STRESUL PSIHIC

Cuprins:

Introducere
1. STRESUL PSIHIC
2. EVALUAREA
3. STRESUL (SEYLE): DISTRESUL SI EUSTRESUL
4. TEORIA COGNITIVA A STRESULUI PSIHIC A LUI RICHARD
LAZARUS, KAPLAN, FRENCH
Bibliografie

INTRODUCERE

Psihologia sanatatii este consacrata studiului comportamentelor fata de

sanatate/comportamentelor sanogenetice, comportamentelor la stresul psihic si
comportamentelor de risc de imbolnavire, toate aceste comportamente fiind prezente si la omul
normal si la cel sanatos. Problema este ca mult mai greu convingi un om sanatos sa fie, sa
ramana sanatos.
Stresul psihic este intalnit in psihologia sanatatii si in medicina comportamentala.
Psihosomatica trebuie sa raspunda la intrebari cum sunt: „de ce situatiile stresante au o actiune
patogenetica?”, „de ce genereaza o boala psihosomatica?”, „prin ce mecanisme genereaza o
boala psihosomatica?”.
Trecerea de la normal la patologic, de la echilibrul normal la stres este greu sesizabila. In
momentul in care ai evaluat ca situatia nou creeata depaseste posibilitatile tale de adaptare,
atunci inseamna ca sigur te-ai stresat.
DEFINITII:
Hanss Selze: Stresul este o rectie generala nespecifica a organismului la actiunea unor
factori – agenti stresori -, de natura variata: fizica, chimica, biologica, psihica. Inseamna ca avem
de-a face cu agentii stresori – cu stimuli de diferite naturi - care vor induce stresul. De exemplu
pot fi stimuli de natura vizuala sau acustica. In mintea noastra apare o perceptie care in plan
cognitiv implica o evaluare.
Lazarus & Folkman (1984) – Teoria cognitiva a stresului: Stresul este un efort
cognitiv si comportamental (adaugare – cu exprimare pregnant afectiva) de a reduce, stapani si
tolera solicitarile externe sau interne care depasesc resursele personale.
Golu: Stresul este o stare de tensiune, incordare, disconfort, determinata de agenti
afectogeni cu semnificatie negativa (adaugare – sau pozitiva, in cazul eustresului), de frustrare
sau reprimare a unor motivatii (adaugare - trebuinte, dorinte aspiratii, inclusiv subsolicitarea), de
dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme.
Iamandescu: Procesul stresului (general) implica actiunea factorilor (stimulii),
agentilor stresori si presupune:
-        prezenta agentilor stresori care pot fi: non-psihici (stimuli fizici, chimici, biologici) si
psihici (de natura cognitiva si afectogena – distres si stres);
-        procesul cognitiv, de evaluare a semnificatiei stimulilor;
-        semnificatia negativa, puternica a agentilor stresori (ce este perceputa ca o
amenintare);
-        evaluarea situatiei pentru a face fata;
-        situatia evaluata, la care nu poti face fata, depaseste resursele tale;
-        miza;
-        starea de tensiune.
Stresul:
-        este o stare de tensiune interna pe care o simte un ins in fata unor agenti stresori cu
semnificatie negativa (distres);
-        cuprinde: - stimulii,
- semnificatia puternica pentru individ,
- evaluarea stimulilor ca fiind amenintatori.

1
 1. STRESUL PSIHIC:
Stresul psihic (SP) = un caz particular de stres, inscris in sfera notionala a „stresului
general”, fiind declansat de anumiti agenti stresori: cei psihologici”.
Agentii stresori psihologici pot avea semnificatie:
-        negativa: inductori de distres,
-        pozitiva: inductori de eustres.
-       
Efectete stresului psihic se exercita asupra unor indivizi cu o anumita constitutie
psihica, predispusa ereditar sau prin traume psihice anterioare, aparitiei unor tulburari cu
implicatii disadaptative comportamentale.
Ceea ce se defineste obisnuit prin stres psihic = stresul primar – cu agenti stresori
psihici posesori ai unei semnificatii unui cuvant capabil sa declanseze instantaneu reactia de
stres.
In cazul stresului psihic secundar = este vorba tot de o reactie de stres psihic dar care
survine in continuarea unui stres primar declansat de agenti nepsihogeni (ex: insolatia este
insotita de o senzatie dureroasa sau o stare febrila). Stresul psihic secundar reprezentat de
boala = cel in cadrul caruia simptomele psihice sau somatice genereaza stres psihic secundar
nou, cauzat de discomfortul psihic si somatic.
Stresul psihic, in ipostaza de distres = o reactie a intregului organism la unul sau mai
multi excitanti care corespund celui de-al doilea sistem de somatizare (Pavlov) dar si la stimuli
nonverbali care au o semnificatie cu o rezonanta afectiva larga pentru subiect.

