Carl Rogers (psihoterapeut de orientare umanistă) a vorbit pentru prima oară de

ascultarea activă. În prezent, termenul este uzitat în sfera comunicării şi cred că nu

există training de comunicare la care să nu se discute despre ascultarea activă.

Atunci când comunicăm cu ceilalţi, noi ascultăm şi vorbim. La fel şi aceştia. Fără
ascultare, procesul de comunicare devine un non-sens. Cercetătorii afirmă că 40%
din starea de veghe o petrecem ascultând. Cu toate acestea, în mod obişnuit, credem
că ascultarea nu trebuie perfecţionată pentru că avem senzaţia cu toţii că ştim să
ascultăm. În realitate, ascultarea nu este nici facilă, nici foarte dezvoltată la cei mai
mulţi oameni. Ea necesită a fi abordată ca orice aptitudine, înţeleasă şi educată.

Ascultarea activă presupune o combinaţie de tehnici de comunicare şi de atitudini

favorabile acestui proces. Ea conduce la diminuarea barierelor ce pot apărea în
comunicare şi, deci, la înţelegere mai bună a celor care comunică.

Ascultarea activă înseamnă nu numai o secvenţă de ascultare, dar şi una prin care
se răspunde mesajului recepţionat (prin întrebări sau afirmaţii), cu scopul
clarificării semnificaţiei mesajului şi facilitării comunicării. Astfel, ascultarea
activă poate fi descrisă prin intermediul a mai multor etape:

1. A transmite un mesaj
2. B recepţionează mesajul şi adresează întrebări clarificatoare sau exprimă ceea ce a
înţeles

3 a. A răspunde întrebării, dacă i se adresează o întrebare sau

3 b. A este fie de acord cu ceea ce B a înţeles sau emite un alt mesaj dacă B nu a
înţeles corect mesajul anterior.

În ascultarea activă sunt utilizate o serie de tehnici:

 repetarea ultimului cuvânt sau a altuia important din mesaj, pentru stimularea
comunicării;
 rezumarea mesajului înţeles (reprezintă o oportunitate pentru a clarifica mesajele
recepţionate şi un prilej de exprimare a atitudinii de interes);
 reformularea mesajului;
 parafrazarea (reformulare care cuprinde şi o intuiţie a ceea ce ar fi vrut să spună
interlocutorul, dar încă nu a spus) ;
 reflectarea sentimentelor (”înţeleg că te simţi…”), ce conduce la creşterea empatiei
interpersonale;
 emiterea de semnale nonverbale de interes: contact vizual, încuviinţare din cap,
postură asemănătoare interlocutorului;
 adresarea unor întrebări de clarificare (”Vreţi să îmi spuneţi că… ?”);
 susţinerea interlocutorului prin afirmaţii de genul „hmm”, „da”, „înţeleg”.

În ascultarea activă, dincolo de aspectele tehnice, sunt necesare şi atitudini

favorabile comunicării: toleranţa, atitudinea nonjudicativă, interesul real, empatia.

În continuare vom da un exemplu de ascultare activă dintr-o ipotetică discuţie între

doi soţi, avută la finalul zilei, când se întâlnesc acasă, după ce sosesc de la serviciu:

”Soţia: Azi m-a enervat şeful îngrozitor. Era cu capsa pusă şi se învârtea printre
birourile noastre, atrăgându-ne atenţia ”cică” la ceea ce făceam. De fapt ne deranja
şi enerva îngrozitor.

(Soţul ascultă cu atenţie, îşi priveşte soţia (nu, televizorul!), empatizează cu ea, o
aprobă din când în când nonverbal.)

Soţ (rezumare): Înţeleg că te-a deranjat şi pe tine şi ţi-a fost dificil să-ţi vezi de
treabă!

Soţia: Da, nu ştiam ce să fac. Mă irita înfiorător, aveam un proiect de terminat, nu

mă puteam concentra pentru că el trăznea şi bufnea în spatele meu.

Soţul (reformulare): Ţi-ai fi dorit să poţi să te concentrezi pentru a putea să-ţi

realizezi sarcinile, dar starea pe care o aveai nu era una productivă.

Soţia: Îhm. Mă gândeam cum să-i spun să ne lase în pace sau să-l determin să plece
în altă parte. Şi nu-mi venea nici o idee.
Soţul (reformulare): Ţi-ar fi plăcut să găseşti o idee care să-ţi permită să ”te
descotoroseşti” de şeful tău.

Soţia: Da, dar eu nu prea gândesc limpede la nervi. Şi când mi-am spus asta deja
am avut o licărire: ”Asta însă e o idee!”

