ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

NANISM HIPOFIZAR CU

Definitie
Nanismul hipofizar se definește ca o creștere anormal de lentă care se exprimă clinic
printr-o statură mică, o hipostatură, datorată deficitului hormonului de creștere (Growth
Hormone-GH). Nanismul hipofizar se poate prezenta ca o afecțiune de sine stătătoare sau se
poate însoți de alte tulburări hormonale . La copil, hipostatura nu este doar un handicap estetic ci
aduce după sine o serie de neajunsuri ce acompaniază nanismul hipofizar, datorate deficienței
hormonului de creștere.

Circumstante de aparitie
Nanismul hipofizar se datorează deficienței hormonului de creștere care este secretat, în mod
normal, la nivelul glandei hipofize aflată sub control hipotalamic. Aceste două structuri-hipofiza
și hipotalamusul, sunt localizate la în interiorul cutiei craniene, controlează secreția hormonală a
organismului și pot fi perturbate de o serie de factori precum:
-factori genetici
-defecte congenitale (aplazia/ hipoplazia hipofizei, displazii de linie mediană)
-tumori cerebrale (cea mai frecventă la copii și tineri fiind craniofaringiomul)
-infecții localizate la nivelul sistemului nervos central (TBC, sifilis)
-traumatisme cranio-cerebrale
-encefalopatie hipoxică neonatală
De asemenea, există o serie de afecțiuni în cadrul cărora deficitul de hormon de creștere este
trecător. Astfel, se descriu un deficit prepubertar, tranzitor, urmat de un salt statural la pubertate
și nanismul psihosocial caracterizat de deficitul de hormon de creștere datorat privării afective, în
general materne ( acest tip de nanism se poate observa la copii instituționalizați în centre de
plasament).
Există și situații în care secreția de hormon de creștere este în cantități normale dar nu este bine
recepționat periferic, la nivelul structurilor care trebuie să crească și să se matureze, cum este
cazul în cadrul nanismului Laron. O altă situație presupune secreție în cantități normale de GH
dar fără ca acesta să își exercite efectele- este bioinactiv.
Manifestari de dependenta
Un copil cu nanism hipofizar are o dimensiune normală la naştere, dar începe să prezinte
simptome specifice abia după vârsta de 3 ani. Aceste manifestări aparţin afecţiunii de sine
stătătoare sau pot semnale şi alte tulburări hormonale:
• Înălţime redusă, în comparaţie cu copiii de aceeaşi vârstă – viteza de creştere este sub 6
cm/an înainte de vârsta de 4 ani şi de sub 5 cm/an între 4 şi 8 ani
• Faţa de dimensiuni mici, cu aspect de păpuşă
• Pistrui
• Piele uscată, lipsită de elasticitate
• Voce piţigăiată
• Apetit redus
• Proporţiile corporale sunt păstrate
• Toleranţă redusă la efort
• Tulburări de termoreglare
• Întârziere în dezvoltarea organelor sexuale
• Glicemie sc HYPERLINK "https://www.csid.ro/health/sanatate/10-semne-ca-ai-glicemia-
scazuta-16165902"ăzută
• Lipotimie
• Dureri de cap, vărsături, tulburări de vedere – dacă deficienţa de hormon de creştere este
cauzată de o tumoră HYPERLINK "https://www.csid.ro/boli-
afectiuni/endocrinologie/prolactinom-hipofizar-definitie-simptome-cauze-tratament-
17775232"în apropierea hipofizei
• Trebuie precizat însă că un copil cu nanism hipofizar nu prezintă tulburări de limbaj, iar
inteligenţa lor nu este afectată.
Probleme de ingrijire
• Devalorizare;
• Comunicare ineficienta la nivel afectiv;
• Deficit de cunostinte;
• Disfunctie sexuala;
• Comunicare ineficienta
Obiective de ingrijire
Obiectivele pe termen scurt si mediu:
• Pacientul sa-si accepte imaginea corporala;
• Sa folosească strategii care sa-1 ajute sa depăşească stresul creat de complexele de
inferioritate;
Obiectivele pe termen lung:
• Sa demonstreze creşterea abilitaţilor de comunicare;
• Sa-si imbunatateasca imaginea corporala;
• Sa descrie realizările vieţii sale;
• Sa-si accepte imaginea de sine;
• Sa descrie disfunctia sexuala;
• Sa demonstreze cunoaşterea tratamentului medicamentos.
Interventii proprii si delegate
Intervenţii proprii (autonome):
• încurajarea pacientului sa vorbească despre infatisarea sa;
• încurajarea pacientului sa desfăşoare activităţi accesibile, tinand seama de deficiente si
depăşirea complexului de inferioritate;
• antrenarea in diverse activităţi care sa-i permită performante ce-1 vor stimula in
autorealizare.
Intervenţii delegate:
• informarea si instruirea pacientului si a familiei cu privire la tratament, control medical si
eficienta acestora;
• supravegherea stricta a tratamentului pentru stimularea creşterii si diminuarea deficitului
sexual.
Evaluarea ingrijirilor acordate
• Pacientul prezinta incredere in sine
• Pacientul nu mai prezinta anxietate
• Pacientul isi accepta imaginea corporala