Reactia de stres psihic se manifesta sub forma unui sindorm nespecific care include
manifestari psihice (cognitive si afective, exprimate comportamental) si tulburari functionale
(psihosomatice) care afecteaza sau nu sanatatea individului.
Manifestari definitorii pentru stres sunt:
-        respiratia accelerata,
-        tahicardia,
-        incordarea musculara
care apar fie la efort fizic, fie daca este vorba de o cearta violenta.
Stresul psihic = un sindrom constituit de exacerbarea dincolo de nivelul unor simple
ajustari homeostatice, a unor reactii psihice si a corelatelor lor somatice in legatura cu excitatia
externa sau interna exercitata de o configuratie de factori declansati (agenti stresori) ce
actioneaza intens, surprinzator, brusc si/sau persistent si avand uneori un caracter simbolic „de
amenintare”, alteori un rol extrem de favorabil pentru subiect .
Categorii ale stresului sunt:
-        stresul mobilizator,
-        stresul demobilizator.
-       
Agentii stresori = stimuli cu semnificatie puternica pentru individ, acordata in virtutea
procesului cognitiv de evaluare; mai pot sa reprezinte axcitanti psihici cu rezonanta afectiva
majora (pozitiva – eustres  sau  negativa - distres) sau surse de suprasolicitare a proceselor
cognitive (atentie, gandire etc.) si volitionale, cu mentiunea ca in stresul psihic exista o
participare afectiva pregnanta.

2. EVALUAREA:

La agentii stresori se evalueaza:

-        intensitatea,
-        rapiditatea,
-        bruschetea
instalarii efectului.
Evaluarea presupune:
-        procurarea de informatii,
-        evaluarea intensitatii, rapiditatatii, bruschetii stimulilor,
-        compararea cu informatiile similare din experienta individului,
-        evaluarea resurselor proprii de a face fata,
-        decizia finala care implica: - actiune: faci ceva ca sa reusesti sa scapi, ceea ce inseamna
ca aici pot fi doua situatii:
- lupta,
- fuga.

2
 Reactia activa de lupta sau fuga se insoteste de o activare a
medulosuprarenalei, adrenalinei si noradrenalinei, iar cand
ai terminat, se elibereaza cortizonul.
- non-actiune: este o reactie de abandon.
Evaluarea situatiei poate fi:
-        adecvata agentilor stresori,
-        neadecvata agentilor stresori.
Rezultatul, in genere este acelasi.
Pe de alta parte exista si situatii in care ai evaluat corect si ai reusit sa faci fata.
Atunci rezultatul este antrenamentul care este = cu cresterea rezistentei fata de viitoare
situatii stresoare.

3. STRESUL (SEYLE): DISTRESUL SI EUSTRESUL

Trasaturile stresului : Stresul psihic depinde de:

-        miza persoanei pusa in joc,
-        gradul de implicare a persoanei in situatia stresanta,
-        bruschetea actiunii stimulilor stresori.
Putem sa evaluam o situatie ca depasind posibilitatile noastre de a face fata, ca fiind o
situatie in care gravitatea stimulilor este maxima.
O evaluare eronata a unei situatii cu potential stresant aduce prejudicii asemanatoare
cazului in care evaluarea este realista, cuiva care are rezistenta biologica, psihologica mai redusa.
Hans Selye a realizat o clasificare a stresului. Astfel: stresul general = o reactie a
intregului organism, determinata de stimuli externi (dar pot fi si interni – lucru pe care Selye nu
l-a prevazut in definitia lui) care ameninta adaptarea individului, iclusiv viata.
Stimulii sunt:
1.     fizici (insolatia este un agent fizic caloric);
2.     chimici (actiunea unui medicament care da somnolenta sau te face nervos, sau de
exemplu daca ai mancat o ciuperca otravitoare – acestia sunt factori chimici);
3.     biologici (malaria, pneumonia, tusea, frisonul – sunt stimuli chimici);a
Factorii fizici, chimici si biologici sunt agenti cu actiune directa – care este direct
proportionala cu intensitatea, rapiditatea, bruschetea stimulului.
4.    psihici – in care semnificatia stimulului poate fi:
- negativa: distres (tristete), care are
valoare negativa in plan psihic.
- pozitiva: eustres (bucuria), care are
valoare pozitiva in plan psihic.
Stresul se traduce printr-o activare a intregului organism cu vasodilatatie. Reactiile
vegetative sau somatice sunt asemanatoare la factorii psihici cu semnificatie negativa – distres,
fata de cei cu semnificatie pozitiva – eustres.
Exista o activare neuroendocrina in stresul psihic (Selye):
- in distres, cand se activeaza: - reactia catecolaminica, favorizanta pentru bolile
cardiovasculare formata din hormonii:
-adrenalina ↑↑↑,
-noradrenalina.
- cortizonul, care scade rezistenta organismului fata de
infectii si cancer.
- eustres, cand se activeaza: - catecolaminele ↑(↑),
- cortizonul ↑,
- endorfinele (care sunt morfine naturale) care creeaza trei
efecte: - efectul antialgic,
- starea de euforie,
- in final, o stare de stimulare a
sistemului imunitar, iar dupa ce se
termina, sunt stimulate si eliberate celulele
naturale NKC (natural killer cells –
ucigasii celulelor canceroase).
Asadar, cine comunica mult, rade mult, traieste mult.
Distresul = are semnificatie negativa, desemneaza stresurile care au un potential nociv
pentru organism si acopera in general sfera notiunii de stres. Toate caracteristicile stresului
general sau psihic se refera la aceasta acceptiune a stresului.

3
 4. TEORIA COGNITIVA A STRESULUI PSIHIC A LUI RICHARD LAZARUS,
KAPLAN, FRENCH

Lazarus: Distresul apare cand exista un dezechilibru intre solicitarile obiective asupra

organismului si posibilitatile pe care subiectul considera ca le are spre a le face fata.
Stresul apare in conditii de suprasolicitare.
Teoria cognitiva: La baza distresului exista o neconcordanta intre resursele, abilitatile,
capacitatile individului si cerintele sau necesitatile impuse acestuia.
Estetica – Aistotel: Frumosul consta in gratie si maretie.
Exemple de agenti stresori si stresuri in Distres (cand se elibereaza cortizon):
-        evenimentele nefericite de viata,
-        stari de situatii conflictuale,
-        stari de pierdere de persoane, de pierdere de reputatie sau in divort,
-        in situatiile active: bataia, frustrarea.
Agentul stresor = stimulul.
Stresul = reactia la agentii stresori: invidia, frustrarea.
Stresuri tipuri:
-        starea de furie,
-        disperarea
-        deznadejdea,
-        nerabdarea,
-        scarba,
-        plictiseala.

Definitia stresului care este unilateral acceptata este data de teoria cognitiva care pune
accent pe evaluare.
Evaluarea nu epuizeaza sursele de stres.
Sunt stimuli de stres:
-        interni,
-        externi.

Bibliografie:
 SELYE, H. The stress of life. The stress of life New York: McGraw-Hill, 1956
 LAZARUS, R.; FOLKMAN, S. Stress, Stress, appraisal and coping. ppraisal and coping
New York: Springer, 1984.
 FOLKMAN, S. et al. Dynamics of stressful encounter: cognitive appraisal, coping, and
encounter outcomes. Journal of Personality and Social Psychology, 1003, 1986.