Sunteți pe pagina 1din 16

Importana jocului in viaa i dezvoltarea individului

Dezvoltarea tehnicii a adus cu ea nenumrate avantaje, dar nu lipsesc dezavantajele, limitele ei. Astfel se ntrerup canalele de comunicare social, de deschidere ctre umanitate. De aceea se impune utilizarea unor metode ce valorizeaz sentimentul de apartenent la grup, solidaritatea, spiritul de echip, respectarea normelor.o astfel de metod este jocul. Jocul este o activitate uman dominanta in copilarie, prin care copilul i satisface imediat, dup posibiliti, propriile dorine, acionnd contient i liber n lumea imaginar pe care i-o creeaz singur. Aceast activitate nu este specific doar copilului, ea ntlnindu-se i la adolesceni, la maturi, sau chiar la bunici. Cu toii ne refugiem deseori ntr-o lume imaginar, pe care ne-o creem plin de vise, de dorine ce se mplinesc, de imaginaie, o lume paradisiac n care restriciile lipsesc. n crearea lumii imaginare omul transpune realul n imaginar. n grdini aceast activitate nu este o activitate lipsit de importan i seriozitate.Toi ne aducem aminte c multe lucruri le-am nvat aici prin joc, el fiind practice singura metod prin care noi puteam asimila ceva nou. Jocul are rol terapeutic pentru cei carenu au dezvoltat iniiativa i curajul de a intra n competiie.Prin joc se elibereaz de timiditate i intr cu toate forele n joc. Nu se mai teme aa de tare de critica celorlali, deoarece personajul poate spune orice, iar reprourile nu i se adreseaz lui personal, ci personajului.Prin joc se poare fortifica, ntri voina i atenia. Cercettorii au demonstrat c jocul copilului este esnial pentru dezvoltarea personalitii lui, i c prin joc se dezvolt capacitile i competenele de baz.Scopul jocului este aciunea nsi, capabil de a satisface imediat dorinele sau aspiraiile copilului.Prin atingerea scopului, se restabilete echilibrul vieii psihice.Importana locului pe care-l ocup jocul n viaa copilului este dat de faptul c jocul satisface dorina fireasc de manifestare, de aciune i de afirmare a independenei copilului.Prin joc copulul ajunge s cunoasc realitatea social, deprinde modele de conduit i reflect la comportamentul propriu i al celorlali. Funciile jocului se schimb n raport cu vrsta. Astfel, dac pentru copil, jocul este o activitate fundamental, pentru adult reprezint un nlocuitor al activitilor serioase . Principalele fucii ale jocului sunt mentale i motorii, functia principal fiind de realizare a eului, de manifestare a personalitii . Ca funcie secundar putem enumera funcia de divertisment, pentruic nltur plictiseala pricinuit de lipsa activitii; de element odihnitor, tiut fiind faptul c jocul obosete mai puin; de relaxare. Prin joc, atunci cand suntem mici, asimilam realul la eu i, prin imitatie a eului la real. Tot prin joc ne descarcm energetic i ne rezolvm anumite conflicte, ne formm i ne informm, socializm cu alii. Ca valori ale jocului putem enumera:

- perfecionarea senzaiilor i percepiilor, - dezvoltarea spiritului de observaie, a spritului de iniiativ, - dezvoltarea spiritului de echip, a spiritului de competiie, - exersarea ateniei i a imaginaiei, - folosirea limbajului, - influenarea comportamentului copiilor, mai ales prin intermediul regulilor, care fac copiii s nvete o conduita civilizat. Orice joc implic: - realizarea corect a sarcinilor, - putere de stpnire, - disciplin, - respect pentru ceilali, - critic i cooperare, - comunicare, - respectarea anumitor reguli. Jocul, putem spune, pregtete individul pentru viaa de adult. Dac am face o clasificare a jocurilor am afla c exist mai multe tipuri de jocuri : jocuri de manipulare a materialelor mrunte, a bilelor, a beioarelor, a ppuilor, mainuelor, etc, jocuri imitative prin care imitm cele ntmplate n realitate sau ceea ce el ar fi dorit s se intmple: de-a poliistul, de-a doctorul, de-a vnztorul., jocuri sociale de-a oferul, de-a zidarul, jocuri de construcie, jocuri motrice alergri, ctrri, jocuri logice Orice joc are o regula. Ea exprim nevoia copilului de ordine si disciplin. Regulile sunt nvaate, imitate, inventate. Un mare pedagog a ncercat s rspund la ntrebarea- de ce se joac copilul?, ajungnd la concluzia c omul nu este ntreg dect atunci cnd se joac. Jocul ofer individului posibilitatea descturii de lumea nconjurtoare.Pentru el regulile sunt de nemodificat