Soţul (parafrazare): Te-ai gândit să faci ceva să te calmezi, pentru a putea să

gândeşti mai la rece situaţia.

Soţia: Da, aşa e, mi-am pus căştile şi mi-am deschis un fişier audio de relaxare.
Şeful nu bănuia ce fac eu.

Soţul (parafrazare): Deja te simţeai mai bine, gândindu-te că-l păcăleşti puţin pe
şeful tău.

Soţia: Da, aşa e. Savuram momentul când, surpriză, şeful pleacă preocupat de ceva.
Zic: uite, nu a fost nevoie să mai fac nimic şi treaba s-a rezolvat.

Soţul: Şi ţi-ai putut vedea de treabă în linişte!

Soţia (repetare): În linişte, într-adevăr. Pentru că nu l-am mai văzut toată ziua. La
tine cum a fost azi?”

Bibliografie:

Rogers, C.R., A deveni o persoană. Perspectiva unui psihoterapeut, Ed. Trei, 2008
Stancu, Ioana, Mic tratat de consiliere psihologică şi şcolară, Ed. Sper, Bucureşti,
2005
Exercitii de ascultare activă
Alegeti-va un partener. Plasati-va unul în fata celuilalt asezati sau în picioare. Priviti-va în
ochi!

1° Povestiti o amintire din copilarie

Primul povesteste în 30 de secunde (celalalt care asculta, cronometreaza) o întâmplare
oarecare din copilarie.
Dupa 30 de secunde celalalt zice: "tu îmi spui ca"… si povesteste ce a auzit. Când
a terminat, primul raspunde la întrebarea urmatoare: "Celalalt m-a auzit bine? " Da, nu,
partial, si, în acest ultim caz, primul repeta mesajul sau pâna când al doilea poate sa-l redea
întocmai.
În acest prim exercitiu, numai cel care vorbeste are o reprezentare a ceea ce zice, celalalt nu
este prezent în aceasta amintire din copilarie.
Faceti exercitiul si în sens invers!

2° Cum percep eu grupul din care facem parte?

Cel care vorbeste povesteste, în 30 de secunde, cum gaseste el grupul sau trainingul unde
cei doi sunt prezenti fara a vorbi despre celalalt. Celalalt spune: "Îmi spui ca…". Si primul îi
spune daca se simte bine ascultat si înteles. La nevoie, el repeta pâna în momentul în care se
simte bine ascultat si înteles..
Aici, cei doi parteneri au o experienta comuna a aceluiasi teritoriu (grup, training) si, când
celalalt repeta, el poate amesteca harta/ reprezentarea sa despre acelasi grup cu harta/
reprezentarea celuilalt si sa faca astfel comunicarea mai dificila.

3° Cum este relatia noastra?

Primul spune în 30 de secunde cum gaseste el relatia cu celalalt. Al doilea repeta pâna
când primul este multumit.
Aici cei doi sunt în întregime în acelasi teritoriu, dar fiecare are o harta/ reprezentare
diferita despre acelasi teritoriu. Riscul de a amesteca harta/ reprezentarea sa cu a celuilalt si
deci de a distorsiona mesajul este mai mare. („Harta nu este teritoriul” este un principiu din
programarea neurolingvistica - NLP)
Faceti acelasi exercitiu în sens invers!
În aceste trei exercitii de ascultare, putem adesea constata ca, cu cât suntem mai apropiati, cu
atât mai putin îl ascultam pe celalalt, pentru ca amestecam povestea noastra cu povestea
celuilalt. Aceasta este o punere în evidenta foarte concreta a dificultatii de a ne întelege când
suntem în aceeasi situaţie, în aceleasi conflicte comune.

Debriefing:
Participanţii se reaşează în cerc, dar perechile nu se despart.
- Cum a fost comunicarea?
- Cum te-ai simţit când ai povestit?
- Cum te-ai simţit când ai ascultat?
- Te-ai simtit ascultat si inteles?
- Ti-a fost usor sau greu sa te faci ascultat si inteles?

Procesarea invatarii
- Ce înseamnă să asculăm activ?
- Ce presupune ascultarea activă?
- In ce registre comunicam pentru a asculta activ? etc.
Scurt input teoretic: Trainerul/ facilitatorul explica prin exemple concrete ce inseamna sa
identifici corect registrul in care comunica o persoana (realist, imaginar, simbolic) pentru ca
aceasta sa se simta ascultata si inteleasa.

Evaluare:
Fiecare participant raspunde pe un post-it pe care-l lipeste apoi pe flipchart la urmatoarele 3
intrebari:
- Ce am învăţat nou despre temă?
- Ce am învăţat despre mine?
- Ce am învăţat despre grup?

