SUPORT CURS INSTALATOR

Iaşi, mai 2011

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 „Investeşte în oameni!”
Comunicarea în limba română
- suport de curs –

Trainer: Mihai Stoica

IAŞI, martie 2011

1
Modul 1

“Ceva exprimat (spus) nu înseamna

neaparat deja ceva auzit. Auzit nu
înseamna neaparat deja ceva înteles.
CAPITOLUL I Inteles nu înseamna neaparat deja ceva
cu care sa fi de acord. A fi de acord nu
înseamna deja ceva ce se va aplica.
Aplicat nu înseamna nici pe departe
mentinut.”
1. Ce este comunicarea?

Este o întrebare la care au încercat să ofere răspuns toţi autorii literaturii de

specialitate. Definiţiile sunt numeroase şi diferite. În cele ce urmează vom
prezenta două dintre acestea, mai largi ca sferă de cuprindere.
Foarte simplu, comunicarea este definită ca un proces prin care sunt
schimbate informatii sub forma de mesaje, ştiri, semne sau gesturi simbolice,
texte scrise ş.a. între două sau mai multe persoane, numite interlocutori, sau
mai formal, emiţători şi receptori.
Comunicarea este un proces dinamic, aflat într-o permanentă transformare.
Societatea există datorită comunicării, ea înseamnă comunitate şi este văzută
ca un proces care implică participare din partea membrilor unei societăţi.

2. Modelul de comunicare Shannon-Weaver

Orice stiinta, orice domeniu de ceretare are nevoie de un model. Si in domeniul

comunicarii, s-a incercat de-a lungul timpului crearea unui astfel de model cat
mai complet.
Vom analiza in continuare modelul de comunicare Shannon-Weaver

RASPUNS (FEED-BACK)
2
Indiferent de forma pe care o imbraca, orice proces de comunicare are cateva
elemente caracteristice:
 existenta a cel putin doi parteneri – emitator (cel care trimite mesajul)
si receptor (cel care primeste mesajul) - intre care se stabileste o
anumita relatie;

 capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale intr-un anumit

cod cunoscut de ambii parteneri (de mentionat este faptul ca, in general,
in orice proces de comunicare partenerii „joaca” pe rand rolul de
enuntiator si receptor);

 existenta unui mesaj ce poate fi un sentiment, o idee, un gand. Mesajul

are ca scop informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea,
obtinerea unui actiuni, etc.

 existenta unui canal/mijloc de transmitere a mesajului.

 existenta unui raspuns – feedback – un mesaj specific prin care

emitentul primeste de la destinatar un anumit raspuns cu privire la
mesajul comunicat, fapt care permite continuarea comunicarii

 se realizeaza intr-un anumit context spatio-temporar. Contextul este

foarte important pentru ca aceleasi cuvinte vor suna

 altfel intr-un birou decat intr-un mediu neoficial.

 este influentat de o serie de bariere de comunicare, perturbatii care

intervin in comunicare si care reduc fidelitatea transferului de mesaj.

În acest context, se impune distincţia dintre informare şi comunicare,

termeni adesea confundaţi.
Altfel spus, termenul de informare se referă la situaţiile în care rolul activ îi
revine exclusiv receptorului, în timp ce comunicarea vizează un sistem de relaţii
interactive. Informarea constă deci, în relaţionarea oamenilor cu faptele, iar
comunicarea în relaţionarea interpersonală.
Informarea Comunicarea

- tine exclusiv de transferul de - se refera la schimburile de idei ce vizeaza schimbarea

continut (emisie si receptare);
- se refera la situatiile in care
rolul activ ii revine exclusiv
receptorului;
Informarea functioneaza intr-
un singur sens, de la emitent
catre receptor.
comportamentului celuilalt;
- vizeaza un sistem de relatii interactive;
- consta in relationarea interpersonala.
Comunicarea se realizeaza in mai multe directii, fiecare
emitent devenind la randul lui receptor si invers, in cadrul
aceleiasi secvente de comunicare. Comunicarea implica
existenta feedback-ului.

2
3
3. Ascultarea activa

Desi poate parea paradoxal, cel mai dificil lucru in procesul de comunicare, fie
ca se desfasoara fata in fata cu cel care poseda sau doreste informatia, fie ca
il purtam cu mai multi parteneri deodata in cadrul unor intalniri este
ASCULTAREA.

De cele mai multe ori, intelegem ascultarea ca un proces in care rolul

nostru este de a gasi punctele slabe ale celui din fata noastra, de a
anticipa ceea ce vrea sa spuna, de a pregati un raspuns imediat. O
alta abordare uzuala a procesului este de a considera apriorii
nesemnificativ mesajul si implicit informatia furnizata de interlocutor.

Nu uitati !: a nu acorda respect partenerului de dialog nu inseamna un

punct castigat ci unul pierdut.

1. Ascultati toate cuvintele inainte de a decodifica mesajul

2. Percepeti sentimentele si starea partenerului de dialog inainte de a trage

concluzii. Uneori poate spune mai multe decat mesajul in sine.

3. Recunoasteti barierele ce se opun comunicarii in acel moment.

4. Incurajati dialogul prin comunicare verbala sau nonverbala (expresii si

gesturi).

5. Concentrati-va asupra esentialului dar nu pierdeti total din vedere detaliile. De

cele mai multe ori mesajul este complet doar atunci cand toate detaliile sunt
spuse.

6. Parafrazati des in timpul conversatiei, pentru a fi siguri ca ati inteles corect

7. Pastrati contactul vizual cu partenerul de dialog

8. Folositi cu masura si precautie intonatia si expresia fetei. Dupa terminarea

dialogului, memoria vizuala lasa o amprenta deosebita si de multe ori induce
confuzie si deruta.

9. Puneti intrebari directe si deschise.

10. Nu intrerupeti vorbirea directa a interlocutorului.

11. Nu va prefaceti ca ascultati

12. Nu considerati ca detineti monopolul adevarului si ca parerea dvs este cea

mai buna.

13. Nu faceti presupuneri si nu va impuneti punctul de vedere.

14. Nu trageti concluzii pripite.

4
3
 Care sunt calitatile unui bun ascultator?

√ Deschiderea, disponibilitatea de a comunica, de a stabili relatii, si de a asculta.

√ Receptivitatea, in sens de manifestare a intersului fata de celalalt, de dorinta
de a primi mesajele sale.
√ Empatia. Capacitatea de intelegere si rezonanta emotionala cu cel cu care
comunici.
√ Acceptarea partenerului de discutie, o pozitie pozitiva lipsita de ironie sau
agresivitate.
√ Rabdarea, capacitatea de a astepta ca persoana sa se deschida, sa vorbeasca,
care este asociata cu o buna toleranta la frustrare.
√ Implicarea si prezenta in relatie, nu doar fizica ci mai ales mentala si
emotionala.
√ Capacitatea de a oferi feedback-uri interlocutorului, astfel incat acesta sa
poata sti ca este ascultat cu interes si ca celalalt intelege ceea ce spune.
Aceste feedback-uri includ elemente verbale, precum si elemente de mimica si
pantomimica si se refera mai ales la adecvarea acestora la situatie si
persoana.

Obstacole pentru o buna ascultare:

 mesajul supraincarcat si concentrarea asupra tuturor datelor duce la pierderea

ideii esentiale (din cauza copacilor nu se observa padurea);

 lipsa atentiei – de multe ori ascultatorul pare interesat doar pentru a-i oferi
confort vorbitorului. Atentia poate fi de fapt orientata spre afaceri, preocupari sau
probleme personale etc;

 stimulii fizici – frig, zgomot, o alta conversatie auzita in paralel;

 critica exprimarii si a infatisarii – din cauza prejudecatilor si perceptiilor personale

multi oameni au tendinta sa-i judece spontan pe ceilalti in legatura cu modul in
care se infatiseaza si in care vorbesc. Aceasta atitudine de snobism
comunicational creeaza artificial categorii de persoane pe care merita sau nu
merita sa le asculti;

 evaluarea subiectului ca fiind neinteresant – aceasta este o justificare rationala

pentru a nu asculta, insa aprecierea in acest caz este facuta inaintea discursului;

 evitarea ascultarii dificile – multe persoane nu sunt obisnuite sa asculte

intamplari detaliate care nu ii privesc direct;

 gandirea poate prelucra 800 de cuvinte pe minut, iar vorbitorii pot debita
maximum 200 de cuvinte pe minut – din aceasta diferenta rezulta un timp de
rezerva pe care unele persoane o pot utiliza in vederea explorarii viziunii
interlocutorului;

 presupunerea falsa ca ascultarea este o activitate fundamental pasiva – de fapt

ascultatorii buni sunt foarte activi: pun intrebari, parafrazeaza ideile vorbitorului,
se asigura ca au inteles sensul. Nici tacerea nu inseamna pasivitate: ascultarea
este obositoare, consuma energie mentala si solicita sistemul nervos in mare
masura.
4

5
CAPITOLUL II

1.Mijloacele de comunicare
(prin ce comunicam?)

Mesajul pe care o persoana vrea si poate sa il transmita poate fi de natura:

scrisă, verbala sau nonverbala.

Comunicarea scrisă
Trebuie sa intelegem comunicarea scrisa prin cele trei aspecte ale sale
obligatoriu de urmarit:

1. Evidentierea clara a obiectivelor

a. Care este scopul unui document
b. Care sunt urmarile pe care le avem in vedere
c. Redactarea unui document este o forma de comunicare si nu o acoperire
birocratica.

2. Receptorul mesajului
a. Cui se adreseaza mesajul. Este receptorul ales personajul indreptatit sa
primeasca acest mesaj?
b. Care este nivelul de cunostinte al receptorului despre informatiile prezentate
in mesaj? Este foarte posibil ca receptorul sa fie format din mai multe persoane
fiecare cu nivelul sau de pregatire profesionala, fiecare cu un set diferit de
abilitati in comunicare.
c. Care sunt abilitatile de comunicare ale receptorului?
d. Care este gradul de simpatie si sensibilitate existent intre noi si receptor?
e. Care este starea profesionala si mentala a receptorului? (care sunt sarcinile
lui, ocuparea profesionala in general si la acel moment de timp, relatia acestuia
cu subiectul mesajului, starea de oboseala si de surmenaj, puterea lui de
decizie si influenta in cadrul procesului ce face obiectul mesajului).

3. Mesajul in sine
a. Necesitatea acestuia: este necesara transmiterea mesajului in forma scrisa?
Nu trebuie sa omitem faptul ca un mesaj transmis verbal poate realiza o
apropiere suplimentara fata de interlocutor, poate induce o crestere calitativa a
relatiei manager-angajat, poate fi o forma de motivare.
b. Respecta procedurile? Avem calitatea ca manager sau angajat sa transmitem
acest mesaj?
c. Avem abilitatile necesare pentru a scrie acest mesaj? Uneori trebuie sa
admitem ca un document prost intocmit poate produce mai multe daune decat
un mesaj transmis verbal chiar cu inadvertentele si punctele slabe pe care le
poate avea.
d. Trebuie sa analizam foarte exact necesitatea lui profesionala si nu in ultimul
rand trairile noastre emotionale; trebuie mesajul transmis la acel moment de
timp?
5
6
Consideratii generale asupra redactarii unui document

1. Stabiliti in scris obiectivele documentului

2. Stabiliti ideile de baza care vor reprezenta esenta documentului
3. Ordonati ideile in functie de obiective
4. Structurati planul in functie de tipul de document pe care il aveti
in vedere
5. Fiecare fraza sau propozitie trebuie sa fie eficienta. De aceea trebuie sa
scrieti scurt si concis, in termeni intelesi si apreciati de catre receptorul
mesajului. Incercati sa gasiti o forma de comunicare care sa fie inteleasa de cat
mai multi dintre receptori. Nu uitati ca cei cu care comunicati nu sunt o “masa”
compacta si reprezinta personalitati distincte.
6. Incercati sa nu alterati mesajul prin imixtiunea naturii umane. Pe cat de reala
este aceasta, pe atat subiectivismul pe care il introduce va produce pagube. Cel
care receptioneaza mesajul va privi aspectul sentimental al acestuia ca pe ceva
inadecvat care nu poate, in cel mai bun caz, decat sa scada calitatea procesului
de comunicare. Daca simtim imperios nevoia de a “umaniza” mesajul atunci
este recomandat sa pastram forma impersonala a acestuia si implicit calitatea
profesionala si sa transmitem apoi verbal sentimentele sau gandurile noastre.
Oricum hartia nu va reflecta ceea ce traim.
7. Respectati procedurile de adresare si redactare acceptate in cadrul
organizatiei. In acest fel, mesajul va fi analizat prin prisma continutului si calitatii
sale si nu va suporta critici legate de forma.
Gradul de formalism al unui document trebuie sa fie in stransa corelatie cu
relatia pe care o aveti cu cel caruia ii transmiteti mesajul precum si cu
obiectivele mesajului.

În cadrul institutiilor este inevitabilă această formă de comunicare. Ea se

concretizează în documente precum:

 Procesul verbal – reprezintă un document oficial în care se

înregistrează o anumită constatare sau se consemnează pe scurt
discutiile si hotărările unei anumite adunări

 Minuta – este un document care consemnează anumite lucruri,

asemănându-se cu procesul verbal de constatare. Se deosebeste de
acesta prin faptul că ea înregistrează si propuneri sau actiuni întreprinse
la un moment dat care urmează a fi completate ulterior.

7
6
 Referatul – este documentul scris în care sunt prezentate aspecte
concrete, date si aprecieri în legatură cu o anumită problemă, precum si
propuneri de modificare a situatiei existente.
Structura sa este compusă din:
– prezentarea succintă a problemei abordate;
– concluzii si propuneri;
– semnătura.
 Raportul – cuprinde o relatare a unei activităti (personale sau de grup).
Se face din oficiu sau la cererea unui organ ierarhic. Se bazează pe
cercetări amănuntite, schimburi de experientă, diverse documentări.

Structura raportului:

1. Introducere:

• este obligatorie chiar daca poate fi structurata intr-o singura fraza

• poate pune in evidenta contextul in care este redactat raportul
managerial; la cerere sau ca urmare a unei initiative proprii
precum si contextul in care este realizat

2. Scopul raportului:

• motivul realizarii raportului

• obiectivele raportului
• subiectele atinse sau cele pe care nu isi propune sa le atinga
• modalitatea de redactare a documentului: se prezinta pe scurt
argumentele

3. Continutul raportului:

• poate avea exclusiv una dintre formele mentionate anterior (de

activitate, situatie, strategic) sau poate fi un mixt intre acestea
• pentru a evita neclaritati si lipsa de fond este bine sa concluzionam de
la bun inceput care este obiectivul raportului. Este foarte posibil ca un
raport initial conceput ca unul de activitate sau situatie sa se
transforme pe parcurs in unul de tip
strategic. In general aceste transformari ar trebui sa aiba loc atunci
cand raportul este adresat unui factor de decizie. Din pacate insa, se
intampla exact invers. Cu cat destinatarul ocupa o functie mai inalta, cu
atat primeste mai putine sugestii si cai
posibile de actiune si cu atat mai putin recomandari
• in cadrul cuprinsului este mult mai importanta coerenta si
abordarea logica decat forma pe care o ia redactarea
• nu incercati sa eludati sau sa alterati informatia in mod constient sau
involuntar

8
7
 4. Concluziile raportului:

• liste de afirmatii clare si concise care exprima rezumatul

cuprinsului
• nu se vor introduce date sau argumente noi

5. Recomandari:

• este etapa in care este permisa exprimarea opiniei personale

• se recomanda de catre expeditor alegerea unei anumite cai de actiune
• recomandarea va fi insotita de argumentele proprii
• se va intocmi o lista cu toate persoanele care, in viziunea autorului, sunt
sau vor fi implicate in procesul aferent subiectului raportului

 Memoriul – este o prezentare amănuntită si documentată a unei probleme,

a unei situatii. Structura unui memoriu este următoarea:
– formula de adresare;
– numele, prenumele, functia si adresa celui care l-a întocmit;
– prezentarea si analiza problemei;
– solutii preconizate;
– semnătura;
– functia adresantului si organizatia.

 Darea de seamă – este documentul care cuprinde prezentarea si analiza

activitătii unei organizatii, într-o anumită etapă sau justificarea unei gestiuni. Se
prezintă lunar, trimestrial, semestrial sau anual de către conducerea în fata
salariatilor sau a actionarilor. Materialul prezentat este critic, evidentiind dificultătile
si cauzele lor, propunând totodată si solutii de remediere.

De asemenea, forme ale comunicarii scrise mai pot fi:

 note,
 circulare,
 propuneri,
 decizii,
 scrisori, etc.

Comunicarea scrisa are avantajul unei pregătiri atente a mesajului, care îi conferă
claritate, precizie şi posibilitatea utilizării unor procedee corespunzătoare.

9
Marele dezavantaj constă în faptul că necesită mult timp pentru reacţie, iar costurile
sunt ridicate, atât cele directe (hârtie, tipar, transmitere), cât şi cele indirecte
(arhivare, deteriorarea mediului).

Pentru a fi eficientă, comunicarea scrisă trebuie să fie formulata intr-o maniera

pozitivă, care ţine de: politeţe, consideraţie, claritate, concizie, completitudine şi mod
de organizare.

Documentele scrise este bine sa fie întocmite cu multa grijă, respectându-se cateva
recomandari:

– redactare îngrijită si estetică;

– limbaj simplu, fără a exagera în acest sens;
– stilul energic pentru a sugera siguranta si încrederea în sine;
– evitarea amănuntelor neimportante;
– evitarea promisiunilor ce nu pot fi respectate;
– evitarea unor critici nefondate.

Comunicarea verbala
Foloseşte limbajul oral şi este utilizată pe scară foarte largă, reprezentând
aproximativ 70-75% din timpul destinat comunicării.

O importanţă deosebită o are maniera de adresare, de a transmite mesajul astfel

încât acesta să fie convingător, clar, scurt şi precis pentru a-şi atinge ţinta.

Această modalitate de comunicare prezintă o serie de avantaje:

 schimb rapid de informaţii directe, adeseori sub forma dialogului,
 personalizarea relaţiei şef-subaltern,
 flexibilitatea exprimării, folosirea chiar a jargonului (limbaj specializat al unei
colectivităţi),
 costuri mai reduse etc.

Adresarea verbală are şi dezavantaje, legate de faptul că dialogul poate conduce la

pierdere de timp şi nu se încheie întotdeauna cu acordul părţilor, iar în cazul
transmiterii succesive, prin trepte ierarhice, se poate pierde şi o parte a informaţiilor,
deoarece sunt filtrate de fiecare şef ierarhic.

De obicei oamenii când vin în contact cu altii iau o figură serioasă, oficială care
provoacă o impresie rece. Sunt rezervati în discutie, de aceea este greu să comunici
cu ei.
Sunt si oameni care zâmbesc de la prima întâlnire si se poartă atât de prietenos
încât discutia se desfăsoară de la sine.

10
Nu există o retetă perfectă pentru o buna comunicare, însă folosind zîmbetul, tonul
prietenesc, ascultarea atentă, privitul în ochii celuilalt putem rezolva multe probleme
încă de la început.

Printre regulile unei comunicări eficiente se numără:

• orientarea pozitivă a comunicării (pe fapte plăcute, stimulative)

• comunicarea trebuie să fie bilaterală (permite schimbul de mesaje, punerea de
întrebări)
• comunicarea sa fie securizată (nu un prilej de abuz afectiv, emotional al unui
asupra celorlalti)
• concordanta comunicării verbale cu cea mimico-gesturală
• evitarea ambiguitătilor (subîntelegerilor, incertitudinilor)
• evitarea suprapunerilor mesajelor (interventia peste cuvântul celuilalt)
• constituirea de mesaje clare, concise (exprimate cu cuvinte si expresii uzuale)

Nu există un stil de comunicare valabil pentru toti oamenii sau pentru toate situatiile,
dar iată câteva reguli care pot să crească sansa de succes în domeniul comunicării:

- fiecare să-si rezerve timp pentru dialog

- să se asigure o atmosfera favorabila
- să fie obiectivi
- să se evite contrazicerile directe, atacul la persoana si conflictele
- să se dea răspunsuri clare si la obiect pentru a evita neîntelegerea mesajului
- să se evite ca unul din cei implicati in comunicare sa acapareze toata discutia
- sa existe disponibilitatea de a lua în considerare punctele de vedere ale tuturor
celor implicati in discutie si de a le accepta dacă sunt bune
- crearea unor ocazii de feedback, oferind ocazia celor in discutie sa să explice si să
argumenteze opiniile sale

Comunicarea nonverbală constă în transmiterea

mesajelor prin alt mijloc decât scrisul sau vorbitul, cum ar fi:
gesturi, mimică, mişcări ale corpului etc. şi care sunt de fapt
,,mesaje parţiale sau adiţionale ce completează conţinutul
mesajelor verbale“. Poate fi un mijloc eficient de descifrare a
mesajelor pe care le transmite emitentul. Limbajele neverbale,
completate de limbajul paraverbal (forma vocală de limbaj
neverbal precum: inflexiunea şi tonalitatea vocii, ritmul de vorbire,
modul de accentuare a cuvintelor, pauzele între cuvinte etc.)
apelează la toate simţurile noastre şi se bazează pe seturi de simboluri care pot
avea un înţeles clar sau ambiguu. Principalele tipuri de comunicare neverbală sunt:
– comunicarea senzorială – se bazează pe ceea ce recepţionăm prin
intermediul simţurilor;
– comunicarea estetică – prin care se transmit diferite emoţii artistice;

10

11
 – comunicarea însemnelor (insigne, fanioane, uniforme) şi a simbolurilor
(titulatură, decoraţii).

Cele mai utilizate mijloace de transmitere a mesajelor nonverbale sunt: limbajul

corpului (expresia feţei, a ochilor, poziţia fizică, în special a capului şi a mâinilor),
decorul biroului, modul de folosire a spaţiului şi îmbrăcămintea.
Formele de manifestare ale comunicării neverbale cele mai eficiente sunt
ilustrările (când se face apel la prezentarea unor obiecte) şi manifestările afective
(stări emoţionale, inflexiunea vocii).
Limbajele neverbale însoţesc şi comunicarea scrisă; ele sunt legate de
aspectul grafic al foii, structura şi formatul scrierii.
Specialiştii consideră comunicarea neverbală ca fiind subtilă şi complexă, iar
gradul ei de conştientizare este destul de redus şi de aceea comunicăm adesea
neintenţionat. În proporţie de 55% omul se exprimă prin limbaj neverbal, 38%
prin limbaj paraverbal şi doar 7% prin limbaj verbal. Prin urmare, managerii
trebuie să acorde atenţie deosebită comunicării neverbale, pentru a putea
comunica eficient cu subalternii. De fapt, eficienţa comunicării depinde de
abilitatea managerului de a combina cuvântul scris şi verbal cu limbajul neverbal
şi paraverbal, pentru a exprima cu claritate sensul mesajului transmis.

Tacerea , departe de a fi lipsita de comunicare,este incarcata profund

de seminificatii comunicative.

Cand suntem stingheriti, nestiind raspunsul la o intrebare, noi comunicam

implicit ceva. Aceasta tacere e deosebita de tacerea omului meditativ sau a omului
plictisit sau de tacerea impusa prin ,,reducerea la tacere’’.

Tacerea se leaga de ascultare si de receptionarea corecta a mesajelor. Folosind-o

cu pricepere, putem stimula comunicarea creand interlocutorului posibilitatea de a-si
exprima ideile sau sentimentele care astfel ar fi ramas ascunse.

Limbajul spatiului . Ideea de la care se porneste este ca orice individ are tendinta
de a-si revendica un spatial al sau, spatial din jurul trupului sau, pe care-l marcheaza
imaginar, il considera drept spatial sau personal, ca o prelungire a propriului sau
trup. Incalcarea acestui spatiu bazeaza profound individual, creand discomfort,
stanjeneala si chiar stari conflictuale. Fiecare individ tinde sa mentina o distanta intre
el si celelalte persoane sau lucruri. In limbaj curent se spune ,,il tine la distanta’’ sau
,,prieten apropiat’’, ilustrand faptul ca relatiile interumane pot fi exprimate spatial.
In plan mai general, modul in care folosm spatiul de comunicare are
determinatii culturale si sociale specifice. In lumea afacerilor, de exemplu, spatiul
este in relatie directa cu rangul individului; pe masura ce avanseaza in functie, cresc
dimensiunile biroului sau.
In privinta spatiului familial ( cel al casei de locuit) accesul persoanelor straine
este extreme de selective, in functie de relatiile pe care acestea le au cu
proprietarul.Unele persoane sunt primate doar in vestibul, altele in bucatarie, altele
in sugragerie sau in dormitor.

11

12
Limbajul trupului are si el o semnificatie aparte. Prin intermediul acestuia putem
depista daca o persoana relateaza un fapt adevarat sau o minciuna. De exemplu,
daca in timpul conversatiei, persoana nun e priveste timp indelungat in ochi, daca isi
framanta mainile in mod constant,daca exercita o frecare asupra ochilor, daca is
misca nasul si colturile gurii,este clar ca acea persoana nu este o persoana sincera
in ceea ce ne comunica.

Totodata, prin limbajul trupului, putem deduce ocupatia unei persoane dar putem
descoperi si modul ei de viata. O persoana imbracata decent, elegant, mereu
ingrijita si care acorda o atentie modului in care se prezinta in fata celorlalti este clar
o persoana care traieste intr-un ambient intelectual, ocupand o functie importanta.

Gesturile, cum ar fi miscarea mainilor si a corpului, pozitia corpului (modul in care

suntem asezati), orientarea ( daca stam cu fata sau cu spatele catre interlocutor) ,
contactul vizual ( daca privim spre destinatarul mesajului sau nu) cat si intervalul de
timp in care il privim, paralimbajul ( vibratii ale vocii , variatii de inaltimii sunetelor,
taria lor si capacitatea vorbirii, calitatea si tonul vocii).
Pentru a comunica oamenii nu folosesc numai cuvintele. De cate ori comunicam,
trimitem in exterior mesaje si prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci cand
scriem sau vorbim, noi totusi comunicam si altceva decat mesajul, uneori involuntar
sau inconstient.

Elemente ale comunicarii non-verbale

1. Orientarea corpului: persoanele stau cu spatele la cei pe care doresc sa ii

evite;
2. Postura: semnalele posturale care arata relaxare sau tensiune sunt corelate cu
statutul persoanei
3. Gesturile: frecventa crescuta a anumitor gesturi arata o stare de tensiune si
disconfort sau lipsa onestitatii, de exemplu gesturile prin care se maseaza,
freaca, strange, culege, inteapa o parte a corpului – aceste gesturi sunt
descurajate in public
4. Privirea:
privirea directa: onestitate, intimitate, amenintare;
privirea intr-o parte: lipsa de interes si raceala;
privirea evitanta poate transmite nesiguranta, lipsa increderii in sine etc.;
evitarea privirii: ascunderea sentimentelor, lipsa de confort sau vinovatie;
miscarea ochilor in sus: incercarea de a ne aminti ceva;
miscarea ochilor in jos: tristete, modestie, timiditate, ascunderea unor emotii.
5. Zambetul:

12

13
 poate exprima o complexitate de informatii: placere, bucurie, satisfactie,
promisiune, cinism, jena.
6. Mimica:
figura cu comisurile buzelor lasate poate indica tristete marcata;
fruntea incruntata: preocupare, manie, frustrare;
sprancene ridicate: mirare, surpriza;
nas incretit: neplacere;
buze stranse: nesiguranta, ezitare, ascunderea unor informatii.
7. Postura corpului:
tinuta capului: in sus-persoane dominante, in jos- persoane supuse;
aplecarea corpului:
- in fata – interes pentru interlocutor, neliniste preocupare;
- relaxata – detasare, plictiseala, autoincredere excesiva;
8. Distanta:
zona intima (0 – 46 cm);
zona personala (46 – 122 cm) Corespunde distantei normale la care doi oameni
converseaza pe strada sau intr-o incapere mare. Regula: daca partenerul se
retrage sau face gesturi de distantare, fii sigur ca ai patruns in spatiul sau
personal;
zona sociala (1,23 - 3.5 m) Este spatiul rezervat contactelor sociale, negocierilor,
vanzarilor, relatiilor profesionale, vanzarilor, relatiilor profesionale;
zona publica (peste 3.5 m) Este spatiul in care comunicarea si relatia isi pierd
caracterul interpersonal; este vorba deja de un discurs public, cu caracter oficial,
formal, ritual.
9. Gestica:
ridicatul din umeri: neintelegere;
gestul acoperirii gurii: demascarea unei situatii de nesinceritate;
gesturi facute cu palma;
strangerea de mana: dominare (cu palma in jos), supunere (cu palma in sus),
egalitatea (cu palma perpendiculara);
frecarea palmelor: asteptari pozitive;
inclestarea mainilor: frustrare, reprimare a atitudinii negative.

13

14
2. Comunicarea Organizationala
Spre deosebire de comunicarea interpersonala, comunicarea organizationala nu
este un proces spontan si natural. Ea trebuie proiectata in asa fel incat sa permita:

coordonarea: proces ce are in vedere atingerea unui obiectiv prestabilit, necesar

pentru realizarea scopului final al organizatiei

armonizarea: activitate ce are drept scop definirea unui obiectiv comun

Pentru cursul de fata am considerat a fi necesara detalierea ultimului punct al

acestei categorii deoarece reda tipurile de comunicare adaptate la tipurile de
organizare a institutiilor, iar aceasta adaptare ajuta la construirea mesajelor de
comunicare interna.

Astfel:
• comunicarea descendenta urmeaza, de obicei, relatiile de tip ierarhic, derulandu-
se de la nivelul managementului de varf catre nivelurile de executie. Continutul este
dat de decizii, reglementari, instructiuni, transmiterea de sarcini, solicitarea de
informatii. Principala problema a acestui tip de comunicare o constituie marea
probabilitate ca mesajul sa fie filtrat in timp ce este vehiculat de la un nivel la altul,
deoarece fiecare nivel poate interpreta mesajele in functie de propriile necesitati sau
obiective;

• comunicarea ascendenta consta in transmiterea de mesaje de catre subordonati

sefilor directi si, succesiv, nivelurilor superioare ale managementului. Prin ele se
vehiculeaza cereri, rapoarte, opinii, nemultumiri. Rolul comunicarii ascendente este
esential pentru eficienta procesului de comunicare, deoarece atesta receptarea
mesajelor transmise de manageri. De asemenea, prin intermediul ei se informeaza
managementul de nivel superior asupra starii morale a personalului, asupra
obstacolelor din calea comunicarii, nivelului si formei abaterilor inregistrate cel mai
frecvent. Faptul ca mesajul circula de la executanti la manageri nu-l scuteste de
filtrele cognitive sau psihologice. Astfel, in cazul transmiterii unor informatii, rapoarte,
sugestii privind continutul muncii si modalitatile de imbunatatire ale acesteia, sefii
intermediari pot fi incercati de teama ca subordonatii lor ar putea fi apreciati de
superiori ca fiind mai competenti decat ei; ori, in cazul in care informatia constituie
un feedback la un mesaj anterior, seful poate interpreta comunicarea subordonatului
drept o incercare de a-i testa competenta profesionala ori autoritatea. In asemenea
situatii, se pot instala blocaje cu efecte asupra capacitatii de control si mentinere a
procesului de comunicare;

• comunicarea pe orizontala (sau laterala) se stabileste intre persoane sau

compartimente situate la acelasi nivel ierarhic. Rolul acestui tip de comunicare este
de a facilita coordonarea activitatilor ce vizeaza obiective comune, excluzand
interventia managerilor de nivel superior;

14

15
• comunicarea diagonala este practicata in situatiile in care membrii organizatiei nu
pot comunica prin celelalte canale. Spre exemplu, in cazul utilizarii managementului
prin proiecte, apar frecvent comunicarile diagonale intre echipa de proiect si restul
compartimentelor structurii. Spre deosebire de comunicarile clasice, acest tip
prezinta avantajele economiei de timp si costuri, ale folosirii unor relatii informale,
ale potentarii unui climat bazat pe apreciere reciproca.

Stiluri de comunicare organizationala

Adriana Ritt aminteste o clasificare a stilurilor de comunicare interna, asa cum este
vazuta de catre Smythe si colaboratorii sai:

• de instruire – ajuta angajatul sa-si cunoasca atributiile si modul in care sa le

indeplineasca. E o comunicare intr-un singur sens, de la superior la subordonat,
desfasurata sub motto-ul „Fa asta!”

• informativ – este tot o comunicare intr-un singur sens prin care salariatul primeste
doar informatia pe care conducerea vrea sa i le dea, dupa principiul „Fa asta pentru
ca!”

• consultativ – comunicarea in dublu sens prin care salariatului i se ofera

posibilitatea sa discute cu superiorii sai si sa-si exprime pareri proprii, dupa reteta
„Sa discutam cum se face asta!”

• de implicare – comunicarea de jos in sus care inlesneste schimbul de experienta

intre angajatii tineri si colegii care au o vechime mai mare in organizatie, prin
indemnul „Cum ai face tu asta?”

• participativ – implica personalul in procesul de luare a deciziilor, prin lansarea

intrebarii „Cum sa facem asta?”

Comunicarea internă are scopul de a trimite către categoriile de public intern

mesajele potrivite pe care organizaţia doreşte să le difuzeze în societate. Printre
beneficiile programelor de comunicare internă trebuie meţionată în primul rand
asigurarea eficienţei. Stabilirea unui climat de lucru normal, deschis, bazat pe
colaborare şi înţelegere are efect direct asupra eficientizării activităţii.

Prin comunicarea internă este sprijinită mai buna performanţă a fiecărui angajat-
care are atât informaţia necesară în realizarea activităţii cât şi înţelegerea asupra
organizaţiei, asupra direcţiei în care aceasta se îndreaptă, asupra standardelor la
care trebuie să se raporteze. Angajaţii organizaţiei sunt, de asemenea, membri ai
societăţii şi ai comunităţilor locale, citesc zilnic presa, şi sunt – în unele cazuri – şi
“clienţi” ai organizaţiei. În ambele cazuri, aceştia primesc şi transmit la rândul lor
mesaje publicului larg. Opinia lor despre organizaţie reprezintă, în majoritatea
cazurilor, o oglindire a imaginii pe care o are organizaţia în faţa societăţii.

15

16
Comunicarea se realizează în cadrul organizaţiei, indiferent dacă sefii încearcă sau
nu să o controleze. Aşa cum spune Harrison, într-o organizaţie ierarhică tipică, cu
managementul situat la vârful piramidei:

(1) Comunicarea curge de sus în jos sub formă de instrucţiuni şi informaţii şi

(2) Poate exista şi o comunicare de jos în sus, sub forma propunerilor de proiecte
sau a altor feluri de feedback adresat conducerii. Fiecare colectiv de muncă are
propriul său sistem de comunicare:

(3) oamenii care lucrează în acelaşi birou sau în acelaşi departament din organizaţie
comunică între ei.

(4) Comunicarea are loc între grupuri de la acelaşi nivel

(5) şi între niveluri ierarhice diferite

(6) În afară de aceste trasee ale informaţiei din cadrul organizaţiei, există o mulţime
alte căi informale de comunicare între acei indivizi care, întâmplător, sunt în relaţie
de prietenie sau de rudenie cu alţi membri ai personalului.

(7) Discuţiile informale (“mica bârfă”) care înfloreşte în toate organizaţiile este o cale
sigură prin care informaţia, exactă sau nu, ajunge în toate avanposturile.
Un program de comunicare bun poate crea o echipă bine închegată. Oamenii se
cunosc între ei, ştiu care este obiectivul organizaţiei, cum să lucreze eficient şi cum
pot participa activ în cadrul organizaţiei fără a se limita doar la a-şi face datoria,
ceea ce îi face mai valoroşi pentru organizaţie.

CAPITOLUL III

1. Blocajele noastre din comunicare

Cu siguranta fiecare dintre noi am avut, macar o data, o problema de comunicare cu

seful nostru sau cu cel pe care il coordonam. Orice problema de comunicare naste
frustrari si framantari, dorinta de a intelege unde am gresit si ce se poate face pentru
a remedia situatia. Ei bine, situatia nu este deloc disperata, pentru ca exista cateva
remedii simple.
In primul rand, trebuie sa intelegem ca blocajele in comunicarea organizationala
sunt, pe de o parte, de natura personala (un anumit tip de personalitate, mod diferit
de perceptie, lipsa deprinderii de a asculta) si, pe de alta parte, specifice functiei
ierarhice (de subordonat sau de manager).

16

17
In privinta primului tip de blocaje, de natura personala, capacitatea de a-l asculta pe
cel de langa noi se poate invata. Cu totii avem tendinta de a fi pseudo-ascultatori din
cand in cand. Acest lucru este cu siguranta util, pentru ca energia noastra este
limitata. In probleme importante insa, este bine sa ne ascultam interlocutorul,
incercand sa eliminam blocajele. Un astfel de blocaj este comparatia. Avem tendinta
ca, in loc sa-l ascultam pe partenerul nostru de discutie, sa ne comparam cu el, sa
incercam sa stabilim cine e mai competent, cine are mai multa dreptate, cine a gresit
sau cat de jigniti ne simtim. Mesajul celuilalt ne trece astfel pe langa ureche.
Recapitularea o practicam atunci cand, in loc sa fim atenti la interlocutor, ne
pregatim in minte un raspuns usturator sau bine construit, cu argumente solide, care
sa ne transforme in invingatori in discutia respectiva.

Tendinta exagerata de a vedea dincolo de vorbele partenerului pentru a afla ceea ce

gandeste sau urmareste cu adevarat, de a interpreta si de a analiza in detaliu
vorbele, tonul, gesturile sau privirea celuilalt ne impiedica sa intelegem cu adevarat
ceea ce interlocutorul tocmai ne comunica.

Filtrele se refera la tendinta de a selecta doar informatiile care ne convin, care ne

confirma asteptarile sau care sunt legate strict de domeniile noastre de interes. A
pune etichete de la bun inceput, a emite judecati de valoare, inainte de a intelege cu
adevarat mesajul celuilalt, a-l introduce deja pe interlocutor intr-o categorie pana sa
spuna tot ce are de spus este, de asemenea, nociv pentru ascultare.
Identificarea are loc atunci cand povestea pe care ne-o spune celalalt reactiveaza o
insatisfactie personala, o suferinta. Din acel moment, nu mai suntem disponibili
pentru ascultare si pentru povestea partenerului. Visarea cu ochii deschisi in timpul
unui dialog, mai ales atunci cand suntem obositi sau plictisiti, este un alt blocaj in
ascultare. Oricare dintre noi tanjeste dupa aprobare, insa a fi de acord cu absolut
orice, incercand sa ne facem placuti cu orice pret sau sa evitam conflictul, este o
actiune nesanatoasa pentru ascultare.

17

18
Nevoia de a avea intotdeauna dreptate ne inchide la critici si la sugestii poate utile.
Nu mai ascultam ceea ce ne comunica interlocutorul. Contestarea, nerabdarea de
a-l contrazice, de a ne manifesta opozitia, ne determina sa nu mai ascultam restul
ideilor expuse. Cei care au convingeri foarte puternice sau care au tendinta de a
contesta autoritatea celuilalt sunt cei mai predispusi pentru acest tip de blocaj.
In ceea ce priveste problemele de comunicare specifice ierarhiei organizationale, in
comunicarea managerului poate aparea ca blocaj efectul statutului functiei. Acesta
consta in tendinta sefilor de a nu pune mare pret pe comunicarea cu subordonatii
lor, de a o investi cu valoare negativa, avand tendinta de a comunica cu cei care au
acelasi statut sau un statut superior. Solicitarile conflictuale ale rolului de lider, adica
cerinta de a indeplini sarcini specifice de serviciu si de a oferi in acelasi timp suport
socio-emotional - lucru greu de echilibrat - poate afecta comunicarea cu
subordonatii. Tendinta liderului de a evita comunicarea unor vesti proaste, de a
aborda o atitudine protectoare fata de subordonati, precum si lipsa de timp
reprezinta, de asemenea, obstacole pentru o comunicare eficienta cu subordonatii.

Alte probleme in comunicare:

Sistemele de comunicare, la randul lor, pot suferi de anumite patologii, cauzate de o

proiectare defectuoasa. Ele pot fi grupate in trei categorii, fiind de fapt problemele
legate de:

1. Volumul informatiei. Sistemele de informare proceseaza de obicei o cantitate

uriasa de informatie, ceea ce are ca efect imposibilitatea exploatarii tuturor datelor
pe care le emite /recepteaza organizatia. Se produc de asemenea, blocaje de
informatie sau intermitente in fluxurile comunicationale. La fel de posibil este sa se
produca si cazul invers: sistemele proceseaza o cantitate insuficienta de informatii
sau privilegiaza anumiti actori din spatiul organizational. Cazul tipic este cel al
directorului care ia decizii de unul singur, pornind de la informatii partiale.

2.Calitatea foarte scazuta a informatiei. De foarte multe ori datele sunt imprecise sau
irelevante pentru obiectivele sau asteptarile organizatiei. Informatiile sunt foarte greu
accesibile, acest lucru nedatorandu-se neaparat precaritatii tehnologice, ci lipsei de
dinamism a rolurilor de emitator/receptor. O alta problema foarte frecventa este lipsa
de adecvare intre momentul in care este nevoie de anumite date si momentul in care

18

19
acestea sunt efectiv furnizate/primite. De obicei, informatiile ajung prea tarziu la
beneficiar, ceea ce are un impact negativ asupra eficientei organizatiei.

3. Propagarea defectuoasa a informatiei. Viteza de difuzare a informatiilor este in

general prea lenta. Exista si cazuri in care este prea rapida si atunci anumite date
care pot avea o importanta considerabila sunt iremediabil pierdute. Nu se realizeaza
propagarea informatiilor
pe orizontala, ci numai pe verticala. In aceasta situatie, persoanele implicate direct
in indeplinirea scopurilor organizatiei sunt private de accesul la informatie, ceea ce
evident, afecteaza functionarea eficienta a intreprinderii. O alta problema este
decodarea incorecta de catre anumite persoane, care conduce la greseli de
interpretare.

19

20
In loc de concluzie…

Cele mai multe companii considera ca pot rezolva problema comunicarii fara ca
abilitatile personale de comunicare sa fie puse in evidenta si fara a exista
proceduri organizationale care sa puna in valoare in sens pozitiv aceste abilitati.
Concluziile sunt dramatice…
Lipsa comunicarii sau gestionarea necorespunzatoare a acestui proces duce la
alterarea mai multor componente ale managementului companiei iar pe de alta
parte lipsa unor abilitati si a culturii organizatiei privitoare la aceste componente
invalideaza constant procesul de comunicare.

Problemele de comunicare nu se pot rezolva prin e-mail sau telefon. Este

nevoie de o comunicare fata in fata (individual sau prin sedinte) pentru a
intelege exact cum se manifesta toate elementele unei comunicari.

Ultimele studii efectuate pentru a disocia procesul de comunicare in elementele

sale esentiale au aratat ca:

55% din intelesul comunicarii il reprezinta mimica

38% este transmis prin tonalitatea si modul in care comunicam
7% este comunicat prin cuvinte

Indiferent de modalitatea de comunicare pe care decidem sa o folosim, prin

intalniri directe, prin sedinte sau pur si simplu de la distanta, trebuie sa avem in
vedere ca, bazata pe respect reciproc, comunicarea este construita din
cunostinte, abilitati, experienta si fler.

Intotdeauna trebuie sa ne fie clar de ce comunicam, iar stilul de comunicare

trebuie adaptat la mediul in care lucram, intern si extern, si pana la urma la
partenerul de dialog.

Cel mai important aspect al unui proces

este informatia, iar comunicarea este
modalitatea prin care o obtinem.

20

21
Modul 2

Relaţii matematice simple

PROCENTUL | Intelegerea notiunii de procent. Aflarea procentului

1. Care este semnificaţia fiecăreia dintre următoarele etichete?

50% lână 10% bumbac 40% alcool 0% sare
a) Din 25 kg de grâu se obţin 18 kg de faină. Câte kilograme de făină se obţin din 100 kg
de grâu?.
b) Din 300 litri de lapte se obţin 69 litri de smântână. Câţi litri de smântână se obţin din 100
litri lapte de aceeaşi calitate?
c) 480 kg zahăr se obţin prin prelucrarea a 2 400 kg sfeclă de zahăr. Câte kilograme de
zahăr se obţin din 100 kg sfeclă de zahăr?

Din 1 200 de elevi ai unei şcoli, 180 sunt în clasa a Vl-a.

Cât la sută din numărul elevilor din şcoală sunt în clasa a Nr. elevilor din clasa a Vl-a 180 x
Vl-a? Nr. elevilor din şcoală 1200 100
Această înseamnă a calcula câţi elevi ar fi în clasa a Vl-a,
dacă în şcoală ar fi numai 100 elevi. Raportul dintre numărul elevilor din clasa a Vl-a şi
numărul elevilor din şcoală trebuie să fie acelaşi în ambele cazuri, deci: 180/1200=x/100
Rezultă x = (180 • 100): 1200 = 15. Răspunsul este "15 la sută".
Numărul p din proporţia a/b=p/100 se numeşte procent şi reprezintă cât la sută din
numarul b≠0 este numărul a sau cât la sută este a din b; p=(a*100):b.
Se scrie p urmat de semnul %: p% şi se citeşte "p lăsată".

Exemplu: 25 este 4% din 625 deoarece 25/625=4/100.

dobânzile pe un an.
Cât la sută reprezintă:
a)2din5; b)7din4; c)12din27;
d)0,5 din 1,25; e) 13,(6) din 5*(2/3)?
Dintr-o clasă de 25 de elevi, 3 sunt absenţi.
a) Cât la sută din numărul elevilor sunt
absenţi? Dar prezenţi?
b) Aceleaşi cerinţe ca la a) dacă
absentează 3 din 24. Dar pentru 3 din 23?
În tabelul următor sunt specificate sumele
depuse de o persoană la cele trei bănci şi
Banca Bancorex B.C.R. B.A.
Suma depusă 1575000 2385500 3172400
Dobânda anuală 1023750 1479010 2030336
a) Calculaţi pentru fiecare bancă ce
procent reprezintă dobânda din suma
depusă.
b) Care din bănci oferă o dobândă mai
avantajoasă?
O cămaşă costa 32 000 lei, iar după o
scumpire costă 40 000 lei. Cu ce procent s-
a majorat preţul cămăşii?

22
Aflarea unui procent dintr-un număr dat
La un sondaj de opinie realizat pe un eşantion de 1 600 persoane,
răspunsurile în procente sunt cele din diagrama alăturată. Calculaţi
numărul persoanelor care au răspuns prin "da", numărul celor care au
răspuns prin "nu" şi numărul celor care s-au abţinut. Comparaţi
rezultatele voastre cu: 50/100 • 1600, 37.5/100•1600, 12.5/100•1600

Un produs s-a ieftinit cu 5 600 lei, ceea ce reprezintă 10% din preţul iniţial. Calculaţi preţul
produsului înainte de ieftinire.

Cum găsim numărul x care este p% din numărul a?

Raportul dintre x şi a este egal cu p/100 , adică x/a = p/100 Deci x = (p/100)•a.

Pentru a afla p% dintr-un număr se înmulţeşte numărul cu p/100.

p% din a este (p/100)•a.
Dacă p% din x este a, atunci (p/100)•x=a, deci x=a:(p/100)=a•(100/p)

Exemple: 5 % din 20 este (5/100)•20=(1/20)•20=l.

Dacă 4% dintr-un număr este 25, atunci avem: (4/100)•x = 25.
Deci x = 25•(100/4)=25•25 = 625.

Preţul Reducerea Noul preţ

vechi (lei) (lei) (lei)
Calculaţi conform modelului: 8000
10%din46: 46=46•(10/100)=4,6. 1700
25%din46: ... ;
95 600
50%din46: ... ; .
2410
100%din46: ... ;
200%din40: ... ; 910
şi deduceţi un procedeu de calcul mai
simplu pentru aceste procente. Dacă ştiţi preţurile vechi puteţi calcula
direct noile preţuri? Cum?
Din 150 elevi din clasa a Vl-a, 50% studiază
limba engleză, 24% limba germană şi 26% Unui produs, care la ieşirea din fabrică are
limba franceză. Câţi elevi studiază fiecare costul de 42 000 lei, i se aplică T. V.A. de
din aceste limbi? 18% şi un adaos comercial de 15%. Care va
Preţurile unor produse se vor reduce cu 5%. fi preţul de comercializare al produsului?
Copiaţi şi completaţi tabelul următor:

23
REGULA DE TREI SIMPLA | Rezolvarea problemelor in core ween*
mărimi direct sou inven proporlionde
Un automobil consumă 7,51 benzină pentru a parcurge o distanţă de 100 km.
a) Câţi litri de benzină consumă pentru 300 km? Dar pentru 450 km?
b) Câţi kilometri parcurge cu 30 litri benzină? Dar cu 33,75 litri?
c) Ce fel de mărimi sunt disţanj^parcursă şi cantitatea de benzină consumată?
d) Tabelul următor conţEevalos ale celor două mărimi.
Cantitatea de benzină în litri 7,5 15 y
Distanţa în km 100 x 650
Scrieţi câte o proporţie în care x, respectiv y, să fie termenul necunoscut şi calculaţi-1.