Dupa J. Huizinga, jocul este o actiune specifica, incarcata de sensuri si tensiuni, intotdeauna desfasurata dupa regului acceptate de bunavoie si in afra sferei utilitatii sau necesitatii materiale, insotita de simtaminte de inaltare si de incordare, de voiosie si destindere. Jocul nu este o actiune fara utilitate imediata, dar generatoare de distractie si reconfortare, de sentimente de placere si de bucurie. Datorita spontaneitatii, jocul reclama o

imbinare armonioasa intre cerintele situatiei de joc si aptitudinile celor care se joaca. Chateau spune ca jocul ofera posibilitatea aparitiei unor potentialitati care se concretizeaza selectiv si apare ideea ca jocul este o pregatire pt munca. Leontiev sustine ca jocul este o modalitate de exprimare a vietii psihice mai ales la varsta prescolara de exercitare a personalitatii : originea jocului rezulta din decalajul dintre cerintele mediului extern si posibilitatiule copilului. Jocul ca activitate didactica specifica, indeplineste multiple functii : de distractie, de creativitate in conformitate cu varsta, in final de modelare si formare a personalitatii copiilor. Incorporate in activitatile didactice, elementele de joc imprima un caracter mai viu si mai atragator, aduc varietate si o stare de buna dispozitie, de veselie, de destindere. Prevenind aparitia oboselii. In procesele de interactiune din cadrul jocului au loc procese de invatare, importante pentru dezvoltarea sociala, cognitiva si psihomotorie. Jocul pleaca de la ideea ca are un scop, dar este deschis modificariloe, finalul sau nefiind previzibil. Nivelul jocului exprima nivelul dezvoltarii psihice a copilului, dar jocul este si un stimulator principal al dezvoltarii psihice, confirmand si prin acceasta locul lui fundamental in viata prescolarului. Psihologia copilului ofera tabloul general al fiecarei varste si metodele de investigare biopsihica. Numai practica organizata pe baze stiintifice da posibilitatea sa se compare rezultatele obtinute, in cadrul real al evolutiei copilului. Invatatorul abilitat stie ca nu se poate bizui numai pe specificul unei singure metode. El va imbina, in primul rand, observarea conduitei generale a copilului cu metoda biografica.

Metoda biografica dobandeste mai multa insemnatate catre sfarsitul clasei a treia - a patra, cand personalitatea copilului a prins contur semnificativ si evenimentele din viata personala au avut un anume impact asupra evolutiei sale. Scolaritatea mica sau cea de-a treia copilarie, coincide cu durata primului ciclu de instructie scolara, perioada in care se acumuleaza cunostinte si se formeaza capacitati psihice de baza care sunt deosebit de semnificative pentru urmatoarele etape pentru viitorul profesional, chiar pentru toata viata. De aceea sprijinirea de catre familie si scoala a dezvoltarii tuturor posibilitatilor acestui stadiu trebuie sa fie o preocupare centrala. Adaptarea la mediul scolar implica anumite modificari, si anume : modificari in programul zilnic, adaptarea la programul si tipurile de activitati scolare, modificarea educatorului, acum elevi vor avea un invatator, se schimba relatiile cu covarsnicii dar modificarile nu apar numai pe plan social-moral ci si pe plan fizic. Doua aspecte importante ale dezvoltarii fizice sunt cresterea in inaltime si in greutate. Intre 6 ani si 9 ani baietii iau in grueutate aproximaotiv 9 kg., iar fetele aproximatiiv 12 kg, in ceea ce priveste cresterea in inaltime baietii cresc cu aroximativ 19 cm, iar fetele cu 20 cm. Din punct de vedere al dezvoltarii psihice a scolarului mic, observam ca atentia este o conditie necesara in desfasurarea optima a tuturor proceselor informationale. O insusire importanta a atentiei, care se modifica pe parcursul invatamantului primar, o are volumul acesteia. La varsta scolaritatii mici asistam si la dezvoltare majora a limbajului, la imbigatirea vocabuluarului. Toate aceste aspecte sunt influentate puternic de chiar insusirea

