Ascultarea activă și cum vine ea în sprijinul procesului de

transformare

Student – Dascălu Georgiana – Denisa

Coordonator – Prof. Magda Tepoi

Master – Sociologia organizațiilor și resurse umane

Anul I
 Ascultarea activă reprezintă o abilitate care implică atât ascultarea vorbitorului, cât și oferirea
de feedback spuselor acestuia, cu scopul de a-i comunica faptul că auzim și înțelegem ceea ce el
ne transmite. Ascultarea activă este o abilitate necesară pentru construirea unor relații bazate pe
înțelegere, respect și încredere, precum și pentru activități ca învățarea, negocierea conflictelor
sau comunicarea în context profesional și personal. Ascultarea activă reprezintă un efort intens
al individului de a auzi, de a analiza și de a înțelege ceea ce comunică celălalt, fiind o abilitate
necesară tuturor categoriilor profesionale care presupun interacțiunea cu oamenii (profesori,
consilieri, asistenți sociali etc). De asemenea, ascultarea activă este foarte utilă în situațiile de
negociere și de oferire de sprijin reciproc, fiind considerată o abilitate importantă pentru
funcționarea relațiilor de cuplu și de familie.

Împotriva percepției comune, ascultarea activă nu presupune simpla receptare pe cale auditivă
a ceea ce spune celălalt. În schimb, aceasta presupune utilizarea comcomitentă a limbajului
nonverbal (gesturi, postura corpului, privire), și a unor elemente de comunicare
verbală (punerea întrebărilor de clarificare, utilizarea încurajărilor verbale), care ne ajută să fim
atenți la ceea ce comunică celălalt. Ascultarea activă reprezintă un efort real de înțelegere a
ceea ce ne comunică celălalt, fără a avea preconcepții legate de ceea ce gândește acesta.

A încerca să te faci înțeles presupune a prezenta celuilalt propriile păreri sau opinii, în timp ce
a încerca să-l înțelegi pe celălalt presupune un efort intens de ascultare și înțelegere. Pentru a
comunica eficient și pentru a te face înțeles este indicat ca mai întâi să încercăm să înțelegem
punctul de vedere al celuilalt. Ascultarea presupune un efort de colectare de informații și
cunoștințe, iar comunicarea eficientă presupune utilizarea acestor informații și cunoștințe pentru
a-i comunica celuilalt că l-am înțeles, dar și pentru a ne face la rândul nostru înțeleși.

Ascultarea activă, numită uneori și ascultare empatică, presupune un grad ridicat de

inteligență emoțională. Atunci când cineva destăinuie ceva important pentru el sau ea, este
indicat abținerea în a dezvălui opinii și judecăți înainte ca persoana respectivă să-și
împărtășească propriile opinii despre aspectul relatat.

Atunci când se folosește ascultarea activă este indicată atenția la ceea ce comunică celălalt și
să se încerce nedistragerea de aspecte ce țin de discursul anterior al interlocutorului sau de
aspecte exterioare conversației. În același timp, ascultarea activă presupune utilizarea unor
elemente de comunicare verbală (încurajarea minimă), respectiv nonverbală (contactul vizual,
zâmbetul etc.) pentru a-i arăta celuilalt că suntem atenți la ceea ce ne comunică.

Folosirea tăcerii într-o conversație poate fi utilizată atât pentru a-l încuraja pe celălalt să
continue conversația, cât și pentru a-i da timp suficient pentru formularea răspunsului. Este
indicat să nu întrerupem interlocutorul atunci când acesta vorbește. Pentru a stimula convorbirea
utilizează afirmații de încurajare.

