ÎNGRJIREA

SCARLATINĂPACIENTULUI CU
                    
Definitie
Scarlatina este o boala infecto-contagioasa acuta, produsa de streptococul beta hemolytic
din grup A care secreta o toxina numita toxina eritrogena care determina sindromul eruptiv
(exantem).

Circumstantele de aparitie
Infectia se dezvolta pornind de la un focar purulent, de cele mai multe ori avand localizare
faringo amigdaliana, conditie care se numeste angina. Transmiterea se realizeaza prin
intermediul particulelor de saliva eliberate in aerul inhalant si emise de o persoana infectata cu
streptococul de grup A. De asemenea, contaminarea se mai poate realiza prin obiecte, alimente
contaminate cu bacteria respectiva.
Manifestari de dependenta
Incubatia: media de 3-6 zile (1-10 zile).
Debutul:  brusc, cu febra ridicata 39-40°C, angina, varsaturi, cefalee, odinofagie, stare generala
modificata, uneori dureri abdominale.
Perioada preeruptiva dureaza 24-36 de ore, caracteristic fiind enantemul scarlatinos, de un
rosu intens, „ca flacara” si care cuprinde amigdalele, pilierii si o parte a valului palatin, unde se
delimiteaza uneori net.

Angina imbraca aspecte variate, de la angina eritematoasa, eritematopultacee, pana la angina

ulceronecrotica in cazurile severe sau extrem de severe, provocand ulceratii in profunzime si
chiar perforatii ale amigdalelor, ale stalpilor amigdalieni, ale valului palatin, ale luetei sau ale
unor vase de sange, cu posibilitatea declansarii unei septicemii.
Exista un paralelism intre gravitatea anginei si severitatea scarlatinei.
Limba initial saburala, acoperita cu un depozit cenusiu albicios in prima zi, se depapileaza de la
varf spre baza, realizand la 4-5 zile de la debutul scarlatinei aspectul de „limba zmeurie”, cu
reepitelizare „limba lacuita”, in perioada de convalescenta. Acesta succesiune reprezinta ciclul
lingual, care dureaza 8-9 zile si care este atat de specific, incat permite de multe ori stabilirea
diagnosticului de scarlatina.
Faciesul este tipic, descris ca “masca lui Filatov”, cu paloare peri-buco-mentoniera, hiperemie
intensa a buzelor prin contrast „buze carminate” si cu congestia pometilor obrajilor.
Perioada de eruptie a scarlatinei incepe odata cu exantemul scarlatinos, cu debut la baza gatului
si pe fata anterioara a toracelui, ulterior se generalizeaza rapid, in 24 ore pana la 2 zile, fara a
afecta fata. Eruptia este micropapuloasa pe fond eritematos rosu intens, stacojiu, dispare la
vitropresiune si cu senzatie aspra la palpare. 
La nivelul plicilor de flexie ale membrelor, mai ales la plica cotului, eruptia ia un aspect
caracteristic hemoragic, de linii echimotice, situate transversal, din cauza microtraumatismelor
produse de miscarea membrelor, semn descris de Grozovici si Pastia. Semnul persista una sau
mai multe zile si dupa stingerea eruptiei, fiind util in diagnosticul retrospectiv al scarlatinei.
In scarlatina hipertoxica exantemul poate fi pal, trecand neobservat sau alteori este cianotic,
realizand aspectul de „scarlatina albastra”.
Angina persista si este insotita de adenopatii cervicale si submaxilare, cu ganglioni mariti in
volum, sensibili la palpare, dar fara fenomene supurative.
In cazul bolnavului de scarlatina febra se mentine ridicata, scazand la normal  in  2-3 zile
de la introducerea penicilinoterapiei. In formele severe, toxice ale scarlatinei, apar:
• modificari cardio-circulatorii (tahicardie, asurzirea zgomotelor cardiace, hipotensiune
arteriala)
• colaps
• hepatomegalie (uneori insotita de subicter)
• nefrita in focar sau un grad de nefroza (oligurie, azotemie,albuminurie, cilindrurie)
• simptome neuro-psihice (agitatie, delir, convulsii, meningism, coma)
• artralgii toxice.
Perioada de descuamatie  in scarlatina netratata se caracterizeaza prin descuamatie furfuracee
la nivelul fetei, al trunchiului si lamelara sau in lambouri, la nivelul palmelor si al
plantelor. Descuamatia dureaza 2-3 saptamani si permite diagnosticul tardiv al scarlatinei. In
scarlatina tratata cu antibiotice descuamatia este de obicei discreta.