scrisului - cititului. Acest proces este principalul aspect al transformarilor privind limbajul intre 7 si 10 ani. O alta schimbare fundamentala care se petrece in planul gandirii odata cu intrarea in cea de-a doua copilarile, este dobandirea caracterului in functionarea ei. J. Piaget care a studiat sistematic stadiile inteligentei umane, considera ca ...perioada dintre 7 - 8 ani si 11 - 12 ani este cea a desavarsirii operatiilor concrete... . Prin urmare in cursul acestui stadiu au loc o serie de schimbare si modificari din toate punctele de vedere. Copilul incepe sa inteleaga ca o norma, o regula este produdul intelegerii intre oameni si ca ea poate fi modificata daca toti sunt de acord. El exerseaza o experienta a participarii la elaborarea normelor grupului si a controlarii indeplinirii lor si totodata a autoreglarii in acord cu ele. Se pregateste astfel de autonomia normala care va fi atinsa in urmatoarele stadii. P. Osterrieth sublinieaza : ...in grup si numai in grup copilul poate face experienta reciprocitatii si a solidaritatii, atat de esentialele pentru dezvoltarea sa mentala si pentru echilibrul sau viitor. (3, p.119). Complexitatea dezvoltarii psihice in aceasta etapa confera scolii un rol special. Fara a subestima importanta mediului familial, care ramane considerabila, rolul activitatii scolare este hotarator. Educatia urmareste sa stimuleze natura umana, sa dezvolte calitati generale ale speciei umane atat cat si potentialitati cu care este inzestrata de natura o permit. Oamenii astfel educati urmeaza sa-si desfasoare activitatea in societate, sa-si exercite anumite roluri sociale. In mod obiectiv, asemenea roluri se multiplica, se diferentiaza si ierarhizeaza de la o etapa la alta a dezvoltarii societatii. Educatia trebuie sa raspunda acetor cerinte sociale.

Urmarind integrarea omului in societate educatia se preocupa in aceeasi masura de formarea personalitatii ale carei trasaturi ii vor permite fiecarui om sa asimileze in mod creator valorile sociale, subordonandu-se imperativelor acestora dar contribuind, in acelas timp, la depasirea si dezvoltarea lor in concordanta cu sensul general al dezvoltarii sociale. Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii dintre factorii interni si externi, de aceea se considera ca in cadrul acestor factori educatia detine rokul conducator datorita specificului actiunii sale ce se manifesta nu numai direct, ci si indirect, prin intermediul celorlati factori. Educatia isi creeaza ea insasi premisele eficiente prin elaborarea unor conditii interne favorabile. Ca factor extern, educatia contribuie la declansarea si intensificarea luptei dintre contrarii, furnizand in acelas timp si mijloace necesare pentru de pasirea si rezolvarea unor contradictii interne, pregatind totodata terenul in vederea aparitiei altora, procesul continuandu-se la infinit. Educatia nu numai ca ofera ceea ce urmeaza sa se asimileze, dar se preocupa in plus de modul cum sa se asimileze , de constientizarea necesitatii de a invinge anumite obstacole. Scoala contribuie la stimularea si consolidarea tuturor aspectelor pe care le implica cele trei dimensiuni, intelectuala, afectiva si relationala. Activitatea care declanseaza si stimuleaza dezvoltarea intregii personalitati este procesul de invatamant. Organizarea si metodica acetuia urmeaza sa tina seama de caracteristicile acestor dimensiuni. Jocul are un caracter universal, fiind o manifestare la care este evidenta o lupta a contrariilor, un efort de