Trei robinete cu acelaşi debit umplu un bazin în 8 ore. Tabelul următor

conţine valori ale celor două mărimi. Nr. 3 4 y
Ştiind că mărimile sunt invers proporţionale, scrieţi câte o proporţie în robinete
care x, respectiv y să fie termenul necunoscut şi calculaţi-1. Timpul în 8 X 1
ore 2
Regula de trei simplă se foloseşte la rezolvarea problemelor în care intervin două mărimi
direct sau invers proporţionale şi se cunosc două valori pentru una din mărimi şi o valoare
pentru cealaltă mărime.
1. Fie Ml şi M2 două mărimi direct proporţionale, a, b, c valori cunoscute, iar valoarea
necunoscută.
M1 a b M1 a b M1 a x M1 a
M2 c x M2 x c M2 b c M2 b c

a/b=c/x x/a=b/c
a/b=x/c a/x=b/c
x=(b•c)/a x=(a•b)/c
x=(a•c)/b x=(a•c)/b

2. Fie M1 şi M2 două mărimi invers proporţionale, a, b, c valori cunoscute, iar valoarea

necunoscută.
M1 a b M1 a b M1 a x M1 a
M2 c x M2 x c M2 b c M2 b c
x/a=b/c
a/b=c/x a/b=x/c a/x=b/c
x=(a•b)/c
x=(b•c)/a x=(a•c)/b x=(a•c)/b

24
 PATRULATERE PARTICULARE
(PARALELOGRAM. DREPTUNGHI. ROMB. PĂTRAT. TRAPEZ)

1. Construiţi un unghi ABC. Prin A duceţi paralela la BC şi prin C paralela la AB şi notaţi cu D

punctul lor de intersecţie. Citiţi patrulaterul obţinut. Este convex? Ce poziţie au laturile opuse ale
acestui patrulater?
2. Construiţi un unghi drept MNP. în punctul M duceţi perpendiculara pe MN şi în P duceţi
perpendiculara pe NP şi notaţi cu Q punctul lor de intersecţie. Demonstraţi că MN || QP şi MQ || NP.
Care este măsura unghiului Q? Ce proprietate are în plus MNPQ faţă de ABCD de la problema 1.
3. Construiţi un unghi XOY şi luaţi Ae[OX, Be e [OY astfel încât AO = OB. Duceţi prin A
paralela la OB şi prin B paralela la OA şi notaţi cu C punctul lor de intersecţie. Ce proprietate are în
plus patrulaterul AOBC faţade ABCD de la problema 1?
4. Construiţi un unghi drept XOY şi luaţi M e [OX, N e [OY astfel încât OM = ON. Duceţi în M
perpendiculara pe OX şi în N perpendiculara pe OY şi notaţi cu P punctul lor de intersecţie. Ce fel de
unghi este P? Ce proprietate are în plus MONP faţă de MNPQ de la problema 2? Dar faţă de AOBC
de la problema 3?
5. Construiţi două drepte paralele a şi b. Fixaţi punctele A e a, Bea, Ceb şi Deb astfel încât AB *
CD. Uniţi punctele A, B, C, D astfel încât să obţineţi un patrulater. Ce fel de patrulater aţi obţinut? Ce
poziţie au laturile opuse ale acestui patrulater?

Din rezolvarea problemelor Al, A2, A3, A4 şi A5 se deduce uşor construcţia

fiecăruia dintre patrulaterele definite mai jos.

25
Definiţii:
1. Paralelogramul este patrulaterul convex cu laturile opuse paralele.

2.' Dreptunghiul este paralelogramul cu un unghi drept (are toate unghiurile

drepte).

3. Rombul este paralelogramul cu două laturi consecutive congruente (are toate

laturile congruente).

Cunoaşterea definiţiei şi contructiei patrulalerelor partculare

4. Pătratul este dreptunghiul cu două laturi consecutive congruente sau

Pătratul este rombul cu un unghi drept.

26
1.ARIA

OBIECTIVE:
♦ Cunoaşterea multiplilor şi submultiplilor metrului pătrat
♦ Efectuarea transformărilor dintr-o unitate j de măsură în alta.
♦ Efectuarea unor evaluări folosind unităţi de măsură adecvate.
♦ Calcularea ariei pătratului şi dreptunghiuluI.

1. ARIA SUPRAFEŢELOR
Având un pătrat cu latura u, numărul de astfel de pătrate necesar pentru a acoperi o
suprafaţă, reprezintă aria ei, iar suprafaţa pătratului respectiv
reprezintă unitatea de măsură a suprafeţei.
Dreptunghiul din figura alăturată are aria 8 în raport cu
pătratul de latură u şi notăm: 8u 2; u 2 este un simbol pentru
unitatea de măsură aleasă. Aria unităţii de măsură este 1 u2.

Unitatea principală de măsură pentru suprafeţe este metrul pătrat.

Un metru pătrat (1 m2) este aria suprafeţei unui pătrat cu latura de un metru.
1 km2 = IO2 hm2 = IO4 dam2 = IO6 m2 = IO8 dm2 = IO10 cm2 = IO12 mm2.

Submultipl i Unitatea principală Multipli

ram2 cm2 dm2 m dam2 hm2 km2

2. SUPRAFEŢE
ECHIVALENTE
Suprafaţa galbenă, din desenul alăturat, are aceeaşi arie cu cea
albastră, deoarece pot coincide prin suprapunere.
Două suprafeţe cu ariile egale se numesc suprafeţe echivalente.
Suprafaţa verde este echivalentă cu suprafaţa galbenă, fiecare
având aria o treime din aria dreptunghiului mare.

27
3. ARIA DREPTUNGHIULUI ŞI ARIA PĂTRATULUI
Suprafaţa dreptunghiulară alăturată are
aceeaşi arie cu 10 (adică 5 x 2 ) unităţi de măsură
luate împreună.
Aria dreptunghiului este egală cu produsul dintre
lungime şi lăţime.
Suprafaţa pătratului alăturat are aceeaşi arie cu 4
(adică 2 x 2 ) unităţi de măsură.
Aria pătratului este egală cu lungimea laturii la
pătrat.
4. ARIA TRIUNGHIULUI (EXTINDERE)

Aria triunghiului ABC este egală cu .

28
2.VOLUMUL
OBIECTIVE:
♦ Cunoaşterea multiplilor şi submultiplilor
metrului cub.
♦ Efectuarea transformărilor dintr-o unitate de
măsură în alta.
♦ Efectuarea unor estimări folosind unităţi de
măsură adecvate unor situaţii variate.
♦ Calcularea volumului cubului şi paraleli-
pipedului dreptunghic

1) Din câte cuburi mici sunt formate corpurile: a'), b'), c')?
2) Din câte corpuri a') este format corpul a)? Câte corpuri b') formează corpul b)? Câte
corpuri c') formează corpul c)?
3) Din câte cuburi mici se compun corpurile a), b), c)?

2. SCHIMBAREA UNITĂŢII DE VOLUM

In desenul alăturat sunt reprezentate trei cuburi cu
lungimile muchiilor 1 dm, 2 dm şi 3 dm.
a) Din câte cuburi cu latura de 1 dm se compune cubul
cu latura de 2 dm? Dar cel cu latura de 3 dm?
b) Din câte cuburi cu latura de 1 dm se compune un cub
cu latura de 1 m?
c) Dacă cele trei cuburi reprezintă vase pline cu apă
şi cubul mic conţine 1 f. de apă, câţi litri de apă conţine vasul cu latura de 2 dm? Dar cel
cu latura de 3 dm? Dar un vas cu latura de 1 m?

29
 1. VOLUMUL UNUI CORP
Având un cub cu muchia u, numărul care arată din câte astfel de cuburi se compune un
corp reprezintă volumul acelui corp, iar cubul respectiv reprezintă unitatea de măsură.
Paralelipipedul dreptunghic din figura a) de la Al., are volumul 80 în raport cu cubul de
latură u şi notăm: 80 u3; unde u3 este un simbol ce precizează unitatea de măsură în raport
cu care s-a exprimat volumul. în raport cu aceeaşi unitate de măsură, paralelipipedele b) şi
c) de la A l . au volumele 60 u3 şi 64 u3.
Volumul unităţii de măsură este 1 u3.
Unitatea principală de volum este metrul cub. Simbolul ce precizează metrul cub este m3.
Un metru cub reprezintă volumul unui cub cu muchia de un metru.
1 km3 = 103 hm3 = IO6 dam3 = IO9 m3 = IO12 dm3 = 1015 cm3 = IO18 mm3.
Submultipli Unitatea principală Multipli
mm3 cm3 dm3 m3 dam3 hm3 ' km3

Unitatea principală pentru volumul lichidelor este litrul (t). 1 C =

1 dm3

1 kl = 10 hi = IO2 dal = 103C = IO4 dl = IO5 ci = IO6 ml

Submultipli Unitatea principală Multipli

ml cl dl litrul (t) dai hl kl

2. VOLUMUL CUBULUI ŞI PARALELIPIPEDULUI DREPTUNGHIC

Volumul cubului este egal cu măsura muchiei la puterea a treia (V = a 3).

Volumul paralelipipedului dreptunghic este egal cu produsul dintre lungime, lăţime şi
înălţime (V = a • b • c) sau cu produsul dintre aria bazei şi înălţime (V = Ab.c).
3.MASA ŞI TIMPUL

1. UNITĂŢI DE MĂSURĂ PENTRU MASĂ

Unitatea principală de măsură pentru masă este kilogramul (kg). Submultiplii kilogramului sunt:
hectogramul (hg); decagramul (dag); gramul (g); decigramul (dg); centigramul (cg); miligramul (mg); 1
kg = 10 hg = 100 dag = 1000 g; 1 g = 10 dg = 100 cg = 1000 mg.

30
 Alte unităţi: Tona (t); 1 t = 1000 kg;
quintalul (q); 1 q = 100 kg.

Cum se scrie Cum se citeşte

1,523 kg 1 kilogram şi 523 grame sau 1523 grame
17,35 kg 17 kilograme şi 350 grame sau 17 350 grame
13,25 g 13 grame şi 250 miligrame sau 13 250 miligrame
18,752 t 18 tone şi 752 kilograme sau 18 752 kilograme

2. UNITĂŢI DE MĂSURĂ PENTRU TIMP

Unitatea principală pentru măsurarea timpului este secunda (1 s).
Alte unităţi de măsură pentru timp:
minutul (min); 1 min = 60 s;
ora (h); 1 h = 60 min ;
ziua (d); 1 d = 24 h;
Săptămâna are 7 zile;
Luna are între 28 şi 31 zile;
Trimestrul are 3 luni;
Semestrul are 6 luni;
Anul are 12 luni.
• Anul are 365 sau 366 zile (un an cu 366 zile se numeşte an bisect);
• Anul 1996 este un an bisect pentru că 1996 este divizibil cu patru.
Deceniul are 10 ani.
Secolul are 100 ani. Mileniul are 1000 ani.

31
Modul 3

1. ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE COMUNICĂRII

1.1. Teorii ale comunicării. Clasificări.

Pentru uzul acestui modul de curs sunt propuse mai jos o serie de definiţii operaţionale care circumscriu
comunicării:
• Comunicarea este procesul de producere, procesare şi de realizare a unui efect al sistemelor de
semnalizare si simbolizare folosite de către oameni pentru trimiterea şi primirea mesajelor (adaptat după
Hargie, Dickson and Toursish, 1999).
■ Comunicarea poate fi obiect al studiului ştiinţific, adică poate fi măsurabilă, poate fi supusă analizei,
evaluării, şi poate fi îmbunătăţită.
■ Toate mijloacele de semnalizare sunt importante în comunicare, indiferent de canalul folosit sau
de natura acestora (de exemplu, sunt la fel de importante comunicarea verbală, nonverbală şi
paraverbală).
• Comunicatorii sunt persoanele implicate in procesul de comunicare.
• Mesajele sunt semnalele si simbolurile folosite pentru a transmite semnifi­caţiile dorite. Mesajele pot
fi transmise prin orice canal senzorial, de la cel auditiv, vizual, la cel olfactiv, gustativ, tactil sau chiar
termic, kinestezic. De regulă, acordăm importanţă primelor două - atunci când ne gândim la comu­nicarea
în organizaţii -, deşi toate contribuie la realizarea ei, nu atât prin conţinut, cât mai ales prin contextul
informaţional pe care îl creează.
• Canalele de comunicare descriu atât mediul, cât şi mijloacele de transmitere unor politici interne scrise
poate’creşte gradul de confuzie şi scădea eficienţa organizaţiei.
• „Parcă am spus acest lucru tuturor sau măcar unora...” - reflectă acea situaţie prin care unii manageri
indică faptul că nu valorizează suficient calitatea în comunicare şi denotă absenţa unor deprinderi
fundamentale de comunicare eficientă.
• „Nu ai înţeles ce ţi-am spus” - poate fi auzită uneori pe un ton de reproş, acuzator. Puţini dintre
managerii care folosesc această expresie realizează că în acel moment ei sunt culpabili prin aceea că
în momentul atribuirii unor sarcini sau chiar şi în urma unei simple informări, ei sunt responsabili să
verifice gradul în care mesajul a fost corect înţeles de către auditoriu, fie el constituit şi dintr-o singură
persoană.
• „Avem probleme prea presante pentru a mai avea timp să ne mai ascultăm părerile” - în special în situaţii
stresante, în condiţii de oboseală (în unele organizaţii, de factură cronică), ajunge să precumpănească
urgenţa, criteriului importanţei. Faptul că în graba rezolvării problemelor unii ajung să înţeleagă eronat
ce intenţionează alţii să facă conduce la gafe, greşeli şi insatisfacţii majore. Calitatea comunicării ajunge
să fie sacrificată din nou, pentru că managerii sau liderii sunt „orbiţi” de urgenţa presiunilor.
• „Care este, de fapt, problema?” - afirmată permanent de către unii manageri indică lipsa lor de experienţă
în conducere. Pentru unii manageri, accentul cade, în comunicarea cu toţi ceilalţi, doar pe aspectele ce
ţin de rezolvarea de probleme - de parcă acesta ar fi rolul lor primordial. Dacă nu mai există probleme
pentru asemenea manageri, atunci nu mai rămâne nimic de comu­nicat.
• „Este una să ai date, alta să ai informaţie” - de această dată, cei care recunosc acest lucru subliniază un
adevăr important pentru modul în care se comunică într-o organizaţie. Generarea unei cantităţi cât mai
mari de date (informaţii primare, nestructurate) poate da impresia unor manageri că se comunică eficient
în organizaţia lor, fără să acorde însă atenţie calităţii acesteia.
• „Dacă voi avea nevoie de părerea ta, am să ţi-o cer atunci” - este un comen­tariu arogant al unui director
care indică clar lipsa valorizării comunicării cu subordonaţii.

Competenţe de comunicare interdisciplinară şi colaborativă

O definiţie a colaborării interpersonale o propun Friend şi Cook (1992): „stilul de interacţiune directă
dintre cel puţin două părţi echivalente care sunt angajate în mod voluntar în luarea deciziilor în comun. în
vreme ce conlucrează la atingerea unui obiectiv comun” .
In lumina acestei definiţii, colaborarea este un aspect ce ţine de stilul interacţiunii, deci se poate realiza doar
atunci când există cel puţin două părţi care se angajează într-o activitate comună. Colaborarea descrie aşadar
cum decurge interacţiunea respectivă.
32
 Pentru a identifica din start şansele începerii unui demers colaborativ în interiorul unei organizaţii sau
interorganizaţional. Friend şi Cook (1992) propun următoarele trăsături pe care ei le denumesc ..emergente”:
• participanţii la un efort colaborativ valorizează stilul interpersonal colaborativ (prin aceasta, ei se simt
recompensaţi de faptul de a fi implicaţi într-un astfel de proces; aceste persoane cred în posibilitatea
succesului unei astfel de între­prinderi şi consideră colaborarea ca având mai multe avantaje decât orice
alte soluţii posibile la acel moment dat);
• profesioniştii care colaborează au încredere unii în ceilalţi (această calitate exprimă esenţa ..emergentă”
a colaborării, anume că se dezvoltă în timp. pe parcursul derulării activităţilor):
• ca urmare a acţiunilor colaborative apare un simţ al comunităţii şi aparte­nenţei (prin interferenţa dintre
persoanele şi organizaţiile implicate în colaborare apare o stare de emulaţie şi de înţelegere; care depăşeşte
limitele personale sau strict organizaţionale; prin asemenea experienţe apar valorizarea diferenţelor şi
creşterea respectului şi înţelegerii pentru ceilalţi implicaţi în activităţile colaborative).

Reiese din lectura celor trei caracteristici „emergente” că acestea, dacă pre-există, oferă şanse mai bune de
succes unei colaborări, dar şi că ele sunt create, re-create şi subliniate, mai ales pe parcursul actului colaborativ
interpersonal şi/sau inter-organizaţional.

1.2. COMUNICAREA ÎN ORGANIZAŢII

Toate procesele fundamentale care au loc în cadrul organizaţiilor se realizează apelând la diferite forme
de comunicare. Activitatea de management se bazează în mod esenţial pe comunicare în derularea tuturor
funcţiilor sale specifice. întreg personalul unei organizaţii, nu numai cei din poziţii de conducere, are nevoie
să conştientizeze propriul mod de comunicare, ca şi pe al celorlalţi.

După cum realizăm deja, procesul de comunicare organizaţională este unul hiper-complex, fiind mai mult
decât suma actelor de comunicare inter-individuală. De aceea, preferăm sintagma „procesele de comunicare
organizaţională”, şi nu „proce­sul...”. Deşi cel mai adesea, din motive didactice în principal, suntem pregătiţi
să cunoaştem şi să ne formăm deprinderi cu privire la comunicarea interpersonală şi de grup. procesul de
comunicare organizaţională rămâne să fie „descoperit” de către fiecare, pe măsură ce se implică în activitate.

1.3. Modalităţi de studiu şi concepte utile înţelegerii comunicării în organizaţii

Analiza frecvenţei relative şi a duratei actelor de comunicare

Există modalităţi structurate de a ne apropia înţelegerea şi măiestria în procesele de comunicare organizaţională.
Printre primele, în ordinea complexităţii, după Schein (1988), ar fi analiza frecvenţei relative şi a duratei
actelor de comunicare. Aceasta poate să se realizeze pornind de la simpla întocmire a unui tabel cu toţi membrii
organizaţiei, în dreptul fiecăruia notându-se, codificat, fiecare act comuni-caţional întreprins, momentul de timp
şi durata sa. După trecerea perioadei de timp de observare şi măsurare a comportamentului coniunicaţional
(intra-organizaţional. în acest exemplu), se trece la realizarea unei sinteze şi la interpretarea rezultatelor, bazată
pe un set de criterii prestabilite.

Analiza reţelei de comunicare

Un alt nivel al analizei comunicării organizaţionale. sugerat de Schein (1988). este cel în care se urmăreşte
cine comunică şi cu cine comunică acesta, denumită şi analiza reţelei de comunicare. Dat fiind faptul că
există modalităţi diverse de comunicare (verbală, nonverbală, scrisă) şi variate situaţii (formale şi informale),
studiul realizat prin observare, de exemplu, are de obicei o formă simplificată, decupând din universul larg
al comunicării efective din organizaţie doar una sau două din modalităţi şi limitându-se la una sau câteva din
situaţiile relevante obiec­tivului urmărit. Prin acest gen de analiză se pot identifica grupuri formale şi informale
în cadrul organizaţiei, lideri formali şi informali, precum şi alte roluri pe care le pot juca unii din membrii
echipelor din organizaţie.
Analiza interacţiunii diadice
Procesul comunicării în organizaţie poate fi decelat la nivelul manierei de interacţiune în dialoguri. Cine
vorbeşte după cine, cine întrerupe, cine nu răspunde sau nu intervine în discuţii? Dincolo de frecvenţa şi
direcţia actelor de comu­nicare, precizarea actorilor dialogurilor poate informa mai departe managementul
organizaţiei. Dincolo de acest nivel ar urma studiul stilurilor comunicaţionale.
Analiza stilurilor comunicaţionale
33
 în accepţiunea lui Schein (1988) stilul comunicaţional descrie gradul de asertivitate sau maniera de a pune
întrebări, simţul umorului etc. al cuiva în organizaţie. Este important de ştiut în ce măsură afectează aspectele
legate de formă (de stil) şi elementele ce ţin de conţinutul comunicării. Managerii ar trebui să cunoască şi să
aibă abilitatea de a interveni constructiv în situaţiile în care stilul inadecvat micşorează eficienţa comunicării
în organizaţie.
Un element intrinsec stilului comunicaţional îl constituie maniera nonverbală de comunicare, „limbajul
trupului”, care poate fi subiectul analizei comunicării. Utilizarea mesajelor nonverbale care le întăresc şi le
accentuează pe cele verbale este preferată acelora care contrazic mesajele verbale (situaţie denumită „mesaje
duble”, „comunicare cu dublu sens”, double-bind messages - în limba engleză). Referitor la transmiterea
concomitentă a unor mesaje contradictorii, Schein (1988) aminteşte faptul că este importantă decelarea sursei
conflictului dintre mesaje: adesea, persoana care comunică nu este conştientă de faptul că transmite un alt
înţeles faţă de cel exprimat verbal. Mesajul dublu („mesajul cu două feţe”) creează un impas logic, confuzie,
neîncredere şi nelinişte, prin contradicţia dintre conţinutul mesajului verbal şi mesajul indus nonverbal (tonul
vocii, mod de formulare, context emoţional etc.) (Mitrofan şi Mitrofan, 1992).
Fereastra Joltari
In comunicarea interumană se stabilesc două canale, conştient şi inconştient. Format în cursul celor „şapte
ani de acasă” şi apoi exersând conduite comuni­caţionale, se ating diferite grade de abilitate comunicaţională.
în comunicologie, disciplina de graniţă care tratează fenomenul comunicării interumane, aspectele legate
de înţelegerea aspectelor personale, extra-personale (ale celorlalţi implicaţi in comunicare), conştiente
şi inconştiente, sunt descrise sintetic prin „fereastra Johari”. înţelegerea acestor elemente care coexistă în
cadrul oricărei interacţiuni motivează persoanele care doresc să devină comunicatori eficienţi în a trata actul
comunicării cu mai multă precauţie şi responsabilitate.

Cunoscut de persoană Necunoscut de către persoană

Cunoscut altora I. Şinele deschis II. Şinele orb
Necunoscut III. Şinele ascuns IV. Şinele necunoscut
altora
Tabelul 1. Fereastra Johari

în cadrul ferestrei Johari, cadranul I reprezintă aspectele personale de care cineva este conştient şi pe care
le şi împărtăşeşte cu ceilalţi, cadranul II descrie ceea ce nu ştie despre sine cineva, însă care este revelat
altora, cadranul III descrie zona per­sonală de care persoana este conştientă însă pe care încearcă să o ascundă
celorlalţi, iar cadranul IV ar indica partea din inconştient al unei persoane de care nu ajung să cunoască nici
alţii.

Nivelurile de realizare a comunicării (după Schein)

Utilizând modelul de mai sus se pot identifica patru niveluri la care se poate realiza comunicarea, după
..sursele şi destinatarii” mesajelor într-o comunicare (Schein. 1988):
A. Comunicare deschisă (între două instanţe de tip „sine deschis”).
B. Scăpări, comunicare neintenţionată (când unul din actori recunoaşte aspecte pe
care celălalt nu le conştientizează).
C. Confidenţe, autodezvăluiri (când împărtăşim detalii despre noi de care ceilalţi
nu sunt conştienţi, în mod curent).
D. Comunicare de tip contagiune emoţională (când influenţăm emoţional pe altă
persoană fără a avea intenţia de a o face).
Importanţa recunoaşterii acestor niveluri ale comunicării rezidă în posibilitatea de a interveni prin deschiderea
altor canale de comunicare nefolosite până în acel moment.

1.4. Sisteme de valori, stereotipuri, mituri, zvonuri

Elemente ale culturii organizaţionale, sistemele de valori, stereotipurile, miturile şi zvonurile sunt fenomene
comunicaţionale manifeste în grupuri şi organizaţii, dincolo de nivelul diadic. O abordare intensivă asupra
acestui subiect este realizată în modulul de curs „Comunicare organizaţională”.

34
 Sistemele de valori
Sistemele de valori existente în organizaţie vor induce apariţia unei anumite reacţii la un enunţ neconform
cu sistemul de valori. Unele şcoli pun accent pe punctuali­tate, pe exigenţa profesorilor la anumite materii, pe
dotarea materială a şcolii.
Altele susţin importanţa atmosferei relaxante şi pline de umor. Fiecare instituţie şcolară marcantă în localităţile
mai mari se distinge prin seturi de valori specifice care ajung să caracterizeze şi să prezică comportamente ale
elevilor şi profesorilor din acele şcoli.
Stereotipurile
Stereotipurile, după cum sunt definite de Maurice Reuchlin, sunt „scheme simplificate după doar câteva
caracteristici favorabile sau defavorabile atribuite tuturor persoanelor sau obiectelor luate ca subiect al unei
categorii” (Pemartin, 1990. p. 116). In altă accepţiune (Hamilton), ele se referă la un set de aşteptări pe care
le poate avea cineva relativ membrii unui grup social, de exemplu. „Elevii care chiulesc fumează” poate fi un
stereotip. Enunţul din exemplul de mai sus are rolul unei structuri de bază care influenţează modul în care se
va trata informaţia despre alţii (despre anumiţi elevi, în cazul de mai sus).
Miturile
Miturile sunt tentative de structurare a lumii (inclusiv a celei organizaţionale), cu scopul de a o face
comprehensibilă. Ele sunt „rezultatul interacţiunilor dintre per­soane aparţinând aceleiaşi unităţi sau aceluiaşi
statut, care îşi pun resursele în comun pentru a încerca să înţeleagă mai bine anumite situaţii sau probleme”
(Pemartin, 1990, p. 144). Fiind o simplificare exagerată a realităţii, ca şi stereotipul, mitul se deosebeşte prin
aceea că nu se aplică grupurilor, ci situaţiilor sau fenomenelor, oferind o explicaţie, o interpretare a acestora.
Miturile au rolul de a justifica puterea, ordinea, normele într-o organizaţie. Miturile pot sancţiona decizii
strategice şi tactice luate de manager sau de sindicate, pot indica anumite căi de adaptare la schimbare. în sens
negativ însă, miturile riscă la rândul lor, ca şi stereotipurile, schematizarea gândirii, micşorarea şanselor unor
decizii care să ţină cont de toţi factorii implicaţi.
Zvonurile
Zvonurile pot fi definite ca fiind „informaţii transmise de/între membrii unei colectivităţi date fără a
avea proba oficială a veridicităţii sale” (Pemartin, 1990, p. 171). Zvonul este o informatie care reprezintă
manifestarea procesului de convingere subiectivă în grupuri sau mase; „apariţia şi circulaţia în cadrul societăţii
(şi organizaţiei) a unor informaţii fie încă neconfirmate public de către sursele oficiale, fie dezminţite de către
acestea” (Kapferer,1993, p. 39). Informaţie paralelă şi uneori opusă afirmaţiilor publice, formale este transmisă
prin intermediul canalelor de comunicare informale.
Zvonurile se transmit în virtutea capacităţii noastre de a crede fără a cerceta. Ca şi a mesajelor. Eficienţa
în comunicare vine din flexibilitatea de a adapta, după nevoi şi situaţie, diferitele mesaje la canalele cele mai
potrivite atingerii scopului dorit.
• Zgomotul reprezintă orice element de distorsionare care intervine, interferează cu mesajele transmise,
alterând sau anulând semnificaţia mesajului. După localizarea influenţei sale. Hargie, Dickson şi Tourish
(1999) identifică zgomote fizice, psihologice şi semantice.
• Feed-back (retroacţiune) reprezintă mesajul de răspuns ca urmare a unei acţiuni (sau a unui mesaj
anterior). Feed-back-ul permite evaluarea perfor­manţelor. Deoarece semnificaţia unui mesaj este
reconstruită în mintea fiecărui destinatar al mesajelor noastre, iar această decodificare şi recon­strucţie
este influenţată de mulţi factori (ai persoanei, ai mediului sau de context etc.), prin feed-back reuşim să
identificăm gradul în care un mesaj sau un set de mesaje a fost înţeles în termenii în care acesta a fost
trimis.
• Contextul este dat de ansamblul elementelor specifice comunicatorilor în termeni de timp, spaţiu
şi de determinarea istorică/temporală a mesajului. Situaţii diferite sunt definite de contexte diferite.
Managerii eficienţi adaptează mesajul, canalul de comunicare, destinatarul, momentul şi tehnica realizării
comunicării la context. Astfel, interacţionăm într-un fel cu un subordonat căruia i s-a îmbolnăvit un
copil, faţă de acelaşi într-o situaţie obişnuită, deşi scopul comunicării ar fi acelaşi.

1.5. Comparaţie între grupul eficient şi cel ineficient

Putem face comparaţia între grupuri pe baza gradului de eficienţă al acestora în ce priveşte lucrul în grup şi
comunicarea.

35
 Tabel nr. 7.
Comparaţie între grupul eficient şi cel ineficient (Harris, 1996, pp. 174-175)
Grup eficient Grup ineficient
Obiective Scopurile şi obiectivele clar formulate, Obiective nedefinite; apar adesea conflicte din cauză
înţelese şi acceptate de toţi membrii că indivizii au scopuri individuale, particulare.
grupului.
Relevanţa Discuţie relevantă cu posibilităţi Discuţii dominate de câţiva, iar problemele discutate
discuţiilor virtuale pentru fiecare de a contribui. sunt adesea irelevante.
Fiecare este pregătit să asculte pe Membrii grupului nu se ascultă cu corectitudine unii
celălalt. Membrii grupului nu se tem să pe alţii, contribuţiile sunt adesea irelevante şi făcute
prezinte idei şi puncte de vedere. pentru impresie. Este clar că anumiţi membrii ai
grupului sunt nehotărâţi, le este teamă de ridicol sau
de neaprobarea celorlalţi.
Atmosfera Tinde să fie inforrnală şi relaxată, toţi Formală, tensionată, cu antagonisme care tind
membrii grupului par interesaţi. să devină conflicte. Sunt evidente indiferenţa şi
plictiseala.
Critica Acceptată ca pe un element constructiv. Adesea distructivă şi făcută ca rezultat al unei
antipatii.
Abordarea Neînţelegerile nu sunt suprimate, ci Neînţelegerile sunt fie suprimate, fie transformate în
conflictelor analizate cu mare atenţie şi se fac conflicte deschise. Adesea se votează în defavoarea
încercări pentru a le rezolva. Nu se marii majorităţi. Un anumit grup este atât de agresiv
înregistrează fenomene de dominaţie a încât majoritatea cedează în favoarea lui.
„tiraniei asupra minorităţii’’.
Exprimarea Membrii grupului se simt liberi Sentimentele personale sunt adesea ascunse.
să exprime propriile sentimente şi
atitudini faţă de problemă.

Conform teoriei sistemice a comunicării se pot descrie cinci axiome care s-ar constitui într-o „gramatică a
conversaţiei” Aceste axiome (sau principii) sunt:

• O persoană nu poate să NU comunice - orice comportament ar trebui să fie considerat comunicativ;

chiar şi tăcerea sugerează ceva.
• Oamenii comunică atât digital cât şi analogic.
• Comunicarea = conţinut + relaţii.
• Natura unei relaţii depinde de modul în care ambele părţi intervin în secvenţele de comunicare.
• Comunicarea este fie simetrică, fie complementară.

Şcoala de la Palo Alto a continuat abordarea lui Charles Morris şi a susţinut că studiul limbajului şi al
comunicării poate fi împărţit în trei arii. sintactica, semanti­ca şi pragmatica. Sintactica se ocupă cu studiul
regulilor limbajului, de exemplu, gramatica. Semantica studiază semnificaţia cuvintelor şi a relaţiilor dintre
cuvinte şi referenţii lor. Pragmatica este studiul modului în care comunicarea afectează comportamentul
(Neuliep, 1996).

1.6.Forme ale comunicării

După Iacob (1998), comunicarea este „un fenomen plurideterminant (comunicarea este, în acelaşi timp,
relaţie, informaţie, acţiune, tranzacţie etc.)””. De aceea sunt posi­bile clasificări multiple după criterii variate
(partenerii comunicaţionali, statutul interlocutorilor, codul folosit, finalitatea actului comunicativ, capacitatea
autoreglării, natura conţinutului etc).

36
 Criterii Forme Precizări
1. Parteneri a) comunicarea Cu sine (monolog).
intrapersonală
b) c. interpersonală Intre două persoane.

c) c. în grup mic în cadrul unei relaţii de tip „faţă în faţă”.

d) c. publică Auditoriul poate fi un public larg, în relaţie directă (conferinţe,

meeting) sau indirectă (ziar, TV) cu emiţătorul.
2. Statutul a) c. verticală Intre parteneri cu statute inegale (elev -profesor, director -
interlocutorilor subordonat etc).
b) c. orizontală Intre parteneri cu statute egale (elev - elev, director - director
etc).
Grup eficient Grup ineficient
Luarea deciziei Se ajunge la decizii prin Se iau decizii fără să se ajungă la o părere general acceptată.
consens. Indivizilor Se trece prematur la acţiune. Se foloseşte adesea votul formal,
nu le este frică să nu deşi este acceptată decizia respectivă doar de o parte restrânsă a
fie de acord şi prezintă grupului.
motive întemeiate pentru
aceasta. Votul formal este
rar folosit şi majoritatea
simplă nu este luată în
considerare.
Follow-up Deciziile şi acţiunea Nici acţiunile şi nici deciziile nu sunt clar stabilite şi de aceea
de follow-up sunt clar există posibilitatea ca acţiunile să nu fie îndeplinite.
stabilite şi fiecare este
perfect conştient de
acestea. Sarcinile sunt
atribuite clar şi adecvat.
Leadership Preşedintele de şedinţă Leadership-ul este cu gelozie păzit de preşedintele de şedinţă.
nu domină şi nici nu îşi Uneori se manifestă bătălia pentru leadership pentru a exercita
subordonează colegii. influenţă.
Munca Grupul este conştient că Grupul nu este pregătit să conştientizeze ce se petrece sau să
grupului pentru a opera eficient discute propriile deficienţe.
este necesar să revadă
adesea ce s-a discutat
şi să menţină această
atitudine conştientă.

1.6. Bariere în ascultarea eficientă

Primul pas în îmbunătăţirea abilităţilor de ascultare se face atunci când devenim conştienţi de anumite
obstacole. Unele obstacole le putem controla, altele trebuie să le suportăm.
• obstacole verbale
■ când se vorbeşte
■ când se argumentează
■ când au loc multiple conversaţii
■ când cineva pune întrebări irelevante
■ când se încearcă schimbarea subiectului
■ când se rătăceşte pe lângă subiect
■ când se vorbeşte cu tonalitate ciudată
■ când se recurge la ambiguitate (sens dublu, folosirea jargonului)
■ când nu se recurge la detalii în explicaţii
■ când se recurge la prea mult la detalii în explicaţii
■ când se vorbeşte prea mult
• obstacole comportamentale
■ când se evită privirea directă în ochi

37
 ■ când pari plictisit
■ când transmiţi semnale ciudate: înclinări ale capului, bătăi din picioare
■ când priveşti ostentativ la ceas
■ când răsfoieşti ziare, hârtii
■ când interpretezi greşit anumite comportamente
■ când te foieşti, când faci confuzii trans-culturale
■ când bombăni
• obstacole psihologice
■ ruşinea
■ agresivitatea
■ intimidarea
■ folosirea greşită a puterii
■ favoritismele
■ prejudicii: de rasă, sex, vârsta, educaţie
• obstacole fizice
■ zgomote
■ alte persoane
■ alte şedinţe
■ întreruperi din afara
■ întreruperi tehnice: telefoane, pagere, defecţiuni la computere
■ slaba aerisire
■ extreme de temperatură
■ mobilier neconfortabil
■ şederea prea îndelungată
■ masă de formă neadecvată

1.7. Zece reguli de ascultare activă şi creativă

■ Cu alţii şi cu tine însuţi! Nu poţi să asculţi în acelaşi timp în care vorbeşti. Demonstrează că te interesează!
Menţine privirea asupra celui care vorbeşte, chiar dacă cel care vorbeşte nu face acelaşi lucru. Treci mai
departe: dă din cap pentru a încuviinţa ce auzi, pun^jnţrebări, ia notiţe.
■ Să nu întrerupi! încearcă să nu întrerupi propoziţia vorbitorului şi ai grijă să nu întrerupă nici alţii.
■ Pune-te tu însuţi în situaţia celui care vorbeşte.
■ Ascultă la ceea ce intuiţia ta ar putea să-ţi spună (despre limbajul corpului celui care vorbeşte, tonalitatea
vocii, privire). Testează-ţi intuiţia cu întrebări.
■ Ascultă la „declanşatoarele creative”. Notează ideile auzite pe care vrei să le exploatezi în conversaţie.
Ascultă cu atenţie la metafore, analogii, figuri de stil, cuvinte evocative sau emotive care ar putea fi
puncte de plecare pentru creativitate.
■ încurajează! Arată că te interesează ca vorbitorul să continue. Evită dezapro­barea, critica sau judecarea.
Ajută-1 pe vorbitor să se simtă în largul său.
■ Verifică modul tău de a înţelege lucrurile! Repetă ceea ce a spus vorbitorul prip refnrrn”1arf* dar să
foloseşti limbajul vorbitorului
■ întreabă: ce s-ar mai putea spune despre asta? La care din puncte ai mai putea adăuga câte ceva, dezvoltă
ideea? Să foloseşti mai degrabă „da şi încă ceva”, decât „da, dar”.
■ încetează să mai vorbeşti. Aceasta este prima şi ultima comandă. Toate cele­lalte depind de aceasta.

1.8. TIPOLOGII ALE CONVERSAŢIEI

1.8.1. Tipologia lui Michael Wallaczek
In cadrul unei întruniri, şedinţe, este deosebit de importantă conversaţia care se poartă. Michael Wallaczek
identifică 4 mari tipuri de conversaţie:
1. Conversaţie pentru stabilirea relaţiei. La o şedinţă este important să vedem ce putem spune unii altora
sau ce ne putem întreba unii pe alţii. Această con­versaţie este o explorare şi o realizăm prin găsirea răspunsului
la următoarele întrebări:
■ cum ne raportăm la chestiunea în discuţie?
■ ce ne leagă?
■ este bine să fie acordată atenţie fiecărei afirmaţii, care trebuie expli­cată, justificată
■ afirmaţiile pot fi puse la îndoiala pentru a fi mai bine justificate, de aceea se întreabă: „ce te face
38
 să spui asta?”, „ce te duce la aceasta concluzie?”
■ trebuie acordată mare atenţie şi încărcăturii emoţionale a conversaţiei; atrageţi atenţia că nu vă plac
glumele proaste, exploziile emoţionale sau comentariile personale
• cum vedem lucrurile?
• ce vezi tu şi eu nu?
• ce văd eu şi tu nu?
• în ce măsură vedem lucrurile asemănător?
• cum am putea să ne înţelegem unii pe alţii?
La şedinţe această conversaţie este adesea grăbită sau ignorată, oamenii se simt stânjeniţi în stabilirea ei şi
atunci de multe ori nici rezultatele şedinţei nu sunt dintre cele mai bune.
2. Conversaţie pentru stabilirea posibilităţilor. în cadrul acestei conversaţii se caută găsirea unor căi noi de
a vedea realitatea. Este conversaţia pentru căutarea unei game întregi de percepţii. Aceasta se poate realiza
astfel:
• privind o problemă, un lucru dintr-un unghi diferit
• cerând participanţilor la şedinţă să facă interpretări diferenţiate
• prin înţelegerea percepţiilor celorlalte persoane
• prin izolarea unui anumit element dintr-o situaţie şi analiza acestuia
• prin stabilirea legăturilor dintre elementele dintr-o reţea mai vastă de per­cepţii
• prin formularea unor metafore ale unui obiect, pentru a-I vedea într-o lumina nouă
• conversaţiile pentru găsirea posibilităţilor sunt surse de creativitate, brain-storming-ul este un asemenea
exemplu. Conversaţiile pentru găsirea posibil­ităţilor sunt deosebit de delicate, trebuie bine mânuite şi
abordate cu multă grijă. Printre altele:

■ oamenii trebuie să înţeleagă că li se permite să speculeze, să vorbească ambiguu sau să exprime

idei ciudate, nefireşti
■ nu trebuie să se formuleze judecăţi de valoare, critice sau să se realizeze analize
■ trebuie să se reamintească faptul ca posibilităţile nu sunt niciodată corecte sau greşite
■ grupul trebuie încurajat să construiască idei noi introduse prin „da, şi...”, nu prin „da, dar...”
■ grupul nu trebuie să ia decizii în această fază, ci doar atunci când se termină conversaţia, oamenii
care intervin în discuţie nu îşi asumă mei o răspundere
■ trebuie să fim atenţi la conversaţia fără posibilitate, când oamenii remarcă „numai aşa trebuie să
fie...”
3. Conversaţie pentru găsirea oportunităţilor. Este o conversaţie pentru planificare. Prin ea găsim
răspunsul la întrebările:
• unde putem acţiona?
• ce putem face?
• ce posibilităţi putem construi?
• care dintre ele sunt fezabile?

Prin această conversaţie fixăm ţinte, pietre de hotar, măsuri ale succesului. Evaluăm ce ar putea face posibila
acţiunea - resursele, abilităţile, susţinerea acelei acţiuni. Gândirea grupului se concentrează acum asupra
alegerii uneia dintre numeroasele posibilităţi, asupra găsirii scopului comun.

Este necesar să avem grijă să nu distrugem posibilitatea prin traducerea ei în planuri detaliate ale oportunităţilor.
Trebuie să ne întrebăm mereu „ce dorim să obţinem?”.

Conversaţia pentru oportunitate poate deveni mai imaginativă, mai interesantă prin plasarea propriei persoane
într-un viitor în care ne-am atins scopurile.
• cum ar arăta un astfel de viitor şi cum ne-am simţi?
• ce se întâmplă într-un asemenea viitor?
• cum să ne planificăm propria cale spre un astfel de viitor?

Prin planificarea inversă de la un viitor imaginar spre prezent, putem găsi noi opor­tunităţi de acţiune.
4. Conversaţie pentru stabilirea acţiunii. Traducerea oportunităţii în acţiune
cere mai mult decât acordul, este necesar să generăm o promisiune, un devota-
ment pentru acţiune. Conversaţia pentru acţiune este o dinamică între a cere şi
a promite. De fiecare dată trebuie să ajutăm grupul să facă distincţie între cerere
39
 şi un ordin. Prin ordin putem obţine rezultate imediate, dar de puţine ori obţinem
devotamentul pentru acţiunea respectivă.
Când ţi se adresează o cerere ai patru posibilităţi:
• poţi să accepţi
• poţi să nu accepţi
• poţi să ceri un termen până la care să dai răspunsul
• poţi să faci o contra-ofertă
Conversaţia bazată pe o astfel de cerere şi pe astfel de răspunsuri va duce la o promisiune:..voi face X pentru
tine până la data Y”.

Dacă la o întrunire, şedinţă, vom avea toate cele 4 tipuri de conversaţie conduse în ordine, fără a sări sau a
grăbi vreuna dintre ele, vom avea succesul dorit, problemele vor fi corect analizate, soluţionate.

1.8.2. Instrumente ale comunicării

Telefonul, videofonul, poşta electronică (e-mail), chat-urile Internet, teleconferinţa şi videoconferinţa
Internet, copiatorul-fax-scanner, faxul, corespondenţa prin scrisori, radioul, televiziunea, mesajele GSM etc.
etc, reprezintă, într-o ordine aleatoare, progrese tehnologice aplicate efectiv în universul comunicării. Fiecare
aduce un plus de viteză, de interactivitate, de densitate a informaţiei. în unităţi de timp din ce în ce mai mici.
Tehnologia informatică, care este din ce în ce mai des suport al & s-temelor de comunicaţie moderne, produce
acum anual noi generaţii de computere. Ca şi orice instrument, tehnologia comunicaţională poate fi folosită în
scopuri con­structive sau distructive, poate fi folositoare atingerii obiectivelor organizaţionale sau, dimpotrivă,
poate dejuca, complica, creşte costurile atingerii performanţelor dorite.

1.8.3. Tipuri de comunicare organizaţională

Una din clasificările majore are drept criteriu scopul comunicării şi ca sistem de referinţă obiectivele
organizaţionale:
• Comunicare operaţională internă (comunicarea intra-organizaţională)
• Comunicare operaţională externă (comunicarea extra-organizaţională)
• Comunicare personală (formală şi informală)

Comunicarea operaţională poate fi, după categorii de activităţi:

• Comunicare scrisă
■ Minutele întâlnirilor, rapoarte, anunţuri, scrisori.
■ Se pot trimite nu numai destinatarului direct; uneori se trimit întregului personal, cu scopul de a
reduce confuzia şi a preveni neînţelegerile.
■ Se pot trimite şi scurte notiţe membrilor personalului indicând pre­ocupările de moment, sau
acordând feed-back.
• întâlniri
■ Foarte importante în organizaţie: întotdeauna trebuie să ne asigurăm că toţi participanţii cunosc
cu exactitate scopul întâlnirii.
■ întâlniri cu scopul de a informa.
■ întâlniri de luare a deciziei (trebuie precizate regulile de luare a deciziei).
■ întâlniri cu scopul de a motiva sau de a inspira.
• Activităţi de supervizare şi intervizare
■ Este util să le considerăm ca fiind un tip aparte de comunicare în organizaţie.
■ Activitatea de supervizare - realizată în diadă.
■ Activitatea de intervizare - realizată în grup.
• Comunicare în afara organizaţiei
■ Cu publicul larg.
■ Cu persoane sau grupuri de interese specifice (organizaţii profesionale, părinţi sau grupuri de
părinţi, asociaţii ale părinţilor etc.).
■ Cu instituţii guvernamentale.
■ Cu alte organizaţii.
40
 ■ Cu mass-media.

1.2. COMPETENŢELE DE COMUNICARE

1.2.1. Competenţele sociale şi competenţele de comunicare
„Competenţele sociale sunt cadre ale comportamentului social care asigură persoanelor care le dobândesc
capacitatea de a produce efectele dorite asupra altor persoane” . Argyle descrie ca elemente ale competenţelor
sociale comunicarea nonverbală şi verbală, asertivitatea, încurajarea sau sprijinul, empatia, rezolvarea de
probleme şi prezentarea de sine.
1.2.2. Deprinderi fundamentale de intervievare
Cele 8 deprinderi de intervievare (primele 4 mai sunt denumite şi „deprinderi de ascultare”) sunt:
1. Concentrarea atenţiei şi urmărirea - deprindere de ascultare generală şi de întâmpinare prin contact
vizual şi urmărire adecvată, verbală şi nonverbală.
2. Punerea întrebărilor - deprinderea de punere a întrebărilor deschise şi închise şi de a face încurajări
minime. Presupune şi înţelegerea utilităţii lor în vederea ajutării clientului să se exprime pe deplin.
3. Reflectarea emoţiilor - deprinderea de recunoaştere precisă şi de reflectare a emoţiilor clientului.
4. Reflectarea conţinutului - deprinderea de a asculta şi de a reflecta cu claritate conţinutul verbal al
enunţurilor clientului.
5. Comunicarea emoţiilor şi a stării de „prezenţă” - deprinderea de a comunica trăirile emoţionale
personale şi de a recunoaşte modalităţi adecvate şi inadec­vate de comunicare a emoţiilor şi a stării de
„prezenţă” a clientului.
6. Confruntarea eficientă - deprinderea de identificare a discrepanţelor şi a nepotrivirilor din
comportamentul clientului. Presupune capacitatea de a identi­fica corect discrepanţele şi de a le enunţa, fără a
face în acelaşi timp judecăţi de valoare.
7. Auto-destăinuirea - deprinderea de a comunica clientului informaţii despre propriile experienţe:
presupune capacitatea de a păstra un echilibru, folosind autodestăinuirea fără a lăsa clientului prea puţin
spaţiu pentru auto-explorare.
8. Oferirea informaţiilor - deprinderea de a oferi informaţii diverse, de la cele orientative, instrucţiuni, de
feed-back sau de recadraj.

Alte deprinderi importante sunt:

• Structurarea pentru informare şi acţiune - deprinderea de a conduce interviurile în aşa fel încât să
permită clienţilor să examineze problemele, să ia în considerare alternativele şi să ia propriile decizii.
• Exersarea continuă - pentru a integra toate deprinderile prezentate definind un stil personal de
intervievare.
Deprinderea de a concentra atenţia, a urmări şi a asculta
Una din deprinderile elementare ale unui bun comunicator, fie el într-o profesiune de ajutorare (psiholog,
asistent social, pedagog), fie un manager, este deprinderea de a asculta şi a urmări. O sinteză din Evans,
Hearn, Uhlemann, şi Ivey (1989) oferă un ghid util. Sunt trei elemente asociate care contribuie la concentrarea
atenţiei şi urmărire:
• contactul vizual
• comportamentul nonverbal
• urmărirea verbală

Bariere în calea ascultării active interpersonale

In calea realizării ascultării active se pot interpune o serie de factori perturbatori, precum:
• preocuparea - existenţa altor subiecte presante care ne captează atenţia;
• zgomotul - fie el prea puternic sau doar persistent, afectează auzirea corectă a mesajelor;
• disconfortul fizic - de la durere la diferitele stări de acomodare la temperatura mediului ambiant;
• tulburări ale auzului - care poate micşora acuitatea auditivă până la abolirea acesteia;
• excesul de informaţie - conduce la scăpări ale esenţialului prin imposibili­tatea de a acorda atenţie şi de
a procesa informaţia;
• informaţia insuficientă sau redundantă - conduce la subsolicitare şi la îndreptarea atenţiei spre alte surse
de informaţie.
41
Modul 4 - Competente sociale si civice

4. Competente sociale si civice

Acest set acopera competente personale, interpersonale si interculturale, precum si toate

formele de comportament, care ofera individului posibilitatea de a participa in mod constructiv si
eficient la viata sociala si in campul muncii, in mod special, posibilitatea de a rezolva conflicte, daca
este necesar, in societatile din ce in ce mai diversificate. Competentele civice inzestreaza individul
pentru a participa in mod activ la viata civila, bazata pe cunoasterea conceptelor si structurilor
sociale si politice, si pe angajarea la o participare democratica si activa.

Cunostinte, deprinderi si atitudini esentiale care au legatura cu aceasta competenta:

4.1: Competentele sociale au legatura cu bunastarea sociala si personala care presupune

intelegerea cu privire la cum pot indivizii sa-si asigure sanatatea mintala si fizica optima, incluzand
resurse pentru sine, pentru propria familie si pentru mediul social, precum si cunostinte despre
cum poate sa contribuie la toate acestea un stil de viata sanatos. Pentru o participare sociala si
interpersonala plina de succes, este esential sa se inteleaga codurile de conduita si maniere
general acceptate in diferite societati si medii (de ex. la locul de munca). La fel de importanta
este si constientizarea conceptelor de baza cu privire la indivizi, grupuri, organizatii de munca,
egalitate de gen si nediscriminare, societate si cultura. Esentiale sunt si intelegerea dimensiunilor
socio-economice si multiculturale ale societatilor europene si felul cum interactioneaza identitatea
culturala nationala cu cea europeana.
Partea cea mai insemnata a acestei competente include capacitatea de a comunica in mod
constructiv in diferite medii, de a arata toleranta, de a exprima si intelege diferite puncte de
vedere, de a negocia cu abilitate pentru a produce incredere si de a empatiza. Indivizii trebuie
sa fie capabili sa gestioneze situatiile de stres si frustrare, sa le exprime intr-un mod constructiv si,
de asemenea, trebuie sa distinga intre sferele personale si profesionale.
Aceasta competenta se bazeaza pe o atitudine de colaborare, asertivitate si integritate.
Indivizii trebuie sa isi manifeste interesul pentru dezvoltari socio-economice si comunicare
interpersonala si trebuie sa aprecieze diversitatea si respectul pentru altii, sa fie pregatiti atat pentru
a depasi prejudiciile dar si pentru compromis.

