POSTLICEALA ASISTENTI MEDICALI GENERALISTI

REFERAT
Principii de baza ale cercetarii

- ROLUL CERCETARII IN NURSING-

SMOLEANU CAMELIA

ANUL II SEM Ii

2019
ROLUL CERCETARII IN NURSING
CN poate fi realizată în toate mediile de lucru ale nurselor: spitale, clinici, cămine, ş.a. Ea este de
asemenea o componentă importantă atât a educaţiei cât şi a managementului în nursing.În concluzie, CN
caută să răspundă întrebărilor sau rezolvă probleme ale activităţii nursing prin identificare, descriere,
explorare, explicare, prdicţie şi control.

1
Deci scopurile CN sunt:

-înţelegerea propriei profesii

-înţelegerea problemelor de sănătate,

-sprijinirea deciziilor,

-îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor,

-scăderea costurilor şi utilizarea eficientă a resurselor,

-studiul indivizilor şi al procesului de nursing

,-îmbunătăţirea educaţiei,

-dezvoltarea politicilor de sănătate, protejarea principiilor de etică

-dezvoltă autonomia nursingului şi întăreşte profesia,

-furnizează informaţii pt nursingul clinic bazat pe dovezi.

CN dă posibilitatea nurselor să:

-descrie situaţiile particulare în nursing care sunt mai puţin cunoscute,

-explice fenomenul care trebuie luat în considerare în planificarea îngrijirilor nursing.-Prevadă

rezultatele probabile ale deciziilor luate în nursing legate de îngrijirea individului,-Controleze producerea
unor rezultate nedorite-Iniţieze activităţi sigure, confidenţiale, capabile să respecte dorinţa persoanei
îngrijite.

La ce este bună cercetarea în nursing ? pentru a răspunde acestei întrebări vom considera pe
scurt motivele profesionale, clinice şi personale pentru care înţelegerea şi aplicarea rezultatelor cercetării
în nursing este importantă.

Dezvoltarea profesională

Cel mai bun mod de a vorbi despre dezvoltarea profesională este de a începe cu un citat din
Henderson ,,când intuiţia asistentelor medicale faţă de nevoile umane se îmbină cu abilitatea de a găsi şi
folosi idei strălucite de cercetare folosind metode ştiinţifice de investigare, pe care apoi le aplică în
practica lor de zic cu zi, ele pot avea o enormă influenţă asupra modului de îngrijire a sănătăţii din
întreaga lume”.

În Codul de Conduită Profesională al Consiliului Central de Nursing al Marii Britanii se

precizează: ,,să se acţioneze întotdeauna de asemenea manieră încât să se promoveze şi să se asigure
bunăstarea pacienţilor (...), să se menţină şi îmbunătăţeascăcunoştinţele profesionale şi competenţa
asistentelor medicale”.

Asistentele care se mulţumesc să înveţe şi să continue aplicarea unei proceduri,,pentru că aşa s-a
făcut dintotdeauna”, nu vor reuşi niciodată să atingă acest nivel de excelenţă.Primul pas în cercetarea în
nursing este alegerea unui subiect bine definit. Dacă nu trebuie căutat un subiect anume şi alegerea lui
rămâne la latitudinea persoanei ce vrea să înceapă cercetarea, este necesară punerea în propriile cuvinte a
topicii pe care ar dori să o investigheze.

Pentru a porni o cercetare într-un domeniu anume este importantă aflarea a ceea ce se cunoaşte
deja în acel domeniu, cu alte cuvinte trebuie căutate în literatura de specialitate studiile de cercetare
făcute în acest sens.

Este de asemenea importantă colaborarea cu prietenii şi colegii, care pot veni cu idei noi şi
interesante şi aceste discuţii pot pune într-o lumină nouă tematica aleasă pentru cercetare. Este bine ca să
se poarte mai multe discuţii în acest sens, pentru că de fiecare dată apar aspecte noi, nerelevante până
atunci, se clarifică şi se redefinesc unele idei. Poate fi de folos discutarea problemei cu o persoană care nu
2
are de-a face cu nursingul. În acet mod se pot chestiona aspecte cu care asistenta medicală este
familiarizată şi fără să-şi dea seama nu le acordă semnificaţia cuvenită luându-le ca atare.După aceste
discuţii se poate avea o privire de ansamblu asupra tematicii şi se poate rescrie ideea iniţială. Apoi trebuie
căutate cuvinte cheie (nu mai mult de 6), pentru care se vor căuta cât mai multe sinonime sau cuvinte
asemănătoare ca înţeles.