depasire, avand rol de propulsare in procesul obiectiv al dezvoltarii ; jocul este o realitate permanenta, cu mare mobilitate pe scara varstelor. Evolutia sa in raport cu dezvoltarea perscolaritatii sau scolaritatii mici, cu alte activitati umane, cu unele mecanisme ale vietii sociale, ii determina, in diverse momente, loc si rol diferite, dar cert este faptul ca el nu lipseste, indiferent de varsta omului. Jocul din cadrul perioadei prescolare se schimba in perioada scolara mica si se transforma in joc didactic. El este cel care imbina elementele distractive cu cele de munca, de invatare. Rolul si importanta jocului didactic consta in faptul ca el faciliteaza procesul de asimillare, fixare si consolidarea cunostintelor, iar datorita caracterului sau formativ influenteaza dezvoltarea personalitatii personalitatii copilului. Jocul didactic este un important mijloc de educatie intelectuala care pune in valoare si antreneaza capacitatile creatoare ale scolarului. El este folosit pentru cunoasterea realitatii pe o cale mai accesibila deoarece copiii descopera unele adevaruri noi pentru ei, angajandu-se in eforturi de gandire ce le ofera satisfactii. Ei sunt participanti nemijlociti la propia formare si, antrenati in joc, ei sunt capabili sa depuna eforturi mari pentru indeplinirea sarcinilor date. Totodata, jocul didactic contribuie la dezvoltarea judecatii, memoriei, atentiei, spiritului de observatie, la cultivarea obisnuintei cu munca intelectulala si cea independenta. El constituie un mijloc si un procedeu deosebit de valoros de acumulare de noi cunostiinte, de echilibrare a procesului de invatare si a activitatii de joc, putandu-se desfasura atat in cadrul activitatilor libere cat si in cele comune. Este un prilej de a completa unele lacune, de a asimila si de a folosi cunostinte noi, de a -si dezvolta limbajul spre aspec fonetic,

lexical, gramatical.

Instruirea si educarea elevilor prin scoala are drept caracteristica dominanta organizarea pe clase si lectii, dupa norme si reguli elaborate pe baza generalizarii experientei didactice. Ca sistem hipercomplex, unitar si dinamic, conditia de baza a unei functionari eficiente este organizarea. Dintre toate tipurile de relatii in care intra factorii/componentele sistemului, cea mai puternica relatie este aceea dintre continut si forma, concretizata in modul de organizare pe clase si lectii. Acest mod s-a dovedit a fi cel mai eficient pentru realizarea obiectivelor educationale, motiv pentru care, de aproape trei secole, a rezistat si s-a practicat in toate tarile.

Si in zilele noastre, forma clasica de organizare a procesului de invatamant este lectia. In cadrul lectiei continutul devine activ, transformandu-se in stimuli ai capacitatilor necesare invatarii scolare. Comunicarea cunostintelor ca sarcina didactica dominanta, care a determinat tipul de lectie cu aceeasi denumire, nu are nici o valoare psihopedagogica daca nu este pusa in relatie directa cu consolidarea, ca baza necesara formarii capacitatilor si deprinderilor, obiective de mare importanta pentru dezvoltarea intelectuala, estetica, morala.Si poate condolida copilul lectiile mai bine, daca nu prin joc. In clasele primare jocul se transforma in joc didactic. In concluzie, in acest referat am incercat sa definesc jocul si educatia ca fiind cele mai importante aspecte ale dezvoltarii personalitatii, si nu numai,a scolarului mic.

Bibliografie

1.

E. Cretu, Psihopedagogia scolara pentru invatamantul primar, edit. Aramis, Bucuresti, 1999 I. Nicola, Tratat de pedagogie scolara, edit. Aramis, Bucuresti, 2000 P. Osterrieth, Introducere in psihologia copilului, E.D.P., Bucuresti, 1976 U. Schiopu, E. Verzea, Psihologia varstelor, E.D.P., Bucuresti, 1995 T. Cretu, Psihologia varstelor, edit. Credis, Bucuresti, 2001

2.

3.

4.

5.

