ARBORELE PSIHOTERAPIILOR

Inca foarte devreme, cand psihanaliza clasica a lui Freud inca nu se maturizase, au aparut si
primele disidente,(dupa cum vom vedea) la inceput ala discipolilor acestuia(i-am numit pe Adler si
Jung) si apoi continuu, noi si noi psihologi gasind puncte de vedere originale neacoperite de efortul
psihanalitic.Putem spune azi ca in linii generale psihoterapia a evoluat in trei directii principale:

in primul rand psihoterapiile dinamice, sau analitice apoi,

psihoterapiile experentiale,si nu in ultimul rand,
psihoterapiile comportamentale

In psihoterapiile dinamice, functionarea mentala este explicate prin interactiunile conflictuale

dintre fortele intrapsihice,constiente si inconstiente.
In psihanaliza clasica dezvoltarea umana este inteleasa ca fiind generate de schimbarea zonei
corporale de gratificare a impulsului sexual (asa-zisele faze ala dezvoltarii afective). Scopul
psihoterapiei consta in descifrarea continutului inconstient.
Pentru psihoterapiile comportamentale,bolile psihice sunt deprinderi invatate in mod
involuntar,repetate si intarite prin stimuli specifici din mediu.Pentru vindecare se recurge la
deconditionare si descoperirea si invatarea unor alternative de comportament.
Psihoterapiile experientiale accentueaza dimensiunile etice ale vietii omului, ale relatiilor
acestuia cu semenii sai.Psihoterapia trebuie sa acceada la experienta(trairea) interioara a
individului.Insanatosirea si dincolo de aceasta, dezvoltarea personala presupune atingerea maximei
constientizari, dar si autodeterminarea si autenticitatea.
Clasificarea psihoterapiilor dupa Toksoz B. Karasu(1980):
DINAMICE

COMPORTAMENTAL EXPERENTIALE
E

Forma

Initiatori

Forma

Psihanaliza clasica

Freud

Psihologie analitica
Terapia vointei

Initiatori

Forma

Initiatori

Psihoterapia Wolpe
prin inhibitie
reciproca

Analiza existentiala

Binswange
r

Jung

Terapia
imploziva

Daseinanaliza

Boss

Rank

Terapia
Salter
reflexoconditionala

Logoterapia

Frankl

Terapia analitica activa Stekel

Terapia
bazata pe
teoriile
invatarii

Terapia bazata pe client

Rogers

Psihologia individuala Adler

Psihoterapia Rotter
bazata pe

Gestalt-terapia

Rogers

Stamplf

Dollard

invatarea
sociala
Psihiatria
interpersonala

Sullivan

Terapia
modelata

Bandura Terapia psiho-imaginativa Shorr

Psihoterapia
interpersonala

Fromm;

Psihoterapia Thorne
directiva

Terapia experientiala

Reichman

Whitaker;
Gendlim

Analiza
caracterologica

Horney

Terapie prin Greenwal Analiza bio-energetica

decizii
d
directe

Lowen

Scoala culturala

Fromm

Terapia de
Garner
confruntare si
rezolvare de
probleme

Analiza structurala

Rolf

Analiza ego-ului

Klein

Terapia
asertivstructurala

Antrenamentul autogen
Schultz

Schultz,

Scoala de la Chicago

Philips

Lute

Alexander Terapia
French
bazata pe
constructe
personale

Kelly

Yoga;

Terapia sectorizata

Karpman Terapia
rationalemotiva

Ellis

Psihiterapie
scurta(analitica)