Sursa: Exerciţiile sunt traduse din limba francezǎ şi adaptate dupǎǎ exerciţiile din cǎrţile dr.
André Moreau. Pentru mai multe exerciţii cu impact terapeutic, vezi cǎrţile Autocunoaştere şi
autoterapie asistatǎǎǎ, Psihoterapie. Metode şi tehnici şi Dragoste şi sexualitate, ed. Trei,
Bucureşti
CE ESTE GÎNDIREA CRITICĂ?

Alexandru Gabor
0
În cadrul perspectivelor asupra educației pentru dezvoltare durabilă (EDD), gîndirea critică
figurează între formele cele mai importante de abilități ale elevilor și profesorilor. A gîndi
critic nu înseamnă a respinge idei sau aserțiuni, a fi contra sau împotriva unor idei sau
concepții, ci semnifică să folosești o serie de reguli, dezvoltate în istoria ideilor umanității
care au revoluționat logica, argumentarea, inferența științifică și fac acum parte din capitalul
de cunoștințe pe care îl așteptăm de la elevii și studenții integrați în sistemul național de
educație. În rîndurile de mai jos, se poate citi o expunere succintă a principiilor gîndirii
critice, sintetizate de trei profesori care predau disciplina Gîndire critică.

”Rădăcinile intelectuale ale gîndirii critice sunt la fel de vechi precum etimologia sa,
provenind din vizunea și practica predării a lui Socrate, în urmă cu 2500 de ani, care a relevat
prin metoda sa interogativă că oamenii nu își pot justifica rațional aserțiunile cu statut de
cunoaștere. Sensurile ambigue, dovezile nepotrivite sau opiniile autocontradictorii se puteau
detecta deseori în retorica șlefuită, însă găunoasă. Socrate a stabilit faptul că nu ne putem
încredința judecata celor cu "autoritate" pentru a avea cunoștințe solide și o perspectivă. El a
demonstrat că persoanele pot avea putere și poziții înalte și totuși să rămînă profund
neraționale. El a stabilit importanța de a pune întrebări care investighează profund gândirea
înainte de a accepta ideile ca fiind aserțiuni în care avem încredere.

El a statuat importanța de a căuta dovezile, de a examina îndeaproape raționamentele și

asumpțiile, de a analiza conceptele de bază și de a urmări implicațiile nu doar a ceea este spus,
dar și ale acțiunilor. Metoda sa de a întreba este acum cunoscută ca ”interogația socratică” și
este cea mai cunoscută strategie de gîndire critică. În modalitatea sa de a pune întrebări,
Socrate a evidențiat nevoia de a gîndi cu claritate și consistență logică.

Socrate a stabilit astfel agenda tradiției gîndirii critice, anume de a reflecta la interoga reflexiv
credințele obișnuite și explicațiile, de a distinge între acele opinii care sunt rezonabile și
logice de cele care, oricît de atractive pot părea egocentrismului nostru înnăscut, oricît de bine
ar servi interesele noastre personale, oricît de confortabile ar fi, acestea sunt lipsite de setul
adecvat de temeiuri sau fundamentarea rațională pentru a statua opinia noastră.(...)

În perioada modernă, Descartes a scris un text fundamental al gîndirii critice, Reguli pentru
îndrumarea intelectului. Aici, Descartes argumentează pentru ideea nevoii de a disciplina
sistematic mintea pentru a fi ghidată în procesul gîndirii. El a dezvoltat o metodă a gîndirii
critice bazată pe principiul îndoielii sistematice. El a subliniat nevoia de a fundamenta
gîndirea pe asumpții de întemeiere bine chibzuite. Fiecare aspect al gîndirii, a afirmat el,
trebuie pus sub semnul întrebării, pus la îndoială și testat.(...)

Resursele și instrumentele gînditorului critic au crescut exponențial prin istoria gîndirii critice.
Numeroși gînditori au contribuit la de dezvoltarea sa. Fiecare disciplină majoră și-a adus
contribuția la gîndirea critică. În scopuri educaționale, cel mai important este să sintetizăm
numitorii comuni ai perspectivelor asupra gîndirii critice.(...)