Jocul orict de ciudat ar prea este indispensabil, fiind asemnator cu mncarea si apa fr de care oamenii nu ar putea tri. Oamenii au nevoie de joc pentru a se relaxa si pentru a-i continua activitiile. Numai aa putem explica de ce exist attea tipuri de jocuri: de societate , de noroc, de ndemnare, de cuvinte, sportive, de inteligen, de limbaj, publice, de cuvinte etc. Dei toate acestea enumerate au propria lor definie, nici una nu o poate contrazice, exclude sau include pe cealalt, de unde rezult c jocul poate fi denumit n multe moduri exprimnd diverse funcii . Deci jocul poate ntruchipa, reprezenta cele mai diverse dorine de relaxare ale omului. Jocul, indiferent de natura sa presupune anumite abiliti: fizice, intelectuale, de inteligen, de ndemnare; jocul solicitndu-l pe juctor. Dei pentru a ctiga trebuie depus efort i de obicei este greu s ctigi, oamenii tot practic jocul, semn c aa se relaxeaz ei, prin acea senzaie plcut a ctigului. Jocul n general, are dou componente principale: componenta biologic sau fiziologic care are legtur cu abilitiile fizice i componenta psihic sau mental care ine de gndire. n nici un joc nu putem elimina aceste dou componente; putem lua ca exemple dou jocuri concrete - n fotbal putem vorbi de psihic la juctori, de moralul acestora, curajul pe care l au n faa adversarului, dar i la un joc de ah ntre mari maetrii n care poate s existe un consum fizic ridicat. Jocul nu a fost inventat de ctre oameni, pentru c i animalele (de obicei puii) se joac. Ca i n jocul oamenilor exist anumite reguli ce trebuie respectate, diferena este c n jocul uman regulile sunt elaborate, ndelung gndite. Este foarte posibil ca i aceste animale s se pregteasc pentru viaa adult sau s se relaxeze astfel nscriindu-se n definiiile expuse mai sus. Nu este mai puin adevrat c jocul poate s aib o definire imaterial mulumindu-ne doar prin a spune c jocul exist i c ndeplinete o funcie

necesar sau util fr s mai lsm loc pentru orice explicaie tiinific sau filosofic. Jocul este cu adevrat un univers auxiliar, compensativ; o nou ordine / realitate care continu viaa plictisitoare din fiecare zi eliberndu-l pe juctor de toate grijile. Jocul este practicat de foarte multe vieuitoare, de aici rezult c natura ne-a nzestrat acest mijloc de binedispunere, un element nativ cu funcii multiple - dezvolt personalitatea, spiritul competitiv i de echip innd cont de reguli, dezvolt dorina de a a ctiga, dezvolt / stimuleaz imaginaia, i nva pe juctori cum s-i respecte pe adversari i inieaz pe copii dezvolt capacitatea de autostpnire sau pur i simplu amuz. Jocurile in pasul cu evoluia tehnico-tiinific stabilind noi bariere care ofer juctorului noi posibiliti de joc;cu siguran aceste bariere vor fi doborte, astfel nu tim ce ne ofer viitorul n materie de joc. Jocul este ceva foarte misterios, ascuns care poate fi desluit doar cu rbdare i cu atenie, n unele cazuri chiar practicnd jocul. Pornirile jucue vor aprea cu siguran i vom descoperi c jocul este ademenitor, atrgnd puternic, funcionnd neobinuit - ca un drog care nu te mai las s te dezlipeti de el. Atunci vine ntrebarea: de ce funcioneaz aa? Un lucru cu adevrat misterios, dar de ce este practicat jocul i de persoanele care au pierdut ntr-un joc anterior? N-ar fi trebuit ca aceea nfrngere s-i dezamgeasc i s-i opreasc de la orice alt iniiativ de joc? ntrebri ca acestea pot continua; explicaiile la aceste mistere sunt greu de gsit, iar cele pe care le gsim nu sunt ntotdeauna exacte. Nu doar juctorii sunt cuprini de aceast vraj a jocului, ci i spec-torii atunci cnd e cazul, ntruct i ei se viseaz juctori i i imagineaz c sunt aplaudai, ludai, iubii pentru reuitele lor. Cu siguran aceste manifestri pornesc din interior, apoi sunt mbuntite cu imaginaie i ajung s fie un lucru extrem de complex foarte greu de explicat. Dac ne gndim profund, descoperim c jocul este una dintre cele mai interesante, complicate comportamente. Dei vieuitoarele care se joac ar fi putut primi altceva pentru relaxare, ele au primit jocul pentru a se bucura de hazul acestuia, haz care nsoete i face mai atrgtor jocul. n timp ce ne