Sifneos,

Terapia
integrativa

Drakefor Psihoterapia psihedelica

d

Terapia
realitatii

Glasser

Meditatia
transcedentala;Nirvanatera
pia
Psihoterapia Zen

Watts

Osmuno

Malan
Bellak
Analiza directa

Rosen

Terapia psihobiologica Meyer

Psihodinamica
adaptativa

Rado

Hipnoanaliza

Wolberg

Psihoterapia Sahakian
filozofica

Analiza
Reich
caracteriala,vegetotera
pia
Terapia biodinamica

Masserma Antrenament Green

n
ul pe baza de
bio-feedback

Putem completa acest tablou cu doua scoli de psihoterapie cea cognitive(pura) si cea
sistematica.
Cognitivistii (ex. Aaron Beck), sustin ca simptomele sunt cauzate si alimentate de scheme si
automatisme cognitive nepotrivite, schimbarea producandu-se prin achizitia de noi intelesuri,
sensuri care producand alte afecte, genereaza comportamente adaptative.
Psihoterapiile de orientare sistematica vad problemele ca parte a contextului social pentru ca
nimeni nu e o insula. Astfel in terapie sunt invitati sa participle colaborativ si active, familia si alte
persoane semnificative pentru subiect, ducand la schimbarea unor aspecte importante ale
interactiunilor din cadrul sistemului. Aceasta orientare se sprijina pe continuturi din teoria
sistemelor.
Aceasta taxonomie ramane totusi orientativa in situatia in care in present se vorbeste de peste
400 de psihoterapii si cifra aceasta este in continua crestere.
In present este unanim recunoscut ca modelul fundamental de referinta pentru orice forma de
psihoterapie ramane cura psihanalitica clasica. Toate psihoterapiile actuale, indiferent ca sunt
psihoterapii individuale sau de grup, deriva din acest model si sunt considerate variante de tehnica
adaptate unor anumite nosologii sau modalitati de organizare a activitatii terapeutice.
In realizarea tabloului tipurilor de psihoterapii,se are in vedere cu acuitate problema unui model
de gandire ilustrat de conceptiile medico-psihologice dar si moral-filosofice din care acesta se
inspira.
Structura arborescenta a domeniului psihoterapiilor (la a carei radacina gasim psihanaliza)
apare mai evidenta in sinteza realizata de C. Enachescu(2003):
Acest arbore ar putea avea in optica autorului citat,urmatoarele ramuri:
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Psihoterapiile individuale verbale;

Psihoterapiile bazate pe actiune;
Psihoterapiile corporale;
Psihoterapiile de grup;
Psihoterapiile nivelurilor de constiinta;
Psihoterapiile de conditionare, invatare si comportamentale.

1. Psihoterapiile individuale verbale sunt inrudite indeaproape cu psihanaliza clasica

freudiana si cuprinzand-o in primul rand pe aceasta:
a. Cura psihanalitica clasica (S. Freud),precum si alte psihoterapii succesoare;
b. psihanalizele dizidente si independente:
1. psihanaliza lui Adler-psihologia individuala - (din care evolueaza mai
tarziu psihoterapia relational emotive a lui A. Ellis);
2. psihologia analitica a lui Jung;
3. psihanaliza locaniana (a lui J. Lacan);
c. Psihoterapiile analitice aplicate la copii de catre Ana Freud,Melanie Klein
(analiza egoului), Lebovici si Diatkin;
d. Psihoterapiile culturaliste ale lui K. Horney (analiza caracteriologica), E.
Fromm (scoala culturala), H.S. Sullivan;
3