Forme clinice ale scarlatinei

1. Dupa intensitatea manifestarilor clinice, scarlatina poate fi:
• benigna (frusta, usoara)
• medie (comuna, hiperpiretica)
• severa (toxica, septica, toxicoseptica)
2. Dupa etiologie, scarlatina poate fi:
•  streptococica
•  stafilococica, extrem de rara cu poarta de intrare extrafaringiana, eruptia scarlatiniforma
fiind data de hemolizina si alte toxine produse de unele tipuri de stafilococ.

Probleme de ingrijire

• Hipertermie (datorita sindomului toxic)

• Alterarea confortului din cauza cefaleei
• Durerile suparatoare de angina, tusea iritativa, deficitul de lichide ingerate, risc de
deshidratare, lipsa poftei de mancare
• Izolare sociala, risc de transmitere
• Erorile de tratament amplifica riscul complicatiilor : adinamie, scaderea stimei de sine,
lipsa de autoingrijire
Obiective de ingrijire
 • Combaterea hipertermiei, a tusei, a durerii
• Hidratare: instituirea si administrarea medicamentelor
• Regim alimentar
• Psihoterapie
• Igiena
• Obtinerea starii de bine
Interventii proprii si delegate
• Izolarea pacientului
• Aerisirea incaperii
• Combaterea febrei
• Ameliorarea inflamatiei
• Gargara cu ceai de musetel, bomboane antiseptic
• Dezinfectie nazo-faringiana
• Ameliorarea pruritului (cu acool mentolat)
• Echilibru hidroelectrolitic, regim hidrozaharat
• Regim special de odihna
• Tratament etiologic: instituirea tratamentului cu antibiotic : la inceput penicilina
administrate parenteral in doze si orar indicat de catre medic, apoi moldamin - o data pe
saptamana la indicatia medicului; vitamin
Evaluarea ingrijirilor aplicate
• Pacientul are temperatura corpului in limite normale
• Pacientul este hidratat corespunzator
• Pacientul prezinta o stare de bine
• Pacientul prezinta tegumente integre

Recoltarea Exudatului faringian

Exsudatul reprezinta orice lichid care filtreaza din sistemul circulator in tesuturile vecine in
cazul unor leziuni sau zone de inflamatie.
Exsudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui proces inflamator faringian.
Scop
– explorator: depistarea germenilor patogeni in vederea tratamentului si depistarea
agentilor patogeni la purtator sanatosi, efectuarea antibiogramei
Materiale necesare
– spatula linguala sterila de unica folosinta
– eprubeta cu mediu de cultura
– manusi de unica folosinta
– masca de protectie
– tavita renala
– etichete

Pregatirea pacientului
– se explica procedura si necesitatea tehnicii
– se obtine consimtamantul si colaborarea pacientului
– se incurajeaza pacientul
– se atentioneaza pacientul sa nu isi administreze niciun fel de tratament, sa nu
manance, sa nu bea apa, sa nu se spele pe dinti cu 4 ore minim in prealabil
– se aseaza pacientul in pozitie sezanda
Tehnica
– asistenta se spala pe maini se se dezinfecteaza
– isi pune manusi de unica folosinta
– se invita pacientul sa deschida gura larg
– se apasa limba cu spatula sterila
– daca pacientul are senzatie de voma se retrage spatula si i se recomanda sa se
relaxeze. Se introduce spatula mai putin adanc
– se sterge cu tamponul depozitul faringian si amigdalian, si daca este cazul se
dezlipeste si o portiune din falsa membrana
– se retrage tamponul fara sa se atinga dinti, limba sau obraji
– se plaseaza aplicatorul in tubul cu mediul de cultura si se eticheteaza, apoi este
trimisa la laborator.
Accidente / Incidente
– se pot obtine rezultate eronate daca se atinge cu tamponul faringian saliva, dintii sau
limba. In acest caz procedura se va repeta
– greata, voma. In acest caz se intrerupe procedura, se roaga pacientul sa inspire adanc
si sa se pregateasca pentru o noua procedura
Erori de recoltare
– contaminarea probei prin nerespectarea conditiilor de asepsie si antisepsie
– folosirea antisepticelor poate conduce la inhibitia dezvoltarii germenilor
– atingerea limbii, buzelor, salivei, dintilor poate modifica rezultatul din cauza
germenilor prezenti in aceste zone

Mocanu Gheorghita - Laura

AMG II