4.2: Competentele civice se bazeaza pe cunoasterea conceptelor de democratie,

justitie, egalitate, cetatenie, drepturi civile, referitor la modul cum sunt ele exprimate in Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene si in declaratii internationale si la modul cum sunt ele
aplicate de catre diferite institutii la nivel local, regional, national in Europa si la nivele internationale.
Aceasta includecunostinte despre evenimente contemporane, cum ar fi principalele evenimente si
orientari in istoria nationala, europeana si a lumii. In plus, ar trebui sa fie dezvoltata o constientizare
a scopurilor, valorilor, politicilor de dezvoltare sociala si economica. Cunostintele de integrare
europeana si despre structurile Uniunii Europene, despre principalele obiective si valori
sunt, de asemenea, esentiale, la fel ca si constientizarea diversitatilor si identitatilor culturale
din Europa.
Deprinderile pentru competentele civice se raporteaza la capacitatea de a se angaja efectiv
impreuna cu altii in domeniul public si de a da dovada de solidaritate si interes in rezolvarea
de probleme care afecteaza comunitati locale si comunitati mari. Aceasta implica o reflectare critica
si creativa, o participare constructiva la viata comunitatii si la activitati in comun, precum si luare de
42
decizii la toate nivelurile, de la local, la nivel national si european, in special prin vot.
Respectul total pentru drepturile omului, incluzand egalitatea drept baza pentru democratie,
apreciere si intelegere a diferentelor dintre sisteme de valori ale diferitelor religii si grupari etnice,
pune bazele unei atitudini pozitive. Aceasta presupune manifestarea atat a apartenentei la o
localitate, tara, din Europa sau din Uniunea Europeana, in general, dar si din lume, precum si
disponibilitatea de a participa la luarea de decizii in mod democratic la toate nivelele. Aceasta
presupune demonstrarea spiritului de responsabilitate, precum si demonstrarea intelegerii si a
respectului pentru valori impartasite, care sunt necesare pentru a asigura coeziunea sociala, cum ar
fi respectul pentru principii democratice. O participare constructiva implica, de asemenea, activitati
civice, suport pentru diversitate si coeziune sociala, dezvoltare durabila si bunavointa de a respecta
valorile si viata privata a semenilor

43
Modulul 5 – Organizarea locului de munca

Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementari cu aplicabilitate nationala, care

cuprind prevederi minimal obligatorii pentru desfasurarea principalelor activitati din economia
nationala, în conditii de securitate a muncii.
Respectarea continutului acestor norme nu absolva unitatile economice de raspunderea
pentru prevederea si asigurarea oricaror altor masuri de securitate a muncii, adecvate conditiilor
concrete de desfasurare a activitatilor respective.
Normele specifice de securitate a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de reglementari
privind asigurarea securitatii si sanatatii în munca, sistem compus din:
- Norme generale de securitate a muncii, care cuprind principalele masuri de prevenire a
accidentelor de munca si a bolilor profesionale, general valabile pentru orice activitate;
- Norme specifice de securitate a muncii, care cuprind masurile de prevenire a accidentelor
de munca si a bolilor profesionale specifice unor anumite activitati, detaliind prin aceasta prevederile
Normelor generale de protectie a muncii.
Prevederile tuturor acestor norme se aplica cumulativ si au valabilitate nationala, indiferent de
forma de organizare sau de proprietate în care se desfasoara activitatea pe care o reglementeaza.
Structura sistemului national de norme specifice de securitate a muncii urmareste corelarea
prevederilor cu pericolele specifice uneia sau mai multor activitati si reglementarea unitara a
masurilor de securitate a muncii pentru activitati caracterizate prin riscuri comune.
Structura fiecarei norme specifice de securitate a muncii are la baza abordarea sistemica a aspectelor
de securitate a muncii practicata în cadrul Normelor generale de protectie a muncii. Conform acestei
abordari, procesul de munca este tratat ca un sistem complex structurat, compus din urmatoarele
elemente care interactioneaza.
-Executantul: omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de munca.
-Sarcina de munca: totalitatea actiunilor ce trebuie efectuate prin intermediul mijloacelor de
productie si în anumite conditii de mediu, pentru realizarea scopului procesului de munca.
-Mijloace de productie: totalitatea mijloacelor de munca (instalatii, utilaje, masini, aparate,
dispozitive, unelte etc. ) si a obiectelor muncii (materii prime, materiale, etc.) care se utilizeaza în
procesul de munca.
-Mediu de munca: ansamblul conditiilor fizice, chimice, biologice, psihologice în care unul
sau mai multi executanti îsi realizeaza sarcina de munca.
Reglementarea masurilor de securitate a muncii în cadrul Normelor specifice de securitate a
muncii, vizând global desfasurarea uneia sau mai multor activitati în conditii de securitate a muncii,
se realizeaza prin tratarea tuturor aspectelor de asigurare a securitatii muncii la nivelul fiecarui
element component al sistemului- executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediu
de munca, propriu proceselor de munca din cadrul activitatii sau activitatilor care fac obiect de
reglementare.
Prevederile sistemului national de reglementari normative pentru asigurarea securitatii muncii,
constituie alaturi de celelalte reglementari juridice referitoare la securitatea si sanatatea în munca,
baza pentru:
-activitatea de conceptie a echipamentelor de munca si a tehnologiilor;
-autorizarea functionarii unitatilor;
-instruirea salariatilor cu privire la securitatea muncii;
-cercetarea accidentelor de munca si stabilirea cauzelor si a responsabilitatilor;
-controlul realizarii masurilor de protectie a muncii;
-fundamentarea masurilor de protectie a muncii.
În contextul general mai sus prezentat, Normele specifice de securitate a muncii pentru
44
constructii si confectii metalice au fost elaborate tinând cont de reglementarile existente în domeniul
securitatii muncii pentru aceste activitati, precum si pe baza studierii proceselor de munca si stabilirii
pericolelor specifice, astfel încât, pentru fiecare pericol, normele sa cuprinda cel putin o masura de
prevenire la nivelul fiecarui element component al procesului de munca.
Structura acestor prevederi este facuta pe tipuri de activitati,pentru fiecare tip de lucrare,
prevederile urmarind o succesiune logica, corespunzatoare modului de actiune a executantului în
procesul de lucru.
În elaborarea normelor s-a utilizat terminologia de specialitate prevazuta prin standardele în
vigoare.
Pentru ca norma specifica sa raspunda cerintelor actuale, nu numai în ceea ce priveste
continutul, dar si forma de prezentare, sa fie conforma altor acte legislative si normative, s-a
procedat la utilizarea unor subtitluri care precizeaza continutul articolelor care se refera la aceasta
problematica, facilitând astfel, pentru utilizatori întelegerea si gasirea rapida a textelor necesare.

1.Prevederi generale

Continut
Art.1 Normele specifice de securitate a muncii pentru constructii si confectii metalice cuprind
prevederi specifice de securitate a muncii pentru prevenirea accidentelor de munca si îmbolnavirilor
profesionale în activitatile de constructii si confectii metalice.
Scop
Art.2 Masurile de prevenire cuprinse în prezentele norme au ca scop eliminarea sau diminuarea
factorilor de risc existenti în sistemul de munca proprii fiecarui element component al acestuia
(executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediu de munca).
Domeniu de aplicare
Art.3 Prezentele norme specifice se aplica persoanelor juridice precum si persoanelor fizice, care
desfasoara activitati de constructii si confectii metalice, indiferent de forma de proprietate asupra
capitalului social si de modul de organizare a acestora.
Relatii cu alte acte normative
Art.4 Prevederile prezentelor norme se aplica cumulativ cu prevederile Normelor generale de
protectie a muncii.
Art.5 Pentru activitati nespecifice sau auxiliare activitatilor de constructii si confectii metalice,
desfasurate de persoanele juridice sau fizice, se vor aplica prevederile normelor specifice prezentate
în anexa 1.
Revizuirea normelor
Art.6 Prezentele norme se vor revizui periodic si vor fi modificate ori de câte ori este necesar,
ca urmare a schimbarilor de natura legislativa, tehnica etc., survenite la nivel national, la nivelul
persoanelor juridice sau la modificarea proceselor de munca.

2.Prevederi comune tuturor lucrarilor de constructii si confectii metalice

2.1.Încadrarea si repartizarea personalului pe locuri de munca

Art.7 Încadrarea si repartizarea personalului pe locuri de munca se va face conform prevederilor
Normelor generale de protectie a muncii.
Art.8 Activitatile de constructii si confectii metalice se vor executa numai de catre personal calificat
si instruit special pentru aceste activitati.
Art.9 Examinarea si avizul medical sunt obligatorii pentru exercitarea meseriilor legate de constructii
si confectii metalice atât la angajare cât si periodic.
45
Art.10 Examenul medical în vederea încadrarii în munca se efectueaza, obligatoriu, înainte de
proba practica, examen, concurs sau termen de încercare,urmatoarelor categorii de persoane:
-celor care urmeaza sa fie angajati si celor care-si reiau activitatea dupa o întrerupere mai mare de
6 luni calendaristice;
-ucenicilor, practicantilor, elevilor si studentilor care urmeaza sa fie instruiti pe meserii si profesiuni,
precum si în cazul schimbarii meseriei pe parcursul instruirii;
-celor care sunt transferati sau detasati în alte locuri de munca sau activitati care pot fi ocupate
numai daca sunt îndeplinite cerintele legale de ordin sanitar.
Art.11 Efectuarea controalelor medicale în vederea angajarii în functii legate de siguranta circulatiei,
periodicitatea acestora, investigatiile clinice si de laborator se stabilesc de catre Ministerul
Sanatatii.
Art.12 La conducerea mijloacelor de transport vor fi admise numai persoane în vârsta de peste 18
ani, special instruiti si autorizati, supusi unui examen medical special.
2.2.Instruirea personalului
Art.13 Instructajul de protectie a muncii se va face pe faze, în conformitate cu prevederile Normelor
generale de protectie a muncii.
2.3 Dotarea cu echipament individual de protectie
Art.14 Toti lucratorii din activitatile de constructii si confectii metalice sunt obligati sa utilizeze
echipament individual de protectie adecvat acordat conform “Normativului-cadru de acordare si
utilizare a echipamentului individual de protectie” aprobat prin Ordinul MMPS nr.225/27-07-95.
Art.15 Personalul muncitor va fi dotat cu echipament de protectie specific activitatii pe care o
desfasoara, pe care e obligat sa-l poarte pâna la parasirea incintei în care îsi desfasoara
activitatea.
Art.16 La nituirea pieselor casetate lucratorii vor fi dotati cu antifoane.
2.4.Repartizarea sarcinii de munca
Art.17 Repartizarea sarcinii de munca se va face numai în baza unui instructaj specific activitatii si
locului de munca unde urmeaza sa se desfasoare activitatea.
Art.18 Este interzisa utilizarea lucratorilor în activitati pentru care nu li s-a facut un instructaj
special.
2.5.Organizarea locului de munca si a activitatilor
Art.19 Este obligatorie împrejmuirea zonei de lucru în raza de actiune a utilajelor de ridicat, precum
si a zonelor în care se desfasoara activitati cu risc ridicat de accidentare. Pasarelele, scarile si
platformele de lucru de lânga utilajele de constructii trebuie sa fie prevazute cu balustrade si
mentinute în stare de curatenie.
Art.20 Pentru lucrari executate la înaltimi sub 5 m se vor folosi schele simple, iar pentru înaltimi de
peste 5 m se vor utiliza schele conform indicatiilor din proiectele tehnologice.
Schelele vor fi prevazute cu balustrade si scândura de bord si vor fi executate astfel încât sa
corespunda sarcinilor pe care le vor avea de suportat.
Se interzice utilizarea de schele improvizate si circulatia personalului muncitor sub schelele pe
care se lucreaza. Balustradele (parapetele) vor fi executate conform prevederilor standardelor în
vigoare.
Art.21 La toate locurile de munca vor fi utilizate indicatoare de securitate, vizibile atât ziua cât si
noaptea.
Art.22 Daca în timpul transportului elementelor de constructie utilajul se defecteaza sau daca una
din prinderi cedeaza, elementul va fi coborât; daca acest lucru nu e posibil, pâna la înlaturarea
defectiunii locul de sub încarcatura va fi împrejmuit si se vor organiza posturi de paza pentru
interzicerea patrunderii lucratorilor în zona respectiva. Locul respectiv va fi marcat cu indicatoare de
avertizare.
46
Aceste masuri vor fi îndepartate numai dupa intrarea în normal.
Art.23 Primirea încarcaturilor pe constructie se va face numai dupa oprirea completa a instalatiilor
de ridicat.
Art.24 Se interzice aplecarea lucratorilor în afara constructiei pentru a desprinde elementele din
cârligul instalatiei de ridicat. Apropierea încarcaturii se va face cu cârlige de tragere sau frânghii
ajutatoare.
Art.25 Ridicarea încarcaturilor se va face pe verticala. Nu se admite pozitia oblica a dispozitivelor
de prindere sau a încarcaturilor.
Art.26 Se interzice executarea lucrarilor la înaltime în perioade de timp nefavorabil - vânt puternic
de peste 11 m/s, ninsori, polei, vizibilitate redusa etc.
Art.27 Este interzis a se executa lucrari de sudura sub temperaturile minim admise de prescriptiile
tehnice, atât în exterior cât si în interior.
Art.28 Orice lucrare de constructii metalice va putea începe numai în baza unui ordin scris, emis de
conducerea santierului. Aceasta obligatie trebuie respectata si la terminarea lucrarii. În cazul în care
lucrarea se executa în mai multe etape, prin ordin, persoana cu atributii de organizare si conducere
va stabili atât data începerii cât si a reînceperii ei.
Art.29 În cazul în care lucrarile de constructii metalice se executa în zone poluate sau cu obiective
în exploatare se vor stabili caile de acces atât pentru circulatia muncitorilor cât si pentru circulatia
publicului.
Art.30 Lucrarile de constructii metalice vor fi conduse si supravegheate numai de catre persoane care
poseda pregatire tehnica corespunzatoare si numai daca au fost numite prin decizie de conducerea
santierului.
Art.31 Conducerea tehnica a santierului si lotului este raspunzatoare (fiecare la nivelul respectiv)
pentru respectarea prevederilor din proiectul de executie, tehnologie de lucru si a prevederilor din
normele de protectie a muncii.
Art.32 Se interzice intrarea în zona de activitate precum si accesul pe constructie a personalului
fara sarcini de serviciu si neinstruit în acest scop. Organele de îndrumare si control vor putea sa-si
desfasoare activitatea numai însotite de conducatorul lucrarii, care trebuie sa fie cel putin în grad
de maistru.
Art.33 Se considera zona periculoasa spatiul din jurul constructiei metalice pe o raza egala cu cel
putin înaltimea definitiva a constructiei care va fi împrejmuita cu gard de sârma. Zona periculoasa
va fi semnalizata cu indicatoare de securitate care sa avertizeze asupra pericolelor si sa interzica
accesul în zona. Materialele si utilajele vor fi depozitate în afara zonei periculoase.
Art.34 Împrejmuirea zonei cât si a locurilor periculoase si luarea masurilor pentru prevenirea
accidentelor trebuie executate înainte de începerea lucrarilor de constructii metalice.
Art.35 Transportul pe verticala al persoanelor se poate face pe scarile metalice ale constructiei
definitive care se monteaza odata cu tronsoanele sau cu instalatiile mecanice de ridicat persoane.
Art.36 În cazul în care ridicarea elementelor de constructii metalice se face concomitent cu doua
trolii, acestea trebuie astfel alese, încât viteza lor de ridicare sa corespunda. Conducatorul lucrarii va
coordona personal miscarea celor doua trolii pentru a nu se produce diferente de nivel la ridicare.

3.Încarcarea, descarcarea, manipularea, transportul si depozitarea materialelor

specifice lucrarilor de constructii si confectii metalice

Art.37 Operatiile de încarcare, descarcare, transport, manipulare si depozitare se vor executa numai
sub supravegherea unui conducator al procesului de munca, instruit special în acest scop, care
va stabili procedeul de lucru nepericulos pentru operatia respectiva, cu respectarea prescriptiilor
ISCIR.
47
Art.38 Responsabilul cu conducerea lucrarilor pentru încarcarea, descarcarea si transportul
materialelor este obligat sa instruiasca personalul muncitor asupra metodelor de lucru, pentru ca
operatiile respective sa nu genereze riscuri de accidentare.
Art.39 Caile de circulatie vor fi amenajate în asa fel încât latimea, declivitatea, curbele, ramificatiile
etc. sa permita circulatia mijloacelor de transport în conditii de siguranta. Caile de circulatie vor fi
marcate vizibil pe margini si vor fi mentinute în buna stare si libere.
3.1.Încarcarea, descarcarea si manipularea grinzilor si ansamblurilor metalice
Art.40 Încarcarea si descarcarea grinzilor metalice trebuie sa se faca pe grinzi sau pe bârne
înclinate, cu ajutorul frânghiilor trase manual sau cu trolii. Capetele grinzilor înclinate trebuie sa fie
bine fixate si asigurate împotriva deplasarii. Împotriva balansarii se vor folosi frânghii de siguranta
legate în centrul de greutate.
Art.41 La descarcarea riglelor, laminatelor, ansamblurilor metalice, fiecare piesa se împinge cu
ajutorul lomurilor, spre marginea platformei si se coboara pe grinzile înclinate.
Nu se începe descarcarea piesei urmatoare decât dupa ce piesa, care a fost descarcata anterior, a
ajuns pe sol si s-a oprit.
Art.42 Este interzisa stationarea lucratorilor în fata încarcaturii, inclusiv a celor ce iau marfa si o
aseaza în stive.
Art.43 La transportul pieselor lungi, manipularea acestora se face cu clesti speciali, iar operatiile de
ridicare, de coborâre si de transport se vor face în acelasi timp de catre toti lucratorii. La fel se va
proceda si la ridicarea pieselor, folosind rangi de fier cu rezistenta adecvata. În cazul în care unele
dintre aceste piese, mai usoare, se transporta pe umar, toti lucratorii vor fi asezati de aceeasi parte a
piesei si vor folosi simultan acelasi umar. Deplasarea lucratorilor în aceste cazuri se va face cu pasi
dirijati de catre persoana care dirijeaza activitatea. Descarcarea se va face la comanda, în acelasi
timp, prin luarea piesei sub brat si apoi ducerea ei pe teren la locul indicat.
Art.44 Este interzisa aruncarea pieselor transportate, de pe umar, direct pe sol.
Art.45 La operatiile de descarcare-încarcare a grinzilor, laminatelor, ansamblurilor etc., cu mijloace
mecanizate, masini si instalatii de ridicat, se vor respecta prevederile prescriptiilor ISCIR.
3.2.Încarcarea si descarcarea pieselor grele
Art.46 Încarcarea, descarcarea si celelalte operatii de deplasare a pieselor grele se vor executa de
catre echipaje instruite în mod special, sub conducerea directa a unei persoane competente.
Art.47 Operatiile de încarcare si descarcare a pieselor grele trebuie sa se faca cu ajutorul instalatiilor
de ridicat.
Art.48 În cazul lipsei masinilor sau a instalatiilor de ridicat, încarcarea si descarcarea trebuie sa se
faca cu ajutorul cricurilor, al troliilor sau al rolelor.
La încarcarea si descarcarea pieselor grele se vor respecta urmatoarele conditii :
a)terenul pe care se prevede a se efectua transportul pieselor grele trebuie sa fie eliberat de
toate obiectele straine care ar putea împiedica operatia de transport;
b)În cazul În care rezistenta terenului este slaba sau suprafata nu este neteda, deplasarea
se va face pe scânduri sau pe grinzi.
Art.49 Deplasarea pieselor grele trebuie sa se faca cu respectarea urmatoarelor conditii:
a)în cazul deplasarii pieselor grele pe role, lungimea acestora trebuie în asa fel aleasa încât
capetele lor sa nu iasa mai mult de 30 cm de sub încarcatura;
b)în timpul deplasarii pieselor, lucratorii trebuie sa pastreze o distanta suficienta de la piesa
la locul de tragere, pentru a nu fi surprinsi de piese, în cazul scaparii sau al deplasarii accidentale a
acestora;
c)pentru urcarea si coborârea pieselor grele pe plan înclinat se vor folosi trolii, iar muncitorii
trebuie sa stea la distanta suficienta, pentru a nu fi surprinsi de piese în cazul scaparii, rasturnarii
sau deplasarii accidentale a acestora;
48
d)este interzisa îndepartarea rolelor de sub încarcaturi. Îndepartarea acestora se va face numai
dupa ce rolele se vor elibera complet de încarcatura.

4.Activitati desfasurate în atelierele pentru constructii metalice

4.1.Conditii generale
Art.50 Iluminatul atelierelor de constructii metalice va corespunde prevederilor Normelor generale
de protectie a muncii.
Pentru iluminatul suplimentar la locurile de munca se vor folosi lampi alimentate la tensiunea de 24
V.
Art.51 Toate atelierele de constructii metalice vor fi prevazute cu instalatii de ventilare naturala sau
mecanica, respectându-se prevederile Normelor generale de protectie a muncii.
Art.52 Amplasarea utilajelor din atelierele de constructii metalice se va face conform prevederilor
Normelor generale de protectie a muncii si a standardelor în vigoare.
4.2.Confectionarea elementelor constructiilor metalice
Îndreptare, debitare
Art.53 Profilele si tablele care urmeaza a se introduce în procesul tehnologic de executie se vor
îndrepta în functie de dimensiuni, manual, pe prese sau masini de îndreptat.
Art.54 La operatiile de îndreptare manuala se va urmari ca sculele cu care se lucreaza sa fie în
stare tehnica corespunzatoare pentru a nu pune în pericol lucratorii care executa operatia si nici pe
cei de la locurile de munca învecinate.
Art.55 În cazul în care îndreptarea profilelor si tablelor se executa pe masini de îndreptat se vor
respecta urmatoarele:
1) manevrarea materialului se va face astfel încât introducerea sa nu se faca oblic;
2) este interzisa introducerea mâinii în zona organelor active ale masinii, precum si înlaturarea
deseurilor sau a pieselor în timpul functionarii masinii;
3) în timpul îndreptarii, profilele si tablele vor fi sprijinite pe mese cu role sau capre
metalice;
4) actionarea comenzilor masinii se va face numai de catre lucratorul special desemnat pentru
executarea acestei operatii.
Art.56 Operatia de trasare se va executa pe mese de trasaj.
Înaltimea mesei împreuna cu înaltimea pachetului de tabla va fi astfel stabilita încât sa asigure
lucratorului o pozitie de lucru comoda. Se va urmari ca greutatea foilor de tabla sa fie uniform
distribuita pe suprafata mesei de trasaj.
Art.57 La debitarea cu flacara oxigaz, prin metoda arc-aer se vor respecta prevederile “Normelor
specifice de securitate a muncii pentru sudarea si taierea metalelor”.
Art.58 La debitarea profilelor si tablelor cu masini de debitat se interzice sustinerea cu mâna a
materialului. Sustinerea se va face cu dispozitive de prindere pe mese cu role sau cu bile, care
usureaza miscarea în avans.
Art.59 Operatia de taiere se va executa numai dupa ce s-a verificat fixarea materialului si îndepartarea
lucratorilor din zona de lucru.
Art.60 Accesul în spatele masinilor de debitat în timpul functionarii acestora este interzis; locul se
va îngradi cu o balustrada demontabila de protectie.
Art.61 Se interzice taierea mai multor table suprapuse sau a tablelor cu o grosime mai mare decât
cea înscrisa în caracteristicile masinii.
Art.62 Îndepartarea deseurilor sau a pieselor taiate se va face numai dupa oprirea masinii. Aceasta se
va face numai cu ajutorul cârligelor metalice folosind echipamentul individual de protectie adecvat.
Art.63 La masinile de îndoit table sau profile (abkant, prese), actionarea se va face numai de catre
49
lucratorii instruiti în vederea executarii unor astfel de operatii.
Actionarea masinii se va face numai dupa asigurarea ca lucratorii care sustin materialul sunt
în afara oricarui pericol de accidentare.
Art.64 În timpul valtuirii nu sunt permise:
- atingerea cu mÂna a valturilor în rotatie;
- ungerea sau curatarea valturilor în timpul rotirii;
- urcarea lucratorilor pe tabla.
Art.65 În cazul operatiilor de taiere, decupare, îndoire, stantare, valtuire, personalul muncitor va
respecta prevederile “Normelor specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea materialelor prin
deformare plastica la rece si stantare”.
Art.66 Daca în procesul tehnologic de executie a elementelor constructiilor se prevad si operatii
de prelucrare prin aschiere (frezari, sanfrenari, gauriri, alezari, filetari) se vor respecta “Normelor
specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea metalelor prin aschiere”.
Paturi de lucru
Art.67 Paturile de lucru vor fi asezate în flux si cât mai aproape de liniile de transport.
Art.68 Amplasarea paturilor de lucru si a sub-ansamblurilor ce se confectioneaza se va face în asa
fel încât sa nu blocheze caile de acces sau trecerea de la un loc de munca la altul.
Art.69 În cazul în care gabaritul subansamblurilor metalice este mai mare decât al paturilor de lucru,
colturile sau muchiile confectiilor vor fi prevazute cu platbande de protectie vopsite în alb.
Art.70 Daca în cazul subansamblurilor metalice cu gabarite mari sunt necesare doua instalatii de
ridicat în vederea asezarii subansamblurilor în pozitii noi de lucru, se vor lua urmatoarele masuri :
1) se va interzice accesul persoanelor În zona de lucru;
2) coordonatorul lucrarii va comanda ambele instalatii de ridicat;
3) dispozitivele de legare vor fi în prealabil verificate si vor fi în numar suficient;
4) în cazurile necesare se vor executa consolidari provizorii cu ajutorul unor placi, scânduri,
rigle etc.;
5) sarcina de ridicat se va repartiza egal celor doua instalatii de ridicat.
Montarea subansamblurilor
Art.71 Montarea subansamblurilor elementelor de constructii metalice se va face conform fisei
procesului tehnologic, respectându-se numarul de prinderi prin puncte de sudura, nituri, suruburi,
evitând fixarea fortata a elementelor.
Art.72 Dispozitivele folosite la asamblare (balansoare rotative, dispozitive cu role, dispozitive pentru
aducere cap la cap sau alinierea generatoarelor etc.) vor fi executate în baza unui proiect de executie
obligatoriu, omologat.
Art.73 Este interzisa folosirea dispozitivelor care prezinta defecte precum si a celor improvizate.
Art.74 În functie de conditiile locale, de dotarea cu mijloace de ridicat, de suprafata productiva, ca
si de procesul tehnologic folosit, se vor stabili instructiuni proprii.
Scule, dispozitive, bancuri de lucru
Art.75 Sculele, uneltele si dispozitivele de orice categorie si pentru orice întrebuintare trebuie sa fie
în perfecta stare si sa corespunda specificului lucrarii.
Art.76 Zilnic, înainte de începerea lucrului, fiecare lucrator va controla daca uneltele si sculele din
dotare sunt în stare tehnica corespunzatoare. Cele care nu corespund din punctul de vedere al
tehnicii securitatii muncii se vor scoate din uz, repara (cele care se pot reconditiona) sau casa.
Art.77 Menghinele si nicovalele trebuie sa fie bine fixate de bancul de lucru si montate astfel
încât lucratorii care le utilizeaza sa poata avea în timpul lucrului o pozitie corecta, normala si
neobositoare. La menghine se va verifica paralelismul falcilor, continuitatea spinglului si modul de
fixare a pieselor.

50
Art.78 Sculele si uneltele de mâna vor fi confectionate conform standardelor în vigoare, din materiale
corespunzatoare operatiilor care se executa, fara a se permita deformari, fisuri sau desprinderi de
aschii, bavuri.
Art.79 Este interzisa folosirea sculelor si uneltelor fara mâner, precum si folosirea aceluiasi mâner
la mai multe scule.
Art.80 Este interzisa folosirea uneltelor de mâna cu suprafete de percutie deformate, înflorite sau
stirbite, precum si a uneltelor de mâna improvizate.
Art.81 În timpul transportului, partile periculoase ale sculelor sau uneltelor de mâna cu taisuri,
vârfuri etc. vor fi protejate cu aparatori sau teci adecvate.
Art.82 Sculele si uneltele de taiat vor fi verificate daca sunt bine ascutite si daca au profilul corect
în raport cu operatia de executat.
Ele trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:
-sa nu fie degradate, cu crapaturi sau ruginite;
-foarfecele pentru taiat vor avea lamele strânse astfel încât sa preseze una pe alta, fara joc
în axul de fixare;
-daltile vor avea o lungime de cel putin 150 mm si vor fi bine ascutite.
Art.83 În cazul strângerilor controlate se vor folosi chei dinamometrice, respectându-se instructiunile
prevazute în fisa tehnologica întocmita de proiectant.
Art.84 Cheile mecanice vor fi calibrate astfel încât sa corespunda exact dimensiunilor piulitelor.
Suprafetele de lucru ale acestora nu vor prezenta fisuri sau rupturi, iar lacasurile de prindere nu vor
fi deformate. Este interzisa strângerea sau desurubarea piulitelor prin interpunerea între piulite si
cheie de placute metalice, precum si prelungirea cheilor.
Art.85 Sculele si uneltele de mâna vor fi pastrate - dupa caz - în dulapuri, lazi, rastele sau suporturi
speciale si orientate spre exterior pentru a putea exclude contactul cu partile active ale acestora.
Art.86 Uneltele actionate electric sau pneumatic vor fi folosite numai de lucratorii care cunosc bine
atât metodele de lucru cât si pe cele de protectie a muncii.
Art.87 Este interzis ca în timpul lucrului sa se aseze unelte pe treptele scarilor mobile, schele,
tablouri etc.
Art.88 Conductele flexibile de aer comprimat trebuie sa corespunda debitului de presiuni de lucru,
iar fixarea lor pe racorduri se va face cu coliere metalice.
Forjarea, nituirea
Art.89 La executarea lucrarilor de forjare si de nituire, personalul muncitor va avea calificarea
profesionala corespunzatoare acestei meserii.
Art.90 În cazul în care operatia de nituire se executa în atelierul de forja, acesta va fi prevazut cu
instalatii locale de ventilatie.
Art.91 Rezervorul de motorina trebuie bine fixat pe corpul forjei si se va încarca numai atunci când
forja este oprita. În cazul în care forja se opreste accidental, se vor închide robinetele de admisie ale
combustibilului si aerului, iar reaprinderea se va face numai dupa înlaturarea defectului.
Robinetele de admisie se vor verifica zilnic Înaintea Începerii lucrului.
Art.92 La oprirea cuptorului se va Închide mai ÎntÂi robinetul de admisie a combustibilului si apoi
cel de întretinere a arderii.
Art.93 Distanta dintre forja si locul de munca al nituitorului va fi astfel aleasa încât transportul niturilor
sa se poata face cât mai usor, asigurându-se panta corespunzatoare. Transportul la distanta se va
face cu ajutorul unei tevi metalice prevazuta la partea superioara cu o pâlnie, iar la cea inferioara cu
o cutie metalica în care vor cadea niturile.
Art.94 Scoaterea si manipularea niturilor din forja se va face numai cu clesti speciali, fiind interzisa
aruncarea acestora, chiar si neîncalzite.
Art.95 Nituirea pieselor metalice se va face numai de pe schele executate în mod corespunzator si
51
receptionate de comisia santierului, iar lucratorii vor fi dotati cu echipamentul de protectie adecvat.
Art.96 Daca în apropierea forjei lucreaza si alti lucratori sau sunt locuri de trecere, zona din jurul
forjei va fi protejata cu paravane de protectie.
Art.97 Uneltele de lucru (buterole, dalti, dornuri etc.) se vor monta în dispozitivul ciocanului pneumatic
numai când acesta nu este alimentat cu aer comprimat.
Art.98 Ridicarea ciocanului de pe piesa metalica se va face numai dupa oprirea alimentarii cu aer
comprimat.
Art.99 Pornirea ciocanului de nituit se va face numai când acesta este pus în pozitie de lucru si când
capatul opus al nitului este bine sprijinit în contrabuterola.
Contrabuterolele se vor fixa si centra cu multa atentie pe constructia metalica cu ajutorul unui
dispozitiv mecanic.
Art.100 Nituitorul si ajutorul lui vor avea spatiu suficient pentru a se executa operatia de nituire,
nestânjeniti si în deplina siguranta.
Art.101 Dalta pentru taiat nituri si dalta pentru craituit se vor prinde în dispozitive speciale care sa
împiedice proiectarea lor atunci când ciocanul pneumatic este ridicat de pe piesa, sau capul de nit
s-a rupt si din greseala nu a fost oprita alimentarea cu aer comprimat.
Art.102 Taierea capetelor de nit si a bavurilor se va face în asa fel, încât capul de nit dislocat sau
aschiile sa nu accidenteze muncitorii din apropiere.
Este indicat ca operatia sa nu se faca în imediata apropiere a locurilor de montaj. Daca acest lucru
nu este posibil, se vor lua masuri de protectie a lucratorilor care lucreaza în apropierea locurilor
de nituire, prin împrejmuirea acestora din urma cu paravane, îngradiri de plasa cu ochiuri marunte
etc.
Art.103 Având în vedere zgomotul de mare intensitate de la locul de nituire, se va stabili un cod de
semnale acustice cu ajutorul caruia sa se poata comunica.
Este indicat sa se foloseasca sirene cu aer comprimat.
Art.104 Înainte de începerea lucrului, lucratorii vor verifica starea uneltelor, sculelor, dispozitivelor
de nituit si craituit, fiind interzisa folosirea lor daca nu sunt în stare tehnica corespunzatoare.
Art.105 Se interzice stationarea lucratorilor în planul de lovire a ciocanului pneumatic, când se
executa lucrarea de nituire.
Art.106 În cazul în care gaurile pieselor care trebuie nituite nu sunt coaxiale si nituirea nu se poate
executa, acestea se vor reconditiona prin operatii de gaurire si alezare.

5.Executarea podurilor metalice

Art.107 La executarea lucrarilor la înaltime se vor respecta prevederile “Normelor specifice de

securitate a muncii pentru lucrul la înaltime”.
Art.108 Rampele de montaj fixe sau mobile, inclusiv calajele din lemn vor fi rezistente si vor avea
asigurata stabilitatea. Ele trebuie sa asigure o asezare orizontala a pieselor si a subansamblurilor.
Art.109 Piesele marunte vor fi depozitate pe rafturi sau în containere, asezate la locurile stabilite.
Este interzisa depozitarea pieselor sub rampe sau pe caile de acces.
Art.110 Dispozitivele utilizate la prinderea si ridicarea pieselor grele trebuie verificate si autorizate
din punct de vedere ISCIR, fiind interzisa folosirea celor deteriorate sau folosirea unor improvizatii.
Art.111 Cablurile de ridicat care vin în contact cu muchiile ascutite ale pieselor se vor proteja
împotriva degradarii.
Art.112 La manipularea pieselor grele cu instalatii si masini de ridicat, lucratorii vor fi instruiti si vor
respecta prevederile privind exploatarea acestora.
Art.113 Ridicarea pieselor cu instalatii si masini de ridicat se va face cu cablurile palanului (cârligului)
în pozitie verticala fiind interzisa executarea concomitenta a doua miscari.
52
Art.114 La manipularea pieselor cu instalatiile si masinile de ridicat, se va respecta o distanta
corespunzatoare de siguranta fata de celelalte piese, instalatii, constructii fixe sau mobile, fiind
interzisa balansarea sau rotirea acestora.
Art.115 Mecanicii care lucreaza la instalatiile si masinile de ridicat, au obligatia sa avertizeze prin
semnal acustic sau optic atât la începerea manipularii, cât si pe parcursul operatiei, în scopul
retragerii lucratorilor din zona periculoasa.
Art.116 Se interzice manipularea sau ridicarea pieselor la înaltime pâna când nu au fost înlaturate
sculele, obiectele marunte etc. de pe acestea.
Art.117 La operatiile de montaj este interzisa desprinderea sarcinii din cârligul instalatiei de ridicat,
înainte de fixarea piesei în ansamblul constructiei sau de asezarea ei într-o pozitie stabilita.
Art.118 Pentru executarea lucrarilor la înaltime cu unelte portative actionate electric sau pneumatic,
numarul lucratorilor se va stabili în functie de conditiile de munca, de catre conducatorul lucrarii.
Art.119 Gaurirea sau alezarea de jos în sus se va face luând masurile de protectie
corespunzatoare.

6.Executarea turnurilor si pilonilor metalici

Art.120 Este interzis a se executa lucrari de montaj si orice alt gen de lucrari la înaltime în timp ce
se efectueaza transport de piese si materiale pe verticala.
Art.121 Este interzisa stationarea sub constructia metalica (pilon) în timpul ridicarii unei piese. Orice
piesa care va fi ridicata pe pilon sau turn cu ajutorul macaralei, granicului etc. va fi fixata cu grija de
responsabilul echipei sau înlocuitorul acestuia.
Art.122 Fiecare punct de lucru va fi dotat cu aparatura necesara pentru:
-determinarea temperaturii mediului înconjurator;
-determinarea vitezei vântului;
-alarma în caz de pericol si
-realizarea comunicatiilor între sol si punctul de lucru de pe pilon sau turn.
Art.123 Zilnic Înainte de Începerea lucrului, conducatorul lucrarii, formatiei va verifica dispozitivele
de legare cabluri, lanturi pentru fiecare tip de produs sau container, fiind interzisa folosirea acestora
daca nu corespund prevederilor ISCIR.
Art.124 Este interzisa cu desavârsire executarea de lucrari la înaltime fara echipamentul de protectie
corespunzator. Înaintea oricarei lucrari pe turn, pilon etc. muncitorii vor verifica centurile de siguranta
si modul lor de prindere.
Art.125 Este interzis muncitorilor sa execute alte operatii în afara celor stabilite prin program.
În cazul în care este nevoie sa se execute si alte lucrari (operatii), se va înstiinta conducatorul
lucrarii.
Art.126 Muncitorii care lucreaza la înaltime vor transporta sculele numai în saci, special confectionati,
fiind interzis a se arunca sculele sau alte piese de la un muncitor la altul.
Art.127 Toate sculele mari care nu pot fi instroduse În sacul de scule vor fi prevazute cu cârlige
pentru a fi legate de centura de siguranta sau urcate cu ajutorul instalatiilor de ridicat.
Este interzis sa se lase sculele dupa terminarea lucrului pe constructia metalica.
Art.128 Asezarea materialelor, sculelor sau altor piese pe elementele de constructii care nu sunt
montate definitiv, este interzisa.
Art.129 La executarea lucrarilor de constructii-montaj la înaltime - turnuri si piloni - formatia va avea
minimum doi muncitori care în cursul operatiilor de montaj se vor ajuta si controla reciproc.
La asamblarea pieselor la care este necesar sa lucreze concomitent mai mult de doi muncitori, se
vor lua masuri de asigurare a sincronizarii miscarilor si manevrelor ce se impun a fi facute pentru a
se evita accidentele.
53
Unul din muncitorii formatiei trebuie sa coordoneze operatiile de montaj.
Art.130 În locurile periculoase, vor fi fixate indicatoare de securitate corespunzatoare pericolelor.
Acestea se vor planta atât în zonele de la sol cât si pe constructia metalica.
Art.131 Platformele de lucru se vor realiza astfel încât sa permita accesul lipsit de pericole, la toate
subansamblurile de la nivelul respectiv.
Art.132 Platformele de lucru, podinele, schelele, scarile vor fi curatate de materialele rezultate în
timpul lucrului de catre cei care le folosesc.
Acestea trebuie sa fie în permanenta libere de orice materiale.
Art.133 Urcarea si coborârea persoanelor pe platformele de lucru se vor face numai pe scarile
de acces, iar numarul de persoane va fi stabilit prin documentatia de constructie a acesteia, fiind
interzisa depasirea sarcinii admise.
Art.134 Prin proiect vor fi prevazute pe montant trepte din metal pentru urcarea si coborârea
muncitorilor ce executa montarea si întretinerea elementelor. Acestea vor fi uzinate odata cu
constructia metalica.
Art.135 În cazul în care este necesara interventia montatorilor pentru dezlegarea cablului de
prindere, acestia vor urca si coborî numai pe treptele de metal ale montantului.
Aceasta operatie se va executa numai sub supravegherea unei persoane cu atributii În acest
sens.
Art.136 Este interzisa folosirea de dispozitive, legaturi si cabluri necorespunzatoare elementelor ce
se ridica.
Art.137 Elementul de constructie (montant, stâlp etc.) trebuie verificat înainte de ridicare pentru a
constata eventualele deformari la sarcina sau alte defectiuni de executie, care ar putea împiedica
montajul în conditii normale de lucru, inclusiv curatarea lui.
Art.138 Este interzis a se executa dezlegarea montantului (elementului) pâna când acesta nu a
fost fixat definitiv în buloane sau suruburi. De asemenea, este interzisa executarea altor operatii la
montanti si elementele de constructii, daca acestea nu au fost montate definitiv.
Art.139 Pentru evitarea oricarui pericol din cauza aglomerarii de piese pe platforme si schele,
la locurile de montaj la înaltime transportul acestora se face treptat, în functie de succesiunea
montajului. Înainte de a fi transportate la înaltime, toate elementele componente ale pilonului turnului,
antenei etc. se vor revizui si aranja la sol în ordinea montarii lor.
Art.140 Se interzice ridicarea lucratorilor pe elementele de constructii sau utilaje în timpul transportului
acestora la locul de montaj.
Art.141 Daca dupa ridicarea sa din diferite cauze, elementul de constructie nu poate fi montat, el va
fi coborât în pozitia initiala, pentru îndepartarea cauzelor care au împiedicat montajul si apoi repus
în pozitia initiala.
Nu este permisa tinerea sarcinii în cârligul macaralei sau sprijinirea ei pe alte elemente de constructie
pâna la înlaturarea defectiunilor.
Art.142 La prinderea elementelor de constructii cu buloane sau suruburi, verificarea coincidentei
gaurilor pentru buloane sau suruburi se va face numai cu dornuri speciale.
Se interzice efectuarea acestei verificari prin introducerea degetelor în gaurile respective.
Art.143 Lucrul se considera terminat numai dupa montarea elementului în pozitie definitiva.
Art.144 Este interzis a se sprijini scari, schele etc. de elementul metalic aflat în curs de montare.
Art.145 În cazul în care montatorii se gasesc în situatii de echilibru periculoase sau grele la nivelul
acestui loc de munca, precum si la acele locuri de munca unde se produc zgomote, sunete etc. se va
opri temporar orice activitate pentru a nu distrage atentia montatorilor de la mentinerea echilibrului.
Dispozitiile de serviciu vor fi date catre conducatorul lucrarii în mod calm si fara sunete stridente
pentru evitarea emotiilor, distragerea atentiei si a oricarei situatii care ar putea pune în pericol
securitate a montatorului.
54
Art.146 Se interzice urcarea sau aplecarea muncitorilor în afara parapetelor pentru a prinde
elementele din cârligul macaralei sau alte operatii.
Art.147 Vopsirea turnurilor si pilonilor se va face de regula pe elemente, la sol.
În cazul în care vopsirea se executa dupa montare, aceasta operatie se va executa respectându-se
tehnologia de montaj, fiind interzisa executarea lucrarii de pe platforme improvizate si fara centuri
de siguranta.
Art.148 Pardoselile locurilor de munca vor fi plane, nealunecoase si în buna stare, fara gropi sau
denivelari.
Art.149 Platformele de lucru pentru persoane vor fi executate În baza unei documentatii tehnice
întocmite de proiectant. În acest scop se va avea în vedere tipul constructiei metalice, cu podina de
dulapi si parapet de protectie.
Art.150 Pentru prinderea montantilor, stâlpilor etc., în vederea ridicarii, trebuie sa se utilizeze
un sistem de agatare prevazut cu dispozitive care sa permita desprinderea ochiurilor din cârligul
macaralei, fara ca montatorii sa fie nevoiti sa se urce pe cârlig.
Art.151 Masinile de valtuit vor fi prevazute cu role sau alte dispozitive de sustinere si de asigurare
a avansului tablei.
Art.152 Bancurile de lucru trebuie sa fie bine fixate pe pardoseala, stabile, sa aiba dimensiunile
corespunzatoare operatiilor care se executa. Distantele minime dintre bancuri, pentru locurile de
lucru, vor fi cuprinse între 400-1200 mm.
Art.153 Sculele de mâna vor avea mânerele confectionate din lemn de esenta tare (carpen, frasin,
artar, fag etc.) fara noduri sau crapaturi. Dimensiunile mânerelor trebuie sa fie corespunzatoare
pentru a rezista eforturilor mari si continue la care sunt supuse si sa permita prinderea lor sigura si
comoda.
Art.154 Uneltele de mâna actionate electric sau pneumatic vor fi prevazute cu dispozitive sigure
pentru fixarea sculei.

7.Prevederi de proiectare

Art.155 Sculele si uneltele de mâna prevazute cu articulatii (foarfece, clesti, patent etc.) vor avea o
constructie robusta, care sa nu prezinte frecari mari sau joc, în articulatii, fapt care ar conduce la un
efort suplimentar pentru actionare.
Art.156 Falcile de prindere vor avea forme si dimensiuni corespunzatoare operatiilor ce se executa
(plane, paralele, striate, cu muchii de prindere etc.).
Art.157 Dispozitivele de comanda vor fi astfel concepute încât dupa oprirea actionarii lor, actionarea
uneltei sa se opreasca imediat.
Art.158 Daca uneltele de mâna cu actionare electrica sau pneumatica sunt dotate cu scule ce
prezinta pericol de accidentare (pietre de polizor, perii, pânze cu ferastrau, dalti etc.), acestea vor fi
protejate împotriva atingerii.
Art.159 Uneltele de mâna cu actionare pneumatica vor fi dotate cu supape de reglare si limitare a
presiunii si debitului în vederea limitarii turatiei.
Art.160 Prin proiect va fi prevazut modul de semnalizare, care va asigura securitatea.

55
 ANEXA 1: Lista normelor de securitate a muncii complementare prezentei norme si a
prescriptiilor iscir
1.Norme generale de protectie a muncii.
2.Norme specifice de securitate a muncii pentru sudarea si taierea metalelor.
3.Norme specifice de securitate a muncii pentru vopsitorie.
4.Norme specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înaltime.
5.Norme specifice de securitate a muncii pentru manipularea, transportul prin purtare si cu mijloace
mecanizate si depozitarea materialelor.
6.Norme specifice de securitate a muncii pentru transportul intern.
7.Norme specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea metalelor prin deformare plastica la
rece si stantare.
8.Norme specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea metalelor prin aschiere.
9.Norme specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea metalelor prin deformare plastica la
cald prin forjare.
10.Norme specifice de securitate a muncii pentru transporturi rutiere.
11.Norme specifice de securitate a muncii pentru transporturi pe cale ferata.
12.Normativ cadru de acordare si utilizare a echipamentelor individuale de protectie.
13.Norme specifice de securitate a muncii pentru lucrari de montaj utilaje tehnologice si constructii
metalice.
14.Prescriptii ISCIR C4-90.

ANEXA 2: Standarde conexe

1.STAS 6131-79 Constructii civile, industriale si agricole. Înaltimi de siguranta si alcatuirea

parapetelor
2.STAS 6726-85 Îmbinari sudate. Formele si dimensiunile rosturilor la sudarea otelurilor sub
strat de flux
3.STAS 9559-82 Îmbinari sudate. Formele si dimensiunile rosturilor la sudarea electrica în baie
de zgura
4.STAS 7918/1-83 Chei dinamometrice cu element elastic. Conditii tehnice generale de calitate
5.STAS 1450/1-89 Organe de asamblare filetate. Elemente constructive. Terminologie
6.STAS 796-89 Nituri. Conditii tehnice generale de calitate.
7.STAS 297/1-88 Culori si indicatoare de securitate. Conditii tehnice generale
8.STAS 297/2-92 Culori si indicatoare de securitate. Reprezentari
9.STAS 11336/2-80 Acustica psihofiziologica. Evaluarea încadrarii în limita admisibila a nivelului
de zgomot pentru activitati cu diferite grade de solicitare a atentiei.