e. Egoanaliza (tot de inspiratie analitica) reprezentata de Hartmann, Rappaport

si Milton Ericson.
f. Grupul psihoterapiilor aplicate in medicina psiho-somatica (Marty, Fain,
Sapir) sau care doar se limiteaza a fi de inspiratie analitica (Melan,
Sifenos). Intre aceste doua directii se afla activitatea lui French si Alexander
(Scoala de la Chicago).
Dincolo de acestea care au mai mult sau mai
putin, dar intotdeauna cu siguranta, o descendenta directa din psihanaliza
clasica, mai putem mentiona alte psihoterapii individuale verbale
independente de munca lui Freud:
g. Psihoterapia centrata pe client a lui C. Rogers si studiile de caz ce deriva din
acestea;
h. Analiza tranzactionala a lui Berne si Harris.
i. Psihanaliza de inspiratie psihoanalitico-existentiala reprezentata de
Binswager(analiza existentiala), Boss (daseinanaliza) si Mincovski.
2. Psihoterapii bazate pe actiune sunt psihoterapii pornite tot din nevoia de a umple un
neajuns pe care-l vadea psihanaliza prin relatia izolata,diadica si limitata la schimbul de
cuvinte.Astfel au aparut psihoterapiile ce utilizeaza untr-un mod sau altul jocul dramatic cu
efecte dinamice de factura psihanalitica.
a. Psihodrama lui a psihologului J.L. Moreno;
b. Psihodrama analitica a lui Lebovici, Lemoine si Anzieu;
c. Terapia gestaltista a lui Perls;
d. Terapia primala a lui Janov.
3. Psihoterapiile corporale care utilizeaza tehnici de autocontrolul energiei musculare si a
tonusului muscular(care se bazeaza pe relatiile care exista intre tonusul muscular si viata
emotionala) in vederea obtinerii unei stari de decrelaxare psihica.sunt cuprinse in acest
cadru:
a. analiza bioenergetica a lui Lowen si,
b. antrenamentul autogen al lui Schultz.
4. Psihoterapiile de grup care utilizeaza ca agent sanogen dinamica grupului promovand
comunicarea si constituirea de relatii interpersonale si emotionale de sustinere intre membrii
grupului.Pot fi incluse in aceasta categorie:
a. Grupul analitic utilizat de Slavson, Anzieu;
b. Psihoterapia grupului familiar utilizat de Ackermann si Howells;
c. Analiza sistemelor aplicata de Ruesch si Bateson.
5. Psihoterapiile nivelurilor de constiinta care folosesc in scopuri terapeutice grade diferite
de modificare a starii de constiinta.Dintre starile de constiinta modificata cea mai utilizata
dar sic ea mai profitabila terapie este hipnoza.Acest fenomen include modificari ale
constiintei si memoriei,cresterea susceptibilitatii la sugestie si producerea din partea
subiectului a unor raspunsuri care pot fi utilizate in directia ameliorarii simptomelor si
obtinerii confortului psihic.Includem aici in afara de tehnicile hipnotice de conditionare si
sondare a inconstientului utilizate de Freud si Bernheim inainte de dezvoltarea psihanalizei
si:
a. Hipoanaliza lui Gill si Brenman ca tehnica ce profita atat de avantajele
hipnozei cat si de cele ale analizei psihice;
b. Sofrologia lui Caycedo.(aceasta este o tehnica de relaxare,inrudita cu
hipnoza,in sensul ca adduce pacientul intr-o stare de constienta modificata
astfel,incat pacientul sa fie capabil sa se concentreze intr-un mod exceptional
asupra unei idei precise.Ea isi propune o intalnire a organismului uman prin
4

aducerea acestuia prin anumite exercitii,intr-o stare totala de relaxare fizica si

psihica.
6. Psihoterapiile de conditionare, invatare si comportamentale, sunt constituite dintr-o vasta
si prestigioasa grupa de psihoterapii inspirate preponderant din teoriile invatarii dar si din
descoperirile behaviorismului. In cuprinsul acestei categorii mentionam psihoterapia prin
inhibitie reciproca a lui Wolpe, terapia bazata pe teoriile invatarii a lui Dollard,
psihoterapia bazata pe invatare sociala a lui Rotter, terapia modelata a lui Bandura, terapia
rational-emotiva a lui A. Ellis, terapia realitatii a lui Glasser, s.a.
Numarul mare al tehnicilor si metodelor de psihoterapie nu este neaparat un fenomen pozitiv el
putand fi in acelasi timp expresia insaturarii domeniului ca si a insatisfactiei specialistilor relative la
instrumentele disponibile.
Tulburarea psihica si patologia psihica trebuie inteleasa ca implicand atat in simptomatologie cat
mai ales etiologie,o componenta sociala. Bolile ca si solutiile exprima spiritual vremii in care
traieste pacientul si sunt o parte a culturii respectivei societati. Munca terapeutului nu se rezuma
doar la inlaturarea simptomului ea urmarind (poate numai implicit) si asimilarea normelor culturale
si a valorilor morale.