Acest exerciţiu iniţial este pentru a ajuta profesioniştii să caute exact ceea ce doresc în momentul
în care ajung la bibliotecă şi doresc să obţină referinţele necesare temei lor de cercetare.Este utilă
folosirea cuvintelor cheie şi a sinonimelor, iar majoritatea publicaţiilor conţin cuvintele cheie, ce pot fi
comparate cu cele pe care le avem la dispoziţie, pentru a vedea dacă studiul respectiv ne este sau nu
folositor.

Tehnologia informatizării.

A revoluţionat cercetarea şi a salvat mult timp şi energie necesare căutării referinţelor în literatura
de specialitate. Majoritatea bibliotecilor deţin în prezent sistemul de informatizare, necesar unei căutări
rapide şi eficiente.Înţelegerea lucrărilor de cercetare Autorii lucrărilor de cercetare pentru a înlesni
înţelegerea lucrărilor, la începutul fiecărui articol publică un scurt rezumat al studiului şi a rezultatelor
obţinute. În revistele de specialitate, rezumatul este prezentat ca un scurt paragraf la începutul studiului,
de cele mai multe ori scris cu alt tip de caractere, pentru a atrage atenţia cititorului.

Citirea rezumatului este importantă pentru a avea o idee despre ceea ce conţine articolul respectiv.
Dar lectura nu trebuie să se rezuma la atât, deoarece se pot trage concluzii eronate – cititorul se va înarma
cu simţ critic pentru a parcurge conţinutul articolului în continuare. Este nevoie de experienţă şi
cunoaştere pentru a formula întrebări legatede ceea ce citim.

Dezvoltarea clinică

Importanţa rezultatelor obţinute prin cercetare poate fi cu uşurinţă evidenţiată în cazul îngrijirii
bolnavilor din secţiile spitalelor unde stressul este f. mare.S-au făcut numeroase studii în care s-au
urmărit acţiunile şi părerile asistentelor referitoare la durerea de stress, cu profilaxia şi tratamentul
acesteia. Aceste studii duc la următoarele concluzii şi anume: deşi asistentele recunosc simptomele şi
factorii care predispun la stress, nu excelează în acordarea asistenţei cuvenite în aceste cazuri, datorită
cunoaşterii insuficiente a fenomenului, a lipsei de experienţă sau a aderenţei la practica de rutină
referitoare la îngrijirea bolnavilor. Prin încurajarea asistentelor în vederea informării şi folosirii
rezultatelor cercetării în acest domeniu, se are ca scop prevenirea şi reducerea efectivă a durerii de stress.

O altă problemă ar fi aspectele psihologice ale îngrijirii medicale. Cât de mult depersonalizăm
pacienţii şi personalul sanitar? Studii numeroase au demonstrat că anxietatea pacienţilor internaţi în spital
a scăzut, când asistentele au fost mai prietenoase şi l-i s-au adresat pacienţilor pe nume. Abilitatea de a te
adresa unei persoane pe nume, nu necesită un program de educaţie complex, ci este o regulă de bază a
curtoaziei, care s-a observat că lipseşte în multe situaţii.La un nivel mai profund de înţelegere
interpersonală, asistentele sunt încurajate să fie mai atente la dorinţele pacientului înainte de a
concluziona de ce are acesta nevoie. Un ex. în acest sens ar fi cel al pacientelor care sunt supuse
mastectomiei radicale şi care nu trec doar printr-o operaţie mutilantă d.p.d.v. fizic, ci şi prin celelalte
implicaţii de natură psihologică ale unei boli grave cum este cancerul. În acest sens există programe
speciale de cercetare adresate asistentelor care lucrează cu bolnavii care suferă de boli incurabile.Dacă
este să ne gândim că cineva apropiat tocmai a suferit o operaţie traumatizantă, am vrea să-l ajutăm să se
adapteze noii înfăţişări a corpului său fără un stress în plus. Aceeaşi atitudine ar trebui să o avem şi din
postura de asistentă medicală căreia îi pasă de pacientul său. De aceea familiarizarea cu rezultatele
cercetării ştiinţifice în numeroase cazuri, inclusiv cele citate mai sus, va face posibilă o asistenţă medicală
de sănătate adecvată şi de calitate.