ANEXA 3: Ghid de terminologie de securitate a muncii
Notiuni de baza
1. Accident de munca: vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta
profesionala, care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu,
indiferent de natura juridica a contractului în baza caruia se desfasoara activitatea si care provoaca
incapacitate temporara de munca de cel putin trei zile, invaliditate sau deces.
2. Dispozitiv de protectie: dispozitiv care reduce sau elimina, singur sau în asociere cu un
protector, riscul de accidentare.
3. Echipament individual de lucru: totalitatea mijloacelor pe care persoanele juridice le acorda
unui salariat pentru protejarea îmbracamintei si încaltamintei persoanele în timpul procesului de
munca.
56
 4. Echipament individual de protectie: totalitatea mijloacelor cu care este dotat fiecare
participant la procesul de munca pentru a fi protejat împotriva factorilor de risc de accidentare si
îmbolnavire profesionala.
5. Echipament tehnic: orice masina, aparat, dispozitiv, mecanism, unealta sau instalatie etc.,
utilizate În timpul muncii.
6. Instructaj de securitate a muncii: modalitatea de instruire în domeniul securitatii muncii
care se desfasoara la nivelul unitatilor si are ca scop însusirea de catre salariati a cunostintelor si
formarea deprinderilor impuse de securitate a muncii, specifice activitatii pe care o realizeaza sau
urmeaza a o realiza.
7. Instructiuni specifice de securitate a muncii: componente ale sistemului de reglementari
în domeniul securitatii muncii ale caror prevederi sunt valabile numai pentru activitatile desfasurate
în cadrul unei unitati; elaborarea lor, de catre unitati (prin efort propriu sau în colaborare cu institute
specializate) este obligatorie, atunci când normele generale si specifice de securitate a muncii nu
acopera totalitatea activitatilor desfasurate în unitate sau voluntare atunci când patronul considera
necesar pentru îmbunatatirea securitatii muncii detalierea si completarea normelor cu unele prevederi
specifice unitatii.
8. Instructiuni de utilizare: instructiuni a caror elaborare este obligatorie pentru orice produs,
constituind parte integranta a documentatiei pentru certificarea produsului si prin care, producatorul
trebuie sa prezinte toate informatiile necesare utilizarii produsului în conformitate cu scopul pentru
care a fost creat si asigurarii securitatii muncii.
9. Mijloc individual de protectie: mijloc de protectie (protector) destinat protectiei unui singur
executant si care i se aplica acestuia.
10. Noxa (sinonim : factor nociv): agent fizic, chimic sau biologic cu actiune daunatoare
asupra organismului.
11. Prevenire: ansamblul procedeelor si masurilor luate sau planificate la toate stadiile de
lucru pentru evitarea pericolelor sau reducerea riscurilor.
12. Risc: probabilitatea asociata cu gravitatea unei posibile leziuni sau afectari a sanatatii,
într-o situatie periculoasa.
13. Risc profesional: risc în procesul de munca.
14. Situatie periculoasa: orice situatie în care o persoana este expusa unuia sau mai multor
pericole.
15. Substanta periculoasa: o substanta care, în virtutea proprietatilor sale chimice sau fizico-
chimice, poate constitui un pericol.
16. Zona periculoasa a unui echipament de munca: orice zona situata în interiorul sau în jurul
echipamentului de munca în care o persoana este expusa riscului de accidentare sau îmbolnavire
profesionala.

INSTRUCTIUNI PROPRII PENTRU SANTIERE IN CONSTRUCTII

1. Incadrarea si repartizarea personalului pe locuri de munca se face conform prevederilor

Normelor generale de protectia muncii.
Lucratile de reparatii, consolidari, demolari si translatii de cladiri se vor executa numai de personal
calificat si instruit pentru operatiile respective.
2. Santierul va fi ingradit cu imprejmuiri continue, conform proiectului de organizare de santier.
In punctele de acces spre locul de demolare se vor pune tablite de avertizare si de interzicere a
57
accesului persoanelor fara atributii de serviciu pe teritoriul santierului.
3. santierul va fi împrejmuit pentru a se evita accesul persoanelor straine. Se vor îngradi cu
împrejmuiri continue, lucrarile în curs de constructie, situate de-a lungul drumurilor publice.
În cazul în care împrejmuirea se executa la o distanta mai mica de 10 m de o lucrare în curs de
constructie, care are o înaltime mai mare de 12 m, aceasta trebuie prevazuta cu copertina lata de
cel putin 1 m si cu o rampa de 20 de grade spre partea opusa lucrarii. De-a lungul muchiei de sus a
copertinei trebuie facuta o bordura înalta de 15 cm.
4. Este obligatorie semnalizarea zonei de lucru, aflata in raza de actiune, a utilajelor de
ridicat, respectiv a lucrarilor ce prezinta pericol.
Pasarelele, scarile si platformele de lucru de langa utilajele de constructii vor fi prevazute cu
balustrade de protectie.
5. Masinile si utilajele de constructii vor fi amplasate si instalate incat sa se asigure stabilitatea
si imposibilitatea unor deplasari necomadate.
La terminarea fiecarui schimb, fronturilor de lucru se vor lasa in siguranta.
6. Zona de lucru trebuie prevazuta cu rigole pentru scurgerea apelor de suprafata, care nu
vor fi amplasate de-a lungul zidurilor, sapaturilor sau gropilor de fundatii.
7. Locurile de munca care prezinta pericole vor fi semnalizate cu indicatoare de avertizare
sau interzicere.
8. La lucrarile executate pe verticala la doua niveluri diferite, deasupra unui agregat sau
sub acesta, la lucrarile ce se executa deasupra pasajelor, se vor intocmi fise tehnologice care vor
contine masuri suplimentare de protectie a munci referitoare la :
- trecerea persoanelor peste gropi, santuri, pivnite deschise
- lucrarile ce se executa deasupra pasajelor
9. Toate golurile din pereti, amplasate cu marginea de jos la o înaltime sub 0,70 m deasupra
planseului si care comunica spre exteriorul constructiilor sau dau spre locuri unde nu exista un
planseu continuu, se vor îngradi.De asemenea se vor acoperi si îngradi cu balustrade executate pe
tot conturul, cu o înaltime de cel putin 1 m, golurile din planseele cladirilor în constructie pe care se
executa lucrari sau e posibil sa se circule; golurile vor fi marcate cu indicatoare de pericol.
10. Golurile de ferestre si usi unde nu s-a montat tâmplaria vor fi închise provizoriu pentru a
feri personalul muncitor de curentii de aer.
11. Locurile de munca si de circulatie trebuie sa dispuna de un iluminat care sa asigure
desfasurarea functiilor vizuale si securitatea persoanelor corespunzator sarcinii de munca.
2. Schelele, esafoadele si alte elemente ajutatoare pentru lucrarile executate la inaltime vor
corespunde prevederilor proiectului de executie.
13. Montarea, ancorarea si folosirea schelelor se vor face conform cartii tehnice a acestora
si proiectului de executie a lucrarilor.
14. Pentru lucrari executate la înaltimi sub 5 m se vor folosi schele simple, iar pentru înaltimi
peste 5 m se vor utiliza schele conform indicatiilor din proiectele tehnologice. Schelele vor fi prevazute
cu balustrade si scândura de bord si vor fi executate astfel încât sa corespunda sarcinilor pe care le
vor avea de suportat. Se interzice utilizarea de schele improvizate si circulatia personalului muncitor
sub schele pe care se lucreaza.
15. La montarea sau adaugarea la inaltime a schelelor si esafoadelor, lucratorii vor purta
echipament individual de protectie
16. Se interzice executarea lucrarilor la inaltime in conditii meteorologice nefavorabile (vant
puternic peste 11 m/s, polei, descarcari atmosferice, precipitatii etc)
17. Lucratorii trebuie sa dispuna pe santier de apa potabila sau alte bauturi nealcoolizate
in cantitati suficiente. De asemenea, trebuie sa dispuna de facilitati pentru a-si lua masa in conditii
satisfacatoare.
58
 18. Materilele provenite din demolare vor fi evacuate imediat in locurile destinate in acest
scop. Caile de acees vor fi degajate de diversele materiale provenite din demolari
19. Este interzisa aruncarea de la inaltime a molozului rezultat, a deseurilor precum si a altor
materiale.
20. Evacuarea molozului si a deseurilor de materiale din obiectele de constructie si schelele
aferente, de la o înaltime mai mare de 4 m, trebuie facuta cu ajutorul jgheaburilor închise, în lazi
închise sau în containere. Capatul inferior al jgheabului trebuie sa se afle la o înaltime de cel mult
1 m deasupra solului. În cazul în care acest lucru nu este posibil, capatul inferior al jgheabului
trebuie sa se termine într-un buncar de depozitare, pentru a se evita producerea prafului.Locurile în
care se depoziteaza molozul si deseurile de materiale de constructii evacuate de sus trebuie sa fie
îngradite.
21. Incarcarea, ridicarea si descarcarea materialelor cu mijloace de ridicat se va face cu
respectarea instructiunilor de utilizare a instalatiei respective.
22. Se interzice aplecarea lucratorilor in afara constructiei pentru a desprinde elementele
din carligul mijlocului de ridicat. Apropierea incarcaturii se va face cu carlige de tragere sau franghii
ajutatoare.
23. Materialele, sculele si utilajele devenite disponibile, atat la sol cat si la inaltime, vor fi
stranse si depozitate in locuri special amenajate. Se interzice aruncarea lor la inaltime.
24. Manipularea mecanizata pe orizontala si verticala a diferitelor incarcaturi se va executa
numai dupa legarea si fixarea incarcaturilor de catre lucratorii instruiti si autorizati in acest scop. Se
vor respecta prevederile in vigoare cu privire la lucrul cu mijloace de ridicare si transport pe verticala
si orizontala.
25. Caile de circulatie si scarile de acces trebuie sa fie astfel calculate si amenajate incat
sa poata fi utilizate in deplina siguranta si in conformitate cu destinatia lor. Scarile de acces vor fi
prevazute cu balustrade pentru prevenirea caderii in gol, conform proiectului pentru prevenirea
caderii in gol, conform proiectului tehnologic.
26. Accesul lucratorilor pe schele, direct din cladire, se va face numai prin locurile destinate
in acest scop.
27. Echipamentele electrice utilizate la locurile de munca vor fi astfel realizate, incat sa nu
constituie pericol de incendiu sau explozie, iar persoanele sa fie protejate impotriva riscurilor de
electrocutare prin atingere directa sau indirecta.
28. Utilajele, mecanismele si aparatele electrice fixe utilizate la executarea diferitelor lucrari
trebuie - obligatoriu - legate la instalatia de punere la pamânt, a carei rezistenta va fi de cel mult 4
ohmi.
29. Se interzice lucrul la tablourile electrice de comanda si la partile componente ale instalatiei
electrice, fara intreruperea circuitelor de alimentare. Interventia la instalatia electrica se va face
numai de electricieni calificati, intruiti si autorizati.
30. Instalatiile de distributie a energiei electrice, existente inainte de deschiderea santierului,
trebuie sa fie identificate, verificate si semnalizate.
31. In functie de caracteristicile santierului si echipamentelor, de dimensiunile incaperilor, de
caracteristicile fizice si chimice prezente ca si de numarul maxim de persoane, este obligatoriu sa
fie prevazut un numar suficient de mijloace corespunzatoare pentru combaterea incendiilor.
Dispozitivele neautomatizate contra incendiilor trebuie sa fie usor accesibile.
32. Inainte de inceperea lucrarilor de sapaturi se vor obtine precizari asupra naturii straturilor,
asupra existentei apelor subterane, asupra existentei eventualelor constructii si instalatii subterane,
natura lor si felul cum sunt amplasate sub pamant.
33. Stationarea si circulatia vehiculelor sau a utilajelor de constructii in apropiere de locurile
unde se executa sapaturi fara sprijiniri sunt permise numai la o distanta egala cu de doua ori
59
adancimea.
34. Pamantul provenit din sapatura, precum si alte materiale se vor depozita la o distanta
minima de 0,5 m de la marginea peretilor sapaturii. La sapaturile cu peretii in taluze, cu un unghi
mai mare decat unghiul natural al taluzului, distanta maxima dintre locul de asezare a pamantului
aruncat si marginea sapaturii trebuie stabilita in prealabil prin proiect.
35. La sapaturile manuale executate la a o adancime mai mare de 1,5 m se vor montat
platforme pentru aruncarea pamantului. Acestea trebuie sa fie bine fixate si sa reziste incarcaturii
pe care trebuie s-o suporte.
36. In cazul sapaturilor executate langa fundatii existente sau langa alte constructii, masurile
necesare pentru a se evita tasarea acestora, vor fi prezentate in proiectele de executie.
37. Inainte de inceperea turnarii betoanelor, conducatorul locului de munca va controla modul
de executie si soliditatea cofrajelor, a schelelor si a podinelor de lucru.
38. Caile de acces catre elementul in care se toarna betonul vor fi eliberate de materiale si
mentinute in stare de curatenie.
39. Se interzice accesul lucratoriulor in zona de turnare a betoanelor.
40. La fasonarea si montarea otelului beton se vor lua urmatoarle masuri:
- se va amenaja o platforma pentru indreptarea otelului beton la cel putin 2 m distanta de
caile de circulatie
- se interzice tinerea in mana a baretelor mai scurte de 30 cm la taierea cu foarfeca cat si la
stanta actionata de motor, pentru a se evita prinderea manii in timpul taierii barelor
- indoirea manuala a armaturilor de otel se va face cu chei destinate acestei operatiuni, in
buna stare.
- Este interzisa confectionarea armaturilor in zona de influenta a liniilor electrice aflate sub
tensiune
41. Conducatorii formatiuniilor de lucru sunt obligati sa verifice zilnic, inainte de inceperea
lucrului, daca sculele sunt in stare tehnica corespunzatoare si daca cele actionate electric sunt
legate la pamant. In lipsa acestor puncte fixe se vor utiliza cabluri sau franghii corespunzatoare,
bine ancorate, de care lucratorii sa se asigure prin intermediul centurilor de siguranta.
42. Urcarea si coborarea la si de pe podinele de lucru se vor realiza numai prin intermediul
rampelor si a cailor de acces executate conform standardelor in vigoare
43. Se interzice urcarea si coborarea pe elementele cofrajelor, schelelor sau esafoadelor.
44. Se interzice circulatia sau stationarea pe astereala prinsa pe plansee.
45. Pentru montarea cofrajelor suspendate pe grinzi metalice se va realiza o podina de lucru.
Dulapii podinelor vor fi fixati pe grinzi.
Circulatia pe cofraje metalice este permisa numai daca pe acestea s-au asezat dulapi.
46. Pentru montarea fermelor, luminatoarelor sau a altor elemente asamblate pe loc, se vor
realiza in prealabil schele.
47. Zona unde se monteaza sau se demonteaza cofraje, schele si esfoadele va fi imprejmuita
si se vor lua masuri de oprirea accesului in zona respectiva, iar daca este cazul se vor executa
copertine de protectie.
48. Daca cofrajul, schela sau esafodul raman un timp nefolosite (la constructiile unde lucrarile
se intrerup provizoriu), la reluarea lucrului se vor verifica si se vor face completarile necesare si o
noua receptie a cofrajululi, schelei sau esafodului.
49. La asamblarea elementelor de cofraj, schele, esafoadele cu buloane, bolturi, suruburi,
verificarea coincidentei orificiilor se va face cu dornuri destinate acestei operatiuni. Se interzice
efectuarea verificarii prin introducerea degetelor in orificiile respective.
Cuiele din panourile de cofraj vor fi intoarse spre a evita ranirea sau agatarea echipamentului
muncitorilor.
60
 50. Se interzice demontarea cofrajelor, schelelor si esafoadelor prin tractiune inainte de
desfacrea tuturor legaturilor.
51. Demontarea cofrajelor, schelelor si esafoadelor se face numai dupa ce s-au luat toate
masurile de protectie necesare. Efectuarea operatiunilor de demonatare se face in ordinea inversa
celor de motare sau conform prevederilor proiectului de executie.
Se interzice demontarea prin daramare, precum si depozitarea pe podinele de lucru a materialelor
provenite din demontare.
Toate elementele componente demontate se vor cobori pe masura demontarii lor, prin mijloace
mecanizate sau cu ajutorul franghiilor si scripetiilor. Nu este permisa aruncarea de la inaltime a
elementelor.
52. Se interzice, la orice lucrare la inaltime, monatrea si demontarea cofrajelor, schelelor si
esafoadelor in cazul cand conditiile meteorologoce sunt nefavorabile, pe intuneric sau cand locurile
de munca nu sunt iluminate.
53. Accesul personalului in groapa cu var este interzis. Gropile de var vor fi imprejmuite cu
balustrade de protectie. Scoaterea varului din groapa se va efectua mecanizat sau manual. In cazul
scoaterii manuale se utilizeaza scara si podina amenajata in acest scop.
54. In timpul executarii lucrarilor de zidarie sub nivelul solului sau a fundatilor de piatra, se
va controla rezistanta sprijinirilor peretilor sapaturii, luandu-se masuri ori de date ori se constata
deteriorari ale acestora.
55. La executarea fundatiilor din piatra, se va evita caderea bolovanilor. Coborarea materialelor
necesare executarii zidariilor subterane (fundatia), se va face mecanizat sau folosindu-se jgheaburi
si planuri inclinate. Spatiile dintre sapaturi si fundatia zidului se vor umple cu pamant si se vor bate
cu maiul pe masura executarii zidariei, spre a nu provoca daramarea zidariei.
56. Se interzice evacuarea molozului si a deseurilor de materiale prin aruncare din interiorul
lucrarii in constructie.
57. Pe masura cresterii inaltimii zidariei, se vor realiza podine provizorii de lucru. Accesul pe
podinele de lucru se face numai pe scari.
58. La zidurile in care sunt inglobate conducte de apa, gaze sau instalatii electrice se vor
studia planurile de amplasare a conductelor de alimentare cu apa, gaze, temoficare, a cablurilor
electrice si de telecomunicatii, etc. si se vor lua masuri pentru intreruperea legaturilor de alimentare,
fara a le deteriora sau a influenta alimentarea altor cladiri.
59. Executarea zidariei exterioare de pe schelele interioare se va face dupa ce in prealabil
s-a montat spre exterior o copertina de protectie cu latimea de 1,5 m si panta spre zid. Pe aceasta
copertina este interzisa circulatia lucratorilor sau depozitarea materialelor si sculelor.
60. Este interzisa circulatia pe ziduri.
61. Inaintea executarii corniselor se vor monta dispozitivele de sustinere si fixare provizorie
a cornisei; acestea se vor demonta numai dupa executarea tencuielilor si a invelitorilor. La cornise,
zidaria care depaseste planul zidului cu peste 30 cm, se va executa numai de pe schele.
62. In cazul utilizarii pentru ridicarea materialelor a unor dispozitive si mecanisme de mica
mecanizare, se vor respecta normele de protectie a muncii pentru lucrul pe schele si la inaltime.
63. In cazul producerii in timpul lucrului a unor defectiuni ale utilajelor, la conductele de
transport al mortarului, cat si in cazul formarii de dopuri de mortar in sistemul de transport, se va opri
lucrul imediat.
Se interzice orice interventie in timpul functionarii utilajelor. Interventiile respective se vor efectua
numai dupa oprirea utilajelor, de catre personal calificat si instruit pentru aceste operatiuni.
64. Inainte de inceperea lucrarilor de reparatii la invelitori, se va verifica daca constructiile
sunt prevazute cu scari de acces corespunzatoare, ancorate de constructie si se verifica siguranta
acestora.
61
 65. Inaintea inceperii lucrarilor de reparatii, conducatorul lucrarilor va verifica rezistenta
asterelei si sarpantei, urmarind ca elementele componente ale sarpantei sa nu prezinte deformatii
sau deteriorari. In cazul constatarii unor deficiente, se vor lua masurilor de remediere a acestora.
Se interzice depozitarea si manipularea materialelor direct pe astereala. Se vor amenaja platforme
speciale pentru depozitare.
66. Topirea bitumului se va realiza numai in utilaj construite in acest scop (topitoare de
bitum, cazane, masini de topit). Amplasarea utilajelor de topit bitum se va face la cel putin 50 m de
constructiile de lemn sau depozite.
Locul unde se efectueaza topirea bitumului, va fi ingradit cu indicatoare de avertizare sau
interdictie.
Se interzice amplasarea utilajelor de topit bitum in locuri unde exista posibilitatea degajarii
vaporilor de substante inflamabile sau combustibile.
In apropierea cazanului de topit bitum, se va amenaja un panou prevazut cu mijloace necesare
pentru stingerea incendiilor. Se vor respecta prevederile din normele specifice de protectie a muncii
pentru lucrari de izolatii termice, hidrofuge si protectii anticorosive.
62. Transportul bitumului se va realiza in vase inchise, cu continutul pana la ¾ din capacitate.
Vasele cu care se transporta bitumul pe acoperis vor fi asezate pe o platforma special executata
care tine seama de panta acoperisului. De asemenea, trebuie luate masuri ca bitumul fierbinte sa
nu curga de pe acoperis.
67. Reparatiile la jgheaburi, sorturi, burlane si pazii se vor face pe schela exterioara, ancorata
de partile solide ale constructiei.
68. Repararea invelitorilor din tigle, olane, placi de azbociment cat si monatarea caciulilor
deasupra cosurilor de fum se vor efectua dupa amenajarea unei podine de lucru sau schele.
69. Se interzice aruncarea oricaror materiale sau scule de pe acoperis. Zilnic, dupa terminarea
lucrului se va curata acoperisul.
70. Pe timp nefavorabil (ploaie, ceata, polei sau ninsoare) se interzice efectuarea lucrarilor
de reparatii la acoperis.
71. La lucrarile cu bitum fierbinte nu este admis personal cu boli de piele, boli respiratorii,
conjunctivite, afectiuni gastrointenstinale, precum si femei care alapteaza.
72. Repararea tencuielilor interioare pe suprafete intinse se va executa de pe schele
rezistente cu podine continui; se admite a se lucra pe scari duble numai la mici reparatii(de exemplu
astupari goluri, treceri conducte). Este interzisa folosirea improvizatiilor in realizarea sau sprijinirea
podinelor.
73. Lucrarile de finisaj la exterior se vor executa de pe schele. Se interzice executarea
lucrarilor simultan la doua niveluri aflate pe aceeasi verticala.
74. Dupa terminarea lucrului, se vor evacua de pe schele resturile de materiale si sculele.
75. La repararea pardoselilor se vor utiliza scule in buna stare de functionare. Pe timpul
repararii pardoselii, cablurile electrice care o traverseaza vor fi scoase de sub tensiune.
76. Lucrarile de zugraveli si vopsitorii interioare se vor executa de pe schele interioare sau de
pe scari duble; utilizarea scarilor simple este permisa la lucrari de pana la 3 m inaltime.
77. Fierberea uleiului de in in aer liber si transportul lui in vase deschise sunt interzise. Vasele
utilizate la transportul uleiului de in vor fi inchise si umplute la ¾ din capacitatea lor.
78. Lucrarile la care se folosesc substante inflamabile (de ex. Benzina, nitrolacuri, petrol etc.)
se vor executa de catre lucratorii calificati si instruiti pentru utilizarea acsetora.
79. Finisajul interior cu vopsele care degaja substante toxice se executa cu ferestrele
deschise sau asigurandu-se ventilatie. La aplicarea vopselei prin pulverizare, se va asigura ventilatia
corespunzatoare sau se vor dota lucratorii cu masti contra noxelor.
80. In incaperile unde se intrebuinteaza nitrolacuri, combustibili si alte substante care degaja
62
gaze inflamabile este interzisa flacara deschisa sau producerea de scantei.
81. In timpul arderii cu lampa de benzina a vopselei vechi, se va asigura o buna aerisire.
La depozitarea si indepartarea deseurilor rezultate in urma procesului tehnologic (de ex. Vopsele,
uleiuri, lacuri, solventi etc.) se vor respecta reglementarile in vigoare.
Lucratorii care utilizeaza substante toxice vor fi supusi controlului medical conform reglementarilor
Ministerului Sanatatii.
82. Camerele vopsite in ulei vor fi aerisite. Se interzice stationarea sau cazarea lucratorilor in
aceste incaperi minimum 24 ore dupa vopsire.
83. La executarea lucrarilor de zugraveli cu preparate pe baza de apa, conductorii electrici
aflati in incapere vor fi scosi de sub tensiune.
84. Taierea geamurilor se va face in spatiile destinate acestei operatiuni; deseurile se vor
colecta in lazi.
85. Montarea geamurilor la luminatoare se va face de pe o podina de lucru continua. Se
interzice accesul persoanelor sub locul de lucru.
86. Subzidirea fundatiilor sau a peretilor cladirilor existente, va fi executata dupa proiecte sau
fise tehnologice si sub supravegherea permanenta a conducatorului lucrarii.
87. In cazul in care in timpul executiei se constata deplasari sau deformari ale constructiei, se
vor lua masuri urgente pentru indepartarea lucratorilor din zona si adapostirea intr-un loc sigur.
88. Se interzice continuarea lucrarilor de subzidire atunci cand se constata deformari ale
terenului din zona respectiva.
89. Inainte de inceperea lucrarilor de demolare se va proceda la examinarea nu numai a a
obiectivelor de constructii propuse pentru demolare si a cladirilor din imediata vecinatate in scopul
obtinerii informatiilor necesare asupra rezistentei si stabilitatii acestora. Toate observatiile din inspectia
vizuala a cladirilor si uneori, dupa caz, din sondaje si incercari nedistructive, vor fi cuprinse intr-un
proces verbal pe baza caruia se alege metoda de lucru si se intocmeste proiectul de organizare a
lucrarilor de demolare a constructiilor. Lucrarile de demolare propriu-zise se vor executa conform
proiectelor avizate si aprobate.
85. Este interzis lucrul la ferastraiele circulare daca acestea nu sunt dotate cu dispozitive de
protectie, daca acestea sunt defecte si nu sunt corespnzatoare tipo- dimensiunilor masinii si sarcinii
de lucru.
86. Este interzis a se lucra la ferastraiele circulare daca dispozitivele de protectie nu
asigura:
- acoperirea partii active a panzei taietoare
- limitarea urmarilor fenomenului de recul
- oprirea patrunderii mainii lucratorului in zona de taiere a panzei
87. Este interzisa folosirea panzelor taietoare care prezinta crapaturi, fisuri, excentritati, sau
mai mult de doi dinti lipsa, si care sa nu fie consecutivi.
88. Este interzisa orice incercare de franare a panzei taietoare cu diverse obiecte sau cu
bucati de material lemnos.
89. Este interzis lucratorului sa stea, in pozitia de lucru sau in repaus, in planul panzei
taietoare. Pozitia trebuie sa fie in lateralul planului panzei taietoare si in fata acesteia.

63
 Modul 5 ORGANIZAREA RAŢIONALĂ A LOCURILOR DE MUNCĂ LA LUCRĂRILE
DE ÎNTREŢINERE-REPARAŢII-INVESTIŢII
ORGANIZAREA RAŢIONALĂ A LOCURILOR DE MUNCĂ LA LUCRĂRILE DE 2
ÎNTREŢINERE-REPARAŢII-INVESTIŢII

1. INTRODUCERE

Scopul pe care trebuie să şi-l propună conducătorul unui proces de producţie este de
a realiza o organizare raţională a locurilor de muncă din subordine.
CĂ Lucrarea îşi propune o grupare sistematică a principalelor elemente care concură la
realizarea unui loc de muncă organizat raţional, cu elemente concrete privind activităţile de
întreţinere, retehnologizare, realizare de lucrări noi.

Se tratează organizarea locului de muncă, atât ca o componentă a atribuţiilor conducătorilor

nemijlociţi ai proceselor de producţie (maiştri), cât şi ca o modalitate de creştere a
productivităţii muncii, deci de reducere a duratei realizării lucrărilor şi de sporire a
eficienţei economice a activităţilor .

Informaţiile cuprinse în lucrare se grupează în jurul a câtorva aspecte:

 definirea unui loc de muncă;
 identificarea elementelor componente ale acestuia;
 stabilirea factorilor de influenţă şi a măsurilor ce pot conduce la o organizare
raţională a lui.

Desigur, lucrarea se adresează cu prioritate maiştrilor, dar apreciem că elementele cuprinse

în ea sunt utile şi conducătorilor ierarhici ai acestora, inginerilor şi tehnicienilor din
execuţie sau proiectare (tehnologică).

Un conducător se poate afla în două tipuri de situaţii:

 când are sarcina să realizeze o lucrare cu caracter de noutate pentru formaţia sa şi
atunci el trebuie să proiecteze modul de organizare a execuţiei;
 când execută în mod curent unele tipuri de lucrări, şi atunci îşi propune să
îmbunătăţească organizarea existentă.
Ce obiective trebuie să aibă el în vedere ?
Acestea se pot defini astfel:
 să fie folosită în mod eficient forţa de muncă, deci să crească productivitatea acesteia;
 să fie folosite optim mijloacele de muncă, acest lucru reflectându-se direct în
reducerea costurilor producţiei;
 să facă munca mai confortabilă prin:
- reducerea efortului fizic;
- îmbunătăţirea condiţiilor de efectuare a acesteia;
- imprimarea unui caracter mai uman relaţiei om-muncă.
Acest din urmă obiectiv devine şi mai important pe măsură ce vârsta limită pentru
pensionare creşte şi se doreşte ca pe durata cât salariatul este în activitate să dovedească şi
capacitate fizică şi intelectuală în realizarea sarcinilor. În plus, adesea contractul colectiv de
muncă protejează salariaţii peste 50 ani (femei) sau 55 ani (bărbaţi) faţă de desfacerea
contractului de muncă.
 să gândească măsuri care sunt compatibile cu resursele unităţii, deci cu şanse de
aplicare.

O acţiune coordonată la nivelul filialelor, al secţiilor, pentru organizarea raţională a

locurilor de muncă, poate conduce, prin însumarea rezultatelor obţinute la nivelul fiecăreia,
la efecte semnificative pe ansamblu. Pentru aceasta, un rol deosebit îl au nu numai
MENTENANŢA SISTEMELOR INDUSTRIALE
64
ORGANIZAREA RAŢIONALĂ A LOCURILOR DE MUNCĂ LA LUCRĂRILE DE 3 ORGANIZA
ÎNTREŢINERE-REPARAŢII-INVESTIŢII ÎNTREŢINE

conducătorii proceselor de producţie, dar şi sugestiile, propunerile făcute de salariaţi (este o 3. ANALI
practică permanentă în întreprinderile japoneze).
3.1. Analiz
Un alt aspect, deloc neglijabil, este legat de evoluţia organizării sindicatelor care, dacă într-
o primă etapă au avut ca obiective prioritare problemele salariale, într-un viitor apropiat se 3.1.1. Anal
vor concentra şi pe alte probleme, printre care cerinţele adresate administraţiei referitoare Mijloacele
la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, la dotarea corespunzătoare pentru realizarea unei rol determ
munci eficiente. sudură, un

2. LOCUL DE MUNCĂ - DEFINIRE, ELEMENTE COMPONENTE Prezenţa a

locului de
Locul de muncă reprezintă o zonă (spaţiu, teritoriu) înzestrată cu tot ce este necesar stare de fun
(maşini, scule, materiale, piese etc.) pentru realizarea unei lucrări sau a unui complex de  Dotar
lucrări de către un executant individual sau colectiv (echipa). utilaje
lucrăr
Procesele de producţie sunt destul de diferite între ele ca scop (întreţinere, reparaţie, Analiz
retehnologizare, obiectiv nou), ca tehnologie (execuţie prin prelucrări mecanice, sudură, - natu
lăcătuşerie, etc) sau ca teritoriu de desfăşurare (pe o suprafaţă restrânsă - locul de muncă al - dot
strungarului, pe o zonă mai mare - reparaţia unui perete al cazanului sau revizia/reparaţia - vol
unei staţii de transformare, pe faze întinse - reparaţia unei linii electrice, execuţia unui baraj - cos
etc.) a
în
Cu toate aceste diferenţe şi particularităţi, fiecarui loc de muncă îi sunt specifice patru Desigu
elemente componente: finanţ
 mijloacele de muncă, compuse din totalitatea instrumentelor care se interpun între acţiun
om şi obiectul muncii; aceste mijloace pot fi de o complexitate mai mare (maşini cu dob
unelte, instalaţii de ridicat, maşini de transport etc.) sau mai redusă (scule universale,  Ampl
scule şi dispozitive specifice tehnologiei, aparate de măsurat şi control etc); - fo
 obiectele muncii, respectiv componenta asupra căreia se acţionează pentru a-i - ex
schimba forma, performanţele etc.; obiecte ale muncii pot fi: o bucată de material pe - as
care un strungar o transformă într-o piesă, un reductor căruia un lăcătuş îi înlocuieşte - de
piesele uzate, un complex de materiale - beton, oţel beton, confecţii metalice - care pe
pot fi transformate într-un baraj etc.; - sa
 forţa de muncă, cea care prin intermediul mijloacelor de muncă acţionează asupra ut
obiectelor muncii pentru a se atinge scopul propus într-un anumit loc de muncă; forţa fa
de muncă poate fi mai mult sau mai puţin calificată, compusă din unul sau mai mulţi lu
executanţi, de aceeaşi meserie sau cu meserii diferite;  Alime
 condiţiile generale de muncă, definite de acele caracteristici pe care le impune o fi şi c
bună desfăşurare a muncii (iluminat, temperatură, zgomot, prevenirea riscurilor de comp
accidente etc.). Alime
de ved
cantita
 Menţ
luarea
- sta
ne
- ex
şi
MENTENANŢA SISTEMELOR INDUSTRIALE

65
 3 ORGANIZAREA RAŢIONALĂ A LOCURILOR DE MUNCĂ LA LUCRĂRILE DE 4
ÎNTREŢINERE-REPARAŢII-INVESTIŢII

riaţi (este o 3. ANALIZA ELEMENTELOR COMPONENTE ALE LOCULUI DE MUNCĂ

3.1. Analiza mijloacelor de muncă

, dacă într-
apropiat se 3.1.1. Analiza mijloacelor de muncă de mare complexitate (mecanizare)
referitoare Mijloacele de muncă de mare complexitate sau, în unele situaţii, marea mecanizare au un
izarea unei rol determinant în procesele de producţie (de exemplu un strung, un transformator de
sudură, un pod rulant, o automacara etc.).

Prezenţa acestora la un loc de muncă presupune analiza următoarelor aspecte : dotarea

locului de muncă, amplasarea utilajelor, alimentarea cu energie, menţinerea utilajelor în
te necesar stare de funcţiune, stabilirea traseelor de deplasare,calitatea utilajelor.
complex de  Dotarea locului de muncă. Un nivel de productivitate sporit presupune şi o dotare cu
utilaje performante (pentru producţie) sau o mecanizare complexă (pentru reparaţii,
lucrări noi etc.).
reparaţie, Analiza dotării trebuie facută ţinând seama de:
ce, sudură, - natura operaţiilor de executat la locul de muncă;
e muncă al - dotarea existentă şi posibilitatile de suplimentare (ca număr, tip, performanţe);
ia/reparaţia - volumul lucrărilor de realizat (frecvenţa utilizării, gradul de încărcare etc.);
unui baraj - costurile pe care le presupune o înlocuire a dotării actuale sau o completare a
acesteia, sub aspectul investiţiei iniţiale şi al costurilor de exploatare şi
întreţinere.
ifice patru Desigur, valorile maşinilor, instalaţiilor sunt astăzi semnificative, iar resursele de
finanţare limitate; cu toate acestea, calculele economice pot demonstra oportunitatea
erpun între acţiunilor (înlocuire, completare chiar în condiţiile obţinerii de surse prin creditare şi
re (maşini cu dobânzi mari.
universale,  Amplasarea utilajelor. Analiza trebuie să se refere la:
- folosirea economică a suprafeţei atelierelor, terenului etc.;
pentru a-i - existenta spaţiilor pentru efectuarea întreţinerii şi reparaţiilor;
material pe - asigurarea spaţiilor impuse de securitatea muncii, norme ISCIR etc.;
înlocuieşte - desfăşurarea comodă şi fără riscuri a procesului de producţie (de ex.: vizibilitate
alice - care pentru cei care le manevrează, sisteme de comunicaţii etc.);
- satisfacerea întregii zone a locului de muncă unde procesul tehnologic impune
ază asupra utilizarea lor (de ex.: nu este permisă amplasarea unor instalaţii de ridicat dezaxate
uncă; forţa faţă de utilajele ce ar trebui manevrate sau a căror deplasare nu satisface execuţia
mai mulţi lucrărilor în punctele extreme).
 Alimentarea cu energie. Sursele frecvente de energie sunt de natură electrică, dar pot
impune o fi şi combustibili (pentru mijloace de transport, automacarale, buldozere etc.) sau aer
scurilor de comprimat (pentru lucrări sub apă, în subteran etc.).
Alimentarea cu energie presupune asigurarea unei surse corespunzatoare atât din punct
de vedere calitativ (tensiune, tip de combustibil, presiune a aerului comprimat) cat şi
cantitativ (putere, masă, debit).
 Menţinerea utilajelor în stare de funcţiune. Dotarea existentă sau de viitor impune
luarea măsurilor adecvate de mentenanţă:
- stabilirea operaţiilor de întreţinere, a personalului executant şi a materialelor
necesare;
- existenţa formaţiilor pentru realizarea reviziilor tehnice, a reparaţiilor planificate
şi a celor accidentale;
DUSTRIALE MENTENANŢA SISTEMELOR INDUSTRIALE

66
ORGANIZAREA RAŢIONALĂ A LOCURILOR DE MUNCĂ LA LUCRĂRILE DE 5 ORGANIZA
ÎNTREŢINERE-REPARAŢII-INVESTIŢII ÎNTREŢINE

- un sistem de coordonare a activităţilor între cei care utilizează mijloacele şi cei - id

care le întreţin sau le repară (planificarea reviziilor, a reparaţiilor, emiterea di
comenzilor, stabilirea imobilizărilor şi a cheltuielilor etc.). de
 Stabilirea traseelor de deplasare. Aceasta se referă la utilajele deplasabile pe drumuri  aduce
de acces (mijloace de transport, automacarale, electrocare, motostivuitoare etc.). - st
Analiza vizeaza alegerea traseelor nepericuloase şi mai scurte (economice), a locurilor - fo
de parcare, de alimentare cu carburanţi etc. - or
 Calitatea utilajelor. Aceasta poate fi privită din mai multe puncte de vedere: m
- al asigurării unei anumite disponibilităţi (opriri planificate sau accidentale în  degaj
anumite limite); atelier
- al asigurării unui climat ergonomic pentru personalul ce deserveşte utilajul sau materi
maşina, dar şi pentru cel care se află în zona de lucru (nivel de noxe, zgomot etc.).
3.3. Analiz
3.1.2. Analiza mijloacelor de muncă de mică mecanizare
Forţa de
Fiecărei meserii şi fiecărui gen de lucrare îi sunt specifice anumite scule, dispozitive, executanţil
aparate (numite adesea şi mijloace de mică mecanizare). Analiza acestora la un loc de  numă
muncă se referă la: înzestrarea cu scule, dispozitive şi aparate, depozitarea sculelor, partici
concepţia şi construcţia sculelor /dispozitivelor. consum
 Înzestrarea cu scule, dispozitive, aparate. Acesta este un element esenţial al analizei, de luc
deoarece practica demonstrează numeroase abateri de la o dotare corespunzătoare  nivelu
pentru operaţiile de executat (lipsa de scule/dispozitive şi aplicarea de metode de de rea
lucru improvizate, dotare uzată moral sau fizic). calific
Analiza dotarii trebuie să ţină seama de lucrările de executat şi de frecvenţa lor salaria
(ultimul aspect influenţează numărul de scule de acelaşi tip).  capac
Trebuie analizate şi aspectele conexe: sursele de alimentare cu energie (electrică, impus
pneumatică, combustibil) şi sistemul de întreţinere şi reparaţie. vedere
 Depozitarea sculelor. Situaţiile sunt diverse: scule păstrate de fiecare salariat, scule în spa
comune echipelor, scule păstrate şi distribuite de magazii ale secţiilor. O problemă Preciz
comună este legată de securitatea sculelor (multiplele utilizări şi în afara unităţii fac period
posibilă înstrăinarea lor). Este necesară asigurarea unor condiţii materiale specifice de  stabil
depozitare. derivă
 Concepţia şi construcţia sculelor/dispozitivelor. Analiza trebuie să conducă la Preciz
concluzii clare privind utilizarea lejeră a lor şi în condiţii lipsite de riscuri de ştie ce
accidente . echipe
 metod
3.2. Analiza obiectelor muncii tehnic
munci
În activităţile de reparaţii mai ales, în centralele electrice, dar şi pentru lucrările de
 a
investiţii, volumul de obiecte ale muncii este semnificativ. Asigurarea lor la locul de
lu
muncă pentru procesul de producţie comportă un consum mare de timp pentru manipulări,
de
precum şi existenţa mijloacelor de mecanizare pentru ridicat şi transportat.
-
-
Analiza se referă la câteva aspecte:
-
 aprovizionarea corespunzătoare a locului de muncă, ce presupune:  a
- determinarea specificaţiei de sortimente necesare lucrărilor; tim
- stabilirea cantităţilor pentru fiecare sortiment; -
MENTENANŢA SISTEMELOR INDUSTRIALE

67
 5 ORGANIZAREA RAŢIONALĂ A LOCURILOR DE MUNCĂ LA LUCRĂRILE DE 6
ÎNTREŢINERE-REPARAŢII-INVESTIŢII

cele şi cei - identificarea momentelor de aprovizionare (pentru lucrările cu durată mai mare),
, emiterea din considerente economice (blocarea unor fonduri cât mai reduse) şi de
depozitare;
pe drumuri  aducerea şi depozitarea la locul de muncă, analiză care se referă la:
oare etc.). - stabilirea mijloacelor de ridicare şi transport;
a locurilor - folosirea de accesorii: palete, containere etc.;
- organizarea depozitării la locul de muncă (folosirea raţională a spaţiilor, număr
: minim de manipulări etc.);
dentale în  degajarea locului de muncă, respectiv evacuarea produselor realizate (în cazul
atelierelor de confecţii, reparaţii de subansambluri) şi a deşeurilor (piese uzate, alte
tilajul sau materiale).
omot etc.).
3.3. Analiza forţei de muncă

Forţa de muncă trebuie privită ca totalitatea capacităţilor fizice şi intelectuale ale

ispozitive, executanţilor. Analiza include următoarele aspecte:
un loc de  numărul de lucrători şi structura pe meserii (pentru locurile de muncă ce implică
a sculelor, participarea mai multor executanţi, a unei echipe); ele se determină pe baza
consumului de muncă normat, a duratei impuse pentru realizarea lucrării, a spaţiului
al analizei, de lucru, a procedeelor tehnologice folosite şi a succesiunii acestora;
punzătoare  nivelul de calificare al executanţilor, care trebuie corelat cu complexitatea lucrărilor
metode de de realizat; pentru a satisface acest deziderat este necesară o apreciere a nivelului de
calificare impus de lucrare şi o caracterizare a lucrărilor pe care le poate executa un
cvenţa lor salariat încadrat într-o meserie şi aflat la un nivel de salarizare;
 capacitatea fizică şi psihică de muncă; trebuie realizată o corelare între efortul fizic
(electrică, impus de lucrare şi capacităţile fizice ale executanţilor; totodată trebuie avute în
vedere unele particularităţi psihice impuse de anumite lucrări (execuţie la înalţime sau
ariat, scule în spaţii înguste, grad mare de periculozitate etc.);
problemă Precizare. Pentru multe locuri de muncă se impune, pe lângă controlul medical
unităţii fac periodic, şi testarea psihologjcă.
pecifice de  stabilirea sarcinilor de lucru pentru fiecare executant; sarcinile fiecărui executant
derivă dintr-o fişă tehnologică sau, mai nou, dintr-o procedură operaţională.
onducă la Precizare. Pentru folosirea raţională a timpului de lucru, fiecare executant trebuie să
riscuri de ştie ce are de realizat în strânsă coordonare cu acţiunile celorlalţi componenţi ai
echipei.
 metoda de muncă practicată; pentru îmbunătăţirea metodei de muncă se utilizează
tehnicile puse la dispoziţie de studiul metodelor de muncă (componentă a studiului
muncii); printre acestea menţionăm:
ucrările de
 analiza detaliată a procesului de producţie, care implică descompunerea unei
a locul de
lucrări în faze: de transformare, de transport, de control, de aşteptare, de
manipulări,
depozitare; prin interpretarea critică a situaţiei existente pot rezulta:
- reducerea unor faze de transport;
- eliminarea unor aşteptări;
- cumularea unor operaţii la transformare;
 analiza executantului colectiv (echipa), metodă prin care, printr-o înregistrare în
timp a activităţilor fiecărui executant, se pot trage concluzii privind:
- gradul de ocupare (folosirea fondului de timp) pentru fiecare executant;
DUSTRIALE MENTENANŢA SISTEMELOR INDUSTRIALE

68
ORGANIZAREA RAŢIONALĂ A LOCURILOR DE MUNCĂ LA LUCRĂRILE DE 7 ORGANIZAR
ÎNTREŢINERE-REPARAŢII-INVESTIŢII ÎNTREŢINE

- diferenţele de încărcare între executanţi; mecan

- intervalele de timp nefolosite; sau un
depistând cauzele care duc la o utilizare necorespunzătoare a fondului de timp, se  de or
pot stabili măsuri în consecinţă; dotări
 analiza sistemului executant - maşină, când în procesul de producţie există acest  de or
cuplu (de exemplu: strungar - strung; maşinist - buldozer etc.); această analiză dă mare,
informaţii cu privire la stagnările din procesul de producţie şi la cauzele lor de mu
(defecţiuni ale maşinii, intervenţie greoaie pentru remediere, nepregătirea sculelor munc
dispozitivelor de către executant etc.).
4.2. Cunoa
3.4. Analiza condiţiilor generale de muncă
Pentru locu
Imaginea locului de muncă trebuie completată şi cu acele condiţii de ordin general care pot maistrul) p
conduce la realizarea lucrărilor (pentru care elementele expuse mai înainte sunt rezolvate)
cu o productivitate mai bună sau mai slabă. Aceste condiţii generale se referă la: Ca modalit
 factori de ambianţă fizică: iluminat, microclimat (temperatură, umiditate etc.), - sc
zgomot, factori meteorologici etc.; din analiza acestor factori rezultă măsuri ca: - gr
îmbunătăţirea iluminatului local, echipament de protecţie deosebit etc. ; - gr
 factori de ambianţă psihică: colorit, muzică, climat de muncă; dacă pentru tipul de - gr
activitate în care se desfăşoară coloritul şi muzica nu sunt de luat în discuţie, în
schimb analizei relaţiilor de muncă dintre executanţi şi dintre aceştia şi şefi merită să i 4.3. Analiz
se acorde atenţie;
 factori igienico-sanitari: condiţiile pentru schimbarea ţinutei (strada-lucru), pentru Această eta
servirea mesei, pentru igiena corporală, grupuri sanitare etc.; prezintă de
 factori de risc: analiza riscurilor ce pot aparea la executarea lucrărilor specifice
Pentru a uş
locului de muncă trebuie să conducă la măsurile necesare pentru a preîntâmpina
vezi anexa)
posibilele accidente de muncă: măsuri de natură organizatorică (de ex. întocmirea
documentelor şi respectarea riguroasă a regulilor pentru admiterea la lucru în
Se recoma
instalaţii), de natură tehnică (de ex. folosirea dispozitivelor de scurtcircuit), de natură
presupune
educaţională (de ex. instruirea salariaţilor înainte de a începe lucrarea).
executantu
4. ETAPELE RAŢIONALIZĂRII ORGANIZĂRII LOCULUI DE MUNCĂ
Metoda se
amintite.
Fiecare conducător are în subordine mai multe locuri de muncă, a căror organizare pune
probleme diferite (unele comportă volum mare de muncă, altele presupun condiţii grele,
Întrebările
riscuri de accidente etc.)
Întrebările
În acţiunea sa de raţionalizare a organizării locurilor de muncă pe care le conduce se
sunt: de ce
impune parcurgerea mai multor etape.
acest mod?
? se poate f
4.1. Selectarea locului de muncă supus raţionalizării
Concluziile
În cadrul unei secţii (şantier), a unui atelier (lot) există o multitudine de locuri de muncă.
schimbarea
Într-un program de raţionalizare a organizării lor trebuie stabilită a ordine a priorităţilor.
Pentru aceasta se pot lua în consideraţie următoarele criterii:
Analiza cri
 de ordin economic: locuri de muncă ce pot genera ştrangulări într-un flux al viitor (dotă
producţiei, locuri de muncă unde este necesar consum mare de manoperă (slab

MENTENANŢA SISTEMELOR INDUSTRIALE

69
 7 ORGANIZAREA RAŢIONALĂ A LOCURILOR DE MUNCĂ LA LUCRĂRILE DE 8
ÎNTREŢINERE-REPARAŢII-INVESTIŢII

mecanizate), locuri de muncă cu întreruperi frecvente ale muncii (slaba organizare)

sau unde se aplică metode vechi de muncă;
de timp, se  de ordin tehnic: locuri de muncă la care au survenit schimbări ale tehnologiei şi
dotării;
există acest  de ordin social: locuri de muncă unde condiţiile sunt deosebit de grele (efort fizic
analiză dă mare, microclimat special etc.), locuri de muncă unde se produc frecvente accidente
cauzele lor de muncă, cu fluctuaţie mare de personal sau acolo unde nu se îndeplinesc normele de
ea sculelor muncă (de acord sau regie).

4.2. Cunoaşterea organizării existente

Pentru locul de muncă supus raţionalizării, şeful ierarhic al acelui loc de muncă (de ex.
ral care pot maistrul) prezintă în detaliu elementele componente ale acestuia (vezi cap.3).
rezolvate)
Ca modalităţi de prezentare se folosesc:
itate etc.), - schiţa de amplasare a diferitelor elemente;
măsuri ca: - graficul detaliat al procesului de produţie;
- graficul executantului (individual, colectiv, executant - maşină);
ru tipul de - grafice de circulaţie (a materialelor, a executanţilor) etc.
discuţie, în
merită să i 4.3. Analiza critică a organizării existente

ru), pentru Această etapă constă în depistarea acelor componente ale locului de muncă analizat care
prezintă deficienţe.
r specifice
Pentru a uşura munca celui care face analiza, se poate folosi o listă de control ("checklist" -
eîntâmpina
vezi anexa).
întocmirea
a lucru în
Se recomandă totodată şi folosirea pentru analiză a metodei interogative. Metoda
, de natură
presupune analiza, pentru orice lucrare, a celor cinci componente: obiectul lucrării,
executantul, locul, momentul şi modul în care se execută.
Ă
Metoda se bazează pe trei seturi de întrebări care se referă la cele cinci componente
amintite.
izare pune
ndiţii grele,
Întrebările vizează constatarea, analiza criticăa şi îmbunătăţirile ce se pot aduce.

Întrebările de constatare sunt urmatoarele: ce? cine? unde? când? cum?, cele de analiză
conduce se
sunt: de ce? de ce acest executant? de ce în acest loc? de ce în acest moment? de ce în
acest mod?, cele de îmbunătăţire sunt: se poate face şi altceva? poate fi făcut de altcineva
? se poate face în alt loc? în ce moment ? sau în alt mod?

