CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE “RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE TERAPEUTICE

CERCETAREA ÎN
NURSING ŞI
NURSING-UL BAZAT
PE DOVEZI.
Prepeliţa Inna
Profesor la disciplina
Asistenţa medicală primară cu Nursing
comunitar şi îngrijiri la domiciliu
CERCETARE IN NURSING
CE SE ÎNŢELEGE PRIN CERCETARE?
După Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, termenul cercetare se traduce drept un studiu
amănunţit, efectuat în mod sistematic, cu scopul de a cunoaşte ceva.
Este sinonim cu investigaţie.
Există și o lege care se referă în mod strict la activitatea de cercetare-dezvoltare, și anume Legea nr.
324/2003, privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, ce cuprinde cercetarea
fundamentală, cercetarea aplicativă, dezvoltarea tehnologică şi inovarea.

Istoric
Primele nurse au studiat in institutiile religioase tehnicile de ingrijire a pacientului; nu existau
tehnici standard, de baza.
Nursingul a evoluat constant in perioada cuprinsă intre realizările lui Florence Nightingale şi
achiziţiile caştigate de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Cercetarea poate fi descrisă ca:

 o căutare a cunoaşterii şi în alegerea lucrurilor,

 o experienţă interesantă şi, câteodată, utilă,

 un proces de calificare, o carieră, un stil de viaţă,

 un proces esenţial pentru asigurarea succesului comercial,

 un mod de îmbunătăţire a calităţii vieţii, un impuls de satisfacere a ego-ului,

 justificarea alocării de fonduri pentru un departament,

 justificarea funcţionării un departament

Cercetarea ştiinţifică ar putea fi definită ca un proces de lărgire a cunoştinţelor, realizat printr-o

atentă şi obiectivă observare, investigare şi experimentare, având ca ţintă descoperirea sau
interpretarea unor noi informaţii.

CERCETAREA are trei DIVIZIUNI principale:

(i) cercetare ştiinţifică fundamentală,

(ii) cercetare ştiinţifică aplicată,

(iii) dezvoltare tehnologică şi transfer tehnologic.

CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ FUNDAMENTALĂ

Acest tip de cercetare reprezintă căutarea, producerea şi promovarea cunoaşterii şi cunoştinţelor
ştiinţifice fundamentale.
Cercetarea ştiinţifică fundamentală cuprinde:
(i) cercetări principale, sunt pe termen lung (ce poate dura, de exemplu, chiar 8 ani), de importanţă
majoră, de anvergură, în direcţii mari de cercetare recunoscute de comunitatea ştiinţifică
 internaţională, ce cuprind forţe umane şi mijloace materiale importante, cu tradiţie, rezultate şi
obiective majore.

(ii) cercetări formative, sunt pe termen mediu (poate dura 4 ani), direcţionate către educaţie,
învăţământ şi formarea cadrelor.

(iii) cercetări multidisciplinare, sunt pe termen mediu sau scurt (de exemplu, 2 ani), de interes
comun, având obiective comune, ce implică două sau mai multe domenii, arii, câmpuri,
direcţii, teme sau probleme de cercetare.

(iv) cercetări speciale, sunt pe termen scurt, cu un grad de risc înalt, ce se ocupă de probleme
ştiinţifice particulare.

CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ APLICATĂ

Reprezintă înglobarea cunoştinţelor ştiinţifice fundamentale şi a cunoştinţelor empirice într-un
produs finit, proces sau serviciu, ce pot avea, în principiu, valoare pe piaţă.
Este activitatea destinată utilizării cunoştinţelor ştiinţifice pentru perfecţionarea sau realizarea de noi
produse, tehnologii şi/sau servicii.

DEZVOLTAREA TEHNOLOGICĂ
Reprezintă aducerea produsului finit (procesului sau serviciului) obţinut de cercetarea aplicată,
direct sau prin transfer tehnologic, la nivelul intrării în producţie pentru a deveni produs,
proces sau serviciu cu valoare pe piaţa de desfacere.

Dezvoltarea tehnologică cuprinde:

a. cercetarea precompetitivă, activitate orientată spre transformarea rezultatelor cercetării aplicative
în planuri, scheme sau documentaţii pentru noi produse, procese ori servicii, incluzând
fabricarea modelului experimental şi a prototipului, care nu pot fi utilizate în scopuri
comerciale;

b. cercetarea competitivă, activitate orientată spre transformarea rezultatelor cercetării

precompetitive în produse, procese şi servicii, ce pot răspunde, în mod direct, cererii pieţei,
incluzând şi activităţile de inginerie a sistemelor, de inginerie şi proiectare tehnologică.

INOVAREA
Reprezintă activitate orientată către generarea, asimilarea şi valorificarea rezultatelor cercetării-
dezvoltării în sfera economică şi socială.
Inovarea de produs reprezintă introducerea în circuitul economic a unui produs nou sau cu unele
caracteristici îmbunătăţite în mod semnificativ, astfel încât să se ofere consumatorului servicii
noi sau îmbunătăţite.

Inovarea tehnologică reprezintă, în schimb, introducerea în circuitul economic a unui proces sau a
unei tehnologii, ori ameliorarea semnificativă a celor existente, inclusiv îmbunătăţirea
metodelor de gestiune şi organizare a muncii.
În disciplinele medicale datele obţinute prin cercetare ştiinţifică pot fi utilizate pentru:

• a elucida anumite aspecte din etiologia unei anumite boli,

• a identifica persoanele predispuse unui anumit risc de îmbolnăvire,

• a determina nevoile unui anumit grup populaţional,

• a stimula interesul public într-o anumită problemă de sănătate publică,

• a evalua eficienţa unui program de sănătate în curs de desfăşurare,

• a evalua acurateţea ştiinţifică a unui articol sau comunicări.