Dezvoltarea personal

Studiile de cercetare privesc în egală măsură atât pacienţii cât şi asistentele medicale, ambele
categorii fiind supuse stresului din sălile operatorii.,,cunoaşterea este putere” spune o zicală veche.
Familiarizarea cu rezultatele cercetării duce la lărgirea cunoaşterii şi la suportul necesar pentru o îngrijire
3
medicală mai bună, posibilităţi mai mari în creşterea calităţii vieţii bolnavilor şi evitarea complicaţiilor ce
duc la suferinţă şi pierderi financiare.Secretul constă în a şti cum să se folosească rezultatele cercertării şi
cum să seaplice în practica medicală, construindu-se astfel o punte între teorie şi practică.Rolul cercetării
pentru toate nurseleToate nursele au rol în CN

Indiferent ca este vorba despre nursing de spital sau prin sistemul de

ingrijirecomunitara, nursele au 3 roluri majore:

1.De practician-implica actiuni de cunoastere directa a nevoilor de ingrijire sinursing ale

pacientului, familiei sau altor persoane implicate; include toatecadrele de nursing la toate
nivelele clinice, nurse practicante avansate si nursepentru asistenta comunitara.

2.De lider- implica actiuni de decizie, relationare, influentare si facilitareexercitate

asupra actiunilor altora in vederea indeplinirii scopului propus; poatefi un rol formal de lider al nursei sau
informal asumat doar periodic de catrenursa

3.De cercetare- implica masuri luate pentru studiul efectelor actuale ale tehnicilorde ingrijire si
imbunatatirea acestora; pot include toate categoriile de nurse nudoar cele incluse in activitatea didactica
si stiintifica si studentii la nursing.

Nursele practiciene pot avea contribuţii semnificative în procesul cercetării, prin apropierea de
pacienţi, ele facilitează sau ajută CN şi pot participa la diferite proiecte de cercetare, care se derulează în
unitatea în care îşi desfăşoară activitatea, prin colectarea datelor.Un număr din ce în ce mai mare de
cercetători în nursing cu experienţă lucrează în echipe multidisciplinare şi elaborează programe de
cercetare pe o perioadămai lungă, cu teme diferite, ca de ex. sănătatea femeii, calitatea vieţii,
managementul durerii, ş. a.

Rezultatele studiilor de cercetare nursing pot fi folosite atât de personalul de îngrijire cât şi
celelalte categorii de furnizori de îngrijiri de sănătate, pt a îmbunătăţii practica clinică, pt a sprijinii
educaţia în nursing şi pt a informa pe cei ce se ocupă de planificarea serviciilor şi politicilor de
sănătate.Istoric Primele nurse au studiat in institutiile religioase tehnicile de ingrijire
apacientului; nu existau tehnici standard, de baza.

Nursingul a evoluat constant în perioada cuprinsă între realizările lui FlorenceNightingale şi

achiziţiile câştigate de după cel de-al Doilea Război Mondial.In 1873 Florence Nightingale a dezvoltat un
model de scoala independenta de nursing unde se punea accentul pe tehnicile critice, atentie la nevoile
individuale ale pacientului si respectarea drepturilor pacientului.CN a început cu FN, ea fiind considerată
prima teoreticiană în nursing. Prima epocă privind aplicarea principiilor de calitate în sănătate a început
în 1863, când FN afost preocupată de calitatea îngrijirilor din spitale. Primele evaluări ale îngrijirii
bolnavilor au fost făcute încă din 1890, de când FN îşi folosea notele şi observaţiile asupra pacienţilor
pentru a stabili nivelul îngrijirilor acordate şi pentru ameliorarea acelor părţi de îngrijiri pe care le
considera sub standardele dorite.

FN a învăţat limba italiană, latină, greacă, istoria şi matematica, a scris mnumeroase cărţi şi
rapoarte. Studiile ei au furnizat date care au dus la reforme în spitale.Numită şi ,,doamna cu lampa” a
îngrijit cu afecţiune şi dăruire soldaţii pe toată durata războiului din Crimeea.