Concluziile analizei se pot referi la: eliminarea operaţiei sau combinarea ei cu altă operaţie,
de muncă.
schimbarea executantului, a locului, momentului şi a modului de execuţie.
riorităţilor.
Analiza critică trebuie să se finalizeze cu un pachet de măsuri, cu aplicare imediată sau de
un flux al viitor (dotări, documentaţii etc.).
operă (slab

DUSTRIALE MENTENANŢA SISTEMELOR INDUSTRIALE

70
ORGANIZAREA RAŢIONALĂ A LOCURILOR DE MUNCĂ LA LUCRĂRILE DE 9 ORGANIZA
ÎNTREŢINERE-REPARAŢII-INVESTIŢII ÎNTREŢINE

4.4. Proiectarea şi aplicarea noii organizări

Integrarea măsurilor de îmbunătăţire în organizarea existentă va conduce la derularea

operaţiilor (lucrărilor) într-o nouă variantă, care se pune în practică imediat sau eşalonat şi
care trebuie însuşită de executanţi. Noutatea se poate referi la aspecte variate ca:
schimbarea numărului şi structurii executanţilor (ca meserie şi nivel de calificare) Nr.
modificarea dotării, a metodei de lucru, a ordinii operaţiilor, a repartizării sarcinilor pe crt.
membrii echipei, a executării prealabile a unor operaţii (confecţionarea unor componente
etc.), modificarea spaţiilor de depozitare, a traseelor de mişcare etc.
0
Observaţie. După definirea noii organizări, inclusiv a unor corecţii rezultate din practică, 1.MIJ
se impune şi a nouă măsurare a consumului de muncă.
1. Opera
BIBLlOGRAFIE 2. Dotar
de pro
1. Ministerul Muncii - Studiul muncii, vol.I-VIII. Ed.Tehnică,1973 3. Numă
2. Cârlan, M. - Studiul muncii(broşura CFP - simbol Nt 1-1) 4. Care
şi car
Costu
5. accep
Ampl
6. proce
Ampl
7. întreţ
În caz
8. trasee
Exist
9. utilaje
Alime
10. Sunt
11. Privin
12. - sunt
- sunt
- care
Exist
13. sculel
Exist
14. scule/
Este a
15. termi
Pentr
16. care d
Scule
17. fără r
Scule
18. como

MENTENANŢA SISTEMELOR INDUSTRIALE

71
 9 ORGANIZAREA RAŢIONALĂ A LOCURILOR DE MUNCĂ LA LUCRĂRILE DE 10
ÎNTREŢINERE-REPARAŢII-INVESTIŢII

Lista de control Anexa

(CHECKLIST)
a derularea pentru aprecierea organizării unui loc de muncă
eşalonat şi
variate ca:
calificare) Nr. Intrebarea Constatarea Propuneri de
arcinilor pe crt. îmbunătăţire
omponente da nu nu este
cazul
0 1 2 3 4 5
in practică, 1.MIJLOACE DE MUNCĂ

1. Operaţiile sunt suficient mecanizate?

2. Dotarea existentă are performanţele impuse
de procesul tehnologic?
3. Numărul de utilaje satisface necesităţile?
4. Care este gradul de folosire a dotării existente
şi care sunt cauzele utilizării incomplete?
Costurile determinate de dotare sunt
5. acceptabile?
Amplasarea utilajelor satisface cerinţele
6. procesului de producţie?
Amplasarea utilajelor creează dificultăţi de
7. întreţinere, reparaţii?
În cazul unor mijloace de transportat/ridicat,
8. traseele de mişcare sunt cele mai economice?
Există un sistem de întreţinere şi reparaţie a
9. utilajelor?
Alimentarea cu energie este mulţumitoare?
10. Sunt uzate fizic sau moral?
11. Privind dotarea cu scule-dispozitive:
12. - sunt prevăzute de tehnologie?
- sunt asigurate conform prevederilor?
- care sunt improvizaţiile ce se fac?
Există un sistem de întreţinere şi reparare a
13. sculelor şi dispozitivelor?
Exista surse de alimentare cu energie pentru
14. scule/dispozitive?
Este asigurată depozitarea sculelor la
15. terminarea programului de muncă?
Pentru dispozitivele unicat există o persoană
16. care decide distribuirea?
Sculele pe care le utilizaţi oferă o utilizare
17. fără riscuri de accidente?
Sculele pe care le utilizaţi oferă utilizatorilor
18. comoditate în manipulare, acţionare?

DUSTRIALE MENTENANŢA SISTEMELOR INDUSTRIALE

72
ORGANIZAREA RAŢIONALĂ A LOCURILOR DE MUNCĂ LA LUCRĂRILE DE 11 ORGANIZA
ÎNTREŢINERE-REPARAŢII-INVESTIŢII ÎNTREŢINE

0 1 2 3 4 5 0
19. Există o normare a duratei de utilizare a 35. Se po
sculelor? Este posibilă încadrarea în această - în co
durată? - în lo
- în m
2. OBIECTELE MUNCII
36. Neuti
20. Asigurarea locului de muncă cu materiale, dator
piese se face: - indi
- la începutul lucrării? - lipse
- eşalonat? - neco
- fără nici o ordine? - defe
21. Cât timp se pierde (procentual) din lipsa de 37. Norm
materiale? munc
22. Există formaţii specializate care asigură
aducerea materialelor la locul de muncă? 4. CO
23. Sunt condiţii de depozitare a materialelor la MUN
locul de muncă?
24. Care este nivelul de mecanizare în activitatea 38. Sunt
de manipulare a materialelor? de mu
25. Sunt folosite accesorii, precum containere, 39. Se as
palete? condi
26. Se fac manipulări repetate, nejustificate 40. Sunt
pentru materiale? dimin
27. Este organizată depozitarea şi sortarea 41. Sunt
deşeurilor? pentr
42. Sunt
3. FORŢA DE MUNCĂ mese
43. Relaţ
28. Numărul şi structura pe meserii sunt judicios coope
stabilite? 44. Dar r
29. Este corelată complexitatea lucrărilor cu forma
nivelul de calificare al executanţilor? comp
30. Cum se face această corelare când pentru o 45. Se cu
meserie există 3-5 categorii de lucrători pot tr
(complexitate) şi pentru fiecare sunt 7- 13 46. Pentr
clase de salarizare? sunt l
31. Cum se realizează compatibilitatea între - de n
soliciările fizice cerute de lucrare şi starea - de n
fizică şi de sănătate a executanţilor? - de n
32. Există lucrări speciale care necesită o testare 47. Accid
psihologică a executanţilor? - exec
33. Ştie fiecare executant (în cazul unei echipe) - şefil
ce are de făcut? - uno
34. Se coordonează satisfăcător intervenţiile ale ut
componenţilor echipei?

MENTENANŢA SISTEMELOR INDUSTRIALE

73
LE DE 11 ORGANIZAREA RAŢIONALĂ A LOCURILOR DE MUNCĂ LA LUCRĂRILE DE 12
ÎNTREŢINERE-REPARAŢII-INVESTIŢII

4 5 0 1 2 3 4 5
35. Se pot face schimbări:
- în conţinutul operaţiilor?
- în locul şi momentul execuţiei?
- în modul de execuţie?

36. Neutilizarea completă a fondului de timp este

datorată:
- indisciplinei executanţilor?
- lipsei materialelor, sculelor?
- necorelării cu alte formaţii?
- defectării mijloacelor de muncă?
37. Normele de muncă reflectă consumul real de
muncă?

4. CONDIŢIILE GENERALE DE
MUNCĂ

38. Sunt asigurate condiţiile de iluminat la locul

de muncă?
39. Se asigură echipamentul de protecţie adecvat
condiţiilor de lucru?
40. Sunt noxe la locul de muncă şi mijloace de
diminuare a lor?
41. Sunt condiţii de igienă legate de pregătirea
pentru masă, pentru lucru/stradă?
42. Sunt mulţumitoare condiţiile pentru servirea
mesei?
43. Relaţiile dintre membrii echipei sunt de
cooperare, colegiale?
44. Dar relaţiile dintre echipa şi şefi sau alte
formaţii (de exploatare sau cu alte meserii
complementare)?
45. Se cunosc riscurile locului de muncă ce se
pot transforma în accidente de munca?
46. Pentru a nu avea loc accidente de muncă,
sunt luate toate măsurile:
- de natură organizatorică?
- de natură tehnică?
- de natură educatională (instruire)?
47. Accidentele produse se pot pune în seama:
- executanţilor?
- şefilor?
- unor defecte ascunse ale materialelor sau
ale utilajelor?

STEMELOR INDUSTRIALE MENTENANŢA SISTEMELOR INDUSTRIALE

74
 Modul 6 Hotararea de Guvern nr. 1091 din 16 august 2006
privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca

Hotararea nr. 1091 din 16/08/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr.

739 din 30/08/2006

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. - Prezenta hotarare stabileste cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul
de munca, asa cum este definit la art. 4.
Art. 2. - Prevederile prezentei hotarari nu se aplica:
a) mijloacelor de transport utilizate in afara intreprinderii si/sau unitatii sau locurilor de
munca din interiorul mijloacelor de transport;
b) santierelor temporare sau mobile;
c) industriilor extractive;
d) vaselor de pescuit;
e) campurilor, padurilor si altor terenuri care apartin unei intreprinderi agricole sau forestiere,
dar sunt situate in afara ariei cladirilor intreprinderii.
Art. 3. - Prevederile Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 se aplica in totalitate
domeniului prevazut la art. 1, fara a aduce atingere prevederilor mai restrictive si/sau specifice din
prezenta hotarare.
Art. 4. - In sensul prezentei hotarari, prin loc de munca se intelege locul destinat sa cuprinda
posturi de lucru, situat in cladirile intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii
si/sau a unitatii la care lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii.
Art. 5. - Se considera ca un lucrator lucreaza in conditii de izolare atunci cand nu are
contactvizual si comunicare verbala directa cu alti lucratori, in cele mai multe cazuri pentru o perioada
de timp mai mare de o ora, si cand nu este posibil sa i se acorde ajutor imediat in caz de accident
sau cand se afla intr-o situatie critica.
Art. 6. - Locurile de munca utilizate pentru prima data dupa data intrarii in vigoare a prezentei
hotarari trebuie sa indeplineasca cerintele minime de securitate si sanatate prevazute in anexa nr. 1.
Art. 7. - Locurile de munca aflate deja in folosinta inainte de data intrarii in vigoare a prezentei
hotarari trebuie sa indeplineasca cerintele minime de securitate si sanatate prevazute in anexa nr. 2.

CAPITOLUL II
Obligatii generale
Art. 8. - In scopul asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor, angajatorul trebuie sa ia toate
masurile ca:
a) sa fie pastrate in permanenta libere caile de acces ce conduc spre iesirile de urgenta si
iesirile propriu-zise;
b) sa fie realizata intretinerea tehnica a locului de munca si a echipamentelor si dispozitivelor,
in special a celor mentionate in anexele nr. 1 si 2, iar orice neconformitati constatate si susceptibile
de a afecta securitatea si sanatatea lucratorilor sa fie corectate cat mai curand posibil;
c) sa fie curatate cu regularitate, pentru a se asigura un nivel de igiena corespunzator locului
de munca, echipamentele si dispozitivele, in special cele mentionate la pct. 6 din anexa nr. 1 si la
pct. 6 din anexa nr. 2;
d) sa fie cu regularitate intretinute si verificate echipamentele si dispozitivele de securitate
destinate prevenirii sau eliminarii pericolelor, in special cele prevazute in anexele nr. 1 si 2.

75
 Art. 9. - Atunci cand locurile de munca sufera modificari, extinderi si/sau transformari dupa
data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, angajatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru
a se asigura ca aceste modificari, extinderi si/sau transformari sunt in concordanta cu cerintele
minime corespunzatoare prevazute in anexa nr. 1.

CAPITOLUL III
Informarea, consultarea si participarea lucratorilor
Art. 10. - Fara a aduce atingere prevederilor art. 16 si 17 din Legea nr. 319/2006, referitoare
la informarea lucratorilor, lucratorii si/sau reprezentantii acestora trebuie sa fie informati cu privire la
toate masurile ce trebuie luate in domeniul securitatii si sanatatii la locul de munca.
Art. 11. - Personalul care lucreaza in conditii de izolare trebuie sa fie informat cu privire la:
a) manevrarea echipamentului de munca, starea acestuia (fiabilitate si accesibilitate);
b) riscurile de accidentare si modul de actiune in caz de aparitie a acestora;
c) comportamentul adecvat in cazul producerii unei avarii sau al aparitiei unei situatii critice;
d) utilizarea echipamentului individual de protectie;
e) primul ajutor;
f) utilizarea sistemului de supraveghere si de legatura cu exteriorul.
Art. 12. - Consultarea si participarea lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora cu privire
la problemele la care se face referire in prezenta hotarare trebuie sa se desfasoare in conformitate
cu prevederile art. 18 si 19 din Legea nr. 319/2006.

CAPITOLUL IV
Sanctiuni
Art. 13. - Incalcarea prevederilor prezentei hotarari atrage raspunderea contraventionala,
civila sau penala, potrivit Legii nr. 319/2006.
Art. 14. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se face de catre inspectorii de
munca din cadrul Inspectiei Muncii si de catre inspectorii de sanatate publica din cadrul
Ministerului Sanatatii Publice.

CAPITOLUL V
Dispozitii finale
Art. 15. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integranta din prezenta hotarare.
Art. 16. - Prezenta hotarare intra in vigoare la data de 1 octombrie 2006.
*Prezenta hotarare transpune Directiva 1989/654/CEE privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru locuri de munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr.
L 393/1989. Bucuresti, 16 august 2006. Nr. 1.091.

ANEXA Nr. 1
CERINTE MINIME
de securitate si sanatate pentru locurile de munca utilizate
pentru prima data conform art. 6 din hotarare
1. Observatie preliminara
Obligatiile mentionate in prezenta anexa se aplica ori de cate ori caracteristicile locului de
munca, activitatea, imprejurarile sau un risc impun acest lucru.
2. Stabilitate si rezistenta
Cladirile care adapostesc locuri de munca trebuie sa aiba o structura si o rezistenta corespunzatoare
naturii utilizarii lor.

76
 3. Instalatii electrice
Instalatiile electrice trebuie sa fie proiectate si construite astfel incat sa nu prezinte un pericol
de incendiu sau explozie. Lucratorii trebuie sa fie protejati impotriva riscului de accidentare prin
atingere directa si/sau atingere indirecta.
Proiectarea, constructia si alegerea materialului si dispozitivelor de protectie trebuie sa tina
seama de tensiunea nominala, influenta conditiilor externe si de competenta lucratorilor care au
acces la partile componente ale instalatiei.
4. Cai si iesiri de urgenta
4.1. Caile si iesirile de urgenta trebuie sa ramana in permanenta libere si sa conduca in mod
cat mai direct posibil in aer liber sau in spatii sigure.
4.2. in caz de pericol, trebuie sa fie posibila evacuarea rapida si in conditii cat mai sigure a
lucratorilor de la toate posturile de lucru.
4.3. Numarul, amplasarea si dimensiunile cailor si iesirilor de urgenta depind de utilizare, de
echipament si de dimensiunile locurilor de munca, precum si de numarul maxim de persoane care
pot fi prezente.
4.4. Usile de iesire in caz de urgenta trebuie sa se deschida spre exterior.
Usile de iesire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate sau fixate astfel incat sa nu poata fi deschise
imediat si cu usurinta de catre orice persoana care ar avea nevoie sa le utilizeze in caz de
urgenta. Usile glisante sau turnante nu sunt permise in cazul in care acestea au destinatia de iesiri
de urgenta.
4.5. Caile si iesirile de urgenta speciale trebuie semnalizate in conformitate cu prevederile
Hotararii Guvernului nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau
de sanatate la locul de munca.
Aceasta semnalizare trebuie sa fie suficient de rezistenta si sa fie plasata in locurile
corespunzatoare.
4.6. Usile de iesire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate.
Caile si iesirile de urgenta, precum si caile de circulatie si usile de acces spre acestea trebuie
sa fie eliberate de orice obstacole, astfel incat sa poata fi utilizate in orice moment fara dificultate.
4.7. Caile si iesirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevazute cu iluminat de
siguranta/urgenta de intensitate suficienta, in cazul in care se intrerupe alimentarea cu energie
electrica.
5. Detectarea si prevenirea incendiilor
5.1. In functie de dimensiunile si destinatia cladirilor, de echipamentele pe care acestea le
contin, de proprietatile fizice si chimice ale substantelor prezente si de numarul maxim potential de
persoane prezente, locurile de munca trebuie prevazute cu dispozitive corespunzatoare pentru
stingerea incendiilor si, daca este cazul, cu detectoare de incendii si sisteme de alarma.
5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie sa fie usor accesibile si
simplu de manevrat. Acestea trebuie sa fie semnalizate in conformitate cu prevederile Hotararii
Guvernului nr. 971/2006. Aceste semnalizari trebuie sa fie suficient de rezistente si amplasate in
locuri corespunzatoare.
6. Ventilatia locurilor de munca in spatii inchise
6.1. La locurile de munca in spatii inchise trebuie luate masuri pentru a asigura suficient aer
proaspat, avandu-se in vedere metodele de lucru utilizate si cerintele fizice impuse lucratorilor. In cazul
utilizarii unui sistem de ventilare fortata, acesta trebuie sa fie mentinut in stare de functionare.
Orice avarie trebuie semnalizata de un sistem de control, daca acest lucru este necesar
pentru sanatatea lucratorilor.
6.2. Daca se utilizeaza instalatii de ventilare mecanica sau de aer conditionat, acestea trebuie
sa functioneze astfel incat sa nu creeze disconfort prin expunerea lucratorilor la curenti de aer. Orice
77
depunere sau impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sanatatea lucratorilor prin
poluarea atmosferei trebuie eliminata fara intarziere.
7. Temperatura in incaperi
7.1. In timpul programului de lucru, temperatura din incaperile ce cuprind posturi de lucru
trebuie sa fie adecvata organismului uman, tinandu-se seama de metodele de lucru utilizate si de
cerintele fizice impuse lucratorilor.
7.2. Temperatura in camerele de odihna, in incaperile pentru personalul de serviciu permanent,
in grupurile sanitare, in cantine si in incaperile pentru acordarea primului ajutor trebuie sa corespunda
destinatiei specifice a acestor incaperi.
7.3. Ferestrele, luminatoarele si glasvandurile trebuie sa permita evitarea luminii solare
excesive la locurile de munca, in functie de natura muncii si de locul de munca.
8. Iluminatul natural si artificial
8.1. In masura in care este posibil, locurile de munca trebuie sa aiba iluminat natural suficient
si sa fie prevazut un iluminat artificial adecvat pentru sanatatea si securitatea lucratorilor.
8.2. Instalatiile de iluminat din incaperile cu posturi de lucru si de pe caile de acces si de
circulatie trebuie amplasate in asa fel incat sa nu existe riscul de accidentare a lucratorilor ca rezultat
al tipului de iluminat montat.
8.3. Locurile de munca in care lucratorii sunt in mod deosebit expusi riscurilor in caz de
intrerupere a iluminatului artificial trebuie sa fie prevazute cu iluminat de siguranta/urgenta de o
intensitate suficienta.
9. Pardoseli, pereti, plafoane si acoperisuri ale incaperilor
9.1. Pardoselile locurilor de munca trebuie sa fie lipsite de proeminente, de gauri sau de
planuri inclinate periculoase si trebuie sa fie fixe, stabile si nealunecoase. Incaperile care cuprind
posturi de lucru trebuie sa fie izolate termic in mod corespunzator, tinandu-se seama de tipul de
intreprindere si de activitatea fizica a lucratorilor.
9.2. Suprafetele pardoselilor, peretilor si plafoanelor din incaperi trebuie sa fie curatate si
renovate pentru a se obtine conditii de igiena corespunzatoare.
9.3. Peretii transparenti sau translucizi, in special peretii despartitori realizati integral din
sticla, din incaperi sau din vecinatatea posturilor de lucru si a cailor de circulatie trebuie sa fie
semnalizati clar si construiti din materiale securizate sau sa fie separati de aceste posturi de lucru
si cai de circulatie, pentru a preveni intrarea in contact a lucratorilor cu peretii si ranirea cauzata de
spargerea lor in bucati.
9.4. Accesul pe acoperisurile construite din materiale cu rezistenta insuficienta trebuie permis
numai daca exista echipamente care sa asigure executarea lucrarii in conditii de securitate.
10. Ferestre si luminatoare
10.1. Lucratorii trebuie sa aiba posibilitatea sa deschida, sa inchida, sa regleze sau sa fixeze
ferestrele, luminatoarele si ventilatoarele in conditii de securitate. Cand sunt deschise, acestea
trebuie pozitionate si fixate astfel incat sa nu constituie un pericol pentru lucratori.
10.2. Ferestrele si luminatoarele trebuie sa fie concepute in raport cu echipamentul sau trebuie
prevazute cu dispozitive care sa permita curatarea lor fara riscuri pentru lucratorii care executa
aceasta munca sau pentru lucratorii prezenti in cladire sau in jurul acesteia.
11. Usi si porti
11.1. Pozitia, numarul si dimensiunile usilor si portilor, precum si materialele care se folosesc
la constructia acestora sunt determinate de natura si ulilizarea incaperilor sau incintelor.
11.2. Usile transparente trebuie sa fie marcate corespunzator, la inaltimea vederii.
11.3. Usile si portile batante trebuie sa fie transparente sau sa aiba un panou transparent.
11.4. Daca suprafetele transparente sau translucide ale usilor si portilor nu sunt construite
dintrun material securizat si daca exista pericolul ca lucratorii sa fie raniti in cazul spargerii unei usi
78
sau porti, suprafetele trebuie sa fie protejate impotriva spargerii.
11.5. Usile glisante trebuie sa fie prevazute cu un sistem de siguranta care sa impiedice
iesirea de pe sine si caderea lor.
11.6. Usile si portile care se deschid in sus trebuie sa fie prevazute cu un sistem de siguranta
care sa impiedice caderea lor.
11.7. Usile si portile situate de-a lungul cailor de salvare trebuie sa fie marcate corespunzator.
Trebuie sa fie posibila deschiderea lor din interior in orice moment, fara ajutor special. Trebuie sa fie
posibila deschiderea usilor atunci cand locurile de munca sunt ocupate.
11.8. In vecinatatea imediata a oricaror porti destinate in principal circulatiei vehiculelor trebuie
sa existe usi pentru pietoni, cu exceptia cazului in care ulilizarea de catre pietoni a acestor porti nu
prezinta un pericol; astfel de usi trebuie sa fie marcate clar si degajate in permanenta.
11.9. Usile si portile mecanice trebuie sa functioneze fara sa prezinte un risc de accidentare
pentru lucratori.
Acestea trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de oprire de urgenta accesibile si usor de
identificat si, daca nu se deschid automat in cazul intreruperii alimentarii cu energie electrica, sa
poata fi deschise manual.
12. Caile de circulatie - zone periculoase
12.1. Caile de circulatie, inclusiv treptele, scarile fixe, cheiurile si rampele de incarcare trebuie
sa fie amplasate si dimensionate astfel incat sa asigure un acces usor, sigur si adecvat pentru
pietoni si vehicule fara a pune in pericol lucratorii aflati in vecinatatea acestor cai de circulatie.
12.2. Caile utilizate pentru circulatia pietonala si/sau pentru transportul intern trebuie sa fie
dimensionate in concordanta cu numarul potential de utilizatori si tipul de activitate. Daca pe caile
de circulatie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie sa fie asigurate distantele
minime de securitate pentru pietoni.
12.3. Caile de circulatie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel incat sa existe o
distanta suficienta fata de usi, porti, treceri pentru pietoni, culoare si scari.
12.4. Atunci cand echipamentele din incaperi si ulilizarea acestora impun protectia lucratorilor,
caile de circulatie trebuie sa fie marcate clar.
12.5. Daca locurile de munca includ zone periculoase in care, data fiind natura activitatii, exista
riscul caderii lucratorului sau a unor obiecte, aceste locuri trebuie sa fie prevazute cu dispozitive
care sa evite patrunderea lucratorilor neautorizati in aceste zone.
Trebuie luate masuri corespunzatoare pentru a proteja lucratorii care sunt autorizati sa
patrunda in zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.
13. Masuri specifice pentru scari rulante si transportoare
Scarile rulante si transportoarele trebuie sa functioneze in conditii de securitate. Acestea
trebuie prevazute cu dispozitive de securitate necesare si dotate cu dispozitive de oprire de urgenta
accesibile si usor de identificat.
14. Cheiuri si rampe de incarcare
14.1. Cheiurile si rampele de incarcare trebuie sa corespunda dimensiunilor incarcaturilor
care se transporta.
14.2. Cheiurile de incarcare trebuie sa aiba cel putin un punct de iesire.
Daca este posibil din punct de vedere tehnic, docurile care depasesc o anumita lungime
trebuie sa aiba cate un punct de iesire la fiecare capat.
14.3. Rampele de incarcare trebuie sa fie sigure pentru a preveni caderile lucratorilor.
15. Dimensiunile incaperilor si volumul de aer in incaperi - libertatea de miscare la postul de
lucru
15.1. Incaperile de lucru trebuie sa aiba o suprafata, o inaltime si un volum de aer suficiente,
79
care sa permita lucratorilor sa isi indeplineasca sarcinile de munca fara riscuri pentru securitatea,
sanatatea sau confortul acestora.
15.2. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie sa fie calculate astfel incat sa
permita lucratorilor sa aiba suficienta libertate de miscare pentru a-si indeplini sarcinile de munca.
Daca acest lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru, lucratorul trebuie sa
aiba suficienta libertate de miscare in apropierea postului sau de lucru.
16. Incaperi pentru odihna
16.1. Daca securitatea sau sanatatea lucratorilor, in special datorita tipului activitatii sau
prezentei unui numar mare de angajati, impun acest lucru, lucratorilor trebuie sa li se puna la
dispozitie incaperi pentru odihna usor accesibile.
Aceasta prevedere nu se aplica daca lucratorii sunt angajati in birouri sau in incaperi de lucru
similare care ofera posibilitati echivalente de relaxare in timpul pauzelor.
16.2. Incaperile pentru odihna trebuie sa fie suficient de mari si prevazute cu un numar de
mese si scaune cu spatar corespunzator numarului de lucratori.
16.3. In incaperile pentru odihna trebuie luate masuri corespunzatoare pentru protectia
nefumatorilor impotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.
16.4. Daca orele de lucru sunt cu regularitate si frecvent intrerupte si nu exista o incapere
pentru odihna, trebuie sa fie asigurate alte incaperi in care lucratorii sa poata sta in timpul unor astfel
de intreruperi, ori de cate ori este necesar pentru securitatea sau sanatatea lor.
Trebuie luate masuri corespunzatoare pentru protectia nefumatorilor impotriva disconfortului
cauzat de fumul de tutun.
17. Femei gravide si mame care alapteaza. Femeile gravide si mamele care alapteaza trebuie
sa aiba posibilitatea de a se odihni in pozitie culcat in conditii corespunzatoare.
18. Instalatii sanitare
18.1. Vestiare si dulapuri pentru imbracaminte
18.1.1. Lucratorilor trebuie sa li se puna la dispozitie vestiare corespunzatoare daca acestia
trebuie sa poarte imbracaminte de lucru speciala si daca, din motive de sanatate sau de decenta,
nu li se poate cere sa se schimbe intr-un alt spatiu.
Vestiarele trebuie sa fie usor accesibile, sa aiba o capacitate suficienta si sa fie prevazute cu
scaune.
18.1.2. Vestiarele trebuie sa aiba dimensiuni suficiente si sa aiba dotari care sa permita
fiecarui lucrator sa isi incuie imbracamintea in timpul programului de lucru.
Daca este cazul (de exemplu, existenta substantelor periculoase, umiditate, murdarie), dulapurile
pentru imbracamintea de lucru trebuie sa fie separate de cele pentru vestimentatia si efectele
personale.
18.1.3. Trebuie sa existe vestiare separate sau o utilizare separata a vestiarelor pentru barbati
si femei.
18.1.4. Daca vestiarele nu sunt necesare in sensul primului paragraf al pct. 18.1.1, trebuie
prevazut pentru fiecare lucrator un loc in care sa isi tina imbracamintea personala sub cheie.
18.2. Dusuri si chiuvete
18.2.1. Trebuie prevazute pentru lucratori dusuri corespunzatoare si in numar suficient, daca
acest lucru este impus de natura activitatii sau din motive de sanatate.
Trebuie prevazute sali de dusuri separate sau o utilizare separata a salilor de dusuri pentru
barbati si pentru femei.
18.2.2. Salile de dusuri trebuie sa fie suficient de incapatoare incat sa permita fiecarui lucrator
sa isi faca toaleta fara sa fie deranjat si in conditii de igiena corespunzatoare.
Dusurile trebuie prevazute cu apa curenta rece si calda.
18.2.3. Atunci cand dusurile nu sunt necesare in sensul primului paragraf al pct. 18.2.1,
80
trebuie sa fie prevazute chiuvete cu apa curenta (si cu apa calda, daca este necesar) adecvate si in
numar suficient si care sa fie amplasate in apropierea posturilor de lucru si a vestiarelor.
Din motive de decenta, trebuie sa existe chiuvete separate sau sa fie asigurata utilizarea
separata a acestora pentru barbati si pentru femei.
18.2.4. Daca incaperile cu dusuri sau chiuvete sunt separate de vestiare, trebuie sa existe o
cale usoara de comunicare intre ele.
18.3. Cabine de WC-uri si chiuvete
In apropierea posturilor de lucru, a incaperilor de odihna, a vestiarelor si a salilor de dusuri
sau chiuvete, lucratorii trebuie sa dispuna de locuri speciale, dotate cu un numar suficient de WC-uri
si de chiuvete.
Trebuie prevazute cabine de WC-uri separate pentru barbati si pentru femei sau utilizarea
separata a acestora.
19. Incaperi pentru acordarea primului ajutor
19.1. In functie de dimensiunile spatiilor de lucru, de tipul de activitate desfasurata si de
frecventa accidentelor, trebuie sa fie asigurate una sau mai multe incaperi pentru acordarea primului
ajutor.
19.2. Incaperile pentru acordarea primului ajutor trebuie echipate cu instalatii si dispozitive
indispensabile pentru primul ajutor si trebuie sa permita accesul cu brancarde.
Acestea trebuie sa fie semnalizate in conformitate cu prevederile Hotararii Guvernului nr.
971/2006.
19.3. De asemenea, echipamentul de prim ajutor trebuie sa fie disponibil in toate locurile
unde conditiile de lucru o cer.
Acest echipament trebuie sa fie marcat corespunzator si sa fie usor accesibil.
20. Lucratori cu dizabilitati
La organizarea locurilor de munca trebuie sa se tina seama de lucratorii cu dizabilitati, daca
este necesar.
Aceasta prevedere se aplica in special in ceea ce priveste usile, caile de comunicatie, scarile,
dusurile, chiuvetele, WC-urile si posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de persoanele cu
dizabilitati.
21. Locuri de munca in aer liber (dispozitii speciale)
21.1. Posturile de lucru, caile de circulatie si alte zone sau instalatii in aer liber, utilizate sau
ocupate de lucratori in cursul activitatii lor, trebuie sa fie organizate astfel incat pietonii sau vehiculele
sa circule in conditii de securitate.
Prevederile pct. 12, 13 si 14 se aplica, de asemenea, cailor de circulatie principale aflate in
perimetrul intreprinderii (cai de circulatie care conduc la posturi de lucru fixe), cailor de circulatie
utilizate pentru intretinerea curenta si supravegherea instalatiilor intreprinderii si spatiilor de incarcare.
Prevederile pct. 12 se aplica, de asemenea, locurilor de munca in aer liber.
21.2. Locurile de munca in aer liber trebuie sa fie iluminate corespunzator cu un sistem de
iluminat artificial, daca lumina naturala nu este suficienta.
21.3. Cand lucratorii sunt angajati la posturi de lucru in aer liber, astfel de posturi de lucru
trebuie sa fie amenajate pe cat posibil astfel incat acestia:
a) sa fie protejati impotriva conditiilor meteorologice nefavorabile si, daca este necesar,
impotriva caderii obiectelor;
b) sa nu fie expusi unui nivel de zgomot daunator, nici unor influente exterioare vatamatoare,
cum ar fi gaze, vapori sau praf;
c) sa isi poata parasi posturile de lucru rapid in eventualitatea vreunui pericol sau sa poata
primi rapid asistenta;
d) sa nu poata aluneca sau cadea.
81
 22. Locuri de munca in conditii de izolare (dispozitii speciale)
22.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoana cu atributii concrete care sa supravegheze
lucratorii care lucreaza in conditii de izolare.
22.2. Pentru a se putea interveni in timp util in caz de accident sau avarie la locurile de munca
in conditii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legatura cu persoana care
asigura supravegherea:
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);
b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, camera de luat
vederi si monitor).
23. Principii ergonomice
23.1. Dimensiunea locului de munca se realizeaza in functie de particularitatile anatomice,
fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum si de dimensiunile si caracteristicile
echipamentului de munca, ale mobilierului de lucru, de miscarile si deplasarile lucratorului in timpul
activitatii, de distantele de securitate, de dispozitivele ajutatoare pentru manipularea maselor, ca si
de necesitatea asigurarii confortului psihofizic.
23.2. Eliminarea pozitiilor fortate, nenaturale, ale corpului lucratorului si asigurarea posibilitatilor
de modificare a pozitiei in timpul lucrului se realizeaza prin amenajarea locului de munca, prin
optimizarea fluxului tehnologic si prin utilizarea echipamentelor de munca care respecta prevederile
reglementarilor in vigoare.
23.3. Locurile de munca la care se lucreaza in pozitie asezat se doteaza cu scaune concepute
corespunzator caracteristicilor antropometrice si functionale ale organismului uman, precum si
activitatii care se desfasoara, corelandu-se inaltimea scaunului cu cea a planului de lucru.
23.4. La locurile de munca unde se lucreaza in pozitie ortostatica trebuie asigurate, de regula,
mijloace pentru asezarea lucratorului cel putin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune,
banci).
23.5. Echipamentele de munca, mesele si bancurile de lucru trebuie sa asigure spatiu suficient
pentru sprijinirea comoda si stabila a membrelor inferioare in timpul activitatii, cu posibilitatea miscarii
acestora.
23.6. Inaltimea planului de lucru pentru pozitia asezat sau ortostatica se stabileste in functie
de distanta optima de vedere, de precizia lucrarii, de caracteristicile antropometrice ale lucratorului
si de marimea efortului membrelor superioare.
23.7. Pentru evitarea miscarilor de rasucire si aplecare ale corpului, precum si a miscarilor
foarte ample ale bratelor, trebuie luate masuri de organizare corespunzatoare a fluxului tehnologic,
de manipulare corecta a materiilor prime si a produselor la echipamentele de munca la care lucratorul
intervine direct.
ANEXA Nr. 2
CERINTE MINIME
de securitate si sanatate pentru locurile de munca aflate deja in folosinta, dupa cum se
mentioneaza in art. 7 din hotarare
1. Observatie preliminara
Obligatiile mentionate in prezenta anexa se aplica ori de cate ori caracteristicile locului de
munca, activitatea, imprejurarile sau un risc impun acest lucru.
2. Stabilitate si rezistenta
Cladirile care adapostesc locuri de munca trebuie sa aiba o structura si o rezistenta
corespunzatoare naturii utilizarii lor.
3. Instalatii electrice
Instalatiile electrice trebuie sa fie proiectate si construite astfel incat sa nu prezinte pericol
82
de incendiu sau explozie; lucratorii trebuie sa fie protejati in mod adecvat impotriva riscului de
accidentare prin atingere directa si/sau atingere indirecta. Instalatiile electrice si dispozitivele de
proiectie trebuie sa corespunda tensiunii nominale, conditiilor exterioare si competentei persoanelor
care au acces la parti ale instalatiei.
4. Cai si iesiri de urgenta
4.1. Caile si iesirile de urgenta trebuie sa ramana in permanenta libere si sa conduca in mod
cat mai direct posibil in aer liber sau in spatii sigure.
4.2. In caz de pericol, trebuie sa fie posibila evacuarea rapida si in conditii cat mai sigure a
lucratorilor de la toate posturile de lucru.
4.3. Trebuie sa existe un numar corespunzator de cai de salvare si iesiri de urgenta.
4.4. Usile de iesire in caz de urgenta trebuie sa se deschida spre exterior.
Usile glisante sau turnante nu sunt permise in cazul in care acestea au destinatia de iesiri de
urgenta.
Usile de iesire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate sau fixate astfel incat sa nu poata fi
deschise imediat si cu usurinta de catre orice lucrator care ar avea nevoie sa le utilizeze in caz de
urgenta.
4.5. Caile si iesirile de urgenta speciale trebuie semnalizate in conformitate cu prevederile
Hotararii Guvernului nr. 971/2006. Aceasta semnalizare trebuie sa fie suficient de rezistenta si sa fie
amplasata in locurile corespunzatoare.
4.6. Usile de iesire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate.
Caile si iesirile de urgenta, precum si caile de circulatie si usile de acces spre acestea trebuie
sa fie eliberate de orice obstacole, astfel incat sa poata fi utilizate in orice moment fara dificultate.
4.7. Caile si iesirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevazute cu iluminat de
siguranta/urgenta de intensitate suficienta in cazul in care se intrerupe alimentarea cu energie
electrica.
5. Detectarea si prevenirea incendiilor
5.1. In functie de dimensiunile si destinatia cladirilor, de echipamentele pe care acestea le
contin, de proprietatile fizice si chimice ale substantelor prezente si de numarul maxim potential
de persoane prezente, locurile de munca trebuie prevazute cu dispozitive corespunzatoare pentru
stingerea incendiilor si, daca este necesar, cu detectoare de incendii si sisteme de alarma.
5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie sa fie usor accesibile si
usor de manevrat.
Acestea trebuie sa fie semnalizate in conformitate cu prevederile Hotararii Guvernului nr.
971/2006.
Aceste semnalizari trebuie sa fie suficient de rezistente si amplasate in locuri
corespunzatoare.
6. Ventilatia locurilor de munca in spatii inchise
Trebuie luate masuri pentru a asigura suficient aer proaspat la locurile de munca in spatii
inchise, avandu-se in vedere metodele de lucru utilizate si cerintele fizice impuse lucratorilor. In cazul
utilizarii unui sistem de ventilare fortata, acesta trebuie sa fie mentinut in stare de functionare.
Orice avarie trebuie semnalizata de un sistem de control, daca acest lucru este necesar
pentru sanatatea lucratorilor.
7. Temperatura in incaperi
7.1. In timpul programului de lucru, temperatura din incaperile ce contin posturi de lucru
trebuie sa fie adecvata organismului uman, tinandu-se seama de metodele de lucru utilizate si de
cerintele fizice impuse lucratorilor.
7.2. Temperatura in camerele de odihna, incaperile pentru personalul de serviciu permanent, in
incaperile sanitare, in cantine si in incaperile pentru acordarea primului ajutor trebuie sa corespunda
83
destinatiei specifice a acestor incaperi.
8. Iluminatul natural si artificial
8.1. In masura in care este posibil, locurile de munca trebuie sa aiba iluminat natural suficient
si sa fie prevazut un iluminat artificial adecvat pentru sanatatea si securitatea lucratorilor.
8.2. Locurile de munca in care lucratorii sunt in mod deosebit expusi riscurilor in caz de
defectiune la iluminatul artificial trebuie sa fie prevazute cu iluminat de siguranta/urgenta de
intensitate suficienta.
9. Usi si porti
9.1. Usile transparente trebuie sa fie marcate corespunzator, la inaltimea vederii.
9.2. Usile si portile batante trebuie sa fie transparente sau sa aiba un panou transparent.
10. Zone periculoase
Daca locurile de munca includ zone periculoase in care, data fiind natura activitatii, exista
riscul caderii lucratorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie sa fie prevazute, in masura in care
este posibil, cu dispozitive care sa evite patrunderea lucratorilor neautorizati in aceste zone.
Trebuie luate masuri corespunzatoare pentru a proteja lucratorii care sunt autorizati sa
patrunda in zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.
11. Incaperi si zone pentru odihna
11.1. Daca securitatea sau sanatatea lucratorilor, in special datorita tipului activitatii sau
prezentei unui numar mai mare de angajati decat cel prevazut, impun acest lucru, lucratorilor
trebuie sa li se puna la dispozitie incaperi pentru odihna usor accesibile sau zone pentru odihna
corespunzatoare.
Aceasta prevedere nu se aplica daca lucratorii sunt angajati in birouri sau in incaperi de lucru
similare care ofera posibilitati echivalente de relaxare in timpul pauzelor.
11.2. Incaperile si zonele pentru odihna trebuie prevazute cu mese si scaune cu spatar.
11.3. In incaperile si zonele pentru odihna trebuie luate masuri corespunzatoare pentru
proiectia nefumatorilor impotriva disconfortului cauzal de fumul de tutun.
12. Femei gravide si mame care alapteaza
Femeile gravide si mamele care alapteaza trebuie sa aiba posibilitatea de a se odihni in
pozitie culcat in conditii corespunzatoare.
13. Instalatii sanitare
13.1. Vestiare si dulapuri pentru imbracaminte
13.1.1. Lucratorilor trebuie sa li se puna la dispozitie vestiare corespunzatoare daca acestia
trebuie sa poarte imbracaminte de lucru speciala si daca, din motive de sanatate sau de decenta,
nu li se poate cere sa se schimbe intr-un alt spatiu.
Vestiarele trebuie sa fie usor accesibile si sa aiba capacitate suficienta.
13.1.2. Vestiarele trebuie sa aiba dotari care sa permita fiecarui lucrator sa isi incuie
imbracamintea personala in timpul programului de lucru.
Daca este cazul (de exemplu, existenta substantelor periculoase, umiditate, murdarie),
vestiarele pentru imbracamintea de lucru trebuie sa fie separate de vestiarele pentru vestimentatia
si efectele personale.
13.1.3. Trebuie sa existe vestiare separate sau o utilizare separata a vestiarelor pentru barbati
si pentru femei.
13.2. Dusuri, cabine de WC-uri si chiuvete
13.2.1. Locurile de munca trebuie dotate astfel incat lucratorii sa aiba in apropierea lor:
- dusuri, daca natura activitatii lor impune acest lucru;
- locuri speciale prevazute cu un numar corespunzator de cabine de WC-uri si chiuvete.
13.2.2. Dusurile si chiuvetele trebuie prevazute cu apa curenta rece (si apa calda, daca este
84
necesar).
13.2.3. Trebuie prevazute dusuri separate sau trebuie asigurata utilizarea separata a dusurilor
pentru barbati si pentru femei.
Trebuie prevazute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurata utilizarea separata a
cabinelor de WC-uri pentru barbati si pentru femei.
14. Echipamente de prim ajutor
Locurile de munca trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor. Echipamentele trebuie sa fie
marcate corespunzator si sa fie usor accesibile.
15. Lucratori cu dizabilitati
La organizarea locurilor de munca trebuie sa se tina seama de lucratorii cu dizabilitati, daca
este necesar. Aceasta prevedere se aplica in special in ceea ce priveste usile, caile de comunicatie,
scarile, dusurile, chiuvetele, WC-urile si posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de lucratorii
cu dizabilitati.
16. Circulatia pietonilor si vehiculelor
Locurile de munca in spatii inchise sau in aer liber trebuie organizate astfel incat pietonii si
vehiculele sa poata circula in conditii de securitate.
17. Locuri de munca in aer liber (dispozitii speciale)
Cand lucratorii sunt angajati la posturi de lucru in aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie
sa fie amenajate pe cat posibil astfel incat acestia:
a) sa fie protejati impotriva conditiilor meteorologice nefavorabile si, daca este necesar,
impotriva caderii obiectelor;
b) sa nu fie expusi unui nivel de zgomot daunator, nici unor influente exterioare vatamatoare,
cum ar fi gaze, vapori sau praf;
c) sa isi poata parasi posturile de lucru rapid in eventualitatea unui pericol sau sa poata primi
rapid asistenta;
d) sa nu poata aluneca sau cadea.
18. Locuri de munca in conditii de izolare (dispozitii speciale)
18.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoana cu atributii concrete care sa supravegheze
lucratorii care lucreaza in conditii de izolare.
18.2. Pentru a se putea interveni in timp util in caz de accident sau avarie la locurile de munca
in conditii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legatura cu persoana care
asigura supravegherea:
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);
b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, camera de luat
vederi si monitor).
19. Principii ergonomice
19.1. Dimensionarea locului de munca se realizeaza in functie de particularitatile anatomice,
fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum si de dimensiunile si caracteristicile
echipamentului de munca, ale mobilierului de lucru, de miscarile si deplasarile lucratorului in timpul
activitatii, de distantele de securitate, de dispozitivele ajutatoare pentru manipularea maselor, ca si
de necesitatea asigurarii confortului psihofizic.
19.2. Eliminarea pozitiilor fortate, nenaturale, ale corpului lucratorului si asigurarea posibilitatilor
de modificare a pozitiei in timpul lucrului se realizeaza prin amenajarea locului de munca, prin
optimizarea fluxului tehnologic si prin utilizarea echipamentelor de munca care respecta
prevederile reglementarilor in vigoare.
19.3. Locurile de munca la care se lucreaza in pozitie asezat se doteaza cu scaune concepute
corespunzator caracteristicilor antropometrice si functionale ale organismului uman, precum si
85
activitatii care se desfasoara, corelandu-se inaltimea scaunului cu cea a planului de lucru.
19.4. La locurile de munca unde se lucreaza in pozitie ortostatica trebuie asigurate, de regula,
mijloace pentru asezarea lucratorului cel putin pentru perioade scurte de timp (de exemplu,
scaune, banci).
19.5. Echipamentele de munca, mesele si bancurile de lucru trebuie sa asigure spatiu suficient
pentru sprijinirea comoda si stabila a membrelor inferioare in timpul activitatii, cu posibilitatea miscarii
acestora.
19.6. Inaltimea planului de lucru pentru pozitia asezat sau ortostatica se stabileste in functie
de distanta optima de vedere, de precizia lucrarii, de caracteristicile antropometrice ale lucratorului
si de marimea efortului membrelor superioare.
19.7. Pentru evitarea miscarilor de rasucire si aplecare ale corpului, precum si a miscarilor
foarte ample ale bratelor, trebuie luate masuri de organizare corespunzatoare a fluxului tehnologic, de
manipulare corecta a materiilor prime si a produselor la echipamentele de munca la care lucratorul
intervine direct.

86
 Legea nr. 481/2004 privind protectia civila, republicata 2008
Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1 
(1) Protectia civila este o componenta a sistemului securitatii nationale si reprezinta un ansamblu
integrat de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter
umanitar si de informare publica, planificate, organizate si realizate potrivit prezentei legi, in
scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejarii populatiei, bunurilor
si mediului impotriva efectelor negative ale situatiilor de urgenta, conflictelor armate si inlaturarii
operative a urmarilor acestora si asigurarii conditiilor necesare supravietuirii persoanelor afectate. 
(2) Activitatea de protectie civila este de interes national, are caracter permanent si se bazeaza pe
indeplinirea obligatiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autoritatilor administratiei publice centrale si
locale, celorlalte persoane juridice de drept public si privat romane, precum si persoanelor fizice. 

Art. 2 
Conceptia, organizarea, desfasurarea si managementul activitatilor de protectie civila se stabilesc
si se realizeaza la nivel local si national pe principiile autonomiei, subsidiaritatii, legalitatii,
responsabilitatii, corelarii obiectivelor si resurselor, cooperarii si solidaritatii. 

Art. 3 
(1) Atributiile protectiei civile sunt urmatoarele: 
a) identificarea si gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale si tehnologice
de pe teritoriul Romaniei; 
b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea si analizarea datelor si informatiilor referitoare la
protectia civila; 
c) informarea si pregatirea preventiva a populatiei cu privire la pericolele la care este expusa,
masurile de autoprotectie ce trebuie indeplinite, mijloacele de protectie puse la dispozitie,
obligatiile ce ii revin si modul de actiune pe timpul situatiei de urgenta; 
d) organizarea si asigurarea starii de operativitate si a capacitatii de interventie optime a serviciilor
pentru situatii de urgenta si a celorlalte organisme specializate cu atributii in domeniu; 
e) instiintarea autoritatilor publice si alarmarea populatiei in situatii de protectie civila; 
f) protectia populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si arhivistice, precum si a mediului
impotriva efectelor dezastrelor si ale conflictelor armate; 
g) asigurarea conditiilor de supravietuir e a populatiei in situatii de protectie civila; 
h) organizarea si executarea interventiei operative pentru reducerea pierderilor de vieti omenesti,
limitarea si inlaturarea efectelor calamitatilor naturale si a celorlalte situatii de protectie civila; 
i) asanarea si neutralizarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata din timpul conflictelor
militare; 
j) participarea la misiuni internationale specifice; 
k) constituirea rezervelor de resurse financiare si tehnico-materiale specifice. 
(2) Atributiile prevazute la alin. (1) se completeaza cu cele cuprinse in alte acte normative
incidente sau conexe, precum si cu prevederile actelor internationale in domeniu, la care Romania
este parte. 
(3) Indeplinirea atributiilor specifice de protectie civila se realizeaza, potrivit legii, de catre serviciile
de urgenta publice sau private, profesioniste si voluntare. 
(4) Serviciile de urgenta private se infiinteaza de catre operatori economici si institutii sau se
constituie ca societati comerciale, in conditiile legii. 

Art. 4 
(1) Unitatile administrativ-teritoriale, localitatile componente, institutiile publice, operatorii
economici si obiectivele se clasifica, din punct de vedere al protectiei civile, in functie de tipurile de
87
riscuri specifice. 
(2) Criteriile de clasificare din punct de vedere al protectiei civile se elaboreaza de catre
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si se aproba prin hotarare a Guvernului**). 
(3) La nivelul centrelor operationale pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti
se infiinteaza catalogul local cuprinzand clasificarea localitatilor, a institutiilor, a operatorilor
economici si a obiectivelor din punct de vedere al protectiei civile. 
(4) Datele din catalogul local prevazut la alin. (3) se actualizeaza permanent si se transmit la
Centrul Operational National pentru Situatii de Urgenta din structura Inspectoratului General
pentru Situatii de Urgenta, care le centralizeaza in cuprinsul catalogului national. 

