1

Nursing comunitar

Modele conceptuale

Trăim într-o lume în continuă schimbare, iar pentru societatea de astăzi,

multe din problemele individului tind să devină din ce în ce mai mult, probleme ale
societăţii. Efectele extinse ale transformărilor care au loc în dinamica socială
determină această schimbare de atitudine. În acelaşi timp, problemele majore ale
societăţii se înscriu ca factori modelatori ai personalităţii individului. Respectarea
individualităţii se conturează tot mai mult ca şi regulă esenţială a unei societăţi
civilizate.

În acest context, procesul de nursing, se defineşte ca un proces dinamic, adaptabil

la cerinţele individului şi trebuinţele societăţii, mentinându-şi nealterat obiectivul
principal, obţinerea unei mai bune stări de sănatate pentru individ, familie,
comunitate.

Astăzi procesul de nursing a căpătat valenţe noi, rolul asistentului medical a

devenit mai complex, în sensul lărgirii sferei de activitate, una dintre îndatoriri fiind
aceea "de a diagnostica şi stabili atitudinea terapeutică adecvată pentru răspunsul
individului faţă de o problemă de sănătate actuală sau potenţială”.

În centrul îngrijirilor de sănătate se află pacientul, dar el nu mai este perceput

simplist doar ca un individ ce suferă de o anumita boală, ci este apreciat holistic ca
o persoană cu necesităţi fizice, emoţionale, psihologice, intelectuale, sociale şi
spirituale. Aceste necesităţi inter-relaţionează, sunt interdependente, de egală
importanţă şi reprezintă fundamentul intervenţiilor asistentului medical ce va trebui
să se adapteze la o infinitate de reacţii, manifestări, trăiri, relaţii interpersonale,
generate de unicitatea profilului psihic al protagoniştilor implicaţi şi de specificul
situaţiei concrete în care îşi desfăşoară activitatea.

Este important ca asistentul medical să fie familiarizat cu aspectul complex al

naturii psihice umane, să înţeleagă că indivizi diferiţi au reacţii diferite faţă de
aceeaşi problemă urmare a structurii lor unice de personalitate. Există mai multe
accepţiuni ale conceptului de personalitate, dar cea mai folosită este aceea ce
defineşte personalitatea ca fiind "organizarea mai mult sau mai puţin durabilă a
 2

caracterului, temperamentului, inteligenţei şi fizicului unei persoane; organizare ce

determină adaptarea sa unică la mediu” , (Eysenck).

Vom putea aprecia pe deplin un individ doar dacă îi vom cunoaşte mediul de
viaţă şi activitate.

Suntem ceea ce suntem şi devenim ceea ce devenim, în mare parte, datorită

contextului social în care existăm şi ne desfăşurăm activitatea. Socializarea se
realizează în interiorul diverselor grupuri umane (familie, şcoală, prieteni, colectiv de
muncă). Grupul intermediază individului relaţia cu societatea şi cu sine.

Individul dezvoltă concomitent şi continuu relaţii informaţionale cu lumea externă şi

cu propria fiinţă, întreţinând la nivelul normalului, un echilibru între cunoaşterea de
sine şi cunoaşterea realităţii. Fiecare ne naştem cu un potenţial uman care se
valorifică şi se dezvoltă treptat pnn . socializare, asimilarea valorilor şi
comportamentelor sub forma unei învăţări continue.

Conceptul holistic de apreciere a individului poate fi rezumat în câteva idei

principale ce stau la baza susţinerii ştiinţifice a desfăşurării procesului de nursing:

• individul este un tot unitar caracterizat prin integritate şi el reprezintă mai mult decât
suma părţilor sale componente;

• individul este în permanentă interacţiune cu mediul înconjurător, schimbând

materie şi energie cu acesta;

• evoluţia fiziologică a individului este ireversibilă şi unidirecţională în timp şi spaţiu;

• individul uman se caracterizează prin capacitate de abstracţie, imaginaţie,

senzaţii, emoţii.

Toate aceste aprecieri subliniază evoluţia conceptului "îngrijirilor de sănătate"

de-a lungul timpului şi adaptarea acestuia la principiile de organizare actuală a
sistemului sanitar, urmărind în principal rolul asistentului medical:

• asistentul medical reprezintă un element important al echipei medicale;

• asistentul medical desfăşoară o activitate autonomă, cu competenţe bine stabilite;

• activitatea medicală nu vizează doar tratarea eficientă a îmbolnăvirilor, în prezent

accentul se pune pe prevenirea bolilor şi promovarea stării de sănătate;
 3

• rolul asistentului medical intervine atât în îngrijirea individului cât şi a comunităţii

(promovarea sănătăţii, educaţia pentru sănătate).