Rezultatul contribuției colective la istoria gîndirii critice este acela că întrebările majore ale
lui Socrate pot fi acum folosite și formulate mai puternic. În fiecare domeniu al gîndirii, cu
fiecare prilej al folosirii gîndirii umane, este acum posibil să întrebăm:
 scopurile și obiectivele
 statutul și formatul întrebărilor
 sursele informațiilor și ale faptelor
 metoda și calitatea colectării informațiilor
 modul de judecată și de raționare folosit
 asumpțiile din spatele conceptelor
 implicațiile ce derivă din utilizarea lor
 punctul de vedere sau sistemul de referință în care are loc inferența sau judecată

Cu alte cuvinte, interogațiile care tratează aceste elemente fundamentale ale gîndirii și
argumentării sunt acum temelia gîndirii critice. Este dincolo de orice îndoială că erorile
noastre intelectuale se pot ivi în oricare dintre aceste dimensiuni și că elevii trebuie să fie
fluenți atunci cînd discută despre aceste structuri și standarde.”

(Traducere de Alexandru Gabor, California Teacher Preparation for Instruction in Critical Thinking: Research Findings and
Policy Recommendations: State of California, California Commission on Teacher Credentialing, 1997. Autori: Richard Paul,
Linda Elder, Ted Bartell)

Atașamente:
5 DECIZII SIMPLE CARE ÎŢI CRESC IMAGINEA DE
SINE

Elena Corina Barbu

Colegiul National "Nichita Stanescu" , Ploiești
0

Renunta la a te compara cu altii

Pana la urma este nevoie doar de o decizie sa renunti la a te compara cu altii.Presiunea
grupurilor din care facem parte de multe ori dicteaza si obiectivele personale si profesionale.
Vrem ce are vecinul, colegul de la birou, seful sau nu-stiu-ce-vedeta sau persoana publica pe
care o apreciem.
Nu este nimic in neregula in a dori ceva mai bun pentru noi: un gadget ultimul racnet, o
masina noua, o casa mai mare si mai frumoasa, un corp mai sexy, o relatie de cuplu mai
buna.
Intrebarea mea este: cate din obiectivele noastre sunt… ale noastre si cate sunt de fapt
adoptate de la cei din jur? Chiar traim si muncim pentru a ne atinge obiectivele in care noi
credem si pe care noi ni le asumam sau actionam din inertie pe baza a ceea ce este social
acceptat ca trebuie sa facem, sa avem, sa fim?
Cand vom intelege mai bine cine suntem si ce vrem cu adevarat, vom gasi acea motivatie
interna, acea putere interioara despre care se vorbeste in fiecare carte de dezvoltare personala.
Si vom renunta in a face lucrurile pe care altii le asteapta de la noi sau pe care noi credem ca
trebuie sa le facem pentru a fi acceptati in grupurile sociale din care facem parte.

Cauta si intra in grupurile suport care te sustin neconditionat

Probabil ca ati citit sau ati auzit multi autori sau speakeri vorbind despre cat de important este
sa te inconjori de “oamenii potriviti”. Intrebarea este: cum stii care sunt oamenii potriviti? Se
pot scrie carti intregi numai despre acest subiect, desigur. Vreau sa stiti care este, din
experienta mea, trasatura esentiala a oamenilor din grupul nostru de suport.
Pentru mine, cea mai importanta calitate a celor pe care ii lasam sa ne influenteze este
capacitatea lor de a ne pune in valoare personalitatea, convingerile, trasaturile noastre. Este
esential sa ne inconjuram de oameni care ne accepta asa cum suntem si care ne sustin
neconditionat in ceea ce facem.
Nu inseamna ca nu ne dau feedback negativ sau spun “da” la orice le propunem sau orice idee
nastrusnica pe care o putem avea. Vorbesc aici despre acei oameni care scot ce este mai bun
in noi, care stiu cand si cum sa ofere un feedback generativ (constructiv) si care ne sustin
chiar daca ei cred ca mergem pe un drum gresit. Nu iau decizii pentru noi, ci ne sustin in
deciziile pe care le luam, indiferent de ce cred ei despre acele decizii!
Decideti ca veti aduna in jurul vostru acei oameni care scot ce este mai bun in voi.