Art. 5 
(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale, institutiile publice, organizatiile
neguvernamentale si operatorii economici, indiferent de forma de proprietate, raspund de
aplicarea masurilor de protectie civila stabilite prin prezenta lege si prin planurile proprii, potrivit
domeniului lor de competenta. 
(2) Persoanelor fizice si persoanelor juridice romane sau celor straine care au filiale sau sucursale
in tara ori desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei li se aplica prevederile prezentei legi. 
(3) Persoanele prevazute la alin. (2) sunt obligate sa respecte normele specifice de protectie
civila, sa participe la activitatile de pregatire specifice si sa contribuie la ducerea la indeplinire a
masurilor si a actiunilor prevazute in planurile si programele de protectie civila sau a celor dispuse
de autoritatile abilitate pe timpul actiunilor de interventie si de restabilire a starii de normalitate. 

Art. 6 
(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale sunt obligate sa asigure capacitati de
interventie specializate, corespunzator tipurilor de riscuri la care sunt expuse teritoriul si populatia,
in timpi de raspuns optimi, indiferent de locul si momentul in care se produce situatia de urgenta. 
(2) Masurile organizatorice si de pregatire pe linia protectiei civile au caracter permanent si se
intensifica la instituirea starilor exceptionale si la declararea mobilizarii sau pe timp de razboi. 
(3) Masurile de protectie civila se aplica gradual, in functie de amploarea si intensitatea situatiei de
urgenta. 

Art. 7 
Coordonarea, controlul si acordarea asistentei tehnice de specialitate in domeniul protectiei
civile se asigura, la nivel central, de catre Ministerul Internelor si Reformei Administrative, prin
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, iar la nivel local, de catre inspectoratele judetene
si Inspectoratul Municipiului Bucuresti pentru Situatii de Urgenta. 

Art. 8 
(1) Activitatile si masurile de protectie civila se planifica, se organizeaza si se aplica in
concordanta cu prevederile prezentei legi si ale actelor normative de aplicare subsecvente, ale
strategiei de securitate nationala, cu planurile si programele adoptate de Consiliul Suprem de
Aparare a Tarii, precum si cu programele si procedurile elaborate de organismele specializate ale
Organizatiei Natiunilor Unite, Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord si Uniunii Europene. 
(2) La elaborarea strategiei nationale a protectiei civile se au in vedere principiile, scopurile si
obiectivele prevazute in Strategia Internationala pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptata de
Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, precum si cele stabilite de mecanismele
Uniunii Europene in domeniu.

__________
**) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 642/2005 pentru aprobarea Criteriilor de clasificare a unitatilor administrativ-teritoriale,
institutiilor publice si operatorilor economici din punct de vedere al protectiei civile, in functie de tipurile de riscuri specifice, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 13 iulie 2005. 

88
Art. 9 
(1) In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele intelesuri: 
a) dezastru - evenimentul datorat declansarii unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau
provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificari ale mediului si care, prin
amploare, intensitate si consecinte, atinge ori depaseste nivelurile specifice de gravitate stabilite
prin regulamentele privind gestionarea situatiilor de urgenta, elaborate si aprobate potrivit legii; 
b) situatie de protectie civila - situatia generata de iminenta producerii sau de producerea
dezastrelor, a conflictelor militare si/sau a altor situatii neconventionale care, prin nivelul de
gravitate, pun in pericol sau afecteaza viata, mediul, bunurile si valorile culturale si de patrimoniu; 
c) instiintare - activitatea de transmitere a informatiilor autorizate despre iminenta producerii sau
producerea dezastrelor si/sau a conflictelor armate catre autoritatile administratiei publice centrale
sau locale, dupa caz, in scopul evitarii surprinderii si al realizarii masurilor de protectie; 
d) avertizare - aducerea la cunostinta populatiei a informatiilor necesare despre iminenta
producerii sau producerea unor dezastre; 
e) prealarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare catre autoritati despre
probabilitatea producerii unui atac aerian; 
f) alarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populatiei despre iminenta
producerii unor dezastre sau a unui atac aerian; 
g) adapostire - masura specifica de protectie a populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor
culturale si de patrimoniu, pe timpul ostilitatilor militare si al situatiilor de urgenta, impotriva
efectelor acestora. Adaposturile de protectie civila sunt spatii special amenajate pentru protectie
in situatii specifice, proiectate, executate, dotate, echipate si autorizate potrivit normelor si
instructiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de
ministrul administratiei si internelor*); 
h) asanare - ansamblul de lucrari si operatiuni executate pentru inlaturarea sau distrugerea
munitiei neexplodate si dezafectarea terenurilor, altele decat poligoanele de trageri ale structurilor
de aparare, ordine publica si securitate nationala. 
(2) Termenii si expresiile referitoare la situatii de urgenta, factori si tipuri de riscuri, stare de alerta,
interventie operativa si evacuare au intelesurile prevazute la art. 2 din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 15/2005. 
___________
*) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.435/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de avizare si
autorizare privind securitatea la incendiu si protectia civila, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 814 din 3 octombrie
2006. 

Capitolul II - Organizarea protectiei civile

Art. 10 
Organizarea protectiei civile la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, al institutiilor publice, al
operatorilor economici si al organizatiilor neguvernamentale se realizeaza in raport cu clasificarea
acestora din punct de vedere al protectiei civile si consta in: 
a) constituirea organismelor si structurilor pentru managementul situatiilor de urgenta, inclusiv al
protectiei civile; 
b) constituirea serviciilor pentru situatii de urgenta; 
c) incadrarea inspectorilor si/sau a personalului de specialitate in domeniul protectiei civile; 
d) intocmirea planurilor de analiza si de acoperire a tipurilor de riscuri in teritoriul de competenta
sau in domeniul de activitate; 
e) planificarea si organizarea activitatilor de pregatire a populatiei si a salariatilor privind protectia
civila; 
f) organizarea evacuarii in caz de urgenta civila; 
g) organizarea cooperarii si a colaborarii privind protectia civila; 
89
h) planificarea resurselor pentru functionarea structurilor prevazute la lit. a)-c), precum si pentru
realizarea masurilor stabilite in planurile prevazute la lit. d). 

Art. 11 
Managementul protectiei civile se asigura de catre componentele Sistemului National de
Management al Situatiilor de Urgenta, potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
21/2004, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 15/2005. 

Art. 12 
(1) Activitatea de protectie civila din Romania este coordonata de primul-ministru, care conduce
aceasta activitate prin ministrul internelor si reformei administrative, in calitate de presedinte al
Comitetului National pentru Situatii de Urgenta. 
(2) La nivelul institutiilor publice centrale si locale, activitatea de protectie civila este condusa
de catre presedintii comitetelor pentru situatii de urgenta, constituite potrivit legii, iar la nivelul
operatorilor economici, de catre conducatorii acestora. 

Art. 13 
(1) La toate nivelurile de competenta, in structurile cu activitate permanenta sau temporara din
Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta se constituie structuri specializate in
domeniul protectiei civile. 
(2) La nivelul municipiilor, al oraselor, al comunelor, al institutiilor publice si al operatorilor
economici cuprinsi in clasificarea din punct de vedere al protectiei civile, se incadreaza personal
de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile. 
(3) Personalul de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile se incadreaza la: 
a) ministerele si institutiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se constituie centre operative
pentru situatii de urgenta cu activitate permanenta; 
b) serviciile publice deconcentrate la nivel judetean, la nivelul municipiului Bucuresti si sectoarelor
acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit legii, constituie centre operative pentru situatii
de urgenta cu activitate permanenta; 
c) regiile autonome, companiile nationale si societatile comerciale care, prin specificul activitatii
lor, pot crea stari potential generatoare de situatii de urgenta civila sau sunt expuse unor riscuri
majore; 
d) consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale in care, potrivit schemelor cu riscuri
teritoriale intocmite conform legii de catre inspectoratele pentru situatii de urgenta, exista pericolul
potential de producere a dezastrelor naturale provocate de cutremure, inundatii si incendii de
padure. 
(4) Personalul de specialitate prevazut la alin. (2) asigura permanent coordonarea planificarii si a
realizarii activitatilor si masurilor de protectie civila, participa la pregatirea serviciilor de urgenta, a
salariatilor si/sau a populatiei si asigura coordonarea secretariatelor tehnice ale comitetelor pentru
situatii de urgenta, respectiv a celulelor de urgenta. 
(5) Persoanele prevazute la alin. (3), cu exceptia celor incadrate la societati comerciale si regii
autonome, sunt functionari publici si, pe timpul indeplinirii atributiilor de serviciu, sunt investite, in
calitate de inspectori de protectie civila, cu exercitiul autoritatii publice. Calitatea de inspector de
protectie civila se atribuie prin ordin sau prin dispozitie scrisa a angajatorului. 
(6) Personalul de specialitate poate fi incadrat in munca sau in serviciu, dupa caz, numai dupa
obtinerea unui certificat de competente profesionale in conditiile stabilite prin metodologia emisa
de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta. 
(7) In functie de complexitatea si volumul atributiilor de serviciu, personalul de specialitate
prevazut la alin. (2) poate indeplini, prin cumul, si atributiile cadrului tehnic in domeniul apararii
impotriva incendiilor. 

Art. 14 
La instituirea masurilor exceptionale, precum si in situatii de conflict armat, structurile existente pe
timp de pace, ca si cele care se completeaza sau se infiinteaza la mobilizare, indeplinesc functiile
si atributiile pe linia protectiei civile prevazute de lege. 
90
Art. 15 
(1) Activitatea de prevenire in domeniul protectiei civile si/sau al interventiei operative se asigura
de catre serviciile de urgenta, prin structuri specializate, in conformitate cu competentele si
atributiile stabilite potrivit legii. 
(2) Serviciile de urgenta profesioniste sau voluntare si celelalte structuri specializate pentru
interventie si actiune in situatii de urgenta, constituite de catre autoritatile abilitate in conditiile legii,
cuprind personal si formatiuni instruite in specialitati necesare protectiei civile. 
(3) Prevederile alin. (2) se aplica si serviciilor de urgenta private, constituite potrivit dispozitiilor
legale. 
(4) Criteriile de performanta pentru formatiunile prevazute la alin. (2) si (3) se elaboreaza de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si se aproba prin ordin al ministrului administratiei
si internelor*). 
___________
*) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 718/2005 pentru aprobarea Criteriilor de performanta privind structura
organizatorica si dotarea serviciilor voluntare pentru situatii de urgenta, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 636 din
20 iulie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 158/2007 pentru aprobarea
Criteriilor de performanta privind constituirea, incadrarea si dotarea serviciilor private pentru situatii de urgenta, publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 din 1 martie 2007, si Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 360/2004 pentru aprobarea
Criteriilor de performanta privind structura organizatorica si dotarea serviciilor profesioniste pentru situatii de urgenta, publicat in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 958 din 19 octombrie 2004. 

Art. 16 
Coordonarea de specialitate a activitatilor de protectie civila prevazute la art. 15 alin. (1) se
realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, prin structurile sale specializate,
si la nivel local, prin inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti
ori, pe timpul starilor exceptionale de mobilizare sau la razboi, prin punctele de comanda care se
asigura din timp de pace la nivelul autoritatilor administratiei publice centrale, la cele judetene,
municipale, de sectoare, orasenesti, al altor localitati importante, precum si la unele institutii
publice si operatori economici. 

Capitolul III - Drepturile si obligatiile cetatenilor

Sectiunea 1 - Drepturi

Art. 17 
Cetatenii au dreptul sa incheie contracte de voluntariat pentru incadrarea in serviciile de urgenta
voluntare cu reprezentantii autoritatilor administratiei publice locale. Statutul personalului voluntar
din serviciile de urgenta voluntare se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului
Administratiei si Internelor**). 
___________
**) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 1.579/2005 pentru aprobarea Statutului personalului voluntar din serviciile de urgenta voluntare,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 19 din 10 ianuarie 2006. 
In prezent denumirea “Ministerului Administratiei si Internelor” a fost inlocuita cu denumirea “Ministerul Internelor si Reformei
Administrative”, conform art. 15 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor masuri de reorganizare
in cadrul administratiei publice centrale, aprobata prin Legea nr. 98/2008. 

Art. 18 
(1) Cetatenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale unui conflict
armat ori ca urmare a executarii interventiei de catre serviciile de urgenta au dreptul la ajutoare de

91
urgenta si la despagubiri, dupa caz. 
(2) Despagubirile se acorda in urma solicitarii scrise a celui prejudiciat, adresata primarului, pe
baza actului de constatare intocmit de organele competente si a hotararii consiliului local, din
fondurile prevazute in bugetul local cu aceasta destinatie sau din cele aprobate prin hotarare a
Guvernului. 

Art. 19 
Personalul serviciilor de urgenta voluntare si cetatenii care participa la actiuni preventive si de
interventie pentru limitare, recuperare si reabilitare pe timpul situatiilor de urgenta beneficiaza
de compensatii banesti, drepturi sociale si alte facilitati stabilite in Statutul personalului voluntar
prevazut la art. 17. 

Sectiunea 2 - Obligatii

Art. 20 
(1) Cetatenii sunt obligati: 
a) sa respecte si sa aplice normele si regulile de protectie civila stabilite de autoritatile
administratiei publice centrale si locale, precum si de conducatorii institutiilor publice, ai agentilor
economici ori ai organizatiilor neguvernamentale, dupa caz; 
b) sa duca la indeplinire masurile de protectie civila dispuse, in conditiile legii, de autoritatile
competente sau de personalul investit cu exercitiul autoritatii publice din cadrul serviciilor publice
de urgenta; 
c) sa informeze autoritatile sau serviciile de urgenta abilitate, prin orice mijloace, inclusiv telefonic,
prin apelarea numarului 112, despre iminenta producerii sau producerea oricarei situatii de
urgenta despre care iau cunostinta; 
d) sa informeze serviciile de urgenta profesioniste sau politia, dupa caz, inclusiv telefonic, prin
apelarea numarului 112, despre descoperirea de munitie sau elemente de munitie ramase
neexplodate; 
e) sa participe la pregatirea de protectie civila la locul unde isi desfasoara activitatea; 
f) sa participe la intretinerea adaposturilor din cladirile proprietate personala si, in caz de
necesitate, la amenajarea spatiilor de adapostire din teren; 
g) sa-si asigure mijloacele individuale de protectie, trusa sanitara, rezerva de alimente si apa,
precum si alte materiale de prima necesitate pentru protectia familiilor lor; 
h) sa permita, in situatii de protectie civila, accesul fortelor si mijloacelor de interventie in incinte
sau pe terenuri proprietate privata; 
i) sa permita instalarea mijloacelor de alarmare pe cladirile proprietate privata sau apartinand
asociatiilor de locatari sau proprietari, dupa caz, fara plata, precum si accesul persoanelor
autorizate, in vederea intretinerii acestora; 
j) sa accepte si sa efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dezastre, potrivit
masurilor dispuse si aduse la cunostinta de catre autoritatile abilitate; 
k) sa solicite avizele si autorizatiile privind protectia civila, in cazurile prevazute de lege. 
(2) Indeplinirea obligatiilor prevazute la alin. (1) revine, corespunzator situatiei in care se gasesc,
si cetatenilor straini care desfasoara activitati, au resedinta sau se afla in tranzit, dupa caz, pe
teritoriul Romaniei. 
(3) Cetatenii declarati inapti de munca din motive medicale sunt scutiti, pe timpul interventiei in
sprijinul fortelor de protectie civila, de prestarea de servicii ori de participarea la executarea de
lucrari, evacuarea de bunuri si altele asemenea, care presupun efort fizic. 

Capitolul IV - Atributii si obligatii privind protectia civila

Sectiunea 1 - Atributii ale autoritatilor administratiei publice

92
Art. 21 
(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale asigura stabilirea si integrarea masurilor de
protectie civila in planurile si programele de dezvoltare economico-sociala ce se elaboreaza la
nivel national, judetean si local si urmaresc realizarea acestora. 
(2) Masurile si actiunile de prevenire din planurile de protectie civila se planifica si se executa
prioritar de catre toate autoritatile administratiei publice centrale si locale, potrivit competentelor
acestora. 
(3) Autoritatile administratiei publice centrale si locale poarta intreaga raspundere pentru
asigurarea conditiilor de supravietuire a populatiei afectate de urmarile calamitatilor naturale si a
celorlalte situatii de protectie civila. 
(4) Asigurarea conditiilor prevazute la alin. (3) se realizeaza prin serviciile de urgenta, serviciile
publice de gospodarie comunala, institutii si operatori economici, inclusiv prin utilizarea, in
conditiile legii, a bunurilor din rezervele de stat si a serviciilor si bunurilor puse la dispozitie de
organizatii neguvernamentale romane sau de comunitatile locale si populatia din zonele
neafectate, de state si organizatii straine ori cu caracter international. 

Art. 22 
Guvernul exercita urmatoarele atributii principale: 
a) aproba strategia nationala a protectiei civile si actele normative specifice, potrivit competentei; 
b) analizeaza periodic si ori de cate ori situatia o impune activitatea de protectie civila; 
c) aproba planul national de asigurare cu resurse umane, materiale si financiare pentru
gestionarea situatiilor de urgenta; 
d) propune, potrivit legii, Presedintelui Romaniei instituirea si incetarea starii de urgenta in zonele
afectate; 
e) incheie acorduri internationale in domeniul protectiei civile; 
f) adopta hotarari prin care se acorda ajutoare de urgenta si despagubiri persoanelor fizice si
juridice afectate; 
g) aproba planificarea exercitiilor si a aplicatiilor de protectie civila cu caracter international; 
h) solicita, la nevoie, sprijin international; 
i) aproba acordarea de ajutor, in urma solicitarilor, statelor afectate de dezastre. 

Art. 23 
(1) Ministerele, autoritatile publice autonome si celelalte organe de specialitate ale administratiei
publice centrale exercita urmatoarele atributii principale: 
a) stabilesc atributiile ce revin structurilor proprii; 
b) elaboreaza planuri si programe privind protectia civila in domeniul propriu de competenta; 
c) asigura resursele necesare interventiei; 
d) constituie capacitati operationale de interventie, pe care, in caz de necesitate, le pun la
dispozitie autoritatilor administratiei publice locale; 
e) initiaza programe sau teme de cercetare in domeniu; 
f) constituie baza de date specifica domeniului propriu de activitate, necesara protectiei civile; 
g) asigura participarea reprezentantilor, a expertilor si a specialistilor la activitatile Comitetului
National pentru Situatii de Urgenta; 
h) pun la dispozitie Ministerului Internelor si Reformei Administrative personal calificat in vederea
constituirii echipelor de experti pentru evaluare sau personalul necesar interventiei, dupa caz; 
i) pun la dispozitie Comitetului National pentru Situatii de Urgenta datele si informatiile solicitate in
scopul elaborarii strategiei nationale de protectie civila, a planurilor si programelor de protectie
civila, precum si Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta pentru constituirea bazei de
date proprii; 
j) asigura gestionarea tipurilor de riscuri specifice si indeplinirea functiilor de sprijin prin structuri
specifice domeniilor de competenta, potrivit legii. Organizarea si functionarea acestor structuri se
stabilesc prin hotarare a Guvernului. 
(2) Ministerul Apararii planifica si executa masurile de protectie civila, potrivit organizarii si
planurilor specifice proprii si planurilor comune cu alte ministere. 
93
Art. 24 
(1) Ministerul Internelor si Reformei Administrative exercita, prin Inspectoratul General pentru
Situatii de Urgenta, urmatoarele atributii principale: 
a) elaboreaza si prezinta Guvernului, spre aprobare, proiectul de strategie nationala a protectiei
civile; 
b) elaboreaza si avizeaza proiecte de acte normative specifice; 
c) coordoneaza activitatile de evacuare, potrivit planurilor intocmite; 
d) organizeaza si conduce activitatea de asanare a teritoriului de munitia ramasa neexplodata din
timpul conflictelor militare; 
e) analizeaza periodic, impreuna cu autoritatile administratiei publice centrale, stadiul realizarii
masurilor necesare a fi luate in situatii de protectie civila; 
f) elaboreaza norme metodologice pentru intocmirea planurilor de urgenta interna si externa a
operatorilor economici*); 
g) organizeaza si conduce exercitii si aplicatii de specialitate; 
h) coordoneaza actiunile de limitare si inlaturare a urmarilor calamitatilor naturale si a celorlalte
situatii de protectie civila; 
i) colaboreaza cu organisme internationale de specialitate. 
(2) Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta este autoritate de reglementare in domeniul
protectiei civile. 
(3) Controlul de stat in domeniul protectiei civile se realizeaza prin activitati de reglementare,
avizare, autorizare, atestare, recunoastere, verificare si control si se exercita prin Inspectia de
Prevenire din structura Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, respectiv prin inspectiile
de prevenire din cadrul inspectoratelor judetene si al municipiului Bucuresti, in scopul aplicarii
unitare a prevederilor legale pe intreg teritoriul Romaniei. 
(4) Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta indeplineste rolul de punct national de contact
in relatiile cu organisme internationale de profil. 
___________
*) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 684/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind planificarea,
pregatirea si interventia in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 538 din
24 iunie 2005, si Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 647/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea
planurilor de urgenta in caz de accidente in care sunt implicate substante periculoase, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 460 din 31 mai 2005. 

Art. 25 
Consiliile judetene, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile locale ale municipiilor,
oraselor si comunelor si consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti au urmatoarele
atributii principale: 
a) aproba organizarea protectiei civile la nivelul unitatii administrativ-teritoriale, analizeaza anual si
ori de cate ori este nevoie activitatea desfasurata si adopta masuri pentru imbunatatirea acesteia; 
b) aproba planurile anuale si de perspectiva pentru asigurarea resurselor umane, materiale si
financiare destinate prevenirii si gestionarii situatiilor de urgenta; 
c) participa, potrivit legii, la asigurarea finantarii masurilor si a actiunilor de protectie civila, precum
si a serviciilor de urgenta si a structurilor care au atributii legale in acest domeniu; 
d) stabilesc, in conditiile legii, taxe speciale pe linia protectiei civile; 
e) infiinteaza, in conditiile legii si cu avizul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta,
centre de formare si evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenta; 
f) gestioneaza, depoziteaza, intretin si asigura conservarea aparaturii si a materialelor de protectie
civila prin serviciile specializate din subordine; 
g) asigura spatiile necesare functionarii inspectoratelor pentru situatii de urgenta corespunzatoare,
paza si securitatea acestora si a centrelor operationale, precum si spatiile pentru depozitarea
materialelor de interventie. 

Art. 26 
Prefectul are urmatoarele atributii principale: 
94
a) aproba planurile operative si de pregatire pe linia protectiei civile si planificarea exercitiilor si a
altor activitati desfasurate la nivelul unitatii administrativ-teritoriale; 
b) urmareste indeplinirea masurilor de protectie civila la nivelul unitatii administrativ-teritoriale; 
c) dispune, potrivit legii, instituirea starii de alerta, activarea sau folosirea, dupa caz, a formatiunilor
de interventie;
d) aproba schema cu riscurile teritoriale intocmita de inspectoratul pentru situatii de urgenta; 
e) asigura conditii pentru buna desfasurare si integrarea activitatii fortelor de interventie din alte
judete sau a echipelor internationale, dupa caz, sosite in unitatea administrativ-teritoriala in scopul
limitarii si inlaturarii efectelor dezastrelor; 
f) prezinta consiliului judetean sau Consiliului General al Municipiului Bucuresti, dupa caz,
propuneri de completare a sistemului de instiintare si alarmare a populatiei, a fondului de
adapostire, a bazei materiale si alte masuri de protectie a populatiei, a bunurilor materiale, a
valorilor culturale si a mediului; 
g) exercita controlul aplicarii masurilor in situatiile de protectie civila. 

Art. 27 
Primarul are urmatoarele atributii principale: 
a) propune consiliului local structura organizatorica de protectie civila; 
b) aduce la indeplinire hotararile consiliului local in domeniul protectiei civile; 
c) aproba planurile operative, de pregatire si planificare a exercitiilor de specialitate; 
d) propune fondurile necesare realizarii masurilor de protectie civila; 
e) conduce exercitiile, aplicatiile si activitatile de pregatire privind protectia civila; 
f) coordoneaza activitatea serviciilor de urgenta voluntare; 
g) aproba planurile de cooperare cu localitatile invecinate si organismele neguvernamentale; 
h) dispune masuri si controleaza modul de intretinere a spatiilor de adapostire colective de catre
administratorul acestora; 
i) urmareste realizarea, intretinerea si functionarea legaturilor si mijloacelor de instiintare si
alarmare in situatii de protectie civila; 
j) raspunde de alarmarea, protectia si pregatirea populatiei pentru situatiile de protectie civila; 
k) solicita asistenta tehnica si sprijin pentru gestionarea situatiilor de protectie civila; 
l) exercita controlul aplicarii masurilor de protectie civila in plan local; 
m) asigura evaluarea si centralizarea solicitarilor de ajutoare si despagubiri in situatii de protectie
civila, precum si distribuirea celor primite; 
n) coordoneaza nemijlocit evacuarea populatiei din zonele afectate de situatiile de protectie civila; 
o) stabileste masurile necesare pentru asigurarea hranirii, a cazarii si a alimentarii cu energie si
apa a populatiei evacuate; 
p) dispune masuri pentru asigurarea ordinii publice in zona sinistrata; 
q) coopereaza cu primarii localitatilor sau ai sectoarelor limitrofe, dupa caz, in probleme de interes
comun; 
r) gestioneaza, depoziteaza, intretine si conserva tehnica, aparatura si materialele de protectie
civila, prin serviciile de specialitate subordonate. 

Sectiunea 2 - Obligatiile conducatorilor institutiilor publice, operatorilor economici,

proiectantilor, constructorilor, beneficiarilor si salariatilor

Art. 28 
(1) Conducatorii institutiilor publice, patronii si managerii operatorilor economici, indiferent de
forma de proprietate, au urmatoarele obligatii principale: 
a) asigura identificarea, monitorizarea si evaluarea factorilor de risc specifici, generatori de
evenimente periculoase;
b) stabilesc si urmaresc indeplinirea masurilor si a actiunilor de prevenire si de pregatire a
interventiei, in functie de incadrarea in clasificarea de protectie civila; 
c) organizeaza si doteaza, pe baza criteriilor de performanta elaborate de Inspectoratul General
95
pentru Situatii de Urgenta, servicii de urgenta private si stabilesc regulamentul de organizare si
functionare a acestora ori incheie conventii sau contracte cu alte servicii de urgenta voluntare ori
private, care dispun de forte si mijloace capabile sa intervina operativ si eficace in cazul situatiilor
de protectie civila; 
d) participa la exercitii si aplicatii de protectie civila si conduc nemijlocit actiunile de alarmare,
evacuare, interventie, limitare si inlaturare a urmarilor situatiilor de urgenta desfasurate de unitatile
proprii; 
e) asigura gratuit fortelor de interventie chemate in sprijin in situatii de urgenta echipamentele,
substantele, mijloacele si antidoturile adecvate riscurilor specifice; 
f) organizeaza instruirea si pregatirea personalului incadrat in munca privind protectia civila; 
g) asigura alarmarea populatiei din zona de risc creata ca urmare a activitatilor proprii desfasurate; 
h) prevad, anual, in bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare desfasurarii activitatilor de
protectie civila; 
i) instiinteaza persoanele si organismele competente asupra factorilor de risc si le semnaleaza,
de indata, cu privire la iminenta producerii sau producerea unei situatii de protectie civila la nivelul
institutiei sau operatorului economic; 
j) stabilesc si transmit catre transportatorii, distribuitorii si utilizatorii produselor regulile si masurile
de protectie specifice, corelate cu riscurile previzibile la utilizare, manipulare, transport si
depozitare; 
k) incheie contracte, conventii sau protocoale de cooperare cu alte servicii de urgenta
profesioniste sau voluntare; 
l) mentin in stare de functionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spatiile de adapostire si
mijloacele tehnice proprii, destinate adapostirii sau interventiei, tin evidenta acestora si le verifica
periodic; 
m) indeplinesc alte obligatii si masuri stabilite, potrivit legii, de catre organismele si organele
abilitate. 
(2) Conducatorii institutiilor publice si ai operatorilor economici, indiferent de forma de proprietate,
sunt obligati sa permita instalarea, fara plata, a mijloacelor de alarmare pe cladirile proprii. 
(3) Operatorii economici a caror activitate prezinta pericole de accidente majore in care sunt
implicate substante periculoase se supun si prevederilor legislatiei specifice. 

Art. 29 
Persoanele fizice sau juridice care detin imobile in indiviziune sau le utilizeaza in comun sunt
obligate sa coopereze pentru indeplinirea masurilor de protectie civila pentru intregul imobil sau
ansamblu de imobile. 

Art. 30 
(1) Proiectantii, constructorii si beneficiarii de investitii au urmatoarele obligatii: 
a) sa prevada in documentatiile tehnice ale investitiilor masurile specifice, echipamentele si
dotarile necesare, conform normativelor in vigoare, si sa asigure realizarea lor inainte de darea in
exploatare a investitiei; 
b) sa obtina toate avizele, autorizatiile si acordurile privind protectia civila, conform legii, si sa
urmareasca realizarea masurilor stabilite in cuprinsul acestora; 
c) sa evalueze riscul seismic al zonei in care se executa lucrarile si sa intocmeasca proiectul,
respectiv sa execute constructia sau instalatia conform gradului de risc seismic evaluat. 
(2) In toate fazele de cercetare, proiectare, executie si pe intreaga lor durata de existenta,
constructiile si amenajarile, echipamentele, utilajele si instalatiile tehnologice pentru autorizare
in domeniul protectiei civile se supun unei examinari sistematice si calificate pentru identificarea,
evaluarea si controlul riscurilor, in conditiile prevazute de reglementarile specifice. 
(3) Obligatia executarii activitatilor prevazute la alin. (2) revine persoanelor care concura la
proiectarea, realizarea, exploatarea, intretinerea, repararea, postutilizarea constructiilor, a
echipamentelor si a instalatiilor tehnologice, potrivit obligatiilor si raspunderilor prevazute de lege. 
(4) Metodologia privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor se elaboreaza de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, se aproba prin ordin al ministrului internelor si
reformei administrative si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. 
96
(5) Pentru actele eliberate potrivit legii se percep tarife stabilite prin ordin al ministrului
administratiei si internelor.*) 
___________
*) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.433/2006 privind aprobarea tarifelor pentru eliberarea avizelor si
autorizatiilor de securitate la incendiu si protectie civila, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 806 din 26 septembrie
2006. 

Art. 31 
Salariatii au urmatoarele drepturi si obligatii: 
a) sa beneficieze, in mod gratuit, de echipament de protectie individuala, de tratament medical si
antidoturi, daca sunt incadrati la agenti economici sau institutii cu surse de risc nuclear, chimic sau
biologic; 
b) sa beneficieze de masurile de protectie sociala prevazute prin lege pentru perioadele de
intrerupere a activitatii, impuse de situatiile de protectie civila; 
c) sa respecte normele, regulile si masurile de protectie civila stabilite; 
d) sa participe la instruiri, exercitii, aplicatii si la alte forme de pregatire specifica. 

Capitolul V - Pregatirea pentru protectia civila

Art. 32 
Pregatirea pentru protectia civila cuprinde pregatirea populatiei si a salariatilor, pregatirea
serviciilor de urgenta, pregatirea personalului cu functii de conducere pe linia protectiei civile,
precum si a personalului de specialitate. 

Art. 33 
(1) Pregatirea profesionala a serviciilor de urgenta si a altor forte cu care se coopereaza se
realizeaza pe baza programelor anuale de pregatire, aprobate de sefii acestora. 
(2) Planificarea exercitiilor si a aplicatiilor de cooperare privind protectia civila la care participa,
potrivit specificului acestora, serviciile de urgenta, fortele de protectie si sprijin si populatia se
aproba de prefect, primar sau de ministrul internelor si reformei administrative, dupa caz. 
(3) Exercitiile de cooperare interjudetene/regionale si cele cu caracter international se aproba de
Guvern, la propunerea ministrului internelor si reformei administrative. 
(4) In documentele de planificare a pregatirii privind protectia civila se prevad si resursele
materiale si financiare necesare, precum si cine le asigura. 

Art. 34 
(1) Initierea, calificarea, perfectionarea sau specializarea conducatorilor structurilor specializate
de protectie civila, a sefilor serviciilor de urgenta voluntare si private, a personalului de specialitate
mentionat la art. 13 alin. (2), precum si a altor persoane cu atributii in acest domeniu se realizeaza
prin cursuri, convocari sau instructaje si se desfasoara in Centrul National de Perfectionare a
Pregatirii pentru Managementul Situatiilor de Urgenta si in centrele zonale ale acestuia, precum si
in Institutul National de Administratie sau in alte institutii de invatamant de profil. 
(2) Pregatirea pentru protectia civila in institutiile de invatamant militar este obligatorie si se
desfasoara pe baza tematicilor elaborate cu consultarea Inspectoratului General pentru Situatii de
Urgenta. 

Art. 35 
Formarea, perfectionarea si specializarea personalului serviciilor de urgenta profesioniste si
al structurilor componente ale Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta se
realizeaza in institutiile de invatamant de profil din subordinea Ministerului Internelor si Reformei
Administrative, a Ministerului Apararii, precum si in alte unitati abilitate din tara si din strainatate. 

Art. 36 
97
(1) Informarea si educarea preventiva a populatiei privind protectia civila sunt obligatorii si se
asigura prin: institutiile de invatamant si educatie de toate gradele, mijloacele de informare in
masa si serviciile profesioniste pentru situatii de urgenta. 
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, in colaborare cu Inspectoratul General pentru
Situatii de Urgenta, stabileste, prin protocol, temele si activitatile practic-aplicative de educatie
privind protectia civila, care se includ in programele de invatamant, precum si in planurile
activitatilor extrascolare. 
(3) Societatile publice si private, nationale si locale, de radio si televiziune, precum si presa scrisa
sunt obligate sa asigure prezentarea in emisiunile, respectiv in stirile si reportajele acestora, a
riscurilor potentiale, masurilor preventive si a modului de actiune si comportare a populatiei pe
timpul situatiilor de urgenta civila. 
(4) La informarea si educarea preventiva a populatiei privind protectia civila participa si
organizatiile neguvernamentale de interes public, potrivit statutelor si specificului activitatilor
acestora. 

Art. 37 
(1) Instruirea salariatilor privind protectia civila se asigura sistematic, de regula impreuna
cu instructajele de prevenire si stingere a incendiilor, in conditiile stabilite prin dispozitiile
generale elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul
administratiei si internelor*). 
(2) Participarea salariatilor la instruire constituie sarcina de serviciu. 
___________
*) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea
salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 599 din 12 iulie 2005, cu modificarile
si completarile ulterioare. 

Art. 38 
Periodic, pe baza planurilor si a programelor de pregatire si cu aprobarea primarului localitatii, se
efectueaza exercitii de alarmare publica. 

Capitolul VI - Protectia populatiei si a bunurilor materiale

Art. 39 
Protectia populatiei, a bunurilor materiale si a valorilor culturale se realizeaza printr-un ansamblu
de activitati constand in: instiintare, avertizare si alarmare, adapostire, protectie nucleara, biologica
si chimica, evacuare si alte masuri tehnice si organizatorice specifice. 

Sectiunea 1 - Instiintarea, avertizarea si alarmarea

Art. 40 
(1) Instiintarea se realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta sau de serviciile
de urgenta profesioniste, dupa caz, pe baza informatiilor primite de la populatie sau de la
structurile care monitorizeaza sursele de risc. 
(2) Avertizarea populatiei se realizeaza de catre autoritatile administratiei publice centrale sau
locale, dupa caz, prin mijloacele de avertizare specifice, in baza instiintarii primite de la structurile
abilitate. 

Art. 41 
(1) Prealarmarea se realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si de serviciile
de urgenta profesioniste, dupa caz, pe baza informatiilor primite de la Statul Major General, si de
structurile specializate din cadrul categoriilor de forte armate, pe baza planurilor de cooperare

98
intocmite in acest sens. 
(2) Alarmarea populatiei se realizeaza de autoritatile administratiei publice centrale sau locale,
dupa caz, prin mijloacele specifice, pe baza instiintarii primite de la structurile abilitate. 

Art. 42 
(1) Mijloacele de avertizare si alarmare specifice se instaleaza in locurile stabilite de Inspectoratul
General pentru Situatii de Urgenta si de serviciile de urgenta profesioniste. 
(2) Normele tehnice privind instalarea sistemului integrat de avertizare si alarmare a populatiei
si instructiunile privind semnalele si mesajele de avertizare si alarmare se elaboreaza de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, se aproba prin ordin al ministrului administratiei
si internelor**) si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. 
(3) La solicitarea presedintilor comitetelor pentru situatii de urgenta, mesajele de avertizare si
alarmare se transmit obligatoriu, cu prioritate si gratuit, prin orice operator audiovizual public sau
privat de pe teritoriul Romaniei. 
___________
**) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 886/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice privind Sistemul national
integrat de instiintare, avertizare si alarmare a populatiei, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie
2005, si Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.259/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si asigurarea
activitatii de instiintare, avertizare, prealarmare si alarmare in situatii de protectie civila, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 349 din 18 aprilie 2006.

Art. 43 
In cazul unui atac iminent, in situatia in care nu s-a declarat starea de razboi, primele mesaje de
prealarma si de alarma se transmit cu aprobarea ministrului internelor si reformei administrative,
pe baza instiintarilor Statului Major General si structurilor specializate din cadrul categoriilor de
forte armate, conform planurilor de cooperare intocmite in acest sens. 

Art. 44 
(1) Folosirea mijloacelor de alarmare in cazul producerii unor dezastre se executa numai cu
aprobarea primarului localitatii, a conducatorului institutiei publice sau a operatorului economic
implicat, dupa caz, ori a imputernicitilor acestora. 
(2) Sistemul de instiintare, avertizare si alarmare la localitati, institutii publice si operatori
economici se verifica periodic prin executarea de antrenamente si exercitii. 
(3) Folosirea mijloacelor tehnice de alarmare si alertare cu incalcarea prevederilor legale si a
normelor tehnice prevazute la art. 42 alin. (2) este interzisa. 

Sectiunea 2 - Adapostirea

Art. 45 
(1) Pentru protectia populatiei si a bunurilor din patrimoniul cultural national de efectele atacurilor
din aer se realizeaza sistemul national de adapostire, care cuprinde: adaposturi pentru puncte
de comanda destinate Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta, adaposturi
publice de protectie civila aflate in administrarea consiliilor locale si fondul privat de adapostire
realizat de operatorii economici si proprietarii de imobile. 
(2) Autoritatile administratiei publice, institutiile publice, operatorii economici si proprietarii de
imobile au obligatia sa prevada in planurile de investitii si sa realizeze adaposturi de protectie
civila. 
(3) Autoritatile administratiei publice centrale si locale si serviciile de urgenta de la toate nivelurile
de competenta vor identifica si vor stabili posibilitatile de utilizare pentru adapostire a unor galerii
de mina, tuneluri, pesteri, grote etc. existente in apropierea zonelor dens populate sau in zone
prevazute pentru amenajare de tabere de sinistrati, evacuati sau refugiati. 
(4) Categoriile de constructii la care este obligatorie realizarea de adaposturi publice de protectie
civila, precum si adaposturile care se amenajeaza ca puncte de comanda se aproba prin hotarare
99
a Guvernului, la propunerea Ministerului Internelor si Reformei Administrative***). 
(5) Adaposturile publice de protectie civila prevazute in documentatiile tehnice ale investitiilor se
avizeaza tehnic, premergator eliberarii autorizatiilor de construire, de catre serviciile de urgenta
profesioniste, potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta,
aprobata de ministrul internelor si reformei administrative si publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I****). 
(6) In timp de pace adaposturile publice de protectie civila, cu exceptia spatiilor amenajate ca
puncte de comanda, pot fi utilizate pentru alte destinatii, cu respectarea normelor tehnice, cu
obligatia de a fi eliberate in situatii de urgenta in maximum 24 de ore si cu informarea prealabila a
centrelor operationale din cadrul serviciilor de urgenta profesioniste. 
(7) Adaposturile publice de protectie civila se inspecteaza periodic de catre personalul de
specialitate al serviciilor de urgenta profesioniste; detinatorii si utilizatorii acestor adaposturi
sunt obligati sa indeplineasca normele si masurile stabilite pentru mentinerea adaposturilor si a
instalatiilor utilitare ale acestora in stare de functionare. 
(8) Construirea adaposturilor si amenajarea altor spatii de adapostire cuprinse in planurile de
mobilizare se executa la punerea in aplicare a planurilor respective. 
___________
***) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 560/2005 pentru aprobarea categoriilor de constructii la care este obligatorie realizarea
adaposturilor de protectie civila, precum si a celor la care se amenajeaza puncte de comanda, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 526 din 21 iunie 2005, cu modificarile ulterioare. 
In prezent, denumirea “Ministerul Administratiei si Internelor” a fost inlocuita cu denumirea “Ministerul Internelor si Reformei
Administrative”, conform art. 15 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor masuri de reorganizare
in cadrul administratiei publice centrale, aprobata prin Legea nr. 98/2008. 
****) A se vedea si nota de subsol corespunzatoare asteriscului din finalul art. 9 alin. (1) lit. g). 

Sectiunea 3 - Asanarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata

Art. 46 
Asanarea terenului si neutralizarea munitiei ramase neexplodate din timpul conflictelor armate
se executa de catre subunitati specializate si specialisti pirotehnicieni din serviciile de urgenta
profesioniste din subordinea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, potrivit
instructiunilor si normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si
aprobate prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative. 

Art. 47 
(1) Munitiile se distrug in poligoane ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative si
Ministerului Apararii sau pe terenuri puse la dispozitie de autoritatile administratiei publice locale
in a caror raza administrativ-teritoriala se executa lucrarile de asanare. Terenurile stabilite pentru
distrugerea munitiei se amenajeaza potrivit instructiunilor si normelor tehnice specifice, elaborate
de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta. 
(2) Autoritatile administratiei publice locale sau, dupa caz, institutiile publice si operatorii economici
asigura subunitatii de interventie care executa asanarea pirotehnica, accesul in teren si, gratuit,
mana de lucru auxiliara, mijloace de transport cu soferi si carburantul aferent, materialele,
asistenta sanitara, precum si cazarea si hranirea efectivelor necesare acestor lucrari. 
(3) Paza munitiilor si a terenurilor in curs de asanare, precum si insotirea transporturilor de munitii
se executa de personal autorizat. 

Art. 48 
(1) Persoanele fizice si juridice care iau cunostinta de existenta munitiilor au obligatia sa anunte
de indata centrul operational din cadrul serviciului de urgenta profesionist, dispeceratul integrat de
urgenta, politia sau primarul, dupa caz. 
(2) Se interzice persoanelor fizice neautorizate sa ridice, sa manipuleze ori sa utilizeze munitia
neexplodata. 
100
Art. 49 
Materialele explozive si mijloacele de aprindere necesare pentru distrugerea munitiei ramase
neexplodate se pun la dispozitie specialistilor pirotehnicieni, la cererea Inspectoratului General
pentru Situatii de Urgenta, prin inspectoratele de jandarmi judetene. 

Art. 50 
Formatiunile de interventie prevazute la art. 46 executa gratuit actiuni de distrugere a zapoarelor
care pun in pericol localitatile sau siguranta cetateanului. 

Sectiunea 4 - Protectia nucleara, radiologica, chimica si biologica

Art. 51 
(1) Protectia nucleara, radiologica, chimica si biologica a populatiei se realizeaza prin mijloace de
protectie individuala, colectiva sau prin alte masuri tehnice si organizatorice specifice, cu prioritate
in zonele de risc. 
(2) Institutiile publice si operatorii economici care produc, transporta, depoziteaza sau
manipuleaza substante periculoase in cantitati care pot pune in pericol viata si sanatatea
cetatenilor organizeaza si executa controlul contaminarii radioactive, chimice si biologice a
materiilor prime si produselor finite si realizeaza masurile de decontaminare a personalului propriu,
terenului, cladirilor si utilajelor. 

Art. 52 
Mijloacele de protectie individuala a cetatenilor se asigura potrivit criteriilor elaborate de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate prin hotarare a Guvernului*). 
___________
*) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 501/2005 pentru aprobarea Criteriilor privind asigurarea mijloacelor de protectie individuala a
cetatenilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 482 din 8 iunie 2005. 

Art. 53 
Decontaminarea se realizeaza prin operatiuni si tehnici speciale efectuate de catre serviciile
de urgenta, unele unitati militare si operatori economici, potrivit normelor tehnice elaborate de
ministerele de profil si avizate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta. 

Art. 54 
(1) Depoluarea consta in luarea unor masuri specifice pentru identificarea si eliminarea surselor
poluante, limitarea, indepartarea sau neutralizarea agentilor poluatori ai apei, aerului si terenului. 
(2) Masurile de depoluare sunt insotite, dupa caz, de evacuarea persoanelor si a animalelor din
mediul poluat sau de interzicerea utilizarii apei, a alimentelor si a furajelor contaminate. 
(3) Se interzice comercializarea sau utilizarea pentru consum a bunurilor contaminate. 
(4) Operatorii economici si institutiile publice au obligatia sa avertizeze imediat populatia asupra
riscurilor de poluare si contaminare a zonelor limitrofe unitatilor respective si sa intervina cu fortele
si mijloacele de care dispun pentru protectia populatiei si inlaturarea efectelor poluarii. 

Sectiunea 5 - Evacuarea

Art. 55 
Evacuarea se executa pe baza planurilor intocmite in acest scop, conform normelor si
instructiunilor elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta. 

101
Art. 56 
(1) Trecerea la executarea actiunii de evacuare in situatii de dezastre se hotaraste de primar sau
de prefect, dupa caz, la propunerea comitetului pentru situatii de urgenta competent. 
(2) In situatii de conflict armat, evacuarea se aproba de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, la
propunerea ministrului apararii. 

Art. 57 
Principiile evacuarii in situatii de conflict armat se stabilesc prin hotarare a Guvernului**). 
___________
**) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 1.222/2005 privind stabilirea principiilor evacuarii in situatii de conflict armat, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 933 din 19 octombrie 2005. 

Art. 58 
Accesul persoanelor neautorizate in zonele afectate si periculoase, delimitate si marcate
corespunzator, care intra sub incidenta situatiilor de protectie civila, este interzis. 

Capitolul VII - Limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de protectie civila

Art. 59 
(1) Limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de protectie civila cuprind ansamblul de activitati si
actiuni executate in scopul restabilirii situatiei de normalitate in zonele afectate. 
(2) La actiunile de limitare si inlaturare a urmarilor situatiilor de protectie civila participa structuri
de interventie din cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, existente pe timp de
pace sau care se pot mobiliza in timp scurt, unitati si formatiuni militare ale Ministerului Internelor
si Reformei Administrative, Ministerului Apararii, servicii de urgenta voluntare, formatiuni de Cruce
Rosie si alte structuri cu atributii in domeniu. 
(3) Interventia operativa a structurilor prevazute la alin. (2) se realizeaza pe baza planurilor
de interventie si cooperare intocmite de autoritatile competente, in limitele functiilor de sprijin
repartizate pentru a fi asigurate de catre ministere, celelalte organe centrale si organizatiile
neguvernamentale pentru prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta. 

Art. 60 
(1) La limitarea si inlaturarea urmarilor dezastrelor sunt obligate sa participe si serviciile pentru
situatii de urgenta private. 
(2) Autorizarea serviciilor de urgenta private se executa pe baza normelor metodologice elaborate
de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, aprobate prin ordin al ministrului internelor si
reformei administrative. 

Art. 61 
Principiile de organizare, de conducere si modul de utilizare a serviciilor de urgenta profesioniste
si voluntare, unitatilor de interventie, formatiunilor de interventie specializate si private in
actiunile de limitare si inlaturare a urmarilor situatiilor de protectie civila, precum si planurile
operative intocmite in acest scop se stabilesc prin regulamente, ordine si instructiuni elaborate
de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul internelor si reformei
administrative. 

Art. 62 
(1) Conducerea activitatilor de interventie se realizeaza prin reteaua centrelor operationale si
operative sau a punctelor de comanda existente la autoritatile administratiei publice centrale si
locale, precum si la institutiile publice si operatorii economici. 
(2) Conducerea nemijlocita a operatiunilor de interventie se asigura de comandantul actiunii,
imputernicit potrivit legii, care poate fi ajutat in indeplinirea sarcinilor de catre grupa operativa si
102
punctul operativ avansat. 
(3) Grupa operativa se constituie, prin ordin al prefectului, din personal cu putere de decizie si
specialisti ai serviciilor de urgenta ale autoritatilor publice, ai operatorilor economici si institutiilor
implicate in gestionarea situatiei de urgenta. 
(4) Punctul operativ avansat este mobil si se asigura de catre serviciul de urgenta profesionist sau
de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, printr-o autospeciala echipata si incadrata
corespunzator. In functie de amplasamentul fata de zona afectata, rolul punctului operativ poate fi
preluat de centrul operational. 
(5) Pana la sosirea la fata locului a comandantului actiunii, conducerea operatiunilor se asigura
de comandantul sau de seful formatiunii de interventie din serviciul de urgenta, cu sprijinul
reprezentantilor autoritatii administratiei publice locale sau al patronului, dupa caz. 
(6) Coordonarea elaborarii si derularii programelor de recuperare, reabilitare sau de restaurare
pe timpul situatiilor de urgenta se asigura de catre reprezentantii autoritatilor, institutiilor sau ai
operatorilor economici stabiliti de comitetele pentru situatii de urgenta competente. 

Capitolul VIII - Asigurarea materiala si financiara

Sectiunea 1 - Asigurarea materiala

Art. 63 
Autoritatile administratiei publice centrale si locale, institutiile publice si operatorii economici au
obligatia sa planifice si sa realizeze asigurarea materiala si financiara a protectiei civile, potrivit
legii. 

Art. 64 
(1) Inzestrarea si dotarea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta si a structurilor
subordonate cu tehnica, aparatura si materiale specific militare se asigura de Ministerul Internelor
si Reformei Administrative, pe baza normelor de inzestrare si dotare aprobate de ministrul
internelor si reformei administrative. 
(2) Dotarea structurilor de protectie civila, altele decat cele prevazute la alin. (1), se efectueaza
pe baza normelor elaborate de persoanele juridice care au constituit aceste structuri, avizate de
inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene si aprobate de prefect. 