Organizarea datelor culese în vederea întocmirii planului de îngrijire se poate

face conform unui model conceptual. Conceptele sunt necesare în nursing pentru a
lega teoria de practică, iar pentru a fi complete trebuie să conţină elemente critice
severe precum procesul de nursing, un scop anume, un raţionament, o specificare a
rolului profesional, o descriere a clientului şi a aşezării clinice.

I. Modelul conceptual al Virginiei Henderson

În cartea sa, „Principii fundamentale ale îngrijirii nursing”, defineşte funcţia

nursei astfel:

„Rolul esential al nursei este de a ajuta individul bolnav sau sănătos prin activităţi
ce contribuie la menţinerea sau redobândirea sănătăţii (sau sa-l asiste în ultimele
clipe), pe care ar putea să le îndeplinească singur dacă ar avea puterea, voinţa sau
cunoştinţele necesare, să-l ajute să facă aceasta pentru a-şi recâştiga independenţa
cât mai repede posibil.”

Modelul conceptual al Virginiei Henderson apreciază individul ca fiind un tot

unitar caracterizat prin nevoi fiziologice şi aspiraţii denumite generic nevoi
fundamentale. Acestea sunt:

1. A respira

2. A bea şi a mânca

3. Nevoia de a elimina

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

8. nevoia de a fi curat, Îngrijit, de a-ţi proteja tegumentele şi mucoasele

9. Nevoia de a comunica

10. Nevoia de a evita pericolele

 4

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia

12. Nevoia de autorealizare

13. Nevoia de a se recreea

14. Nevoia de a învăta cum să-ţi păstrezi sănătatea

Implicată în educaţia pentru sănătate a individului şi a comunităţii, asistentul

medical contribuie activ la acumularea de cunoştinţe, atitudini şi deprinderi în scopul
menţinerii sau redobândirii sănătăţii.

Modelul conceptual al Virginiei Henderson permite o apreciere globală a individului

ca un tot unitar ce reprezintă mai mult decât suma părţilor sale componente, având
particularităţi ce îi conferă unicitate.

II. Modelul conceptual al lui Abraham Maslow

Psihologul american Abraham Maslow afirmă că individul uman este rezultatul

interacţiunii dintre nevoile sale fundamentale şi realitatea mediului înconjurător.
Nevoile fundamentale pot fi ierarhizate în ordinea priorităţilor pe cinci niveluri diferite
interconectate între ele:

1. Nevoi fiziologice:

• asigură menţinerea homeostaziei mediului intern

• includ trebuinţe organice (respiraţia, nutriţia, excreţia, menţinerea temperaturii

organismului) dar şi nevoi psihologice (nevoia de odihnă şi somn, evitarea durerii)

• nevoile sexuale sunt importante pentru individ dar nu indispensabile. Sexul este
esenţial pentru supravieţuirea speciei nu a individului.

2. Nevoia de siguranţă şi securitate

• include siguranţa şi securitatea fizică (apărare, adăpost, locuinţă) şi psihică

(confort, protecţie) .

3. Nevoia de apartenenţă şi afectivitate, nevoi sociale

• apartenenţă la un grup social (familie, prieteni, colegi de muncă)

• integrare şi acceptare

• iubire şi înţelegere.
 5

4. Nevoia de stimă şi respect

• recunoaştere şi apreciere

• consideraţie

• recunoştinţă

• valorizare.

5. Nevoia de cunoaştere, autocunoaştere

• a ştii, a înţelege

• a rezolva

• a crea.

Ierarhizarea trebuinţelor individului permite aprecierea sa pe ansamblu şi se

dovedeşte a fi extrem de utilă în organizarea procesului de nursing permiţând
adaptarea intervenţiilor asistentului medical la nevoile pacientului.

Evoluţia spre o nevoie superioară se poate realiza doar atunci când nevoia
inferioară este pe deplin satisfăcută, de aceea această ierarhizare mai este
cunoscută sub denumirea de "piramida sau spirala trebuinţelor individului uman".