Foloseste artefacte care declanseaza motivatia

Probabil ca ati mai auzit de caietul de vise, de “vision board” sau alte tehnici din acelasi
registru. Puteti aduna intr-o cutie poze si obiecte care sa functioneze ca niste ancore (butoane)
motivationale pentru voi, asa cum sugereaza si Dr. Carol Dweck, vestit profesor de psihologie
la Stanford in cartea sa “Mindset: The New Psychology of Success”.
Puteti aduna acolo orice obiect care sa va motiveze. Sugestia mea este sa puneti acolo toate
dovezile succesului personal, indiferent cat de mic credeti ca este. Ganditi-va la toate
obiectivele atinse de-a lungul vietii. Scrieti fiecare obiectiv atins pe o bucatica de hartie si
adunati toate succesele personale si profesionale in cutie.
Vorbesc aici despre acel examen pe care l-ati luat foarte usor, despre un client super-multumit
de produsul pe care i l-ati vandut, despre acea prajitura care v-a iesit perfect! Nu conteaza
evenimentul in sine, conteaza STAREA (emotia) pe care acel eveniment a generat-o! Acea
stare trebuie pusa in cutie. Este incredibil cat de multe am reusit sa facem de-a lungul vietii
insa uitam de toate aceste succese!
Puneti in cutia de artefacte tot ce a functionat de-a lungul vietii si vizitati-o periodic pentru a
va incarca de energie si a va aduce aminte ca toate acele obiective pareau greu de atins la un
moment dat al vietii. Si totusi ati reusit. Urmatorul obiectiv nu face exceptie. Este, in esenta,
acelasi proces pe care trebuie sa-l urmati.

Accepta complimentele fara comentarii

Mi se pare incredibil cat de usor ne auto-sabotam cand nu acceptam un compliment sincer pe
care-l primim. Cand primim un compliment pur si simplu trebuie sa-l acceptam si sa ne
bucuram. Suntem atat de obisnuiti sa punem la suflet criticile si replicile sarcastice ale
rautaciosilor, incat ne este greu sa acceptam ca exista oameni care apreciaza ce facem, cum
aratam, cum ne comportam si cum performam la locul de munca!
Uneori o singura remarca negativa sau o critica ne poate strica ziua si 10 complimente primite
nu o pot repara! Cand cineva apreciaza ceva la noi, treaba noastra este sa spunem
“Multumesc!” si sa ne bucuram sincer.
Ah, si inca un lucru. Daca nu primiti suficiente complimente de la cei din jur, incepeti acum
sa FACETI voi complimente (sincere). Veti fi uimiti. Cand gasim ceva de laudat (oricat de
„mic”) la celalalt, reusim sa ne focalizam atentia pe ganduri pozitive si energia pe care o
transmitem in comunicare este una constructiva.

Pasi mici pentru incredere mare

Ati auzit de acele “New Year’s resolutions”? Americanii au (prostul) obicei ca in fiecare an,
de obicei chiar in ultima zi sau in prima zi din an, sa isi promita solemn diverse. Ca vor
renunta la un obicei neproductiv (ca sa nu zic prost), ca vor manca mai sanatos, ca vor face X
bani in anul care vine si asa mai departe. De obicei aceste “rezolutii de An Nou” sunt lucruri
radicale, sunt pasi mari sau chiar imensi pe care si-i asuma. Cel putin si-i asuma verbal.
Am observat ca acest obicei a prins si la noi. Am o intrebare pentru voi, mai ales daca v-ati
facut astfel de “rezolutii” vreodata. A functionat? Din experienta mea acest tipar produce
multe frustrari si dezamagiri din mai multe motive. Unul ar fi ca suntem intr-o stare euforica
in momentul in care ne promitem ca […] si ulterior nu ne tinem de cuvant.
Nu ma intelegeti gresit. Eu sunt primul om care crede in setarea de obiective.Este absolut
esential sa-ti propui sa faci X si Y. Important este cum iti propui si ce iti propui.
Aceste rezolutii sunt, de cele mai multe ori, pasi mult prea mari. Daca am fumat o viata, imi
vine greu sa cred ca o sa renuntam pur si simplu asa intr-o noapte de Revelion doar pentru ca
ne-am propus. Desigur, este posibil! Este posibil orice, insa este putin probabil sa se
intample.
Pasi mici. Daca vreti sa va treziti cu o ora mai devreme, nu puneti de maine ceasul cu o ora
mai devreme! Puneti-l doar cu un minut mai devreme. Un minut! Nu 10 minute, nu 15, nu 20.
Un minut. Credeti, indiferent cat de obositi ati fi, ca maine va puteti trezi cu un minut mai
devreme?
Este valabil pentru orice ne propunem. Pasii mici vin natural, nu ne forteaza. Este una dintre
cele mai bune strategii pe care le stiu pentru a creste increderea in noi. Pentru ca daca facem
un pas mic este aproape imposibil sa nu reusim. Apoi mai facem unul. Si inca unul. Si tot asa
pana la 1000 km.

Notă! Articol preluat de pe http://www.empower.ro/inteligenta-emotionala/

ANALIZA CICLULUI DE VIAȚĂ

Asociaţia REPER21
Asociaţia REPER21 , Municipiul București
0
Activitatea de faţă este o invitaţie la reflecţie asupra implicaţiilor de mediu ale produselor pe
care le consumăm zi de zi. Elevii/participanţii vor fi provocaţi să descopere care e legătura
dintre obiceiurile lor de consum şi calitatea mediului înconjurător.
Recomandăm ca această activitate să fie precedată de vizionarea clipului Povestea lucrurilor.