Art. 65 
Contractarea si aprovizionarea cu tehnica si materiale se asigura de fiecare beneficiar contra
cost. Tehnica si alte categorii de materiale necesare protectiei civile se asigura si din donatii,
sponsorizari, imprumuturi temporare sau din alte surse legal constituite. 

Art. 66 
(1) Intretinerea, repararea, depozitarea si evidenta mijloacelor tehnice de protectie civila, precum
si durata normata de folosinta a acestora se realizeaza potrivit normelor tehnice elaborate
de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul administratiei si
internelor.*) 
(2) Montarea, intretinerea, repararea si exploatarea sistemelor de alarmare, de comunicatii si
informatice de protectie civila se asigura cu sprijinul operatorilor economici de profil, pe baza
contractelor sau a conventiilor legale incheiate cu acestia. 
___________
*) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.180/2006 pentru aprobarea Normelor tehnice privind intretinerea,
repararea, depozitarea si evidenta mijloacelor tehnice de protectie civila, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 168 din 22
februarie 2006. 

103
Art. 67 
(1) Materialele didactice necesare pentru protectia civila: filme, diafilme, planse, manuale, brosuri,
pliante, reviste si altele se realizeaza de Ministerul Internelor si Reformei Administrative si se
asigura gratuit autoritatilor administratiei publice, institutiilor publice si operatorilor economici. 
(2) Autoritatile publice, institutiile publice si operatorii economici au obligatia de a realiza materiale
de popularizare a activitatilor de protectie civila, emisiuni de radio si de televiziune, precum si alte
activitati cu resurse proprii sau altele legal constituite, cu acordul Inspectoratului General pentru
Situatii de Urgenta si al serviciilor de urgenta profesioniste. 

Sectiunea 2 - Asigurarea financiara

Art. 68 
(1) Finantarea cheltuielilor cu protectia civila se asigura, potrivit legii, din bugetul de stat, din
bugetele locale, din bugetele institutiilor publice autonome, ale institutiilor publice finantate integral
sau partial din venituri proprii si din bugetele proprii ale operatorilor economici, dupa caz. 
(2) Finantarea serviciilor de urgenta se asigura de catre persoanele juridice care le-au constituit. 
(3) Obiectivele de investitii de interes national pentru protectia civila se finanteaza de la bugetul de
stat. 

Art. 69 
(1) Cheltuielile pentru realizarea adaposturilor de protectie civila aferente constructiilor cu
destinatie de locuinta, birouri, centre comerciale sau destinate oricaror manifestari publice si care,
potrivit normelor specifice, trebuie sa fie prevazute, din constructie, cu asemenea adaposturi se
suporta de catre proprietar. 
(2) Pentru suportarea partiala sau integrala a costurilor realizarii adaposturilor de protectie civila
aferente constructiei cu destinatie de locuinta, se pot aloca fonduri cu destinatia de subventii, ce
se acorda cetatenilor o singura data, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului. 

Art. 70 
Finantarea ajutoarelor de urgenta, a despagubirilor, precum si a unor lucrari sau cheltuieli
neprevazute se asigura din fondul de interventie constituit la dispozitia Guvernului pentru
inlaturarea efectelor unor dezastre. 

Art. 71 
Pentru finantarea unor cheltuieli curente si de capital privind protectia civila pot fi utilizate, potrivit
legii, donatii, sponsorizari, venituri din prestari de servicii, contributii ale societatilor si ale caselor
de asigurare sau de reasigurare, precum si alte surse legale. 

Art. 72 
Fundamentarea si intocmirea documentatiei tehnice privind investitiile aferente protectiei civile se
realizeaza pe baza normelor metodologice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de
Urgenta si aprobate prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative. 

Art. 73 
(1) Cheltuielile pentru dotarea cu aparatura, mijloace tehnice si materialele necesare centrelor
zonale de pregatire in domeniul protectiei civile se suporta de Ministerul Internelor si Reformei
Administrative, in limita sumelor aprobate cu aceasta destinatie. Derularea fondurilor se face prin
bugetul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta. 
(2) Consiliile judetene ale judetelor in care functioneaza centrele de pregatire zonala pentru
pregatirea specifica protectiei civile vor pune la dispozitie acestora terenul, cladirile, precum si
cheltuielile de intretinere aferente acestora. 

104
 Legea 319/2006 privind protectia si securitatea muncii, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Prezenta lege are ca scop instituirea de masuri privind promovarea imbunatatirii
securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor.

(2) Prezenta lege stabileste principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale,
protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea,
consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor,
precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii.

Art. 2. - Conventiile internationale si contractele bilaterale incheiate de persoane juridice romane
cu parteneri straini, in vederea efectuarii de lucrari cu personal roman pe teritoriul altor tari, vor
cuprinde clauze privind securitatea si sanatatea in munca.

CAPITOLUL II
Domeniu de aplicare

Art. 3. - (1) Prezenta lege se aplica in toate sectoarele de activitate, atat publice, cat si private.

(2) Prevederile prezentei legi se aplica angajatorilor, lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor.

Art. 4. - (1) Fac exceptie de la prevederile art. 3 alin. (1) cazurile in care particularitatile inerente
ale anumitor activitati specifice din serviciile publice, cum ar fi fortele armate sau politia, precum si
cazurile de dezastre, inundatii si pentru realizarea masurilor de protectie civila, vin in contradictie
cu prezenta lege.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1) trebuie sa se asigure securitatea si sanatatea lucratorilor,
tinandu-se seama de principiile stabilite prin prezenta lege.

Art. 5. - In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatorul inteles:
a) lucrator - persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii, inclusiv studentii, elevii in
perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca,
cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice;

b) angajator - persoana fizica sau juridica ce se afla in raporturi de munca ori de serviciu cu
lucratorul respectiv si care are responsabilitatea intreprinderii si/sau unitatii;

c) alti participanti la procesul de munca - persoane aflate in intreprindere si/sau unitate, cu

permisiunea angajatorului, in perioada de verificare prealabila a aptitudinilor profesionale in
vederea angajarii, persoane care presteaza activitati in folosul comunitatii sau activitati in regim
de voluntariat, precum si someri pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala si
persoane care nu au contract individual de munca incheiat in forma scrisa si pentru care se poate
face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;

_____________________________________
Legea 319/2006 comentata si explicata
pe CD-ul “Ghid practic de protectia muncii”.
_____________________________________

d) reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor

- persoana aleasa, selectata sau desemnata de lucratori, in conformitate cu prevederile legale, sa
105
ii reprezinte pe acestia in ceea ce priveste problemele referitoare la protectia securitatii si sanatatii
lucratorilor in munca;

e) prevenire - ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute in toate etapele procesului de
munca, in scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale;

f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul
procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta
sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate,
incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune;

g) accident de munca - vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta

profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu
si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori
deces;

h) boala profesionala - afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau
profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum
si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca;

i) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita in munca;

j) echipament individual de protectie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un

lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol
securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice supliment sau accesoriu proiectat
pentru a indeplini acest obiectiv;

k) loc de munca - locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile intreprinderii si/
sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces in
cadrul desfasurarii activitatii;

l) pericol grav si iminent de accidentare - situatia concreta, reala si actuala careia ii lipseste doar
prilejul declansator pentru a produce un accident in orice moment;

m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii in care se
pregatesc elevii, studentii, ucenicii, precum si somerii in perioada de reconversie profesionala;

n) securitate si sanatate in munca - ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop

asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii
fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca;

o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul

tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui
echipament de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat
lucratorii, dar ar fi fost posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa
produca pagube materiale;

p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara intreprinderii/unitatii, abilitate sa presteze
servicii de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, conform legii;

q) accident usor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai
acordarea primelor ingrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de
3 zile;

r) boala legata de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanti
sunt de natura profesionala.

106
 CAPITOLUL III

Obligatiile angajatorilor

SECTIUNEA 1
Obligatii generale ale angajatorilor

Art. 6. - (1)Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate
aspectele legate de munca.
(2) In cazul in care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de
responsabilitatile sale in acest domeniu.

(3) Obligatiile lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu aduc atingere principiului
responsabilitatii angajatorului.

Art. 7. - (1)In cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare
pentru:

a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;

c) informarea si instruirea lucratorilor;

d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca.

(2) Angajatorul are obligatia sa urmareasca adaptarea masurilor prevazute la alin. (1), tinand
seama de modificarea conditiilor, si pentru imbunatatirea situatiilor existente.

(3) Angajatorul are obligatia sa implementeze masurile prevazute la alin. (1) si (2) pe baza
urmatoarelor principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca,

alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, in vederea reducerii
monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra
sanatatii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin
periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea

muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca;
h)adoptarea, in mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie
individuala;

i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.

(4) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinand seama de natura activitatilor din
intreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia:

a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea

echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea
locurilor de munca;
107
b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de prevenire, precum
si metodele de lucru si de productie aplicate de catre angajator sa asigure imbunatatirea
nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie integrate in ansamblul activitatilor
intreprinderii si/sau unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice;

c) sa ia in considerare capacitatile lucratorului in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in

munca, atunci cand ii incredinteaza sarcini;

d) sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul consultarilor cu

lucratorii si/sau reprezentantii acestora in ceea ce priveste consecintele asupra securitatii si
sanatatii lucratorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de conditiile si mediul de munca;

e) sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, in zonele cu risc ridicat si specific, accesul sa fie
permis numai lucratorilor care au primit si si-au insusit instructiunile adecvate.
(5) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci cand in acelasi loc de munca
isi desfasoara activitatea lucratori din mai multe intreprinderi si/sau unitati, angajatorii acestora au
urmatoarele obligatii:

a) sa coopereze in vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sanatatea si igiena in

munca, luand in considerare natura activitatilor;

b) sa isi coordoneze actiunile in vederea protectiei lucratorilor si prevenirii riscurilor profesionale,

luand in considerare natura activitatilor;

c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;

d) sa informeze lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile profesionale.

(6) Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena in munca nu trebuie sa comporte in nicio
situatie obligatii financiare pentru lucratori.

_____________________________________
Legea 319/2006 comentata si explicata
pe CD-ul “Ghid practic de protectia muncii”.
_____________________________________

SECTIUNEA a 2-a
Servicii de prevenire si protectie

Art. 8. - (1) Fara a aduce atingere obligatiilor prevazute la art. 6 si 7, angajatorul desemneaza unul
sau mai multi lucratori pentru a se ocupa de activitatile de protectie si de activitatile de prevenire a
riscurilor profesionale din intreprindere si/sau unitate, denumiti in continuare lucratori desemnati.

(2) Lucratorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activitatii lor de protectie si a
celei de prevenire a riscurilor profesionale.

(3) Lucratorii desemnati trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si putea indeplini obligatiile
ce le revin prin prezenta lege.

(4) Daca in intreprindere si/sau unitate nu se pot organiza activitatile de prevenire si cele de
protectie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurga la servicii externe.

(5) In cazul in care angajatorul apeleaza la serviciile externe prevazute la alin. (4), acestea trebuie
sa fie informate de catre angajator asupra factorilor cunoscuti ca au efecte sau sunt susceptibili
de a avea efecte asupra securitatii si sanatatii lucratorilor si trebuie sa aiba acces la informatiile
prevazute la art. 16 alin. (2).

(6) Lucratorii desemnati trebuie sa aiba, in principal, atributii privind securitatea si sanatatea in
108
munca si, cel mult, atributii complementare.

Art. 9. - (1)In toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activitatilor de prevenire si a celor
de protectie, tinand seama de marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau de riscurile la care sunt
expusi lucratorii, precum si de distributia acestora in cadrul intreprinderii si/sau unitatii, se impune
ca:

a) lucratorii desemnati sa aiba capacitatea necesara si sa dispuna de mijloacele adecvate;

b) serviciile externe sa aiba aptitudinile necesare si sa dispuna de mijloace personale si

profesionale adecvate;
c) lucratorii desemnati si serviciile externe sa fie in numar suficient.

(2)Prevenirea riscurilor, precum si protectia sanatatii si securitatea lucratorilor trebuie sa fie

asigurate de unul sau mai multi lucratori, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau
din exteriorul intreprinderii si/sau unitatii.

(3)Lucratorul/lucratorii si/sau serviciul/serviciile prevazute la alin. (2) trebuie sa colaboreze intre ei

ori de cate ori este necesar.

(4)in cazul microintreprinderilor si al intreprinderilor mici, in care se desfasoara activitati fara

riscuri deosebite, angajatorul isi poate asuma atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in
munca pentru realizarea masurilor prevazute de prezenta lege, daca are capacitatea necesara in
domeniu.
(5)Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei stabileste prin norme metodologice de aplicare
a prevederilor prezentei legi capacitatile si aptitudinile necesare, precum si numarul considerat
suficient, prevazute la alin. (1) si (4).

SECTIUNEA a 3-a
Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor, pericol grav si iminent
Art. 10. - (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea

lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii intreprinderii si/sau unitatii, tinand seama de alte
persoane prezente;

b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in ceea ce priveste primul

ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.

(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze lucratorii care aplica
masurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor si de evacuare a lucratorilor.

(3) Numarul lucratorilor mentionati la alin. (2), instruirea lor si echipamentul pus la dispozitia
acestora trebuie sa fie adecvate marimii si/sau riscurilor specifice intreprinderii si/sau unitatii.

Art. 11. - (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa informeze, cat mai curand posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav si
iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre masurile luate ori care trebuie
sa fie luate pentru protectia lor;

b) sa ia masuri si sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca lucrul si/

sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se indrepte spre o zona sigura, in caz de pericol
grav si iminent;

c) sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului in situatia in care inca exista un pericol grav si
iminent, in afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.

(2) Lucratorii care, in cazul unui pericol grav si iminent, parasesc locul de munca si/sau o zona
109
periculoasa nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie protejati impotriva oricaror consecinte
negative si nejustificate pentru acestia.

(3) Angajatorul trebuie sa se asigure ca, in cazul unui pericol grav si iminent pentru propria
securitate sau a altor persoane, atunci cand seful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat,
toti lucratorii sunt apti sa aplice masurile corespunzatoare, in conformitate cu cunostintele lor si cu
mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecintele unui astfel de pericol.

(4) Lucratorii nu trebuie sa fie prejudiciati pentru cazurile prevazute la alin. (3), cu exceptia
situatiilor in care acestia actioneaza imprudent sau dau dovada de neglijenta grava.

SECTIUNEA a 4-a
Alte obligatii ale angajatorilor

Art. 12. - (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa realizeze si sa fie in posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sanatatea in

munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;

b) sa decida asupra masurilor de protectie care trebuie luate si, dupa caz, asupra echipamentului
de protectie care trebuie utilizat;

c) sa tina evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de

3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum si
a accidentelor de munca, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);

d) sa elaboreze pentru autoritatile competente si in conformitate cu reglementarile legale rapoarte

privind accidentele de munca suferite de lucratorii sai.

(2) Prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, in functie de natura activitatilor si
de marimea intreprinderilor, se vor stabili obligatiile ce revin diferitelor categorii de intreprinderi cu
privire la intocmirea documentelor prevazute la alin. (1).

Art. 13. - In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea
accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au urmatoarele obligatii:

a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor de

munca, precum si de elaborare a tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme prevederilor legale
in vigoare privind securitatea si sanatatea in munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau
diminuate riscurile de accidentare si de imbolnavire profesionala a lucratorilor;

b) sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare,

organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa il aplice corespunzator
conditiilor de munca specifice unitatii;

c) sa obtina autorizatia de functionare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca,

inainte de inceperea oricarei activitati, conform prevederilor legale;

d) sa stabileasca pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin in

domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzator functiilor exercitate;

e) sa elaboreze instructiuni proprii, in spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea
reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si
ale locurilor de munca aflate in responsabilitatea lor;

f) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea de catre toti lucratorii a masurilor prevazute

in planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si a prevederilor legale in domeniul securitatii
si sanatatii in munca, prin lucratorii desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe;

g) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii lucratorilor, cum ar fi

110
afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si sanatatea in munca;
h)sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care
aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de protectie
necesare;

i) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia

specifica;

j) sa angajeze numai persoane care, in urma examenului medical si, dupa caz, a testarii
psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute si sa
asigure controlul medical periodic si, dupa caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajarii;

k) sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 7 alin. (4) lit. e);
l) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a
aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a
substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor tehnologice;

m) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca in timpul

controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor;
n) sa asigure realizarea masurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control si
al cercetarii evenimentelor;
o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii care sa participe la efectuarea
controlului sau la cercetarea evenimentelor;

p) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, in
afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata
accidentatilor si a altor persoane;

q) sa asigure echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor;

r) sa asigure echipamente individuale de protectie;

s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protectie nou, in cazul degradarii sau al pierderii
calitatilor de protectie.

Art. 14. - Alimentatia de protectie se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori
persoanelor care lucreaza in conditii de munca ce impun acest lucru si se stabileste prin contractul
colectiv de muncasi/sau contractul individual de munca.

Art. 15. - (1)Materialele igienico-sanitare se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre

angajatori.

(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce impun acordarea

acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.

SECTIUNEA a 5-a
Informarea lucratorilor

Art. 16. - (1)Tinand seama de marimea intreprinderii si/sau a unitatii, angajatorul trebuie sa ia
masuri corespunzatoare, astfel incat lucratorii si/sau reprezentantii acestora sa primeasca, in
conformitate cu prevederile legale, toate informatiile necesare privind:

a) riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si

protectie atat la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in general, cat si la nivelul fiecarui post de lucru
si/sau fiecarei functii;

b) masurile luate in conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) si (3).

(2) Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare astfel incat angajatorii lucratorilor din orice
111
intreprindere si/sau unitate exterioara, care desfasoara activitati in intreprinderea si/sau in unitatea
sa, sa primeasca informatii adecvate privind aspectele la care s-a facut referire la alin. (1), care
privesc acesti lucratori.

Art. 17. - Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare pentru ca lucratorii desemnati sau
reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, in
vederea indeplinirii atributiilor si in conformitate cu prevederile prezentei legi, sa aiba acces la:

a) evaluarea riscurilor si masurile de protectie, prevazute la art. 12 alin. (1) lit. a) si b);

b) evidenta si rapoartele prevazute la art. 12 alin. (1) lit. c) si d);

c) informatii privind masurile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, precum si informatii
provenind de la institutiile de control si autoritatile competente in domeniu.

SECTIUNEA a 6-a
Consultarea si participarea lucratorilor

Art. 18. - (1)Angajatorii consulta lucratorii si/sau reprezentantii lor si permit participarea acestora
la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea si sanatatea in munca.

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implica:

a) consultarea lucratorilor;

b) dreptul lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sa faca propuneri;

c) participarea echilibrata.

(3) Lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor definiti la art. 5 lit. d) iau parte in mod echilibrat sau
sunt consultati in prealabil si in timp util de catre angajator cu privire la:
a) orice masura care ar afecta semnificativ securitatea si sanatatea in munca;

b) desemnarea lucratorilor la care s-a facut referire la art. 8 alin. (1) si la art. 10 alin. (2), precum si
cu privire la activitatile la care s-a facut referire la art. 8 alin. (1);

c) informatiile la care s-a facut referire in art. 12 alin. (1), art. 16 si 17;

d) recurgerea, dupa caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4);

e) organizarea si planificarea instruirii prevazute la art. 20 si 21.

(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor

au dreptul sa solicite angajatorului sa ia masuri corespunzatoare si sa prezinte propuneri in acest
sens, in scopul diminuarii riscurilor pentru lucratori si/sau al eliminarii surselor de pericol.

(5) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor

sau lucratorii nu pot fi prejudiciati din cauza activitatilor la care s-a facut referire in alin. (1)-(3).

(6) Angajatorul trebuie sa acorde reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul

securitatii si sanatatii lucratorilor un timp adecvat, fara diminuarea drepturilor salariale, si sa le
furnizeze mijloacele necesare pentru a-si putea exercita drepturile si atributiile care decurg din
prezenta lege.

(7) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor

si/sau lucratorii au dreptul sa apeleze la autoritatile competente, in cazul in care considera ca
masurile adoptate si mijloacele utilizate de catre angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea
securitatii si sanatatii in munca.

(8) Reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii

112
lucratorilor trebuie sa li se acorde posibilitatea de a-si prezenta observatiile inspectorilor de munca
si inspectorilor sanitari, in timpul vizitelor de control.

Art. 19. - In vederea realizarii prevederilor art. 16, 17 si ale art. 18 alin. (1), la nivelul angajatorului
se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza comitete de securitate si sanatate in munca.

SECTIUNEA a 7-a
Instruirea lucratorilor

Art. 20. - (1)Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o
instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de
informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau:

a) la angajare;

b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;

c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului
existent;

d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e) la executarea unor lucrari speciale.

(2) Instruirea prevazuta la alin. (1) trebuie sa fie:

a) adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri;

b) periodica si ori de cate ori este necesar.

(3) Angajatorul se va asigura ca lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din exterior, care
desfasoara activitati in intreprinderea si/sau unitatea proprie, au primit instructiuni adecvate
referitoare la riscurile legate de securitate si sanatate in munca, pe durata desfasurarii activitatilor.

(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca

au dreptul la instruire corespunzatoare.

Art. 21. - (1)Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1), (2) si (4) nu poate fi realizata pe cheltuiala
lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora.

(2) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1) si (2) trebuie sa se realizeze in timpul programului de
lucru.

(3) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (4) trebuie sa se efectueze in timpul programului de lucru,
fie in interiorul, fie in afara intreprinderii si/sau unitatii.

CAPITOLUL IV
Obligatiile lucratorilor

Art. 22. - Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu pregatirea si
instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna
la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte persoane
care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca.

Art. 23. - (1) In mod deosebit, in scopul realizarii obiectivelor prevazute la art. 22, lucratorii au
urmatoarele obligatii:

a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de

transport si alte mijloace de productie;

113
b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa il inapoieze
sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare;

c) sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara

a dispozitivelor de securitate proprii, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor
tehnice si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;

d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre
care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor,
precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;

e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele suferite

de propria persoana;

f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru
a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si
inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;

g) sa coopereze, atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, pentru
a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara
riscuri pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate;

h) sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in

munca si masurile de aplicare a acestora;

i) sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.

(2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se aplica, dupa caz, si celorlalti participanti la procesul de
munca, potrivit activitatilor pe care acestia le desfasoara.
_____________________________________
Legea 319/2006 comentata si explicata
pe CD-ul “Ghid practic de protectia muncii”.
_____________________________________

CAPITOLUL V
Supravegherea sanatatii
Art. 24. - Masurile prin care se asigura supravegherea corespunzatoare a sanatatii lucratorilor in
functie de riscurile privind securitatea si sanatatea in munca se stabilesc potrivit reglementarilor
legale.

Art. 25. - (1)Masurile prevazute la art. 24 vor fi stabilite astfel incat fiecare lucrator sa poata
beneficia de supravegherea sanatatii la intervale regulate.

(2) Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata prin medicii de medicina a muncii.

CAPITOLUL VI
Comunicarea, cercetarea, inregistrarea si raportarea evenimentelor

SECTIUNEA 1
Evenimente

Art. 26. - Orice eveniment, asa cum este definit la art. 5 lit. f), va fi comunicat de indata
angajatorului, de catre conducatorul locului de munca sau de orice alta persoana care are
cunostinta despre producerea acestuia.

Art. 27. - (1) Angajatorul are obligatia sa comunice evenimentele, de indata, dupa cum urmeaza:

a) inspectoratelor teritoriale de munca, toate evenimentele asa cum sunt definite la art. 5 lit. f);

114
b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si
boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate
temporara de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
c) organelor de urmarire penala, dupa caz.

(2) Orice medic, inclusiv medicul de medicina a muncii aflat intr-o relatie contractuala cu
angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boala profesionala
sau legata de profesiune, depistata cu prilejul prestatiilor medicale.

(3) Semnalarea prevazuta la alin. (2) se efectueaza catre autoritatea de sanatate publica teritoriala
sau a municipiului Bucuresti, de indata, la constatarea cazului.

Art. 28. - In cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, in care printre victime
sunt si persoane aflate in indeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de politie rutiera
competente vor trimite institutiilor si/sau persoanelor fizice/juridice prevazute la art. 29 alin. (1) lit.
a) si b), in termen de 5 zile de la data solicitarii, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la
fata locului.

Art. 29. - (1)Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza dupa cum urmeaza:

a) de catre angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca;

b) de catre inspectoratele teritoriale de munca, in cazul evenimentelor care au produs invaliditate

evidenta sau confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase, in cazul evenimentelor
care au produs incapacitate temporara de munca lucratorilor la angajatorii persoane fizice, precum
si in situatiile cu persoane date disparute;

c) de catre Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente

deosebite, precum avariile sau exploziile;

d) de catre autoritatile de sanatate publica teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, in cazul

suspiciunilor de boala profesionala si a bolilor legate de profesiune.

(2) Rezultatul cercetarii evenimentului se va consemna intr-un proces-verbal.

(3) In caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, institutia medico-legala
competenta este obligata sa inainteze inspectoratului teritorial de munca, in termen de 7 zile de la
data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legala.
SECTIUNEA a 2-a

Accidente de munca

Art. 30. - (1)In sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de munca:

a) accidentul suferit de persoane aflate in vizita in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea

angajatorului;

b) accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv
in cadrul unor activitati culturale, sportive, in tara sau in afara granitelor tarii, in timpul si din cauza
indeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul survenit in cadrul activitatilor cultural-sportive organizate, in timpul si din cauza

indeplinirii acestor activitati;

d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa
pentru salvarea de vieti omenesti;

e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa
pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public si privat;
115
f) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se produce la sediul
persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de angajator, ori in alt loc de munca
organizat de acestia, in timpul programului de munca, si nu se datoreaza culpei exclusive a
accidentatului;

g) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal de la domiciliul
lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers;

h) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei
fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru indeplinirea unei sarcini de
munca;

i) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei
fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o
alta persoana juridica sau fizica, pentru indeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normala de
deplasare;

j) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau preda uneltele
de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba imbracamintea personala,
echipamentul individual de protectie sau orice alt echipament pus la dispozitie de angajator, daca
se afla in baie ori in spalator sau daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din intreprindere
sau unitate si invers;
k) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in locuri organizate
de angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la aceste locuri;

l) accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane, delegati
pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor tarii, pe durata si traseul prevazute in
documentul de deplasare;

m) accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari si servicii pe teritoriul altor tari,
in baza unor contracte, conventii sau in alte conditii prevazute de lege, incheiate de persoane
juridice romane cu parteneri straini, in timpul si din cauza indeplinirii indatoririlor de serviciu;

n) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare a
pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor aferente stagiului de practica;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscol, cutremur,
inundatie, alunecari de teren, trasnet (electrocutare), daca victima se afla in timpul procesului de
munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu;

p) disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc
presupunerea decesului acesteia;

q) accidentul suferit de o persoana aflata in indeplinirea atributiilor de serviciu, ca urmare a unei

agresiuni.

(2) In situatiile mentionate la alin. (1) lit. g), h), i) si I), deplasarea trebuie sa se faca fara abateri
nejustificate de la traseul normal si, de asemenea, transportul sa se faca in conditiile prevazute de
reglementarile de securitate si sanatate in munca sau de circulatie in vigoare.

Art. 31. - Accidentele de munca se clasifica, in raport cu urmarile produse si cu numarul

persoanelor accidentate, in:

a) accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice;

b) accidente care produc invaliditate;

c) accidente mortale;

116
d) accidente colective, cand sunt accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din aceeasi
cauza.

Art. 32. - (1)Inregistrarea accidentului de munca se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

(2) Accidentul de munca inregistrat de angajator se raporteaza de catre acesta la inspectoratul

teritorial de munca, precum si la asigurator, potrivit legii.

SECTIUNEA a 3-a 
Bolile profesionale

Art. 33. - In sensul prevederilor art. 5 lit. h), afectiunile suferite de elevi si studenti in timpul
efectuarii instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.

Art. 34. - (1)Declararea bolilor profesionale este obligatorie si se face de catre medicii din cadrul
autoritatilor de sanatate publica teritoriale si a municipiului Bucuresti.

(2) Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale, in vederea confirmarii sau infirmarii lor, precum
si stabilirea de masuri pentru prevenirea altor imbolnaviri se fac de catre specialistii autoritatilor de
sanatate publica teritoriale, in colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de munca.

(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

(4) Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza lunar de catre autoritatea de sanatate publica
teritoriala si a municipiului Bucuresti la Centrul national de coordonare metodologica si informare
privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sanatate Publica Bucuresti, la Centrul de Calcul
si Statistica Sanitara Bucuresti, precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilit conform
legii.

(5) Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se inregistreaza atat ca boala

profesionala, cat si ca accident de munca.

CAPITOLUL VII
Grupuri sensibile la riscuri

Art. 35. - Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile
care alapteaza, tinerii, precum si persoanele cu dizabilitati, trebuie protejate impotriva pericolelor
care le afecteaza in mod specific.

Art. 36. - Angajatorii au obligatia sa amenajeze locurile de munca tinand seama de prezenta
grupurilor sensibile la riscuri specifice.

CAPITOLUL VIII
Infractiuni

Art. 37. - (1) Neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de catre
persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent
de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune si
se pedepseste cu inchisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda.

(2) Daca fapta prevazuta la alin. (1) a produs consecinte deosebite, pedeapsa este inchisoarea de
la un an la 3 ani sau amenda.

(3) Fapta prevazuta la alin. (1) savarsita din culpa se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un
an sau cu amenda, iar fapta prevazuta la alin. (2) savarsita din culpa se pedepseste cu inchisoare
de la 6 luni la un an sau cu amenda.

Art. 38. - (1) Nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire
la securitatea si sanatatea in munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol grav si iminent de
producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune si se
117
pedepseste cu inchisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda.

(2) Daca fapta prevazuta in alin. (1) a produs consecinte deosebite, pedeapsa este inchisoarea de
la un an la 3 ani sau amenda.

(3) Daca nerespectarea consta in repunerea in functiune a instalatiilor, masinilor si utilajelor,

anterior eliminarii tuturor deficientelor pentru care s-a luat masura opririi lor, pedeapsa este
inchisoarea de la un an la 2 ani sau amenda.

(4) Faptele prevazute la alin. (1) si (3) savarsite din culpa se pedepsesc cu inchisoare de la 3
luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevazuta la alin. (2) savarsita din culpa se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

_____________________________________
Afla cum sa eviti sanctiunile prevazute de 
Legea 319/2006 cu ajutorul 
CD-ului “Ghid practic de protectia muncii”.
_____________________________________

CAPITOLUL IX
Contraventii
Art. 39. - (1) Constituie contraventii faptele savarsite de angajatorii aflati in una dintre situatiile
prevazute de prezenta lege.

(2) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei incalcarea
dispozitiilor art. 13 lit. b), c), p) si r).

(3) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 10.000 lei incalcarea
dispozitiilor art. 13 lit. n).

(4) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei incalcarea
dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. a) si b), art. 13 lit. a), d)-f), h)-m) si o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit. a) si
ale art. 32 alin. (2).

(5) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.500 lei la 7.000 lei incalcarea
dispozitiilor art. 7 alin. (4)-(6), art. 8, art. 11 alin. (1) si (3), art. 13 lit. q) si s) si ale art. 27 alin. (1) lit.
a) si b).

(6) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei urmatoarele
fapte:

a) incalcarea dispozitiilor art. 9 alin. (1), ale art. 10 si 16;

b) incalcarea dispozitiilor art. 14, 15 si ale art. 34 alin. (1).

(7) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei incalcarea
dispozitiilor art. 11 alin. (2) si (4), ale art. 17, 19 si 21.

(8) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000 lei la 4.000 lei urmatoarele
fapte:

a) incalcarea dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. c) si d), art. 13 lit. g), art. 18 alin. (5) si (6) si ale art. 36;

b) incalcarea dispozitiilor art. 34 alin. (5).

(9) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei

nerespectarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind:

a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substantelor ori preparatelor

118
chimice periculoase si a deseurilor rezultate;

b) prevenirea prezentei peste limitele maxime admise a agentilor chimici, fizici sau biologici,
precum si suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman;

c) darea in exploatare sau repunerea in functiune, partiala ori totala, a constructiilor,

echipamentelor de munca noi sau reparate, precum si pentru aplicarea proceselor tehnologice;

d) intocmirea si respectarea documentatiilor tehnice pentru executarea lucrarilor care necesita

masuri speciale de siguranta;

e) folosirea surselor de foc deschis si fumatul la locurile de munca unde acestea sunt interzise;

f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, intretinerea si repararea

instalatiilor si a echipamentelor electrice, precum si pentru prevenirea efectelor electricitatii statice
si ale descarcarilor atmosferice;

g) asigurarea si folosirea instalatiilor electrice de constructie adecvate la locurile de munca unde

exista pericole de incendiu sau de explozie;

h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrica a echipamentelor de

munca;

i) transportul, manipularea si depozitarea echipamentelor de munca, materialelor si produselor;

j) delimitarea, ingradirea si semnalizarea zonelor periculoase;

k)
semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca;

l) asigurarea exploatarii fara pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a

instalatiilor mecanice sub presiune si a celor de ridicat, a conductelor prin care circula fluide sub
presiune si a altor asemenea echipamente de munca;

m) utilizarea, intretinerea, revizia si repararea periodica a echipamentelor de munca;

n) asigurarea, marcarea si intretinerea cailor de acces si de circulatie;

o) asigurarea iluminatului de siguranta;

p) organizarea activitatii de pastrare, intretinere si denocivizare a echipamentului individual de

protectie;

q) intocmirea documentelor de urmarire a parametrilor functionali ai echipamentelor de munca si a

rapoartelor de serviciu pentru instalatiile cu regim special de exploatare;

r) aplicarea metodelor de exploatare miniera, executia, exploatarea si intretinerea lucrarilor

miniere, realizarea si functionarea sistemului de aeraj, corespunzator clasificarii minelor din
punctul de vedere al emanatiilor de gaze;

s) amenajarea locurilor de munca pentru lucrul la inaltime, in spatii inchise si in conditii de izolare.

Art. 40. - Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei
neprezentarea de catre serviciile externe a raportului semestrial de activitate.

Art. 41. - Sanctiunile contraventionale prevazute la art. 39 alin. (2) -(9) si la art. 40 se aplica
angajatorilor.

Art. 42. - (1)Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la art. 39 alin. (2) -(9) si
la art. 40 se fac de catre inspectorii de munca.

(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la art. 39 alin. (6) lit. b) si alin. (8)
119
lit. b) se fac si de catre inspectorii sanitari din cadrul Ministerului Sanatatii Publice si al unitatilor
subordonate.

(3) In caz de constatare a unei situatii care se incadreaza in prevederile art. 37 si 38, inspectorii
prevazuti la alin. (1) si (2) vor sesiza de indata organele de urmarire penala competente, potrivit
legii.

Art. 43. - (1)Prevederile art. 39 alin. (2) -(9) si ale art. 40 se completeaza cu dispozitiile Ordonantei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari
prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) Contravenientul poate achita pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii
procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia jumatate din minimul amenzii
prevazute de lege, corespunzator faptei pentru care a fost sanctionat, inspectorul de munca
facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.

Art. 44. - Angajatorii raspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor
accidentelor de munca sau bolilor profesionale, in masura in care daunele nu sunt acoperite
integral prin prestatiile asigurarilor sociale de stat.

CAPITOLUL X
Autoritati competente si institutii cu atributii in domeniu

Art. 45. - (1) Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei este autoritatea competenta in
domeniul securitatii si sanatatii in munca.

(2) Principalele atributii ale Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei in acest domeniu
sunt urmatoarele:

a) elaboreaza politica si strategia nationala in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in

colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice si prin consultarea cu alte institutii cu atributii in
domeniu;

b) elaboreaza proiecte de acte normative in vederea implementarii unitare a strategiei nationale si

a acquis-ului comunitar din domeniu;

c) avizeaza reglementarile cu implicatii in domeniu initiate de alte institutii, potrivit legii, si participa,
dupa caz, la elaborarea unor astfel de reglementari;

d) monitorizeaza aplicarea legislatiei pe baza datelor, a informatiilor si a propunerilor transmise

de institutiile aflate in subordine sau coordonare, precum si ale celor cu care colaboreaza in
desfasurarea activitatii;

e) abiliteaza persoane juridice si fizice pentru a presta servicii de protectie si prevenire in domeniul
securitatii si sanatatii in munca, denumite in prezenta lege servicii externe, la care se face referire
la art. 8 alin. (4);

f) recunoaste, desemneaza, notifica si supravegheaza laboratoare de incercari, precum si

organisme din domeniul sau de competenta, in conditiile legii;

g) coordoneaza, in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, elaborarea programelor de

cercetare de interes national in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

h) organizeaza, impreuna cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, activitatea de pregatire generala si/

sau de specialitate in domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru institutiile de invatamant;

i) desfasoara activitati de informare-documentare, potrivit legii;

j) avizeaza materiale de informare si instruire, cum ar fi suporturi de curs, brosuri, pliante, afise
elaborate de alte persoane juridice sau fizice, in sensul asigurarii
120
concordantei mesajelor pe care acestea le contin cu prevederile legislatiei in vigoare;

k) reprezinta statul in relatiile internationale din domeniul sau de competenta.

Art. 46. - (1) Ministerul Sanatatii Publice, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale,
este autoritatea centrala in domeniul asistentei de sanatate publica.

(2) Ministerul Sanatatii Publice indeplineste, in principal, urmatoarele atributii in domeniul sanatatii
lucratorilor la locul de munca:

a) coordoneaza activitatea de medicina a muncii la nivel national;

b) elaboreaza sau avizeaza reglementari pentru protectia sanatatii in relatie cu mediul de munca,
pentru promovarea sanatatii la locul de munca, precum si pentru medicina muncii;

c) supravegheaza starea de sanatate a lucratorilor;

d) asigura formarea si perfectionarea profesionala in domeniul medicinei muncii;

e) coordoneaza activitatea de cercetare, declarare, inregistrare si evidenta a bolilor profesionale si

a celor legate de profesiune;

f) autorizeaza/avizeaza si controleaza calitatea serviciilor medicale acordate lucratorilor la locul de

munca;

g) colaboreaza cu alte institutii implicate in activitati cu impact asupra sanatatii lucratorilor;

h)indeplineste si alte atributii, conform competentelor sale in domeniu, reglementate prin legi
speciale.

Art. 47. - (1) Inspectia Muncii reprezinta autoritatea competenta in ceea ce priveste controlul
aplicarii legislatiei referitoare la securitatea si sanatatea in munca.

(2) Institutia prevazuta la alin. (1) controleaza modul in care se aplica legislatia nationala din
domeniul securitatii si sanatatii in munca la toate persoanele fizice si juridice din sectoarele
prevazute la art. 3 alin. (1), cu exceptia celor prevazute la art. 50 alin. (1) si (2), si are, in principal,
urmatoarele atributii:

a) controleaza realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale;

b) solicita masuratori si determinari, examineaza probe de produse si de materiale in unitati si in

afara acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situatii de pericol;

c) dispune sistarea activitatii sau scoaterea din functiune a echipamentelor de munca, in cazul in
care constata o stare de pericol grav si iminent de accidentare sau de imbolnavire profesionala si
sesizeaza, dupa caz, organele de urmarire penala;

d) cerceteaza evenimentele conform competentelor, avizeaza cercetarea, stabileste sau confirma

caracterul accidentelor;

e) coordoneaza, in colaborare cu Institutul National de Statistica si cu celelalte institutii implicate,

dupa caz, sistemul de raportare si evidenta a accidentelor de munca si a incidentelor, iar, in
colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice, sistemul de raportare a bolilor profesionale sau legate
de profesie;

f) analizeaza activitatea serviciilor externe prevazute la art. 8 alin. (4) si propune retragerea
abilitarii, dupa caz;

g) raporteaza Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei situatiile deosebite care necesita
imbunatatirea reglementarilor din domeniul securitatii si sanatatii in munca;
h)furnizeaza informatii celor interesati despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislatiei

121
din domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 48. - (1) Asiguratorul, stabilit de lege, reprezinta autoritatea competenta in domeniul asigurarii
pentru accidente de munca si boli profesionale.

(2) Institutia prevazuta la alin. (1) are atributii pentru:

a)sprijinirea activitatii de prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca a angajatorilor;

b) reabilitarea medicala si, dupa caz, psihologica, precum si compensarea victimelor accidentelor
de munca si ale bolilor profesionale;
c) raportarea catre Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei a situatiilor deosebite care
necesita imbunatatirea reglementarilor din domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 49. - Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii fundamenteaza

stiintific masurile de imbunatatire a activitatii de securitate si sanatate in munca si promoveaza
politica stabilita pentru acest domeniu.

Art. 50. - (1) Ministerul Apararii Nationale, structurile militare si structurile in care isi desfasoara
activitatea functionari publici cu statut special din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor,
Directia Generala a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justitiei, Serviciul Roman de Informatii,
Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, Serviciul de Telecomunicatii
Speciale, precum si Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare organizeaza,
coordoneaza si controleaza activitatea de securitate si sanatate in munca din unitatile lor, prin
serviciile de prevenire si protectie create sau desemnate de catre aceste institutii, in scopul
aplicarii prevederilor prezentei legi.

(2) Cercetarea, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a bolilor profesionale produse

in unitatile din subordinea institutiilor prevazute la alin. (1) se efectueaza de organele proprii ale
acestora.

(3) Institutiile prevazute la alin. (1) pot elabora reglementari proprii pentru aplicarea prezentei legi,
in completarea celor existente la nivel national.

122
Parlamentul României

Lege nr. 307/2006

Decret nr. 936/2006</
din 12/07/2006
Promulgat prin Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 633 din 21/07/2006

privind apãrarea împotriva incendiilor

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziþii generale

Art. 1. - (1) Apãrarea împotriva incendiilor reprezintã ansamblul integrat de activitãþi specifice,
mãsuri ºi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar ºi de informare publicã,
planificate, organizate ºi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii ºi reducerii riscurilor de
producere a incendiilor ºi asigurãrii intervenþiei operative pentru limitarea ºi stingerea incendiilor, în
vederea evacuãrii, salvãrii ºi protecþiei persoanelor periclitate, protejãrii bunurilor ºi mediului împotriva
efectelor situaþiilor de urgenþã determinate de incendii.
(2) În sensul prezentei legi, termenii ºi expresiile referitoare la situaþii de urgenþã, factori ºi tipuri de
risc, intervenþie operativã ºi evacuare au înþelesul prevãzut în Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr.
21/2004 privind Sistemul Naþional de Management al Situaþiilor de Urgenþã, aprobatã cu modificãri ºi
completãri prin Legea nr. 15/2005, iar termenii ºi expresiile specifice apãrãrii împotriva incendiilor au
urmãtorul înþeles:
a) autorizaþie de securitate la incendiu - actul administrativ emis, în baza legii, de inspectoratul
pentru situaþii de urgenþã judeþean sau al municipiului Bucureºti, prin care se certificã, în urma
verificãrilor în teren ºi a documentelor privind realizarea mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor,
îndeplinirea cerinþei esenþiale securitate la incendiu - la construcþii, instalaþii tehnologice ºi alte
amenajãri; autorizaþia de securitate la incendiu conferã persoanelor fizice sau juridice, deþinãtoare ale
construcþiilor, instalaþiilor ºi ale altor amenajãri, dreptul de a le edifica, de a le pune în funcþiune ºi de a
le exploata din punctul de vedere al îndeplinirii cerinþei esenþiale - securitate la incendiu;
b) aviz de securitate la incendiu - actul emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situaþii de urgenþã
judeþean sau al municipiului Bucureºti, dupã verificarea de conformitate cu prevederile reglementãrilor
tehnice în vigoare a mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor, adoptate în documentaþiile tehnice de
proiectare, pentru îndeplinirea cerinþei esenþiale - securitate la incendiu - a construcþiilor, instalaþiilor ºi
altor amenajãri;
c) incendiu - ardere autoîntreþinutã, care se desfãºoarã fãrã control în timp ºi spaþiu, care produce
pierderi de vieþi omeneºti ºi/sau pagube materiale ºi care necesitã o intervenþie organizatã în scopul
întreruperii procesului de ardere;
d) cauzã a incendiului - suma factorilor care concurã la iniþierea incendiului, care constã, de regulã,
în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum ºi
împrejurãrile determinante care au dus la izbucnirea acestuia;
e) mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor - sisteme, instalaþii, echipamente, utilaje,
aparate, dispozitive, accesorii, materiale, produse, substanþe ºi autospeciale destinate prevenirii,
limitãrii ºi stingerii incendiilor;
f) operaþiuni de lungã duratã - intervenþiile pentru stingerea incendiilor ºi eliminarea efectelor
negative ale acestora cu o duratã mai mare de 4 ore;
g) organizare a intervenþiei în caz de incendiu - ansamblul mãsurilor tehnico-organizatorice
necesare stabilirii forþelor, responsabilitãþilor, sarcinilor, mijloacelor, metodelor ºi procedeelor ce pot fi
utilizate pentru evacuarea ºi salvarea persoanelor ºi animalelor, protecþia bunurilor ºi vecinãtãþilor,
precum ºi pentru stingerea incendiilor;
h) pericol iminent de incendiu - situaþia creatã de cumularea factorilor care concurã la iniþierea
incendiului, declanºarea acestuia fiind posibilã în orice moment;
i) schemã cu riscurile teritoriale - documentul întocmit de inspectoratul pentru situaþii de urgenþã
judeþean sau al municipiului Bucureºti, care cuprinde tipurile de riscuri specifice, precum ºi resursele
estimate pentru gestionare;

123
 j) plan de analizã ºi acoperire a riscurilor - documentul care cuprinde riscurile potenþiale dintr-o
unitate administrativ-teritorialã, mãsurile, acþiunile ºi resursele necesare pentru managementul
riscurilor respective;
k) prevenirea incendiilor - totalitatea acþiunilor de împiedicare a iniþierii ºi propagãrii incendiilor, de
asigurare a condiþiilor pentru salvarea persoanelor ºi bunurilor ºi de asigurare a securitãþii echipelor de
intervenþie;
l) raport de intervenþie - documentul operativ de informare ºi analizã statisticã în care se înscriu
datele esenþiale constatate la locul intervenþiei privind amploarea ºi intensitatea incendiului, cauza
probabilã a acestuia, efectele produse, desfãºurarea intervenþiei, forþele participante ºi timpii operativi
realizaþi;
m) stingere a incendiilor - totalitatea acþiunilor de limitare ºi întrerupere a procesului de ardere prin
utilizarea de metode, procedee ºi mijloace specifice;
n) utilizator - persoana fizicã sau juridicã ce foloseºte un bun, cu orice titlu, în interesul sãu, al altuia
sau în interes public;
o) scenariu de securitate la incendiu - documentul care descrie calitativ evoluþia unui incendiu în
timp, identificând evenimentele-cheie care îl caracterizeazã ºi îl diferenþiazã de alte incendii posibile
într-o incintã.
Art. 2. - Apãrarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naþional, cu caracter
permanent, la care sunt obligate sã participe, în condiþiile prezentei legi, autoritãþile administraþiei
publice centrale ºi locale, precum ºi toate persoanele fizice ºi juridice aflate pe teritoriul României.
Art. 3. - (1) Coordonarea, controlul ºi acordarea asistenþei tehnice de specialitate în domeniul
apãrãrii împotriva incendiilor se asigurã de Ministerul Administraþiei ºi Internelor, la nivel central prin
Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã, iar la nivel local prin inspectoratele pentru situaþii de
urgenþã judeþene ºi al municipiului Bucureºti.
(2) Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã, denumit în continuare Inspectoratul General,
elaboreazã strategia naþionalã de apãrare împotriva incendiilor, care se prezintã Guvernului spre
aprobare de cãtre ministrul administraþiei ºi internelor.
(3) Inspectoratele pentru situaþii de urgenþã judeþene ºi al municipiului Bucureºti, denumite în
continuare inspectorate, îºi exercitã atribuþiile specifice în zone de competenþã stabilite prin hotãrâre a
Guvernului.
(4) Managementul situaþiilor de urgenþã determinate de incendii se asigurã prin componentele
Sistemului Naþional de Management al Situaþiilor de Urgenþã.
Art. 4. - (1) Autoritãþile administraþiei publice locale asigurã aplicarea mãsurilor privind activitãþile de
apãrare împotriva incendiilor, cuprinse în planurile de analizã ºi acoperire a riscurilor, ce se întocmesc
la nivelul localitãþii ºi judeþului.
(2) Planurile de analizã ºi acoperire a riscurilor se actualizeazã anual.
(3) Metodologia de elaborare ºi structura-cadru a planului de analizã ºi acoperire a riscurilor se
aprobã prin ordin al ministrului administraþiei ºi internelor ºi se publicã în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
(4) Prefecþii, primarul general al municipiului Bucureºti ºi primarii asigurã, dupã caz, elaborarea
planurilor de analizã ºi acoperire a riscurilor la nivelul unitãþilor administrativ-teritoriale pe care le
reprezintã.
Art. 5. - Persoanele fizice ºi juridice rãspund, potrivit legii, de stabilirea ºi aplicarea mãsurilor de
apãrare împotriva incendiilor, precum ºi de consecinþele producerii incendiilor.

CAPITOLUL II
Obligaþii privind apãrarea împotriva incendiilor

SECÞIUNEA 1
Obligaþii generale

Art. 6. - (1) Persoanele fizice ºi juridice sunt obligate sã respecte reglementãrile tehnice ºi
dispoziþiile de apãrare împotriva incendiilor ºi sã nu primejduiascã, prin deciziile ºi faptele lor, viaþa,
bunurile ºi mediul.
(2) Persoana care observã un incendiu are obligaþia sã anunþe prin orice mijloc serviciile de urgenþã,
primarul sau poliþia ºi sã ia mãsuri, dupã posibilitãþile sale, pentru limitarea ºi stingerea incendiului.
(3) În cazul în care anunþul de incendiu s-a fãcut cu rea-credinþã, fãrã motiv întemeiat, autorul
rãspunde contravenþional sau penal, potrivit legii, ºi suportã cheltuielile ocazionate de deplasarea
forþelor de intervenþie.