Recoltarea sangelui pentru hemoleucograma (HLG)

Hemoleucograma completă (HLG) este o analiză care măsoară următorii parametri din sânge
• Numărul de globule roșii din sânge - eritrocite (RBC)
• Numărul de globule albe din sânge - leucocite (WBC)
• Cantitatea totală de hemoglobina din sânge (HGB)
• Procentul de globule roșii (hematocrit) (HCT)
• Media volumului globulelor (MCV) - mărime globulelor roșii
• Media globulara a hemoglobinei (MCH)
• Concentrația medie a hemoglobinei (MCHC)
• Numărul de trombocite (PLT)
Scop - furnizează informații despre numărul tutoror tipurilor de celule, cât și despre mărime,
formă, și alte caracteristici fizice
• furnizarea diagnosticelor pentru anumite boli
• Determinarea stării de sănătate a unui individ
• Monitorizarea unor afecțiuni: anemia

Pregătirea materialelor
• Holder și ac dublu acoperit cu cauciuc
• Flacon cu EDTA sau vacutainer cu EDTA (cu capac mov)
• Soluţie dezinfectantă (alcool)
• Tampon de vată
• Garou
• Tăviță renală
• Mănuși de unică folosință

Pregătirea pacientului
a) psihică: informaţi și explicați pacientului procedura și obţineţi consimțământul informat
b) fizică: - atenționați pacientul să nu mănânce cel puțin 12 ore și să stea în repaus fizic la pat
- poziţionaţi pacientul în decubit dorsal cu mâna sprijinită ca pentru puncţie venoasă și
alegeţi vena cea mai proeminentă
Efectuarea procedurii – vezi puncția venoasă
• Se verifică identitatea pacientului
• Se spală mâinile și se pun mănușile de unică utilizare
• Se montează acul dublu la holder prin înșurubare
• Se aplică garoul și se puncționează vena cu acul dublu
• Se introduce tubul vacutainer destinat recoltării HLG în holder și se recoltează
cantitatea de sânge recomandată
• Se retrage vacutainerul și se desface garoul și se retrage acul după aplicarea
tamponului cu dezinfectant timp de 2 - 5 minute
• Se răstoarnă ușor vacutainerul de câteva ori
• Se aplică un plasture la locul puncției
• Se colectează selectiv deșeurile în recipientele speciale
• Se îndepărtează mănușile /se spală mâinile cu apă și săpun
• Se etichetează vacutainerul, aplicând codul de bare
• Se transportă la laborator
• Se așază pacientul în poziţie comodă, observând faciesul, tegumentele,
comportamentul pacientului

Evaluarea eficacității procedurii

Rezultate așteptate/dorite:
- Puncția se desfășoară fără incidente, pacientul exprimă stare de confort iar sângele nu se
coagulează și nu se hemolizează, nu apare hematom
Rezultate nedorite (probleme potențiale) / Ce faceți?
- Perforarea venei și apariția hematomului, pacientul poate prezenta ameţeli, paloare, lipotimie
- Se produce coagularea, hemolizarea sângelui sau nu s-a respectat raportul sânge/anticoagulant.
Mocanu Gheorghita -Laura
AMG II