Obiective
Conştientizarea impactului de mediu pe care îl au produsele pe care le consumăm zi de zi.
Înţelegerea legăturii dintre calitatea mediului înconjurător şi modalitatea de producţie şi
consum a unui bun.

Resurse
Cartonaşe etichetate cu numele a diverse tipuri de produse. Vezi secţiunea Instrucţiuni,
punctul2.

Timp:
50 minute

Grup țintă:
clasele IX-XII

Instrucțiuni:
Organizează grupul/clasa în echipe de câte 4-5 persoane.

Oferă fiecărei echipe câte un cartonaș etichetat cu un produs specific, ex. sandwich cu şuncă
și maioneză, o mașină mică de familie, o cană de cafea instant, o banană etc. Încearcă să
selectezi produse apropiate de interesul clasei sau al grupului.
Cere-le echipelor să ia în considerare toate efectele asupra mediului ale produselor în toate
etapele de “viaţă”: producţie, folosință, debarasare. Oferă fiecărei echipe câte o coală de hârtie
și cere-le să deseneze şi să completeze tabelul de mai jos.

Alternativ, le poți cere echipelor să-şi prezinte “descoperirile” prin desene care prezintă
povestea produsului pe întreaga durată a ciclului de viaţă. Asigură-te că nicio echipă nu își
dezvăluie produsul.

Cere-le echipelor să își prezinte rezultatele (descrierea etapelor ciclului de viaţă al produsului
arondat), fără a menţiona numele produsului respectiv.
Cere-le celorlalți să identifice produsul descris.

Această metodă poate fi o activitate introductivă în vederea prezentării conceptului de

amprentă ecologică.
Pentru o abordare complexă, recomandăm extinderea acestei activităţi prin abordarea
ulterioară a implicaţiilor sociale ale produselor. Dacă dinamica grupului permite, ţineţi cont
de posibilitatea abordarii simultane a implicaţiilor de mediu şi sociale ale fiecărui produs.

Material adaptat şi tradus de REPER21

Sursa: WWF Scotland, 2005, Linkinthinking. New perspectives on thinking and learning for
sustainability, publicat de WWF UK
CHESTIONARE ŞI PLAN DE ACŢIUNE PENTRU
DEZVOLTAREA ASERTIVITĂŢII

VIRGINIA - SMARANDITA BRAESCU

COLEGIUL NATIONAL "GRIGORE MOISIL" ONESTI , Onești
0
Chestionar: Sunt o persoană asertivă?
Citeşte cu atenţie situaţiile prezentate mai jos şi, în funcţie de cât de confortabil de simţi în
fiecare caz, îţi acorzi următorul punctaj: 1 (pentru inconfortabil), 2 (rezonabil), 3 (foarte
confortabil).

Scor:
peste 55: eşti o persoană foarte asertivă.
46 – 55: Eşti o persoană aproape de a deveni asertivă. Mai ai de lucru la situaţiile la care ai
obţinut punctaj scăzut.
36 – 45: Asertivitatea ta este la un nivel mediu.
26 – 35: Ai nevoie să-ţi îmbunătăţeşti abilităţile de comunicare asertivă.
Sub 26: Lipsa de asertivitate poate fi o sursă de stres.

CHESTIONAR DE ASERTIVITATE
1. Pot să-mi exprim cinstit sentimentele.
2. Pot să spun NU fără să mă acuz sau să mă simt vinovat/ă
3. Pot să recunosc când sunt supărat/ă.
4. Încerc să găsesc cauza supărării mele.
5. Aştept să cunosc toate faptele înainte de a lua o decizie.
6. „Critic” comportamentul unei persoane şi nu persoana.
7. Îmi asum responsabilitatea pentru sentimentele mele în loc să învinuiesc pe alţii.
8. Reuşesc să să-mi exprim atât sentimentele pozitive cât şi pe cele negative.
9. Când spun cum mă simt, nu-i jignesc pe ceilalţi.
10. Când nu sunt de acord cu altcineva nu uzez de agresiuni verbale.
11. Reuşesc să găsesc soluţii pentru probleme şi nu stau să mă plâng.
12. Respect drepturile celorlalţi când mi le exprim pe ale mele.
Plan de acțiune pentru dezvoltarea asertivităţii
Rezervă-ţi câteva minute pentru a te gândi la situaţiile în care te poţi comporta asertiv şi la
cele în care ai dificultăţi.
1. Care crezi că sunt beneficiile tale atunci când te comporţi asertiv cu diferite persoane din
viaţa ta (acasă, la şcoală, pe stradă etc.). Încearcă să notezi cât mai multe exemple.
.......................................................................................................................................................
...........................................................................................................
2. De ce anume ai nevoie pentru cazurile când îţi este dificil să te comporţi asertiv? Încearcă
să notezi cât mai multe exemple.
.......................................................................................................................................................
...........................................................................................................
3. Cum crezi că te va ajuta faptul că ţi-ai dezvolta asertivitatea?
.......................................................................................................................................................
.................................................................................
CHESTIONAR STIMĂ DE SINE