jucm suntem nvluii de ceva inexplicabil, abstract, care ne permite s trecem din realitate n ideal. i n literatur avem modelat jocul -- multe opere literare sunt construite pe acest subiect. De exemplu, n Amintiri din copilrie ne sunt nfiate aventurile biatului pe nume Nic care face tot felul de nzbtii. Un episod semnificativ fiind cel n care Nic o ironizeaz pe mtua Mrioara furndu-i cireele i distrugndu-i cnepa. Aici jocul apare ca o prelungire a libertii copilul distrndu-se cu aceste mici iretlicuri, nzbtii. ntr-o alt oper literar Harry Potter i Piatra Filozofal jocul apare n ntrecerea de Vjtha unde vorbim de o competiie organizat, cu reguli dar cu elemente magice. Un alt exemplu ar fi Dup melci n care jocul are un rol iniiere pentru copilul care a folosit un descntec mpotriva unui animal firav. Aici copilul nva s fie atent la ce face, pentru c ar putea cauza cuiva probleme. Jocul este o minune de care trebuie s ne bucurm, pentru c acesta este darul naturii pentru noi; s ne ajute s scpm de probleme - chiar dac pentru scurt timp i s ne fac fericii ct timp vom tri.

In primul rand activitatile de incalzire unde membrii grupului se cunosc intre ei, se obisnuiesc unul cu altul si cu conditiile de lucru in grup. Prin joc si corporalitate, prin interactiunea fizica si verbala a membrilor, se urmareste cresterea increderii si scaderea anxietatii. Se urmareste ca membrii grupului sa se cunoasca, sa se accepte si sa accepte cadrul in care se lucreaza si momentul specific al lucrului. Intre membrii grupului se dezvolta sentimente de incredere, siguranta, autodezvaluire. Se urmaresc starile psihice cu care fiecare membru al grupului vine si relatiile care apar (simpatie, atractie, antipatie, indiferenta). Corporalitatea si corporalizarea urmaresc cresterea si imbunatatirea imaginii de sine, existand o stransa legatura intre relatia cu propriul corp si stima de sine. Membrii grupului, adulti sau copii sunt pusi sa `faca ceva singuri sau impreuna`. Accentul este pus pe `a face` si nu pe `a spune`. Datorita faptului ca nu se emit judecati de valoare sau aprecieri de tip bine rau, o cerinta de tipul `construieste un loc in care sa te simti bine si adu cu tine persoanele pe care tu le doresti alaturi`, a fost o sursa de creativitate pentru toti membrii grupului care au putut sa treaca dincolo de barierele realitatii, dar si o modalitate de a exprima relatiile reale, neatinse de ceea ce `trebuie`, intre copil si cei dragi lui. H.(9 ani) a adus in locul lui ideal si niste

