Cercetare în nursing

METODE DE CERCETARE

OBSERVAŢIA.
OBSERVAȚIA STIINȚIFICĂ. OBSERVAȚIA CLINICĂ

Observatia reprezintă, după cum arăta Claude Bernard, una din etapele cele mai
importante ale cercetării stiintifice. De obicei, cercetătorul face mai întâi o observatie,
adică observă ceva. Apoi emite o ipoteză si apoi, dacă poate, îsi verifică ipoteza printr-un
experiment. Si nu trebuie uitat că, datorită variabilitătii si complexitătii fenomenelor,
practica medicală este, de fapt, o cercetare stiintifică aplicativă. Adică pacientii se
deosebesc foarte mult între ei si ceea ce este valabil la un pacient nu este neapărat valabil
si la alt pacient. De aceea, asistentul medical trebuie să efectueze o observatie foarte
atentă a pacientului, să descopere particularitătile sale, sa emită un diagnostic de nursing
concludent pe baza căruia să conceapă un plan de nursing eficient.
Observatia face parte din comportamentul orientat al fiintei umane, care solicitat de
foarte multe informatii dint toate partile isi indreapta atentia spre anumite surse de
informatii care ii atrag in mod deosebit atentia. Observatia este, in acelasi timp, un mijloc
de aparare, dar si mijloc de recunoastere a valorii sursei respective.
De aceea asistentul medical acorda o atentie deosebita pacientului si mai ales
particularitatilor sale, care reprezinta o inepuizabila sursa de informatii pentru diagnostic
si tratament.
1. Definiţie
Termenul de „observaţie“ (lat. observatio, acţiunea de observare, de supraveghere, de
a nu pierde din ochi) are sensuri multiple (de cercetare empirică, de spionare, primă etapă
a cercetării de teren etc.), fapt pentru care credem că o încercare de definire a observaţiei
nu ar fi nejustificată.
Observatia ca metoda de cercetare consta in urmarirea intentionata si
inregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari comportamentale ale
 Cercetare în nursing

individului/grupului ca si a contextului situational al comportamentului. Este una

dintre cele mai vechi metode de cercetare.
Observatia reprezintă forma cea mai elementară a cunoasterii, deoarece ea este foma
cea mai simplă si mai directă a contactului cu lumea înconjurătoare. De aceea, la baza
simtului clinic, despre care se vorbeste atât de mult în medicină, se află, de fapt,
observatia atentă a bolnavului.

2. Tipuri de observaţie
Criterii de clasificare a observaţiei:
- gradul de structurare
- nivelul de implicare a cercetătorului
- durata observaţiei.

A.Observaţia ştiinţifică,
- urmăreşte să dea o semnificaţie lucrurilor şi proceselor percepute, să verifice
ipotezele spre a identifica o regularitate, o lege de producere a lor .
- presupune cu necesitate scopul cunoaşterii, planificarea, desfăşurarea după
reguli bine stabilite şi îndelung verificate.
- observaţia structurată, participativă,
- observaţia eşantionată (time sampling), relativ comodă, putându-se aplica fără
perturbarea comportamentului celor studiaţi. Există posibilitatea aplicării acestei metode
fără ca cei studiaţi să fie avertizaţi; procedeul implică anumite riscuri: observatorul, odată
deconspirat, pierde total încrederea celor în mijlocul cărora efectuează studiul..

B) Observaţia neştiinţifică , spontană nu este organizată, nu este riguroasă, nu

urmăreşte aspecte precise ale persoanei sau fenomenului.