DOINIŢA BĂLĂŞOIU
Colegiul „Ștefan Odobleja” , Craiova
0

Scala Toulouse a stimei de sine (E.T.E.S)

A fost elaborată în 1991 de N. Oubrayrie, C. Safont şi M. DeLeonardis şi publicată în 1994 în
Revista de psihologie aplicată. În alcătuirea ei, autorii s-au inspirat din scalele uni- și
multidimensionale deja existente. Ea a fost concepută astfel încât să permită reflectarea
percepției – mai mult sau mai puțin pozitive – pe care subiectul o are în raport cu sine, putând
identifica anumite rezonanțe afective ce însoțesc autoevaluarea identității sub aspect multiplu:
sinele emoţional (SE), sinele social (SS), sinele fizic(SF), sinele şcolar (SSc), sinele
prospectiv (S.P).
Cei 60 de itemi ai scalei – afirmații cu răspuns forțat dihotomic – elaborați într-o manieră
empirică şi repartizați în mod egal la nivelul celor 5 subscale, reflectă conținutul
dimensiunilor considerate, astfel:

a. Sinele emoţional
exprimă reprezentarea controlului emoțiilor şi al stăpânirii impulsivității. Controlul afectelor
permite o mai bună organizare a activității, facilitează planificarea şi elaborarea realistă a
scopurilor şi strategiilor prin care acestea pot fi atinse.
Exemplu de itemi: „Sunt adesea îngrijorat, neliniștit.”

b. Sinele social
exprimă capacitatea de comunicare şi de adaptare în colectiv, care condensează reprezentarea
interacțiunilor cu ceilalți (părinți, colegi, prieteni) şi a sentimentului de recunoaştere socială.
Exemplu de itemi: „Îmi place să mă fac remarcat şi să fiu recunoscut în cadrul unui grup”.

c. Sinele fizic
se referă la reprezentarea autoaprecierii pe care o are subiectul față de aparența sa fizică
(aspect corporal, abilități fizice, sănătate). Se ştie că, la adolesență, există un interes sporit față
de înfățişarea proprie (the look), cu impact deosebit în construirea identității de sine.
Exemplu de itemi: „Mă simt prea gras(ă)/slab(ă)”.
d. Sinele şcolar
reflectă percepția pe care subiectul o are asupra propriilor lui competențe, obiectivabile în
comportamentele şi performanțele sale şcolare.
Exemplu de itemi: „Mă descurajez cu uşurință când obțin rezultate slabe la școală”.

e. Sinele prospectiv
vizează reprezentările subiectului asupra sinelui aşa cum va fi acesta în viitor; în construirea
acestei subscale, s-a plecat de la ipoteza conform căreia, la adolescenți, planul de viitor
priveşte inserția în lumea adultă şi participarea la activitățile proprii vârstei adulte.De aceea,
au fost propuși itemi care să corespundă rolurilor jucate de adult.
Exemplu de itemi: „Aş vrea să-mi asum responsabilități cât mai târziu posibil”.
CUNOAȘTEREA CELORLALȚI - EXERCIȚIU RADICAL
DE EMPATIE

Cristina Mang
0
Această metodă are ca scop înțelegerea conceptului de empatie și modalitatea în care aceasta
ne influențează viața de zi cu zi și dezvoltarea noastră ca și ființe umane.

Obiective:
Înțelegerea conceptului de empatie
Identificarea empatiei față de celelalte persoane
Comunicarea empatiei față de celelalte persoane

Grup țintă:
clasele IX-XII

Timp:
50 de minute

Resurse:
Videoproiector

Instrucțiuni:
1. După prezentarea bazei teoretice cuprinsă în Fișa 1 de mai jos, grupului îi este prezentat
video-ul A radical experiment in empathy.