prieteni, pe care parintii ii credeau `copii rai` si ii interziceau lui H sa se joace cu ei de teama ca l-ar putea rani sau ca l-ar face sa sufere. Alte activitati sunt cele intermediare care presupun o `intoarcere spre sine`, spre propriile probleme, relatii. Se urmareste identificarea problemelor care `framanta grupul`. Sunt folosite diverse metode: -jocul de rol care presupune plasarea persoanei intr-un alt rol (personaj de poveste, mama, tata, ruda etc) si actiunea acesteia din prisma acestui rol. Jocul de rol presupune pe de o parte `a fi in locul celuilalt` si a putea sa privesti situatia prin ochii acestuia, iar pe de alta parte `a fi plasat in situatii noi` pentru a putea intelege situatii diferite. De exemplu, copilul poate deveni parinte si invers, pentru a intelege anumite probleme aparute. Cand M. a jucat rolul fiului sau de 12 ani care trebuia sa plece la scoala, a recunoscut ca `mama ma crede un copil mic si neajutorat si pentru ca sunt bolnav, vrea sa faca totul in locul meu. As vrea sa incerc sa fac singur anumite lucruri, cum ar fi alesul hainelor sau facutul ghiozdanului, dar mi-e teama ca o voi supara daca nu le fac bine.` -interviul multiplu, in care toti membrii grupului joaca pe rand acelasi rol. Scopul este identificarea matricilor de gandire ale persoanei, problemele, modul in care aceasta se raporteaza la realitate. Atat copiii cat si adultii pot sa fie pe rand personaje de poveste sau din realitate si sa actioneze sau sa raspunda la intrebari din acest rol -inversiunea de rol (joci rolul unei persoane cunoscute, incercand sa patrunzi motivatiile si sentimentele acesteia) -oglinda (dupa ce ai jucat un rol, altcineva reia ceea ce ai facut tu, avand astfel ocazia sa vezi si sa analizezi din exterior ceea ce s-a intamplat cu tine) -dublul (altcineva pune in cuvinte ceea ce simti si gandesti, cuvinte pe care tu nu le-ai spus) -sociometria este metoda de analiza a matricei grupului, a pozitiei fiecarui membru in grup, a legaturilor si afinitatilor create intre membrii grupului. Asemanator acestor pozitii in grup se structureaza si pozitia persoanei in alte grupuri sociale, fapt care poate identifica anumite probleme sau poate pune persoana intr-o lumina noua, pozitiva. E. (11 ani) credea despre sine ca datorita bolii sale nu poate fi acceptata intr-un grup si ca ceilalti cred despre sine ca este `altfel`. In realitate, mesajele primite de la ceilalti copii au evidentiat faptul ca problemele de sanatate si hadicapul fizic al lui E. nu erau evidentiate in grup, ca era acceptata de catre aproape toti membrii grupului si ca era considerata

`inteligenta`, cea care a citit cel mai mult si care putea da informatii si sfaturi. In urma jocurilor intermediare, se ajunge la crearea unei anumite stari in care se poate lucra cu un protagonist, suficient incalzit si disponibil de a juca o scena reala din viata sa. Protagonistul, este o interventie terapeutica focalizata pe unul dintre membrii grupului, care va `juca` o scena din viata sa, condusa de regizorul terapeut, ceilalti membrii ai grupului avand rolul de alter-ego (personaj din scena) sau de auditor participant. Pe o scena improvizata in fata auditoriului, se va fixa locul si timpul scenei, iar cu ajutorul settingului (obiecte) si a celorlalti membrii ai grupului care vor juca celelalte roluri din scena, protagonistul va retrai concret, intr-un cadru securizat si sub conducerea unui regizor profesionist, un moment semnificativ din viata sa. Scopul scenei este de a se produce o `reasezare` a lucrurilor, a sentimentelor, o intelegere, o iluminare, in favoarea protagonistului si in scopul unei mai bune adaptari si intelegeri a situatiei. De exemplu, putem lua o scena in care V. (16 ani), a aflat ca are o boala grava, care va necesita un tratament costisitor si de lunga durata. Scena se petrece in cabinetul doctorului, alaturi de V si de doctor fiind si parintii sai aflati in divort. Asistam la dezvaluirea sentimentelor celor implicati in scena, la faptul ca V. nu constientizeaza gravitatea situatiei, dar isi face griji pentru suferinta si framantarile mamei si pentru faptul ca va fi nevoit sa renunte la baschetul de performanta. Vazuti prin ochii lui V., mama se simte neajutorata si singura, iar tata se simte vinovat pentru cele intamplate. In finalul scenei, V. ajunge sa nu mai considere renuntarea la sportul de performanta ca o mare tragedie, sa gaseasca surse alternative de satisfactie (se gandeste ca i-ar placea sa devina medic). In acelasi timp, afirma ca ii este mila de mama sa si ca nu isi acuza tatal pentru ca a divortat de mama sa. Practic s-a produs o asezare a sentimentelor si o coerenta a gandurilor si a actiunilor. Cele trei grupuri pentru mame si copii si-au dovedit eficienta de-a lungul timpului. Aducand oamenii impreuna, copii cu probleme de sanatate alaturi de copii sanatosi, parinti si copii, mame de copii bolnavi alaturi de mame de copii sanatosi, am descoperit eficienta exprimarii sentimentelor, a impartasirii, a comunicarii interumane, dincolo de carti, de medici, de sfaturi si de reguli.