1.1.

ANAMNEZA în neurologie, poate mai mult ca în alte specialităţi, istoricul bolii şi antecedentele
pacientului ne pot orienta în diagnostic. Secretul unei anamneze corecte este acela de a ne transforma
în buni ascultători. Este important să ne ferim şi de prezumpţia că, fiind într-un serviciu de neurologie,
pacientul trebuie obligatoriu să aibă o suferinţă neurologică. Pentru un examen neurologic complet,
pacientul trebuie să fie treaz, conştient, cooperant, într-o cameră liniştită, bine iluminată, încălzită
corespunzător, cu posibilitatea de a fi dezbrăcat (păstrându-i intimitatea). Pacientul trebuie examinat
complet, deoarece putem găsi semne neurologice la care nu ne aşteptăm şi care pot contribui la
diagnostic. Anamneza cuprinde mai multe etape: S Datele personale ale pacientului: vârsta, ocupaţia,
dacă este dreptaci sau stângaci (emisfera stângă coordonează limbajul la toţi dreptacii şi la 70% dintre
stângaci sau ambidextrii). s Motivele internării. S Antecedente personale. S Antecedente familiale. ■s
Condiţii de viaţă şi de muncă. S Istoricul bolii. Pacientul trebuie lăsat să se exprime singur (pe cât posibil,
dacă nu are tulburări de limbaj sau de exprimare), să descrie simptomele cu propriile cuvinte şi cu cât
mai multe amănunte posibil, dar fără a se pierde în detalii exhaustive. Ca urmare, după identificarea
simptomelor, trebuie să clarificăm din timpul anamnezei următoarele aspecte: S De când s-a instalat
simptomatologia şi care a fost modul de apariţie (brutal sau gradat) şi evoluţia acesteia: există
progresivitate sau nu? s Dacă simptomele apar cu intermitenţă, cât durează acuzele şi care este
frecvenţa de apariţie sau dacă sunt stabile şi constante în timp Existenţa altor simptome asociate
principalelor acuze S Factori care precipită sau ameliorează simptomele S Ce investigaţii s-au efectuat
până la momentul actual v'' Ce tratamente a mai urmat şi cu ce efect asupra simptomelor prezentate în
ceea ce priveşte antecendentele personale, este de preferat să ne bazăm, pe cât posibil pe documente
medicale anterioare care să ateste diferitele afecţiuni declarate de pacient. Este important să
cunoaştem medicamentele pe care le lua pacientul până în momentul prezentării la medic, pentru toate
afecţiunile declarate, precum şi dozele administrate. Antecedentele familiale trebuie atent căutate, mai