Descrierea filmului: Sociologul Sam Richards face o provocare extraordinară conducându-i

pas cu pas pe auditorii prin procesul de gândire: pot ei să înțeleagă — nu să aprobe, dar să
înțeleagă — motivațiile unui rebel irakian? Și prin extensie, poate oare cineva să înțeleagă cu
adevărat și să empatizeze cu un altul?
2. Participanții sunt împărțiți în două grupuri: unul care a putut empatiza și celălalt care nu a
putut. (dacă sunt mai multe persoane într-un anumit grup acesta poate fi împărțit și el în două
grupe mai mici)

3. Ambele grupuri au 10 minute să discute între ei și să formuleze o explicație asupra

emoțiilor și capacitații lor de empatie sau lipsa acesteia față de situația prezentată.
4. Fiecare grup își prezintă explicația și poate accepta pană la 3 întrebări din partea celuilalt
grup.

Atenție! Moderatorului discuției trebuie să gestioneze eficient grupurile și să me

nțină discuția pe empatie, înțelegerea acțiunilor umane la nivel global, emoții și
să evite divagațiile din spectrul politic și religios!

Observații:
Exercițiul propus de noi pune participantul într-o perspectivă inedită a termenului de empatie.
Altfel spus, empatia se poate operaționaliza prin simpla înțelegere a acțiunii și faptelor
oamenilor (odată cu schimbarea perspectivei de observare a lucrurilor), fără a și aproba sau
admite respectivele acțiuni.
Apreciem discursul lui Sam Richards ca fiind unul edificator pentru situația actuală și
realitățile sociale, economice și politice la nivel mondial. Termene precum accesul inegal la
resursele planetei și echitate/inechitate socială sunt concepte cheie abordate și în cadrul altor
metode și activități Prof21.
Educația pentru dezvoltarea durabilă incită la o gândire divergentă de tip ”out of the box”,
gândire pe care cu toții suntem datori să o oferim copiilor noștri în contextul lumii actuale.

Fișa 1.

Cunoașterea celorlalți este fundamentală pentru comunicare și rezolvarea de probleme, iar

înțelegerea gândurilor, sentimentelor și comportamentelor celorlalți se referă la conceptul de
empatie.
Empatia implică pătrunderea în lumea interioară a celuilalt, în lumea lui perceptuală
fără a face judecăți. Aceasta nu trebuie confundată cu simpatia. (consultă imaginea din
anexe)
Comunicarea empatiei
Empatia trebuie să depășească simpla cunoaștere a gândurilor și sentimentelor celuilalt.
Este esențial ca cel care empatizează să își comunice înțelegerea empatică.
Comunicarea empatiei se face pe două căi: verbal și non-verbal.

Surse de informații care transmit empatie

A. Comportamentul
Apropiere pozitivă
Apropiere negativă
Evitare
Retragere
B. Situație
Cine este prezent la locul acțiunii?
Ce activități au loc?
În ce moment se întâmplă?
Unde are loc acțiunea?

Cum să ajungi la un comportament empatic? (consultă imaginea din anexe)

1. Observând informațiile verbale adiționale

a) Întrebând direct: “ Ce dorești?”, “Care sunt așteptările tale?”, “Cum te simți?”
b) Metode indirecte de a obține informații

2. Informații anterioare legate de acea persoană

3. Experiență împărtășită:
“Ce aș vrea eu dacă aș fi în această situație?”; “Ce așteptări aș avea eu?”; “ Ce aș simți eu
dacă aș fi în locul lui?”

4. Observarea comportamentului non-verbal

Limbajul corpului
Limbajul para verbal
Comportamente bazale: ezitant, apropiere pozitivă, apropiere negativă, retragere.

Când se folosește comportamentul empatic?

Când vrei să arăți că asculți activ și ești îngrijorat de cealaltă persoană
Când dorești să reduci riscul de a intra în conflict (ex. “înmuierea unei cereri”; “refuzarea unei
rugăminți).

Exemple de afirmații empatice:

”Mi se pare că îți doreai cu adevărat acest job.” - dorințele și așteptările celuilalt
”Trebuie să fii foarte trist” - sentimentele celuilalt
”Se pare că îți doreai cu adevărat acest job și ești trist că nu l-ai obținut.” - dorințele,
așteptările și sentimentele celuilalt

Exemple de afirmații non-empatice

”Sunt dezamăgit că nu ai obținut acest job.”
”Îmi pare rău că nu ai obținut acest job. ”
”A fost foarte nedrept să nu obții jobul. ”
”Nu fii trist, vei obține un alt job. ”
”De ce nu suni la companie să vezi dacă nu au alte joburi disponibile. ”

Sursa:
Curs Psihologie Organizațională, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației,
Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca.
www.ted.com