emotionale, exagerate fata de boala, asemanatoare celor din copilarie, iar medicul ar trebui sa-l sustina, sa-l incurajeze pentru a-si adopta un nou stil de viata. Pacientul anxios are pretentii excesive, solicitari frecvente prin care spera sa obtina atentia cadrelor medicale, si foarte rar adopta o atitudine directa si de siguranta. Pacientul depresiv doreste sa fie sprijinit si incurajat in mod repetat si timp suficient pt a-si descrie suferintele bolii si necazurile vietii. Medicul se va adresa familiei pentru a explica nevoia suportului afectiv pt a comunica adecvat si a gasi solutii potrivite pt rezolvarea problemelor personale si inlaturarea emotiilor negative.

10.Complianta terapeutica definitie. Factori ce determina o prescriere medicala optima. Complianta terapeutica se refera la acordul pacientului in administrarea terapiei recomandate. Aderenta terapeutica implica colaborarea voluntara a pacientului, intelegerea necesitatii si obligativitatii tratamentului. Pacientul trebuie sa aiba un rol active si sa se integreze in relatia terapeutica si in parteneriatul stabilit cu medicul. Interactiunea clinica dintre medic si pacient depinde de convingerile si credintele bolnavului, care pot coincide sau nu cu ale medicului. In locul termenului de complianta se foloseste cel de concordanta, semnificand un schimb de opinii asupra efectuarii terapiei. In cadrul alinatei terapeutice, prescrierea medicatiei implica mai multi factori din care mentionam:

Incurajarea exprimarii opiniilor pacientului in privinta necesitatii tratamentului Discutarea parerilor medicului si a bolnavilor referitoare la problema respective Informarea pacientului asupra avantajelor si efectelor secundare ale medicatiei recomandate Implicarea bolnavului in deciziile terapeutice.

11.Parametrii de evaluare a angajamentului pacientului la tratament. Conceptul de angajament si principiile acestuia se aplica pe modelul interaciuniilor medic pacient in scopul evaluarii compliantei. Evaluarea angajamentului se face conform unei grile care include mai multi paramentrii: Prezenta la consultatiile programate Interactiunea medic- pacient Comunicarea eficienta Colaborarea in planul terapeutic Acordul si consimtamantul la terapie.

12.Factorii dependenti de pacient pt noncomplianta la tratament. Factorii care influenteaza noncomplianta la tratament sunt: A. Factori care depind de pacient: De natura cognitiva capacitatea de intelegere a diagnosticului si tratamentului. Mecanisme de coping si aparare ineficiente Modalitati eronate de conceptualizare a bolii Lipsa suportului familial, afectiv sau social Varsta pacientului in sensul ca batranii si copiii prezinta o complianta redusa.

13.Etapele de identificare a diagnosticului. Procesul de stabilire a diagnosticului unei tulburari psihice inregistreaza mai multe etape, dintre care mentionam: - identificarea acuzelor bolnavului si a simptomelor bolii - gruparea lor in sindroame dominante si recunoasterea tulburarii pshice. Aceste etape realizeaza o sectiune transversal a actului medical care se completeaza cu investigarea personalitatii si a vietii pacientului care reprezinta sectiunea longitudinala.

14.Tipuri de anamneza; avantaje si dezavantaje. Anamneza urmeaza doua directii principale fiind de doua feluri: Metodica, dirijata Narativa, nondirijata Prima metoda consta in adresarea unor intrebari precise in legatura cu aparitia si evolutia bolii. Metoda narativa permite bolnavului sa-si relateze suferinta sa, urmareste descrierea principalelor evenimente din viata sa si a modalitatilor de a face fata acestora.

15.Modele de relationare ale pacientului in cadrul relatiei medic pacient. Modul de participare a pacientului la relatia terapeutica influenteaza modelul de relationare care poate fi de mai multe feluri: Nonpaticipativ, intalnit in bolile somatice severe in care pacientul nu poate colabora cu medicul. Interogativ, in care pacientul nu poate intretine un dialog coerent, pune multe intrebari si nu prea intelege ce se intampla cu el. Paticipativ, in care se observa o dorinta de cooperare din partea bolnavului de intelegere si participare la tratament.

Cooperant, in care pacientul relateaza simptomele, iar medicul va evita aparitia unei relatii de dependenta si a unor sentimente de frustrare din partea bolnavului. Active, in care pacientul este constient de instalarea bolii, doreste sa fie tratat pt a se face bine. Interviul clinic nu constituie o discutie obisnuita, deoarece individul este angajat direct intr-o relatie de comunicare in mod constient sau inconstient, avand in vedere propriile interese. Intalnirea celor doi parteneri nu este neutral nici dpdv afectiv, nici dpdv social. Persoanele implicate pot coopera, pot sa se opuna, sa falsifice informatiile transmise etc. Acest tip de comunicare necesita experienta profesionala a investigatilor manifestata la urmatoarele 2 niveluri:

Nivelul tehnicilor care se refera la formularea si adresarea intrebarilor, abordarea tactica si altele Nivelul comportamentelor care implica capacitatea de observare, autocontrolul reactiilor, flexibilitatea atitudinilor, cresterea adaptabilitatii. in aceasta relatie duala, psihologul sau medicul angajat intr-o conversatie clinica, induce celeilalte persoane emotii, ganduri, comportamente.

16.Transfer si contra-transfer in relatia medic pacient. Transferul desemneaza procesul de actualitate in cadrul unei relatii intersubiective a unor modalitati relationale inconstiente si care-si au originea in istoria persoana a individului. Contra-transferul include ansamblul reactiilor inconstiente ale medicului fata de pacientul sau si se manifesta in doua sensuri: Unul se refera la reactiile inconstiente alea clinicianului, care-si au originea in problemele sale personale. Altul implica reactiile induse de pacient clinicianului, care-i permit sa-l inteleaga mai bine.