MODALITĂŢI ŞI PROCEDEE FOLOSITE ÎN CERCETARE

1. analogia – observarea de asemănări între problema de rezolvat şi o altă problemă a cărei
soluţionare este cunoscută;

2. generalizarea – când o problemă este complexă (stufoasă), se poate schiţa o versiune

simplificată, care să cuprindă datele ei esenţiale;

3. împărţirea – dividerea problemei într-o serie de sub-probleme, mai ușor abordabile;

4. adunarea – o problemă dificilă poate fi uşurată prin adăugarea unei componente (sub-
5. problemă);

6. scăderea – îndepărtarea unor componente din problema originală. Acest procedeu este folosit în
simulări.

7. inversarea – privirea dintr-un punct de vedere opus. În loc de când vine trenul acesta în gară?,
când vine gara la acest tren?

8. restructurarea – în studiile clinice, nu se întreabă dacă un tratament anumit vindecă boala, ci

dacă lipsa tratamentului determină absenţa vindecării.

9. metoda lui Tertullus – se presupune că nu există o soluţie şi se încearcă dovedirea acestui lucru.

ETAPELE CERCETĂRII
Procesul de cercetare cuprinde (după Anthony Giddens), mai multe trepte distincte, care încep din
momentul declanşării investigaţiei şi sfârşesc atunci când descoperirile ei devin disponibile în
forma scrisă.

Scopurile CN sunt:
 inţelegerea propriei profesii,
 inţelegerea problemelor de sănătate,
 sprijinirea deciziilor,
 imbunătăţirea calităţii ingrijirilor,
 scăderea costurilor şi utilizarea eficientă a resurselor,
 studiul indivizilor şi al procesului de nursing,
 imbunătăţirea educaţiei, dezvoltarea politicilor de sănătate, protejarea principiilor de etică,
 dezvoltă autonomia nursingului şi intăreşte profesia,
 furnizează informaţii pt nursingul clinic bazat pe dovezi.

CN dă posibilitatea nurselor să:

 descrie situaţiile particulare in nursing care sunt mai puţin cunoscute,
 explice fenomenul care trebuie luat in considerare in planificarea ingrijirilor nursing,
 prevadă rezultatele probabile ale deciziilor luate in nursing legate de ingrijirea individului,
 controleze producerea unor rezultate nedorite,
 iniţieze activităţi sigure, confidenţiale, capabile să respecte dorinţa persoanei ingrijite.

Conţinutul lucrării de cercetare

Lucrarea de c. are un anumit format standard. Primele două părţi sunt titlul urmat de rezumat.

Introducere. Conţine lucruri generale legate de tema studiului, insistand asupra motivului pentru
care s-a intreprins cercetarea. Un scurt rezumat al lucrărilor anterioare sau inrudite ca şi conţinut
poate fi de asemenea prezentat in introducere şi care este util in căutarea ulterioară referinţelor.

Material şi metodă – conţine detalii legate de modul in care studiul a fost condus, de lotul folosit şi
de mijloacele utilizate in cercetare.

Rezultate – este partea in care rezultatele obţinute prin studiul respectiv sunt prezentate de obicei
prin intermediul tabelelor şi graficelor.

Discuţii – rezultatele studiului sunt interpretate de obicei in lumina lucrărilor anterioare, care au fost
publicate in reviste de specialitate sau a altor studii relavante existente.

Concluzii – este un scurt rezumat al studiului in care sunt evidenţiate punctele slabe şi punctele
forte, precum şi implicaţiile folosirii rezultatelor cercetării.

Referinţe – toate studiile, articolele, revistele şi cărţile menţionate in text trebuie enumerate complet
şi in detaliu la final, iar accesul la acestea trebuie să fie relativ uşor dacă au fost corect
prezentate.

Apendice – conţine materialele de interes şi relevanţă pentru studiu, dar care nu au fost cuprinse in
articolul respectiv şi sunt trecute la final (chestionarul sau programul pentru interviu folosite in
timpul cercetaării).

Medicina bazată pe dovezi: o paradigmă modernă a practicii

În anul 1980, un grup de epidemiologi clinici de la Universitatea McMaster din Hamilton, Canada a
propus termenul de evidence-based medicine (medicină bazată pe dovezi – MBD) pentru a
defini o strategie de învăţare şi de administrare a medicinii, cu scopul mai bunei îngrijiri a
bolnavului. De mai multă vreme exista impresia că practica a rămas în urma progresului
medicnii, atât sub aspectul diagnosticului cât şi al tratamentului, cu alte cuvinte că medicii
acţionează adesea la un nivel suboptimal.
MBD, care nu este altceva decât o nouă faţă a ceea ce se înţelege prin principiul deciziei informate
sau al „bunei practici”, poate fi definită ca „procesul de căutare, găsire, evaluare şi utilizare a datelor
relevante de cercetare ca bază a deciziei clinice”.

Acest proces se desfăşoară în patru etape:

1. identificare problemelor bolnavului şi formularea întrebărilor legate de caz,

2. cercetarea literaturii pentru a găsi fapte relevante în legătură cu subiectul („dovezi”),
3. evaluarea critică a dovezilor, cu privire la validitatea şi utilitatea lor şi confruntarea acestora cu
experienţa personală,
4. implementarea în practică a datelor utile.