III. Modelul conceptual Hildegard Peplau

Hildegard Peplau, nursă de psihiatrie, a prezentat în 1952 modelul teoretic „Relaţiile

interpersonale în nursing”, unde nursingul este un „proces terapeutic interpersonal
important…Nursingul este un instrument educativ, o forţă matură care ţinteşte să
promoveze mai departe mişcarea personalităţii în direcţia curativă, constructivă,
productivă, personală, şi existenţa comunităţii”.
 6

Peplau foloseşte termenul de “nursing psihodinamic”, descriind si cele patru faze ale
acestei relaţii:

◦ orientarea - pacientul şi nursa identifică problema de boală

◦ identificarea – pacientul cunoaşte nursa şi apoi acceptă ajutorul

◦ exploatarea – pacientul se foloseşte de ajutorul nursei

◦ rezoluţia – pacientul acceptă noile obiective în mod voluntar

IV. Modelul conceptual Ida Jean Orlando

Ida Jean Orlando a identificat patru practici pe care le-a considerat de bază pentru
nursing (observarea, raportarea, înregistrarea şi îndeplinirea acţiunilor, pentru şi cu
pacientul) descriind două tipuri de acţiuni nursing:

◦Acţiuni nursing planificate sunt cele care stabilesc sau satisfac nevoile imediate ale
clientului

◦Acţiuni nursing automate sunt cele care au fost decise pe alte considerente decât pe
nevoile imediate ale clientului, dar acestea sunt consecvent ineficiente.

Teoria lui Orlando este specifică interacţiunii nursă-pacient. Scopul asistentului

este de a determina şi de a răspunde nevoilor imediate ale pacienţilor şi de a
îmbunătăţi starea lor, prin scutirea de suferinţă sau disconfort. Orlando pune
accentul pe acţiunea planificată (mai degrabă decât pe acţiunea automată), bazată
pe observarea comportamentului pacienţilor verbală şi non-verbală, care duce la o
anumită concluzie, confirmată sau neconfirmată de către pacient, ducând la
identificarea de către nursă a necesităţilor pacientului, putând astfel să-i ofere
acestuia o îngrijire medicală eficientă.

V. Modelul conceptual Dorothy Johnson sau Modelul Sistemelor comportamentale

care se concentrează pe compotramentul pacientului luat ca un întreg organizat si
integrat, format din 7 subsisteme strâns legate între ele:

◦ ataşamentul

◦ dependenţa

◦ ingestia

◦ eliminarea
 7

◦ sexualitatea

◦ agresiune/protecţie

◦ realizarea

Al 8-lea subsistem – reintegrarea - a fost adăugat mai târziu în 1997 de Holaday.

Fiecare subsistem îndeplineşte sarcini specializate pentru sisteme integrate si
fiecare este structurat prin 4 elemente motivaţionale precum scop, set, alegere şi
acţiune/comportament.

Funcţia nursingului este să ajute restaurarea echilibrului fiecărui subsistem şi să

prevină în viitor tulburările sistemului.

VI. Modelul conceptual Dorothea Orem

Dorothea Orem se bazează pe 3 concepte: autoîngrijirea, deficitul de auto îngrijire şi

sistemul nursing.

Modelul se centrează pe abilitatea fiecărui individ de a realiza autoîngrijirea. În acord cu

acest model există 3 categorii de cerinte pentru autoîngrijire:

◦Cerinţe universale – asociate cu procesul vieţii şi menţinerea integrităţii structurale şi

funcţionale

◦Cerinţe de dezvoltare - asociate cu procesul de creştere şi dezvoltare în diverse stadii

ale ciclului vieţii

◦Cerinţe determinate de starea de sănătate – deviaţii de la sănătate, de la deviaţii

structural funcţionale sau constituţionale/defecte genetice.

În modelul Dorothea Orem scopul nursingului este să ajute oamenii să-şi satisfacă
propriile cerinţe de auto îngrijire. D. Orem a identificat 3 tipuri ale sistemului
nursing:

◦Sistemul complet compensator – compensarea în totalitate a incapacităţii pacientului

de a îndeplini activităţile de autoîngrijire, sprijin şi protecţie.

◦Sistemul parţial compansator – compensarea parţială pentru pacienţii care sunt

incapabili de a îndeplini activităţile de autoîngrijire.

◦Sistemul de sprijin şi educaţie – nursa ajută pacienţii care sunt capabili şi pot învăţa
activităţi de autoîngrijire, îi asistă pe ei în luarea deciziilor şi-i ajută să dobândeasca
îndemânări şi cunoştinţe.
 8

VII. Modelul conceptual Levine

Imaginat de Myra Levine, numit şi Modelul Conservării are la bază trei mari
concepte: integritate, adaptare şi conservare. Acesta se concentrează pe indivizi ca
fiinţe holiste iar domeniul major de interes este menţinerea persoanei ca un întreg.
Myra Levine a sugerat 4 principii ale menţinerii conservării, care au ca scop să
faciliteze adaptarea pacienţilor:

◦Conservarea energiei pacientului – conservarea resurselor energetice, fiziologice şi

psihologice ale idividului

◦Conservarea integrităţii structurale – conservarea formei şi funcţiilor corpului

pacientului

◦Conservarea integrităţii personale – menţinerea stimei de sine şi a identităţii

psihologice a pacienţilor

◦Conservarea integrităţii sociale – păstrarea familiei, comunităţii şi afilierilor culturale

ale pacientului

În esenţă, Levine vede viaţa individului ca un proces a menţinerii integrităţii prin

adaptare, facilitată prin adaptare. Levine a notat că modelul ei este potrivit pentru
investigarea interfeţei dintre mediile intern şi extern ale persoanei.