FN a colectat date păstrându-le într-un registru, în urma observaţiilor făcute a crescut calitatea
îngrijirilor în spitalele militare.FN a calculat rata mortalităţii şi a arătat cum prin aplicarea unor măsuri de
igienă a scăzut rata mortalităţii. Ea a încercat reprezentarea grafică a unor situaţii la unmoment dat din
activitatea medicală. Ea a fost inovatoare în colectarea, calcularea, interpretarea şi prezentarea grafică a
statisticilor descriptive.

FN a demonstrat că prin furnizarea statisticilor s-a deschis o cale spre anumite îmbunătăţiri în
practica medicală şi chirurgicală. Ea a devenit membru al Societăţii Regale de Statistică în 1858 şi
membru onorific al Asociaţiei Americane de Statistică în 1874.Dr. Elizabeth Carnegie a fost un distins
educator şi autor a numeroase lucrări despre nursing, care pe lângă cercetare în acest domeniu a avut de
4
doborât şi bariere rasiste fiind promotoarea îngrijirilor de sănătate indiferent de culoarea pielii. A fost
preşedinta Academiei Americane de Nursing, primind numeroase titluri academice, fiind decan al şcolii
de nursing din Florida.

.Teoriile nursing sunt utilizate să descrie, dezvolte, disemineze şi să utilizeze cunoştinţele

prezente în nursing. Teoriile nursing furnizează o reţea cadru pentru nurse ca să sistematizeze acţiunile
lor nursing: ce să întrebe, ce să observe, ce să centreze, ce să gândească despre... Ele ajută să descrie, să
explice, să prevadă şi să prescrie.

Teoria descriptivă – identifică scopurile şi observaţiile şi descrie ce elemente există în acea

disciplină.

Teoria explicativă – identifică caracteristicile şi componentele legate una de alta şi răspunde

pentru cum funcţionează disciplina.

Teoriile predictive – prevăd relaţiile dintre componentele unui fenomen şi prevăd în ce condiţii se
va produce acesta.

Teoriile prescriptive se adresează nursingului terapeutic şi consecinţelor intervenţiilor.

Profesia nursing recunoaşte 4 nivele ale teoriei incluzând: metateoria, marea teorie, teoria de
mijloc şi teoria practică.

Metateoria – cel mai înalt nivel al teoriei, prezintă cele mai globale perspective ale disciplinei
nursing prin identificarea şi evaluarea critică a fenomenelor în căi unice. O metateorie adevărată în
nursing va apărea ca o superstructură cu multiple aplicaţii practice şi oportunităţi extinse pt cercetători.

Al doilea nivel al teoriei nursing Marea Teorie întăreşte punctul de vedere global cu abordarea
perspectivei practicii nursing şi cu o perspectivă nursing distinctă a fenomenelor nursing.

Teoria de mijloc se concentrează pe concepte de interes pentru nurse şi cuprind: durerea, empatia,
supărarea, stima de sine, confortul, demnitatea, speranţa şi calitatea vieţii.

Teoriile practice primul nivel al teoriei nursing, descriu prescripţiile sau modalităţile pt
practică.1.Cei mai recenti teoreticieni ai nursingului sunt:

a.Levine-Nursingul ajuta adaptarea persoanelor la schimbarile determinatede stimulii mediului

intern si extern.

b.Orem-Nursele asista persoana cand intalneste nevoi in necesarul deautoingrijire

universala, de dezvoltare si de sanatate.

c.Roy-Nursele influenteaza stimulii pentru determinarea adaptarii in patrumoduri –fiziologice,

autoconceptionale, rol-functie si de interdependenta relationala.

d.Neuman-Nursele influenteaza raspunsul persoanei la factorii de stress inaria fiziologica,

psihologica, socioculturala si de dezvoltare.

e.King-Nursele schimba informatiile cu clientii, acestia fiind sistemedeschise, pentru a-si

indeplini scopurile propuse.

f.Rogers-Nursele promoveaza o interactiune armonioasa intre persoana simediul inconjurator

pentru maximizarea starii de sanatate; ambele sunt campuri deenergie tetradimensional.