3. Condiţii
 Cercetare în nursing

Observatia presupune un observator, care în cazul nostru este asistentul medical, un

subiect de observat, care in cazul nostru este reprezentat de bolnav, o clasă de fenomene,
care în cazul nostru este reprezentată de patologia umană si, în sfârsit, niste cunostinte
anterioare privind fenomenele respective, care în cazul nostru sunt reprezentate de
cunostintele asistentului medical privind patologia umană.
Primele informatii privind tipul constitutional, atitudinea, fizionomia, pielea, ochii, si
comportamentul bolnavului sunt obtinute prin intermediul observatiei, observatia fiind cea
mai simplă, cea mai usoară si cea mai la îndemână metodă de culegere a informatiilor de
la bolnav.
Observatia clinica, bazata pe niste cunostinte din ce in ce mai profunde a devenit azi
tot mai utila si mai eficace. Cu toata dezvoltarea impetuasa a investigatiilor paraclinice,
care pot aduce informatii extrem de pretioase, diagnosticul a continuat sa ramana si astazi
o operatie bazata pe o observatie foarte atenta si abia apoi pe utilizarea celorlalte mijloace
de investigare a bolnavului. De aceea pentru asistentul medical observatia si comunicarea
cu pacientul jaoca un rol foarte important.
Observatia ramane elementul primordial de baza pe care il foloseste asistenta
medicala pe parcursul activitatii.
Observatia presupune: o capacitate intelectuala deosebita de a sesiza prin intermediul
simturilor, detaliile lumii exterioare (diferite detalii).
Pentru a fi eficace, observatia trebuie facuta cu multa atentie, asistenta medicala
trebuie sa-si dezvolte spiritul de observatie, trebuie deci, pe cat posibil, sa faca abstractie
de propriile preocupari si sa se concentreze asupra pacientului si asupra a tot ceea ce-l
inconjoara.
Cadrul conceptual al nevoilor fundamentale constituie o grila de observatie sistemica
si practica. Aceasta grila cu cele 14 nevoi ale pacientului din punct de vedere bio-psiho-
social, cultural, spiritual – permite observarea pacientului ca un tot – adica de a avea o
viziune holistica asupra persoanei. Presupune, de asemenea, depistarea surselor de
dificultate care sunt cauza dependentei pacientului.
 Cercetare în nursing

Observatia pacientului se desfasoara contiunuu, atat pe durata interviului, cat si in

cursul examenului fizic al pacientului.
Examenul fizic poate avea loc inainte de anamneza, in cursul acesteia sau dupa
finalizarea discutiei cu pacientul. Aceasta ultima modalitate este preferabila. Finalizarea
interviului asigura aflarea tuturor informatiilor relevante pentru actuala stare de sanatate a
pacientului si, in consecinta, permite efectuarea unui examen clinic avizat si atent asupra
potentialelor probleme anticipate.
Examenul obiectiv implica observarea continuua si participarea activa a tuturor
simturilor examinatorului.
Vazul ne permite identificarea prin inspectie a culorii tegumentelor si mucoaselor, e
eventualelor deformari sau deficiente ale diverselor aparate si sisteme, a protezelor
existente, precum si observarea mimicii pacientului. Reactia nonverbala poate constitui
uneori o masura fidela a gradului de anxietate sau a anumitor aspecte psihologice ale
personalitatii celui examinat.
Mirosul ne permite identificarea in timpul discutiei si examenului obiectiv a unor
mirosuri anormale, sugestive pentru anumite suferinte ale pacientului (halena fetida a
respiratiei la cei cu supuratii pulmonare, mirosul de acetona in cazul pacientilor aflati in
cetoza diabetica, halena uremica la pacientii cu insuficienta renala etc.)
Auzul ne ofera informatii directe (nemijlocite) pe parcursul inteviului si examenului
fizic sau mijlocite de stetoscop (ascultatie) in cadrul examnului obiectiv al pacientului.
Acest simt ne permite identificarea reactiilor verbale ale pacientului, comunicarea cu
acesta, contribuie la schitarea profilului psihologic al pacientului (reactia la suferinta,
stereotipii in exprimare, moduri particulare de reactie). Tot el ne permite si identificarea
anumitor date patologice care ne orienteaza spre o anumita suferinta medicala (respiratia
suieratoare, dificila, cu expir prelungit si zgomotos a astmaticului, disfonia cu voce
ragusita sau bitonala la pacientii cu suferinte laringiene, neregularitatea zgomotelor
cardiace sau a pulsului auzita la masurarea tensiunii arteriale pentru pacientii cu tulburari
de ritm sau de conducere cardiaca etc.)
 Cercetare în nursing