VIII. Modelul conceptual Imogene King

Conform lui Imogene King, „Procesul de nursing este un proces interpersonal

de acţiune, reacţiune şi interacţiune, în cadrul căruia nursa şi pacientul împărtăşesc
informaţiile despre percepţiile lor în, în timpul unei situaţii care necesită îngrijiri.”

Interacţiunea sistemelor cadru şi obiectivele îngrijirii, se concentrează asupra

indivizilor, asupra relaţiei lor interpersonale şi contextul social prin 3 sisteme ce
interacţionează între ele: personal, interpersonal şi social. În fiecare dintre aceste 3
sisteme, King a identificat concepte ce furnizează un concept structural, descriind
procesele în fiecare dintre cele trei sisteme:

◦ Sistemul personal

◦ Percepţia

◦ Interesul personal

◦ Imaginea corpului
 9

◦ Creşterea şi dezvoltarea

◦ Timp

◦ Spaţiu

◦ Sistemul interpersonal

◦ Rolul

◦ Interacţiunea

◦ Comunicarea

◦ Înţelegerea

◦ Stress-ul

◦ Sistemul social

◦ Organizare

◦ Putere

◦ Autoritate

◦ Statut

◦ Factorul decizional

Prin Modelul King, domeniul nursingului include promovarea, menţinerea şi

restaurarea sănătăţii.

IX. Modelul conceptual Betty Neuman

În 1972 Betty Newman enunţă aşa numitul „Model al sistemelor în îngrijirile de

sănătate”, este concetrat pe persoană ca un sistem complet, cu subpărţi ce
reprezintă un sistem deschis, compus din 5 variabile care interacţionează între ele:
fiziologică, psihică, socio-culturală, de dezvoltare şi spirituală, având o reprezentare
grafică sub forma unor cercuri concentrice. Interacţiunea acestor variabile determină
cantitatea de rezistenţă a unui individ, care poate creşte împotriva factorilor de
stress.

În centrul protecţiei persoanei este prima linie de apărare împotriva stressorilor,

care este o linie linie flexibilă de rezistenţă, reprezentată de factorii interni care ajută
să se apere împotriva stressorilor.
 10

Următoarea barieră de protecţie este linia normală de apărare, ce include

factori ca: stilul persoanei de a face faţă, etapa de dezvoltare.

Frâna finală împotriva stressorilor este o linie flexibilă de apărare compusă din
factori dinamici care pot varia în răspunsul la diferite circumstanţe.

În Modelul Neuman persoana menţine echilibrul şi armonia între mediile

interne şi externe, prin adaptare la stress şi prin apărarea împotriva tensiunii
producătoare de stimuli. Primul scop al nursingului este să ajute la atingerea şi
menţinerea stabilităţii clientului.

X. Modelul de adaptare Roy

În viziunea lui Callista Roy, fiinţele umane sunt sisteme adaptative bio-psiho-
social, care au capacitatea de a face faţă la schimbarea mediului, prin procesul de
adaptare. Conform Modelului Roz în sistemele umane există 4 subsisteme: nevoi
fiziologice, conceptul de sine, rolul funcţional şi interdependenţa.

Aceste subsisteme constituie moduri adaptative care furnizează mecanisme

pentru a face faţă stimulilor de mediu şi schimbării. Modelul de adaptare legat de
nevoile fiziologice este interesat de nevoia pentru integritate fiziologica. Modelul
adaptativ al conceptului de sine se adresează nevoii de integritate psihică. Modurile
de adaptare ale rolului funcţional şi interdependenţa se concentrează pe nevoia de
integritate socială.

Scopul nursingului în acord cu acest model este să promoveze adaptarea

individului în cele patru moduri, pe durata sănătăţii şi a bolii. Nursingul de altfel
reglează stimulii care afectează adaptarea. Intervenţiile nursing, în general, dau
forma creşterii şi descreşterii, modificării, retragerii sau menţinerii stimulilor interni şi
externi care afectează adaptarea.

XI.Teoria unitatii fiintei umane Martha Rogers (1914-1994)

Modelul teoretic rogesian se focalizeaza pe individ ca o unitate ireductibila aflata

intr-o permanenta interactiune cu mediul inconjurator. Acest model conceptual
apare in America anilor 70-80 ai secolului trecut si are sorgintea in teoria Floracei
Nightinghail si a teoriei holistice.