Sunteți pe pagina 1din 13

METODOLOGIA

TESTĂRII DE
EFORT
Pop Codruța Teodora
• Testarea de efort utilizată inițial a fost nestandardizată și
consta în reproducerea, prin mers, a condițiilor care produceau
simptome bolnavilor (angină pectorală de efort). Ulterior,
pentru o mai buna urmărire și interpretare a efortului s-au
introdus testele semistandardizate (scărița Master) și
standardizate.
• Testarea standardizată utilizează efortul maximal limitat de
simptome, bolnavul este încurajat să presteze efort până la
frecvența cardiacă maximală, dar efortul va fi oprit când
apar simptome precum durerea toracică, dispneea sau scăderea
tensională.
• Frecvența cardiacă maximală se măsoară: F.C. max = 220-
vârsta (la bărbați) și F.C. Max = 210-vârsta (la femei)
• Se utilizează și teste de efort submaximal (70-80% din F.C.
max) la pacienții cu sindrom coronarian si la pacienții cu
insuficiență cardiacă.
Clasificarea testelor de efort
• Testele maximale limitate de simptome sunt cel mai des
folosite și la ele ne referim în mod curent când vorbim de
testarea efortului a bolnavilor cardiovasculari. Ele sunt:
• 1. Teste progresive (în trepte) Efortul va fi prestat în trepte de
2-3 minute timp în care se consideră că se ajunge la „steady
state” (echilibru între consumul și aportul de oxigen). Cel mai
frecvent ultilizate in diagnosticul și evaluarea pacienților cu
cardiopatie ischemică.
• 2. Teste „ramp” Utilizează creșterea continuu progresivă a
efortului, ce se realizează în intervale de 30 sec– 1min timp în
care nu se poate ajunge la „steady state”, bolnavii contractând
o datorie importantă de oxigen.
• Durata: Durata unui test „ramp” este de 6-8 min (pacienți cu
performață cardiacă scăzută) iar a unui test în trepte de 10-16.
Aparate folosite în realizarea
testelor de efort

CICLOERGOMETRU COVOR RULANT


Cicloergometrul
• Are avantajul indiscutabil al relativei imobilități a toracelui, ceea
ce permite înregistrări mai acurate ale electrocardiogramei și ale
tensiunii arteriale.
• Poate fi mai usor cuplat cu alte mijloace de detectare a ischemiei
sau a modificărilor de performanță cardiacă în afara
electrocardiogramei (scintigrafie, ecografie)
• Dezavantajele derivă din imposibilitatea de pedalare la un
procent semnificativ al bolnavilor, de aproximatic 10-20%, dar și
faptul că VO2 depinde nu numai de intensitatea la care se
prestează efortul , ci și la greutatea corporală a pacientului.
Covorul rulant

• Are avantajul simplității, poate fi utilizat de aproape toți


bolnavii supuși testării de efort, iar consumul de oxigen nu
depinde de greutatea corporală.
• Marele dezavantaj al covorului rulant este însă acela că,
datorită tendinței de dezechilibrare sau oboselii, un procent
semnificativ al bolnavilor utilizează barele laterale sau bara
frontală, ceea ce face ca intensitatea efortului prestat să fie
mult mai redusă decât cea care corespunde înclinației sau
vitezei bandei rulante.
Principii generale ale efectuării
testelor de efort
• Testarea va fi efectuată între orele 9-12;
• Testarea trebuie efectuată la distanță de 2-3 ore de la ultima
masă (de regulă micul dejun);
• Nu este permis consumul de alcool înaintea testelor;
• Nu este permis fumatul cu o oră înainte de efort;
• Testele vor fi efectuate fără medicație;
• Testele vor fi precedate de o electrocardiogramă în 12 deviații
care se va repeta la fiecare treaptă de efort în ultimele 15
secunde ale acesteia;
• În primele 3 minute după finalul testelor se va realiza o
electrocardiogramă clasică pentru a depista eventualele
modificări;
• Sistemele wireless care permit „detașarea” pacientului de la fire
au acuratețe mai mare deoarece aparatul nu mai suferă mișcări
și vibrații pe percursul efortului;
• Se va înregistra tensiunea arterială înainte de efort, în timpul
efortului și după efort;
• Se vor lua în considerare simptome precum: durerea toracică de
internsitate medie-mare (mai mare sau egală cu 3), dispnee,
amețeli, transpirație, paloare etc. unele dintre ele obligând
oprirea efortului.
• În încăpere sau în imediata apropiere trebuie să fie prevăzut un
defibrilator cardiac pentru resuscitare și medicație esențială
pentru situațiile de urgență.
Protocol pentru utilizarea
cicloergometrului
• În majoritatea cazurilor se utilizează trepte de 25ws intensitate și 3
minute durată. Încălzirea de câteva minute pe bicicletă, fără
sarcină, nu este necesară dar poate fi utilă la pacienții care nu
obișnuiesc să meragă cu bicicleta.
• Testul va începe cu treapta de 25ws, crescând progresiv pe fiecare
treaptă până la atingerea frecvenței cardiace maximale teoretice
sau până la apariția modificărilor ECG sau a simptomelor.
• Când testarea se face exclusiv pentru stabilirea capacității de efort,
respectiv consumul maximal de oxigen (VO2 Max) se pot utiliza
teste de tip „ramp, unde creșterea se realizează la fiecare minut cu
10-20 ws.
• În general un test de efort durează între 9-15 minute.
Interpretarea testului de efort

• Testul de efort poate fi:


• 1) Negativ - fără semne de cardiopatie ischemică
• 2) Pozitiv - cu semne de cardiopatie ischemică
• 3) Neconcludent – nu atinge obiectivele propuse
Contraindicații pentru testele de
efort
• Contraindicațiile testelor de efort pot fi:
• 1) Absolute: infarct miocardic acut în primele două zile, angină
instabilă high-risk, aritmii necontrolate simptomatice cu
repercursiuni hemodinamice, endocardită bacteriană, stenoză
aortică severă, insuficiență cardiacă decompensată,
tromboembolism pulmonar acut, afecțiuni noncardiace care pot
afecta performața de efort sau care pot fi agravate de efort
(infecții), miocardite sau pericardite acute, dizabilitate fizică
care poate avea repercursiuni asupra siguranței testului, absența
consimțământului bolnavului.
• 2) Relative: TAS repaus > 190mmHg, stenoză de „left main”,
boli valvulare stenotice moderate, tulburări hidroelectrolitice,
tahiaritmii sau bradiaritmii ce nu contraindică absolut efectuarea
testului, fibrilație atrială fără control adecvat asupta funcției
ventriculare, cardiomiopatie hipertrofică, tulburări mentale care
împiedică subiectul să coopereze, bloc AV de grad înalt.
Indicații pentru testele de efort
1)Diagnosticul bolilor cardiovasculare: cardiopatia ischemică, alte
boli cardiovasculare (aritmii, insuficiență cardiacă, HTA)

2)Evaluarea bolilor cardiovasculare: cardiopatia ischemică, toate


celelalte boli cardiovasculare.

3)Evaluarea subiecților asimptomatici: diabetici, sindrom


metabolic, cu factori de risc multipli, B > 40 ani, F > 50 ani, care
doresc să presteze activitate fizică riguroasă sau au profesiuni cu
risc asupra siguranței publice.

Testarea de efort, formal, în scop diagnostic sau de evaluare, ar


trebui aplicată tuturor bolnavilor cardio-vasculari.

S-ar putea să vă placă și