Simtul tactil ne permite identificarea (prin atingere si palpare in cursul examenului

fizic) caracterelor anumitor zone cu modificari patologice.
Realizarea examenului fizic implica si utilizarea unor instrumente medicale
specifice: metru, cantar, termometru, tensiometru, stetoscop, diferite aparate de
monitorizare. Toate aceste explorari instrumentale, simple sau sofisticate, „prelungesc”
simturile examinatorului si completeaza examenul fizic, oferind informatii medicale
obiective suplimentare asupra starii de sanatate actuale ale pacientului.
Observarea modului de comportament este foarte importantă. Asistentul medical
trebuie să observe nu numai modul în care pacientul se comportă în timpul consultatiei, ci
si cum se comportă în familie, cu colegii,cu prietenii etc. Pentru că se stie că modul de
comportament poate avea influente asupra organismului.
Observatia atentă a bolnavului poate confirma autenticitatea simptomelor acuzate de
bolnav. De multe ori intensitatea unei colici poate fi citită pe fata bolnavului. Dar nu
numai durerea, ci si astenia si ameteala pot fi observate într-o oarecare măsură pe fata
obosită si apatică sau palidă si anxioasă.
Aceeasi observatie atenta este necesara si in cazul unui bolnav care acuza o durere
precordiala. Deoarece, pe langa durerea pe care o acuza, bolnavul mai poate prezenta
paloare, transpiratii reci, agitatie neuropsihica, sau, dimpotriva, o stare de imobilizare, un
facies de groaza, asa cum se intampla in infarctul miocardic, care pune in pericol iminent
viata bolnavului.
De aceea observatia care începe încă de la primul contact cu bolnavul, trebuie să
continue în tot cursul investigatiilor si chiar după stabilirea diagnosticului în timpul
tratamentului până la completa însănătosire a bolnavului. Bolnavul trebuie supus
observatiei încă înainte de a acuza un simptom. Apoi, el trebuie observat în continuare din
momentul în care începe să acuze anumite simptome subiective. Asistentul medical
trebuie să observe modul în care le expune, atitudinea, faciesul, culoarea pielii, mimica,
gradul de suferintă pe care îl inspiră, tonul cu care vorbeste, modul în care poate să-si
expună suferintele, miscările de care sunt întovărăsite, dacă acuză o durere mai precis sau
mai vag localizată. Inca din aceasta faza, numai prin simpla observatie a bolnavului,
 Cercetare în nursing

asistentul medical isi poate face o idee despre gravitatea cazului. Pentru că un bolnav în
stare de soc, spre exemplu, a cărui viată este în pericol,va avea o fată mai palidă, va fi
adinamic, va avea o voce mai scăzută si îsi va expune mai greu suferintele decât un
bolnav cu o stare generală mai bună, care nu este în soc.
Observatia nu trebuie să se termine nici după stabilirea planului de îngrijire, pentru
că, în functie de aparitia sau disparitia unor simptome, acesta poate fi modificat sau
completat. Asa spre exemplu, la un bolnav cu diagnostic de ulcer duodenal poate apare o
melena sau o hematemeza care sa necesite modificarea tratamentului, impunand
interventia chirurgicala. Apoi trebuie observat raspunsul bolnavului la tratament s.a.
Dar asistentul medical nu trebuie să observe numai bolnavul. Spre deosebire de
ceilalti specialisti el poate observa si familia, starea de sănătate a celorlalti membri din
familie, nivelul economic, starea de igienă, atmosfera afectivă din familie si eventualele
conflicte. De asemenea, el poate observa mediul de muncă si colectivitatea în care
locuieste bolnavul, cu toate problemele lor.
De aceea, asistentul medical trebuie să pună în joc toate resursele sale, toate simturile
si toate calitătile sale, să fie un fin observator pentru a efectua o observatie cât mai atentă
si mai profundă a bolnavului si a mediului său de viată si de muncă.