Ascultarea activă se caracterizează prin înțelegere (persoana care ascultă face un efort de a
asculta și de a analiza activ ceea ce îi comunică celălalt fără a fi distras sau fără a se gândi la
nimic altceva), reținerea informațiilor (presupune un efort de memorare a mesajului transmis de
către celălalt. Unele persoane pot alege pentru strategii de memorare precum luarea de notițe sau
reținerea ideilor principale ale discursului celuilalt), oferirea răspunsului (răspunsul înseamnă o
modalitate prin care i se furnizează celuilalt un feedback verbal, respectiv nonverbal, cu privire
la mesajul transmis de către acesta. I se vor oferi răspunsurile pentru a-i comunica celuilalt că s-a
auzit, s-a analizat și s-a înțeles ceea ce el a dorit să ne comunice.
Există o serie de tehnici care pot facilita ascultarea mesajului celuilalt:
1. Reafirmarea este o tehnică utilă prin care se repetă mesajul transmis de către celălalt în
maniera în care cele două persoane s-au înțeles. Este indicat să se reformuleze mesajul și nu să se
repete cuvânt cu cuvânt.
2. Sumarizarea este o tehnică prin care se sintetizează ceea ce a comunicat celălalt într-o frază
mai scurtă și care îmbină ideile principale ale discursului lui. Pe lângă oferirea rezumatului este
indicat să se pună și întrebări de clarificare.
3. Încurajările minime constau în sunete, cuvinte sau fraze care au rolul de a stimula
conversația. Folosirea lor optimă îl asigură pe celălalt că nu este singur și că este înțeles.
4. Reflectarea spre deosebire de repetiție, presupune o încercare de a aduce în discuție atât
mesajul transmis, cât și aspectele emoționale ale acestuia.
5. Oferirea de feedback înseamnă a oferi un răspuns la discursul celuilalt de tipul:
- oferirea de informații pertinente;
- observații personale;
- insight-uri sau împărtășirea de experiențe.
Este indicat ca după oferirea feedback-ului atenția să cadă pe reacția interlocutorului.
 6. Identificarea emoțiilor este o tehnică prin care persoana în cauză reflectează la stările sale
afective. Se pot identifica emoțiile făcând afirmații cu privire la ce simte persoana în timp ce
transmite un mesaj. Având în vedere faptul că nu se știe ce simte celălalt, frazele de identificare a
emoțiilor trebuie formulate la persoana I, la un mod subiectiv.
7. Întrebări de analiză atentă - prin intermediul acestor întrebări este provocat să analizeze
atent problema sa și să ofere informații mai pertinente și mai detaliate.
8. Afirmațiile de validare sunt utile pentru a-i confirma celuilalt autenticitatea și unicitatea
problemelor, dificultăților sau emoțiilor personale. Validarea are la bază atât ascultarea empatică,
cât și oferirea unor încurajări.
9. Pauza eficientă utilizată între discursul interlocutorului și răspuns îi ajută pe ascultători să
formuleze un feedback eficient.
10. Tăcerea folosită într-un mod eficient are două avantaje:
- îi oferă celuilalt posibilitatea de a se gândi și de a-și formula răspunsul;
- este utilă în a dezamorsa o conversație neproductivă sau dificilă;
11. Mesajele „Eu” asigură centrarea pe problemă și nu pe persoană. Presupun transmiterea
către celălalt a unor informații legate de propriile gânduri, credințe, sentimente sau motive într-o
manieră personală, fără a acuza sau critica.
12. Redirecționarea poate fi folosită pentru a schimba sensul și temele conversației atunci
când tema discutată provoacă reacții negative la celălalt.
În ceea ce privește sprijinirea procesul de transformare, ascultarea activă, în opinia mea, este
importantă pentru că prin simpla ascultare și comunicare cu persoana din fața ta o ajuți să își de-a
seama de niște lucruri. Realizarea acestor lucruri pot face o schimbare în interiorul, dar și în
exteriorul persoanei.
În concluzie, ascultarea activă este o abilitate prin care se pot construe relații de prietenie, dar
ajută și la transformarea unei persoane.
 
Bibliografie
1. Crețu Ioan Alexandru, Ascultarea activă, https://www.romedic.ro/ascultarea-activa-0P33765.

Impactul pe care la avut cursul de coaching asupra mea

În primul rând, datorită acestui curs am auzit și eu pentru prima dată despre acest termen
„coaching” și ce implică această disciplină. Pot să spun că datorită acestui curs am aflat niște
termini și un mod de lucru pe care nu le cunoșteam deloc până acum.

În al doilea rând, impactul de început al cursului asupra mea nu a fost cine știe ce. Însă
avansând orele și dându-mi seama despre ce e vorba și cu ce se mânâncă, am început să mă
relaxez și să privesc acest curs ca o discuție între niște oameni care au ceva de spus și vor să fie
ascultați.

În al treilea rând, cursul de coaching m-a ajutat să îmi dau seama că rezolvările la problemele
mele, le găsesc tot la mine și nu în altă parte.

În concluzie, cursul de coaching a avut un impact pozitiv asupra mea prin prisma faptului că
am descoperit ceva nou care nu știam că există, dar și prin prisma faptului că am aflat unele
chestii despre mine.