124
 Art. 7. - (1) În caz de incendiu, orice persoanã trebuie sã acorde ajutor, când ºi cât este raþional
posibil, semenilor aflaþi în pericol sau în dificultate, din proprie iniþiativã ori la solicitarea victimei, a
reprezentanþilor autoritãþilor administraþiei publice, precum ºi a personalului serviciilor de urgenþã.
(2) În cazul incendiilor produse la pãduri, plantaþii, culturi agricole, miriºti, pãºuni ºi fâneþe,
persoanele aflate în apropiere au obligaþia sã intervinã imediat cu mijloacele de care dispun, pentru
limitarea ºi stingerea acestora.
Art. 8. - În cazurile de forþã majorã determinate de incendii, persoanele fizice ºi juridice care deþin,
cu orice titlu, terenuri, construcþii, instalaþii tehnologice sau mijloace de transport au urmãtoarele
obligaþii:
a) sã permitã necondiþionat accesul serviciilor de urgenþã ºi al persoanelor care acordã ajutor;
b) sã permitã necondiþionat utilizarea apei, a materialelor ºi a mijloacelor proprii pentru operaþiuni de
salvare, de stingere ºi de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor
persoane;
c) sã accepte mãsurile stabilite de comandantul intervenþiei pentru degajarea terenurilor, demolarea
unei construcþii sau a unei pãrþi din construcþie, tãierea/dezmembrarea mijloacelor de transport,
oprirea temporarã a activitãþilor sau evacuarea din zona periclitatã ºi sã acorde sprijin, cu forþe ºi
mijloace proprii, pentru realizarea acestor mãsuri.
Art. 9. - La încheierea oricãror acte de transmitere temporarã a dreptului de folosinþã asupra
bunurilor imobile, precum ºi a contractelor de antreprizã, pãrþile sunt obligate sã prevadã expres în
actele respective rãspunderile ce le revin în ceea ce priveºte apãrarea împotriva incendiilor.
Art. 10. - (1) Pentru limitarea propagãrii ºi stingerea incendiilor, precum ºi pentru limitarea ºi
înlãturarea efectelor acestora, Consiliul General al Municipiului Bucureºti, consiliile locale ale
sectoarelor acestuia, consiliile judeþene, consiliile locale, persoanele juridice ºi asociaþiile familiale
prevãzute la art. 8 ºi persoanele fizice care desfãºoarã individual activitãþi economice în condiþiile
Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice ºi a asociaþiilor familiale care desfãºoarã
activitãþi economice în mod independent, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, au obligaþia sã
colaboreze între ele, contribuind cu forþe ºi mijloace, pe bazã de reciprocitate sau pe bazã
contractualã.
(2) Organizarea acþiunilor de colaborare ºi procedurile necesare se stabilesc prin convenþii încheiate
între pãrþi, cu avizul inspectoratelor.
Art. 11. - Deþinãtorii ºi utilizatorii de construcþii ori de instalaþii, echipamente tehnologice de
producþie ºi de transport au obligaþia sã conlucreze cu autoritãþile administraþiei publice ºi cu organele
de specialitate ale acestora în organizarea, asigurarea, pregãtirea ºi punerea în aplicare a planurilor
de intervenþie în caz de incendiu.
Art. 12. - (1) Autoritãþile administraþiei publice centrale ºi celelalte organe centrale de specialitate,
Consiliul General al Municipiului Bucureºti, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureºti,
judeþene sau locale, instituþiile publice ºi operatorii economici au obligaþia sã angajeze cel puþin un
cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor, atestaþi
potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General. Ocupaþiile de cadru tehnic ºi personal de
specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor sunt definite pe baza standardelor
ocupaþionale aprobate conform legislaþiei în vigoare.
(2) Consiliile locale ºi operatorii economici care desfãºoarã activitãþi cu risc de incendiu ºi care au
obligaþia prevãzutã la alin. (1) se stabilesc pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General.
(3) Numirea ºi schimbarea din funcþie a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuþii
în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor trebuie comunicate de angajator în termen de 48 de ore de
la angajare, dupã caz, la nivel central Inspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor.
(4) Neîndeplinirea corespunzãtoare a atribuþiilor specifice atrage schimbarea din funcþie a cadrului
tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor, situaþie
care trebuie comunicatã de angajator în termen de 48 de ore de la angajare, la nivel central
Inspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor, dupã caz.
(5) Persoanele fizice ºi asociaþiile familiale care desfãºoarã activitãþi economice autorizate pe
teritoriul României, precum ºi celelalte entitãþi legal constituite, neprevãzute la alin. (1), îndeplinesc
atribuþiile pe linia apãrãrii împotriva incendiilor în nume propriu, prin titularul de drept al entitãþii.

SECÞIUNEA a 2-a
Obligaþiile consiliului local ºi ale primarului

Art. 13. - Consiliul local are urmãtoarele obligaþii principale:

125
 a) aprobã planul de analizã ºi acoperire a riscurilor, pentru unitatea administrativ-teritorialã pe care o
reprezintã, stabileºte resursele necesare pentru aplicarea acestuia ºi îl transmite inspectoratului în
raza cãruia funcþioneazã;
b) emite hotãrâri, în condiþiile legii, cu privire la organizarea activitãþii de apãrare împotriva
incendiilor în unitatea administrativ-teritorialã pe care o reprezintã;
c) instituie reguli ºi mãsuri specifice corelate cu nivelul ºi natura riscurilor locale;
d) înfiinþeazã, la propunerea primarului, cu avizul inspectoratului, serviciul voluntar de urgenþã ºi
aprobã regulamentul de organizare ºi funcþionare al acestuia;
e) desemneazã ºeful serviciului voluntar de urgenþã, la propunerea primarului, cu avizul
inspectoratului;
f) prevede distinct, potrivit legii, din resursele financiare ale bugetului local, sumele necesare în
vederea organizãrii, înzestrãrii, funcþionãrii ºi îndeplinirii atribuþiilor legale de cãtre serviciile de urgenþã
voluntare înfiinþate ºi exercitã controlul folosirii acestora;
g) cuprinde anual în bugetul propriu sumele necesare pentru asigurarea bunurilor din dotarea
serviciilor de urgenþã voluntare, pentru cazurile de avarie, distrugere sau pentru alte evenimente,
precum ºi pentru asigurarea de persoane ºi rãspundere civilã a personalului cu atribuþii pe linie de
intervenþie, pentru cazurile de invaliditate sau de deces, produse prin accidente, catastrofe ori alte
asemenea evenimente intervenite în timpul ºi din cauza îndeplinirii atribuþiilor specifice;
h) asigurã includerea, în planurile de organizare, de dezvoltare urbanisticã ºi de amenajare a
teritoriului, a cãilor de acces pentru intervenþii, a lucrãrilor pentru realizarea sistemelor de anunþare,
alarmare, precum ºi de alimentare cu apã în caz de incendiu;
i) analizeazã, semestrial ºi ori de câte ori este nevoie, capacitatea de apãrare împotriva incendiilor a
unitãþii administrativ-teritoriale pe care o reprezintã ºi informeazã inspectoratul cu privire la mãsurile
stabilite pentru optimizarea acesteia;
j) asigurã imobile ºi spaþii amenajate corespunzãtor pentru funcþionarea serviciului de urgenþã
voluntar, precum ºi mijloacele de comunicaþii necesare;
k) îndeplineºte orice alte atribuþii prevãzute de lege pentru apãrarea împotriva incendiilor.
Art. 14. - Primarul are urmãtoarele obligaþii principale:
a) asigurã elaborarea planului de analizã ºi acoperire a riscurilor ºi aplicarea acestuia;
b) asigurã respectarea criteriilor de performanþã pentru constituirea serviciului de urgenþã voluntar ºi
elaborarea regulamentului de organizare ºi funcþionare al acestuia;
c) coordoneazã organizarea permanentã a intervenþiei în caz de incendiu la nivelul unitãþii
administrativ-teritoriale, asigurã participarea la intervenþie a serviciului voluntar de urgenþã cu
mijloacele din dotare ºi conducerea intervenþiei, pânã la stingerea incendiului ori pânã la sosirea
forþelor inspectoratului;
d) asigurã controlul respectãrii mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor pe timpul adunãrilor sau al
manifestãrilor publice;
e) asigurã controlul respectãrii mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor la construcþiile ºi instalaþiile
tehnologice aparþinând domeniului public ºi privat al unitãþii administrativ-teritoriale, precum ºi la
instituþiile publice;
f) dispune verificarea îndeplinirii mãsurilor stabilite prin avizele, autorizaþiile ºi acordurile pe care le
emite;
g) asigurã realizarea ºi menþinerea în stare de funcþionare a cãilor de acces, a sistemelor de
anunþare, alarmare, precum ºi de alimentare cu apã în caz de incendiu;
h) organizeazã ºi executã, prin serviciul de urgenþã voluntar, controlul respectãrii regulilor de
apãrare împotriva incendiilor la gospodãriile cetãþeneºti; informeazã populaþia cu privire la modul de
comportare ºi de intervenþie în caz de incendiu;
i) asigurã încadrarea serviciului de urgenþã voluntar cu personal atestat în condiþiile legii, precum ºi
pregãtirea profesionalã ºi antrenarea acestuia;
j) asigurã condiþiile pentru participarea la concursuri a serviciilor de urgenþã voluntare ºi a cercurilor
de elevi Prietenii pompierilor;
k) asigurã dotarea serviciilor de urgenþã voluntare, potrivit normelor, cu mijloace tehnice pentru
apãrare împotriva incendiilor ºi echipamente de protecþie specifice, carburanþi, lubrifianþi ºi alte
mijloace necesare susþinerii operaþiunilor de intervenþie, inclusiv hrana ºi antidotul pentru participanþii
la intervenþiile de lungã duratã;
l) informeazã de îndatã, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea ºi stingerea, cu forþe ºi
mijloace proprii, a oricãrui incendiu pe raza unitãþii administrativ-teritoriale, iar în termen de 3 zile
lucrãtoare completeazã ºi trimite acestuia raportul de intervenþie;
m) analizeazã anual dotarea cu mijloacele tehnice de apãrare împotriva incendiilor ºi asigurã
completarea acesteia, conform normelor în vigoare;

126
 n) comunicã de îndatã inspectoratului scoaterea ºi repunerea din/în funcþiune a oricãrei
autospeciale de intervenþie, precum ºi, în scris, dotarea cu autospeciale de intervenþie noi;
o) asigurã, prin mijloacele avute la dispoziþie, desfãºurarea activitãþilor de informare ºi educaþie
antiincendiu a populaþiei;
p) analizeazã ºi soluþioneazã petiþiile cetãþenilor în problema apãrãrii împotriva incendiilor;
q) îndeplineºte orice alte obligaþii prevãzute de lege pentru apãrarea împotriva incendiilor a
comunitãþii locale.

SECÞIUNEA a 3-a
Obligaþiile consiliului judeþean ºi ale Consiliului General
al Municipiului Bucureºti

Art. 15. - Consiliul judeþean/Consiliul General al Municipiului Bucureºti are urmãtoarele obligaþii
principale:
a) aprobã planul de analizã ºi acoperire a riscurilor aferent judeþului sau municipiului Bucureºti, dupã
caz, ºi stabileºte resursele necesare pentru aplicarea acestuia;
b) instituie reguli ºi dispoziþii de apãrare împotriva incendiilor pentru domeniul public ºi privat al
unitãþii administrativ-teritoriale;
c) analizeazã anual capacitatea de apãrare împotriva incendiilor ºi hotãrãºte mãsuri de optimizare a
acesteia;
d) asigurã, pe baza programelor de dezvoltare, cuprinderea în planurile de amenajare a teritoriului a
sistemelor de alimentare cu apã, precum ºi a cãilor de acces pentru intervenþie în caz de incendiu;
e) prevede ºi aprobã în bugetul propriu fondurile necesare pentru realizarea acþiunilor ºi mãsurilor
de apãrare împotriva incendiilor;
f) hotãrãºte, în condiþiile legii, înfiinþarea unor centre de formare ºi evaluare a personalului din
serviciile voluntare de urgenþã, cu acordul Inspectoratului General;
g) sprijinã organizatoric, material ºi financiar organizarea ºi desfãºurarea concursurilor serviciilor de
urgenþã ºi cercurilor de elevi Prietenii pompierilor;
h) îndeplineºte orice alte obligaþii prevãzute de lege.

SECÞIUNEA a 4-a
Obligaþiile prefectului

Art. 16. - Prefectul are urmãtoarele obligaþii principale:

a) coordoneazã activitãþile de apãrare împotriva incendiilor din responsabilitatea autoritãþilor centrale
din teritoriu, conform legii;
b) aprobã schema cu riscurile teritoriale din unitatea administrativ-teritorialã, întocmitã de
inspectorat;
c) instituie, în condiþiile legii, mãsuri obligatorii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor;
d) analizeazã rapoartele întocmite de organele de specialitate ºi dispune mãsuri pentru respectarea
legalitãþii în domeniu;
e) îndeplineºte orice alte obligaþii prevãzute de lege în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor.

SECÞIUNEA a 5-a
Obligaþiile autoritãþilor administraþiei publice centrale

Art. 17. - (1) Ministerul Administraþiei ºi Internelor îºi exercitã atribuþiile în domeniul apãrãrii
împotriva incendiilor prin Inspectoratul General ºi inspectorate.
(2) Inspectoratul General elaboreazã strategii, norme, reglementãri tehnice ºi dispoziþii generale
privind apãrarea împotriva incendiilor, obligatorii pe întregul teritoriu al României, care se aprobã prin
ordin al ministrului administraþiei ºi internelor ºi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Cheltuielile curente ºi de capital aferente activitãþii serviciilor de urgenþã profesionale se asigurã
din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraþiei ºi Internelor, precum ºi din alte surse
prevãzute de lege.
Art. 18. - Ministerele ºi celelalte organe ale administraþiei publice centrale au urmãtoarele obligaþii
principale:
a) elaboreazã, pe baza strategiei naþionale de apãrare împotriva incendiilor, strategii sectoriale
privind apãrarea împotriva incendiilor în domeniul lor de competenþã ºi asigurã aplicarea acestora;
b) emit/modificã, cu avizul Inspectoratului General, norme ºi reglementãri tehnice de apãrare
împotriva incendiilor, specifice domeniului lor de activitate;

127
 c) îndrumã, controleazã ºi analizeazã respectarea normelor ºi reglementãrilor tehnice;
d) stabilesc, pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General, metode ºi proceduri pentru
identificarea, evaluarea ºi controlul riscurilor de incendiu, specifice domeniului de competenþã;
e) organizeazã ºi gestioneazã baze de date privind, în principal, riscurile de incendiu, caracteristicile
substanþelor ºi materialelor utilizate în domeniu, metodele adecvate de intervenþie ºi protecþie,
mijloacele existente, cadrele tehnice ºi evenimentele specifice;
f) stabilesc, împreunã cu Inspectoratul General, în domeniul lor de competenþã, temele ºi activitãþile
practic-aplicative ºi de educaþie privind apãrarea împotriva incendiilor, care se includ în programele
pentru toate formele de învãþãmânt, în planurile activitãþilor extraºcolare, precum ºi în programele de
formare continuã a adulþilor;
g) îndeplinesc orice alte atribuþii prevãzute de lege privind apãrarea împotriva incendiilor.

SECÞIUNEA a 6-a
Obligaþiile administratorului, conducãtorului instituþiei,
utilizatorului ºi salariatului

Art. 19. - Administratorul sau conducãtorul instituþiei, dupã caz, are urmãtoarele obligaþii principale:
a) sã stabileascã, prin dispoziþii scrise, responsabilitãþile ºi modul de organizare pentru apãrarea
împotriva incendiilor în unitatea sa, sã le actualizeze ori de câte ori apar modificãri ºi sã le aducã la
cunoºtinþã salariaþilor, utilizatorilor ºi oricãror persoane interesate;
b) sã asigure identificarea ºi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa ºi sã asigure corelarea
mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor cu natura ºi nivelul riscurilor;
c) sã solicite ºi sã obþinã avizele ºi autorizaþiile de securitate la incendiu, prevãzute de lege, ºi sã
asigure respectarea condiþiilor care au stat la baza eliberãrii acestora; în cazul anulãrii avizelor ori a
autorizaþiilor, sã dispunã imediat sistarea lucrãrilor de construcþii sau oprirea funcþionãrii ori utilizãrii
construcþiilor sau amenajãrilor respective;
d) sã permitã, în condiþiile legii, executarea controalelor ºi a inspecþiilor de prevenire împotriva
incendiilor, sã prezinte documentele ºi informaþiile solicitate ºi sã nu îngreuneze sau sã obstrucþioneze
în niciun fel efectuarea acestora;
e) sã permitã alimentarea cu apã a autospecialelor de intervenþie în situaþii de urgenþã;
f) sã întocmeascã, sã actualizeze permanent ºi sã transmitã inspectoratului lista cu substanþele
periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formã, cu menþiuni privind:
proprietãþile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintã pentru sãnãtate ºi
mediu, mijloacele de protecþie recomandate, metodele de intervenþie ºi prim ajutor, substanþele pentru
stingere, neutralizare sau decontaminare;
g) sã elaboreze instrucþiunile de apãrare împotriva incendiilor ºi sã stabileascã atribuþiile ce revin
salariaþilor la locurile de muncã;
h) sã verifice dacã salariaþii cunosc ºi respectã instrucþiunile necesare privind mãsurile de apãrare
împotriva incendiilor ºi sã verifice respectarea acestor mãsuri semnalate corespunzãtor prin
indicatoare de avertizare de cãtre persoanele din exterior care au acces în unitatea sa;
i) sã asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, a serviciului de urgenþã
privat, precum ºi funcþionarea acestuia conform reglementãrilor în vigoare ori sã încheie contract cu
un alt serviciu de urgenþã voluntar sau privat, capabil sã intervinã operativ ºi eficace pentru stingerea
incendiilor;
j) sã asigure întocmirea ºi actualizarea planurilor de intervenþie ºi condiþiile pentru aplicarea
acestora în orice moment;
k) sã permitã, la solicitare, accesul forþelor inspectoratului în unitatea sa în scop de recunoaºtere,
instruire sau de antrenament ºi sã participe la exerciþiile ºi aplicaþiile tactice de intervenþie organizate
de acesta;
l) sã asigure utilizarea, verificarea, întreþinerea ºi repararea mijloacelor de apãrare împotriva
incendiilor cu personal atestat, conform instrucþiunilor furnizate de proiectant;
m) sã asigure pregãtirea ºi antrenarea serviciului de urgenþã privat pentru intervenþie;
n) sã asigure ºi sã punã în mod gratuit la dispoziþie forþelor chemate în ajutor mijloacele tehnice
pentru apãrare împotriva incendiilor ºi echipamentele de protecþie specifice riscurilor care decurg din
existenþa ºi funcþionarea unitãþii sale, precum ºi antidotul ºi medicamentele pentru acordarea primului
ajutor;
o) sã stabileascã ºi sã transmitã cãtre transportatorii, distribuitorii ºi utilizatorii produselor sale
regulile ºi mãsurile de apãrare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la
utilizarea, manipularea, transportul ºi depozitarea produselor respective;

128
 p) sã informeze de îndatã, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea ºi stingerea cu forþe ºi
mijloace proprii a oricãrui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrãtoare sã completeze ºi sã trimitã
acestuia raportul de intervenþie;
q) sã utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor, certificate
conform legii;
r) sã îndeplineascã orice alte atribuþii prevãzute de lege privind apãrarea împotriva incendiilor.
Art. 20. - Persoanele fizice, asociaþiile familiale sau persoanele juridice care deþin pãrþi din acelaºi
imobil trebuie sã colaboreze pentru îndeplinirea obligaþiilor ce le revin din prezenta lege, în vederea
asigurãrii mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor pentru întregul imobil.
Art. 21. - Utilizatorul are urmãtoarele obligaþii principale:
a) sã cunoascã ºi sã respecte mãsurile de apãrare împotriva incendiilor, stabilite de administrator,
conducãtorul instituþiei, proprietar, producãtor sau importator, dupã caz;
b) sã întreþinã ºi sã foloseascã, în scopul pentru care au fost realizate, dotãrile pentru apãrarea
împotriva incendiilor, puse la dispoziþie de administrator, conducãtorul instituþiei, proprietar, producãtor
sau importator;
c) sã respecte normele de apãrare împotriva incendiilor, specifice activitãþilor pe care le organizeazã
sau le desfãºoarã;
d) sã nu efectueze modificãri neautorizate ºi fãrã acordul scris al proprietarului, al proiectantului
iniþial al construcþiei, instalaþiei, echipamentului, dispozitivului sau mijlocului de transport utilizat ori al
unui expert tehnic atestat potrivit legislaþiei în vigoare;
e) sã aducã la cunoºtinþa administratorului, conducãtorului instituþiei sau proprietarului, dupã caz,
orice defecþiune tehnicã ori altã situaþie care constituie pericol de incendiu.
Art. 22. - Fiecare salariat are, la locul de muncã, urmãtoarele obligaþii principale:
a) sã respecte regulile ºi mãsurile de apãrare împotriva incendiilor, aduse la cunoºtinþã, sub orice
formã, de administrator sau de conducãtorul instituþiei, dupã caz;
b) sã utilizeze substanþele periculoase, instalaþiile, utilajele, maºinile, aparatura ºi echipamentele,
potrivit instrucþiunilor tehnice, precum ºi celor date de administrator sau de conducãtorul instituþiei,
dupã caz;
c) sã nu efectueze manevre nepermise sau modificãri neautorizate ale sistemelor ºi instalaþiilor de
apãrare împotriva incendiilor;
d) sã comunice, imediat dupã constatare, conducãtorului locului de muncã orice încãlcare a
normelor de apãrare împotriva incendiilor sau a oricãrei situaþii stabilite de acesta ca fiind un pericol
de incendiu, precum ºi orice defecþiune sesizatã la sistemele ºi instalaþiile de apãrare împotriva
incendiilor;
e) sã coopereze cu salariaþii desemnaþi de administrator, dupã caz, respectiv cu cadrul tehnic
specializat, care are atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor, în vederea realizãrii mãsurilor
de apãrare împotriva incendiilor;
f) sã acþioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncã, în cazul apariþiei oricãrui
pericol iminent de incendiu;
g) sã furnizeze persoanelor abilitate toate datele ºi informaþiile de care are cunoºtinþã, referitoare la
producerea incendiilor.

SECÞIUNEA a 7-a
Obligaþiile proiectanþilor ºi executanþilor

Art. 23. - Proiectanþii de construcþii ºi amenajãri, de echipamente, utilaje ºi instalaþii sunt obligaþi:
a) sã elaboreze scenarii de securitate la incendiu pentru categoriile de construcþii, instalaþii ºi
amenajãri stabilite pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General ºi sã evalueze riscurile de
incendiu, pe baza metodologiei emise de Inspectoratul General ºi publicatã în Monitorul Oficial al
României, Partea I;
b) sã cuprindã în documentaþiile pe care le întocmesc mãsurile de apãrare împotriva incendiilor,
specifice naturii riscurilor pe care le conþin obiectele proiectate;
c) sã prevadã în documentaþiile tehnice de proiectare, potrivit reglementãrilor specifice, mijloacele
tehnice pentru apãrarea împotriva incendiilor ºi echipamentele de protecþie specifice;
d) sã includã în proiecte ºi sã predea beneficiarilor schemele ºi instrucþiunile de funcþionare a
mijloacelor de apãrare împotriva incendiilor pe care le-au prevãzut în documentaþii, precum ºi regulile
necesare de verificare ºi întreþinere în exploatare a acestora, întocmite de producãtori;
e) sã asigure asistenþa tehnicã necesarã realizãrii mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor,
cuprinse în documentaþii, pânã la punerea în funcþiune.
Art. 24 - Executanþii lucrãrilor de construcþii ºi de montaj de echipamente ºi instalaþii sunt obligaþi:

129
 a) sã realizeze integral ºi la timp mãsurile de apãrare împotriva incendiilor, cuprinse în proiecte, cu
respectarea prevederilor legale aplicabile acestora;
b) sã asigure luarea mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor pe timpul executãrii lucrãrilor, precum
ºi la organizãrile de ºantier;
c) sã asigure funcþionarea mijloacelor de apãrare împotriva incendiilor prevãzute în documentaþiile
de execuþie la parametrii proiectaþi, înainte de punerea în funcþiune.
Art. 25. - Proiectanþilor ºi executanþilor le sunt aplicabile, dupã caz, ºi dispoziþiile prevãzute la art.
19-22.

SECÞIUNEA a 8-a
Obligaþiile cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu
atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor

Art. 26 - (1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva

incendiilor, desemnate/desemnat la nivelul autoritãþilor administraþiei publice centrale, ministerelor ºi
celorlalte organe centrale de specialitate, au/are urmãtoarele obligaþii principale:
a) elaboreazã programele de optimizare a capacitãþii de apãrare împotriva incendiilor în domeniul de
activitate al autoritãþii respective;
b) fac/face propuneri de reglementãri tehnice ºi organizatorice a activitãþii de apãrare împotriva
incendiilor în domeniul specific;
c) controleazã modul de aplicare a prevederilor legale pentru apãrarea împotriva incendiilor, în
cadrul instituþiei publice care i-a desemnat;
d) elaboreazã ºi supun/supune spre analizã ministrului de resort sau conducãtorului instituþiei, dupã
caz, raportul anual de evaluare a nivelului de apãrare împotriva incendiilor din domeniul de activitate;
e) analizeazã anual respectarea încadrãrii în criteriile de constituire a serviciilor de urgenþã private
din instituþiile ºi unitãþile subordonate, dotarea cu mijloace de apãrare împotriva incendiilor ºi fac/face
propuneri de optimizare a acestora;
f) elaboreazã ºi înainteazã spre aprobare programe de informare ºi educaþie specificã.
(2) Formarea ºi evaluarea cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu atribuþii în domeniul
apãrãrii împotriva incendiilor se realizeazã de unitãþile abilitate în condiþiile legii, iar certificarea
competenþei profesionale se realizeazã de Centrul Naþional pentru Securitate la Incendiu ºi Protecþie
Civilã autorizat la Centrul Naþional de Formare Profesionalã a Adulþilor.
Art. 27. - (1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva
incendiilor, din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureºti, consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureºti, consiliilor judeþene ºi locale, instituþiilor ºi operatorilor economici au/are
urmãtoarele obligaþii principale:
a) participã la elaborarea ºi aplicarea concepþiei de apãrare împotriva incendiilor la nivelul unitãþii
administrativ-teritoriale, instituþiei sau operatorului economic;
b) controleazã aplicarea normelor de apãrare împotriva incendiilor în domeniul specific;
c) propun/propune includerea în bugetele proprii a fondurilor necesare organizãrii activitãþii de
apãrare împotriva incendiilor, dotãrii cu mijloace tehnice pentru apãrarea împotriva incendiilor ºi
echipamente de protecþie specifice;
d) îndrumã ºi controleazã activitatea de apãrare împotriva incendiilor ºi analizeazã respectarea
încadrãrii în criteriile de constituire a serviciilor de urgenþã voluntare sau private, dupã caz, în unitãþile
ºi instituþiile din care fac/face parte;
e) prezintã conducerii, semestrial sau ori de câte ori situaþia impune, raportul de evaluare a
capacitãþii de apãrare împotriva incendiilor;
f) rãspund/rãspunde de pregãtirea serviciului de urgenþã voluntar sau privat, dupã caz, precum ºi de
participarea acestuia la concursurile profesionale;
g) acordã sprijin ºi asistenþã tehnicã de specialitate centrelor operative pentru situaþii de urgenþã în
îndeplinirea atribuþiilor.
(2) Formarea, evaluarea ºi certificarea competenþei profesionale a cadrelor tehnice/personalului cu
atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor, prevãzute la alin. (1), se realizeazã în centre de
formare ºi evaluare abilitate prin lege, pe baza standardelor ocupaþionale recunoscute la nivel
naþional.

CAPITOLUL III
Exercitarea autoritãþii de stat în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor

130
 Art. 28. - (1) Exercitarea autoritãþii de stat în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor se realizeazã
prin activitãþi de reglementare, autorizare, avizare, atestare, recunoaºtere, desemnare, supraveghere
a pieþei, control, organizarea stingerii incendiilor ºi tragerea la rãspundere juridicã a persoanelor
vinovate.
(2) Controlul de stat în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor se exercitã, la nivel central, prin
inspecþia de prevenire ºi alte compartimente ºi unitãþi din structura sau subordinea Inspectoratului
General, respectiv, la nivel local, prin inspecþiile de prevenire din cadrul inspectoratelor, în scopul
aplicãrii unitare a prevederilor legale pe întregul teritoriu al României, potrivit competenþelor.
Art. 29. - (1) În toate fazele de cercetare, proiectare, execuþie ºi pe întreaga lor duratã de existenþã,
construcþiile ºi amenajãrile de orice tip, echipamentele, utilajele ºi instalaþiile tehnologice se supun
unei examinãri sistematice ºi calificate pentru identificarea, evaluarea ºi controlul riscurilor de
incendiu, în condiþiile prevãzute de reglementãrile specifice.
(2) Obligaþia executãrii activitãþilor prevãzute la alin. (1) revine persoanelor care concurã la
proiectarea, realizarea, exploatarea, întreþinerea, repararea, postutilizarea construcþiilor,
echipamentelor ºi a instalaþiilor tehnologice, potrivit legii.
(3) Metodologia privind identificarea, evaluarea ºi controlul riscurilor de incendiu se elaboreazã de
Inspectoratul General, se aprobã de ministrul administraþiei ºi internelor ºi se publicã în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Art. 30. - (1) Începerea lucrãrilor de execuþie la construcþii ºi instalaþii tehnologice noi, dezvoltarea,
modernizarea ori schimbarea destinaþiei celor existente, precum ºi punerea în funcþiune a acestora se
fac numai dupã obþinerea avizului sau a autorizaþiei de securitate la incendiu, dupã caz.
(2) Obligaþia solicitãrii ºi obþinerii avizelor ºi/sau a autorizaþiilor prevãzute la alin. (1) revine persoanei
fizice ori juridice care finanþeazã ºi realizeazã investiþii noi sau intervenþii la construcþiile existente ori,
dupã caz, beneficiarului investiþiei.
(3) Avizele ºi autorizaþiile prevãzute la alin. (1) se elibereazã de inspectorate, în termen de cel mult
30 de zile de la depunerea cererii, în condiþiile prevãzute de normele metodologice de avizare ºi
autorizare privind securitatea la incendiu.
(4) Categoriile de construcþii ºi amenajãri care se supun avizãrii ºi/sau autorizãrii privind securitatea
la incendiu se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.
(5) Nerespectarea cerinþelor care au stat la baza eliberãrii avizului sau autorizaþiei de securitate la
incendiu atrage sancþionarea conform legii ºi, dupã caz, anularea avizului sau a autorizaþiei de
securitate la incendiu.
(6) Anularea avizului sau autorizaþiei de securitate la incendiu impune sistarea lucrãrilor de
construcþii sau, respectiv, oprirea funcþionãrii ori utilizãrii construcþiilor sau amenajãrilor respective.
(7) Mãsura prevãzutã la alin.
(6) se comunicã în cel mult 48 de ore, prin grija inspectoratului, la registrul comerþului, prefectului ºi
altor instituþii publice cu competenþe în domeniu.
(8) Litigiile generate de eliberarea ºi anularea avizului ori autorizaþiei de securitate la incendiu se
soluþioneazã potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile ulterioare.
(9) Normele metodologice de avizare ºi autorizare privind securitatea la incendiu se elaboreazã de
Inspectoratul General, se aprobã de ministrul administraþiei ºi internelor ºi se publicã în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(10) Pentru actele privind avizele ºi autorizaþiile de securitate la incendiu eliberate potrivit legii se
percep tarife stabilite prin ordin al ministrului administraþiei ºi internelor.

CAPITOLUL IV
Serviciile de urgenþã voluntare ºi private

SECÞIUNEA 1
Dispoziþii comune

Art. 31. - (1) Serviciile de urgenþã sunt profesioniste sau voluntare, publice ori private.
(2) Serviciile de urgenþã profesioniste funcþioneazã în subordinea Inspectoratului General, potrivit
reglementãrilor specifice.
(3) Consiliile locale au obligaþia sã constituie servicii de urgenþã voluntare, iar operatorii economici ºi
instituþiile, care desfãºoarã activitãþi cu risc de incendiu, servicii de urgenþã private, potrivit legii.
(4) În domeniul apãrãrii împotriva incendiilor pot funcþiona ºi servicii de urgenþã private constituite ca
societãþi comerciale.

131
 SECÞIUNEA a 2-a
Constituirea ºi atribuþiile serviciilor de urgenþã voluntare sau private

Art. 32. - (1) Serviciile de urgenþã voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele
aparþinând serviciilor de urgenþã profesioniste, organizate cu personal angajat ºi/sau voluntar, în
scopul apãrãrii vieþii, avutului public ºi/sau a celui privat împotriva incendiilor ºi a altor calamitãþi, în
sectoarele de competenþã stabilite cu avizul inspectoratelor.
(2) Serviciile de urgenþã voluntare/private au în structurã compartiment sau specialiºti pentru
prevenirea incendiilor, care pot fi ºi cadre tehnice specializate cu atribuþii în domeniul apãrãrii
împotriva incendiilor, conform art. 12 alin. (1), formaþii de intervenþie, salvare ºi prim ajutor, precum ºi,
dupã caz, ateliere de reparaþii ºi de întreþinere.
(3) Constituirea, încadrarea ºi dotarea serviciilor de urgenþã voluntare/private se realizeazã pe baza
criteriilor de performanþã elaborate de Inspectoratul General ºi aprobate prin ordin al ministrului
administraþiei ºi internelor.
(4) Organizarea ºi funcþionarea serviciilor de urgenþã voluntare/private se stabilesc prin regulamente
aprobate, dupã caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor economici ºi instituþiilor care le-au
constituit, cu respectarea criteriilor de performanþã.
(5) Înfiinþarea, extinderea sau restrângerea activitãþii, precum ºi desfiinþarea unui serviciu de urgenþã
voluntar/privat se fac numai cu avizul inspectoratului.
Art. 33. - Serviciile de urgenþã voluntare/private au urmãtoarele atribuþii principale:
a) desfãºoarã activitãþi de informare ºi instruire privind cunoaºterea ºi respectarea regulilor ºi a
mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor;
b) verificã modul de aplicare a normelor, reglementãrilor tehnice ºi dispoziþiilor care privesc apãrarea
împotriva incendiilor, în domeniul de competenþã;
c) asigurã intervenþia pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor ºi protecþia
persoanelor, a animalelor ºi a bunurilor periclitate de incendii sau în alte situaþii de urgenþã.
Art. 34. - (1) Formarea, evaluarea ºi certificarea competenþei profesionale a personalului serviciilor
de urgenþã voluntare sau private se realizeazã de centre de formare ºi evaluare abilitate prin lege,
avizate de Inspectoratul General.
(2) Statutul personalului din serviciile de urgenþã voluntare se stabileºte prin hotãrâre a Guvernului.
Art. 35. - (1) Finanþarea cheltuielilor curente ºi de capital aferente activitãþii serviciilor de urgenþã
voluntare se asigurã din bugetele locale.
(2) Finanþarea cheltuielilor curente ºi de capital aferente activitãþii serviciilor de urgenþã private se
asigurã de operatorii economici ºi instituþiile care le-au constituit.
Art. 36. - (1) Pe baza hotãrârii consiliului local ºi în condiþiile prevãzute de lege, serviciul de urgenþã
voluntar poate presta, contra cost, cãtre orice persoanã fizicã sau juridicã, fãrã a afecta îndeplinirea
atribuþiilor, unele servicii cum sunt:
a) supravegherea mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor la târguri, expoziþii, manifestãri cultural-
sportive, activitãþi de filmare ºi altele asemenea;
b) transport de apã, evacuarea apei din subsolurile clãdirilor sau din fântâni;
c) limitarea, colectarea sau îndepãrtarea unor produse poluante;
d) efectuarea de lucrãri la înãlþime;
e) transport de apã.
(2) Costurile pentru prestãrile de servicii efectuate sunt stabilite prin hotãrâre a consiliului local, iar
sumele încasate se constituie ca venituri ale bugetului local.

SECÞIUNEA a 3-a
Drepturi, indemnizaþii ºi despãgubiri ce se acordã personalului
serviciilor de urgenþã voluntare sau private

Art. 37. - În exercitarea atribuþiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgenþã voluntare sau private
are urmãtoarele drepturi:
a) sã solicite de la persoanele fizice ºi juridice date, informaþii ºi documente necesare îndeplinirii
atribuþiilor legale privind apãrarea împotriva incendiilor;
b) sã stabileascã restricþii ori sã interzicã, potrivit competenþei prevãzute în regulamentul de
organizare ºi funcþionare a serviciului, utilizarea focului deschis ºi efectuarea unor lucrãri cu substanþe
inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;
c) sã propunã persoanelor în drept oprirea funcþionãrii sau demolarea construcþiei incendiate,
precum ºi a celor vecine ori a unei pãrþi din acestea, în scopul limitãrii propagãrii incendiilor;

132
 d) sã utilizeze, în funcþie de necesitate, apa, indiferent de sursa din care provine, pentru intervenþii la
incendii;
e) sã se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenþiei, pe drumuri care nu sunt
deschise circulaþiei publice ori pe alte terenuri, dacã cerinþele de operativitate ºi de lucru impun
aceasta;
f) sã opreascã ori sã limiteze traficul public în zona desfãºurãrii operaþiunilor de intervenþie;
g) sã intre în locuinþa persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimþãmântul acestora, în condiþiile
prevãzute de lege; în cazul când se impune înlãturarea unui pericol iminent de incendiu asupra vieþii,
integritãþii fizice a persoanelor sau bunurilor acestora, consimþãmântul nu este necesar.
Art. 38. - (1) Personalul angajat al serviciilor de urgenþã voluntare/private se încadreazã în condiþii
de muncã similare personalului serviciilor de urgenþã profesioniste.
(2) Personalul serviciilor de urgenþã voluntare/private are obligaþia sã poarte uniformã, echipament
de protecþie ºi însemne distinctive, ale cãror descriere, condiþii de acordare ºi folosire se stabilesc prin
regulament elaborat de Ministerul Administraþiei ºi Internelor, aprobat prin hotãrâre a Guvernului ºi
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Consiliul local, administratorul sau conducãtorul instituþiei asigurã gratuit personalului serviciilor
de urgenþã voluntare/private uniforma ºi echipamentul de protecþie adecvate misiunilor pe care le
îndeplineºte, iar în cazul în care pe timpul intervenþiei i s-au degradat îmbrãcãmintea ori alte bunuri
personale, îl despãgubeºte în mod corespunzãtor.
Art. 39. - (1) Pe timpul intervenþiei, personalului serviciilor de urgenþã voluntare/private i se asigurã
antidot adecvat naturii mediului de lucru.
(2) În cazul operaþiunilor de lungã duratã, personalului serviciilor de urgenþã voluntare/private i se
asigurã hrana, gratuit, în echivalentul a cel puþin 2.000 de calorii.
(3) Obligaþia asigurãrii drepturilor prevãzute la alin. (1) ºi (2) revine consiliului local, administratorului
sau conducãtorului instituþiei, dupã caz.
Art. 40. - (1) Personalul serviciilor de urgenþã voluntare are dreptul la indemnizaþii pentru timpul
efectiv de lucru la intervenþii ºi la celelalte activitãþi prevãzute în programul serviciului.
(2) Cuantumul orar al indemnizaþiei prevãzute la alin. (1) se stabileºte ºi se acordã de consiliul local,
diferenþiat pe categorii de funcþii.
Art. 41. - (1) Pe timpul cât se aflã la cursuri de pregãtire ºi concursuri profesionale, organizate în
afara localitãþii în care funcþioneazã serviciul, personalul serviciilor de urgenþã voluntare beneficiazã
de toate drepturile de deplasare, cazare ºi de diurnã ca ºi personalul serviciilor de urgenþã
profesioniste, care se acordã de consiliul local.
(2) Personalul serviciilor de urgenþã voluntare, salariaþi ai altor instituþii publice sau operatori
economici, îºi pãstreazã drepturile de salariu la locul de muncã pentru perioada cât participã la
intervenþii, cursuri de pregãtire ori concursuri profesionale.
Art. 42. - Persoanele juridice care organizeazã servicii de urgenþã voluntare/private au obligaþia sã
asigure personalul, angajat sau voluntar, la o societate de asigurãri pentru caz de boalã profesionalã,
accident ori deces produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuþiilor ce îi revin pe timpul
intervenþiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelor ori altor misiuni specifice.

CAPITOLUL V
Rãspunderea juridicã

Art. 43. - Încãlcarea dispoziþiilor prezentei legi atrage rãspunderea disciplinarã, contravenþionalã,
materialã, civilã sau penalã, dupã caz.
Art. 44. - Constituie contravenþii urmãtoarele fapte ºi se sancþioneazã dupã cum urmeazã:
I. cu amendã de la 100 lei la 500 lei:
a) nerespectarea de cãtre primar, administrator sau conducãtorul instituþiei a obligaþiilor de informare
a inspectoratului despre izbucnirea ºi stingerea, cu forþe ºi mijloace proprii, a unui incendiu ºi de
transmitere a raportului de intervenþie;
b) neasigurarea ºi nepunerea în mod gratuit la dispoziþia forþelor chemate în ajutor, de cãtre
administrator sau conducãtorul instituþiei, a mijloacelor tehnice pentru apãrare împotriva incendiilor ºi
a echipamentelor de protecþie specifice riscurilor care decurg din existenþa ºi funcþionarea unitãþii,
precum ºi a antidotului ºi medicamentelor pentru acordarea primului ajutor;
c) neconsemnarea de cãtre persoanele fizice ºi juridice în actele de transmitere temporarã a
dreptului de folosinþã, precum ºi de antreprizã a rãspunderilor ce le revin în ceea ce priveºte apãrarea
împotriva incendiilor;
d) necooperarea persoanelor fizice sau juridice care deþin pãrþi din acelaºi imobil în vederea
asigurãrii mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor;

133
 II. cu amendã de la 500 lei la 1.000 lei:
a) neanunþarea, prin orice mijloc, a serviciilor de urgenþã, a primarului sau a poliþiei de cãtre
persoana care observã un incendiu ºi, dupã caz, neluarea mãsurilor, dupã posibilitãþile sale, pentru
limitarea ºi stingerea incendiului;
b) neangajarea de cãtre autoritãþile administraþiei publice centrale ºi celelalte organe centrale de
specialitate, Consiliul General al Municipiului Bucureºti, consiliile locale ale sectoarelor municipiului
Bucureºti, consiliile judeþene sau locale, instituþiile publice ºi operatorii economici care desfãºoarã
activitãþi cu risc de incendiu, prevãzuþi la art. 12 alin. (2), a cel puþin un cadru tehnic sau personal de
specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor;
c) nerespectarea de cãtre primar, administrator sau conducãtorul instituþiei a obligaþiilor de încadrare
a serviciului de urgenþã voluntar sau privat cu personal atestat în condiþiile legii, de pregãtire
profesionalã ºi antrenare a acestuia pentru intervenþie;
d) nerespectarea de cãtre primar a obligaþiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile art. 14 lit. j),
k) ºi m)-o);
e) nerespectarea de cãtre salariaþi a obligaþiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 22 lit. a), b), e) ºi
f);
f) nerespectarea de cãtre cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii
împotriva incendiilor a obligaþiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) lit. b), e), f) ºi ale
art. 27 alin. (1) lit. c)-e);
g) nerespectarea de cãtre utilizator a obligaþiilor stabilite la art. 21 lit. d) ºi e);
III. cu amendã de la 1.000 lei la 2.500 lei:
a) inacþiunea persoanelor fizice ºi juridice aflate în apropierea incendiilor produse la pãduri, plantaþii,
culturi agricole, miriºti, pãºuni ºi fâneþe ºi care nu intervin imediat cu mijloacele de care dispun pentru
limitarea ºi stingerea acestora;
b) neîndeplinirea de cãtre Consiliul General al Municipiului Bucureºti, consiliile locale ale sectoarelor
municipiului Bucureºti, consiliile judeþene, consiliile locale ºi persoanele juridice prevãzute la art. 8 a
obligaþiei de organizare a colaborãrii prin convenþii încheiate între pãrþi;
c) nerespectarea de cãtre primar a obligaþiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile art. 14 lit. b),
d)-f) ºi h);
d) neîndeplinirea de cãtre ministere ºi celelalte organe ale administraþiei publice centrale de
specialitate a obligaþiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 18 lit. c)-e);
e) neîndeplinirea de cãtre administrator sau conducãtorul instituþiei a obligaþiilor pe care le are în
conformitate cu prevederile art. 19 lit. g), j), k) ºi l);
f) necunoaºterea ºi nerespectarea de cãtre utilizator a mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor,
stabilite de administrator, proprietar, producãtor sau importator, dupã caz;
g) neîndeplinirea de cãtre salariaþi a obligaþiilor pe care le au potrivit dispoziþiilor art. 22 lit. c), d) ºi
g);
h) neîndeplinirea de cãtre proiectanþi a obligaþiilor ce le revin în conformitate cu prevederile art. 23
lit. d) ºi e);
i) nerespectarea de cãtre executanþii lucrãrilor de construcþii ºi de montaj de echipamente ºi instalaþii
a dispoziþiilor art. 24 lit. b) ºi c);
j) neîndeplinirea de cãtre cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuþii în domeniul apãrãrii
împotriva incendiilor a obligaþiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a) ºi c) ºi ale art.
27 alin. (1) lit. b) ºi f);
IV. cu amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei:
a) neîndeplinirea de cãtre persoanele fizice ºi juridice a obligaþiilor ce le revin în situaþii de forþã
majorã determinate de incendii, prevãzute la art. 8;
b) neîndeplinirea de cãtre primar a obligaþiilor pe care le are potrivit dispoziþiilor art. 14 lit. a), c) ºi g);
c) neîndeplinirea de cãtre ministere ºi celelalte organe ale administraþiei publice centrale de
specialitate a obligaþiilor ce le revin în conformitate cu prevederile art. 18 lit. b) ºi f);
d) neîndeplinirea de cãtre administrator a obligaþiilor pe care le are în conformitate cu prevederile
art. 19 lit. a), b), d)-f), i), o) ºi q);
e) nerespectarea de cãtre persoanele fizice ºi juridice utilizatoare a prevederilor art. 21 lit. b) ºi c);
f) neîndeplinirea de cãtre proiectanþi a obligaþiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 23 lit. a)-c);
g) nerealizarea de cãtre executanþii lucrãrilor de construcþii ºi de montaj de echipamente ºi instalaþii,
integral ºi la timp, a mãsurilor de apãrare împotriva incendiilor, cuprinse în proiecte, cu respectarea
condiþiilor de calitate prevãzute de lege;
h) începerea lucrãrilor de execuþie la construcþii ºi instalaþii tehnologice noi, dezvoltarea,
modernizarea ori schimbarea destinaþiei celor existente, precum ºi punerea în funcþiune a acestora
fãrã obþinerea avizului sau a autorizaþiei de securitate la incendiu, dupã caz;

134
 i) nesolicitarea ºi neobþinerea de cãtre persoanele fizice ori juridice care finanþeazã ºi realizeazã
investiþii noi sau intervenþii la construcþiile existente ori, dupã caz, de cãtre beneficiarul investiþiei a
avizelor ºi/sau autorizaþiilor prevãzute de prezenta lege;
j) neelaborarea de cãtre ministere ºi celelalte organe ale administraþiei publice centrale de
specialitate a strategiilor sectoriale privind apãrarea împotriva incendiilor în domeniul lor de
competenþã ºi neasigurarea aplicãrii acestora;
k) efectuarea de lucrãri de proiectare, montare, verificare, întreþinere, reparare a sistemelor ºi
instalaþiilor de apãrare împotriva incendiilor, de verificare, întreþinere, reparare a mijloacelor tehnice de
apãrare împotriva incendiilor ºi de lucrãri de ignifugare ºi termoprotecþie de cãtre persoane fizice ºi
juridice neatestate;
l) emiterea de rapoarte de încercãri la foc de cãtre laboratoare neautorizate conform legii;
m) utilizarea ºi comercializarea de mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor, necertificate
conform legii;
V. cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei:
a) nerespectarea cerinþelor care au stat la baza eliberãrii avizului sau a autorizaþiei de securitate la
incendiu;
b) continuarea executãrii lucrãrilor de construcþii sau funcþionarea ori utilizarea
construcþiilor/amenajãrilor respective dupã anularea avizului sau a autorizaþiei de securitate la
incendiu.
Art. 45. - (1) Sancþiunile contravenþionale se aplicã persoanelor fizice sau juridice, dupã caz.
(2) Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-
verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia jumãtate din minimul amenzii prevãzute în
prezenta lege, pentru fiecare categorie de contravenþii.
(3) Contravenþiile la normele de prevenire ºi stingere a incendiilor ºi sancþiunile contravenþionale se
stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
Art. 46. - (1) Constatarea contravenþiilor ºi aplicarea sancþiunilor prevãzute la art. 45 se fac de cãtre
personalul inspecþiilor de prevenire a incendiilor, prevãzute la art. 28 alin. (2), precum ºi de cel al altor
organe abilitate de lege.
(2) Primarii constatã ºi sancþioneazã contravenþiile prevãzute la art. 44 pct. I lit. b), pct. III lit. a) ºi e)
ºi pct. IV lit. a).
(3) Contravenþiilor prevãzute la art. 44 le sunt aplicabile dispoziþiile Ordonanþei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenþiilor, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr.
180/2001, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.

CAPITOLUL VI
Dispoziþii finale

Art. 47. - (1) Organizarea, conducerea, îndrumarea ºi controlul activitãþii de apãrare împotriva
incendiilor în unitãþile structurilor de apãrare ºi securitate naþionalã se realizeazã potrivit prevederilor
prezentei legi, pe baza normelor aprobate de conducãtorii structurilor respective, cu avizul
Inspectoratului General.
(2) La unitãþile din structurile prevãzute la alin. (1) Inspectoratul General ºi inspectoratele exercitã
controlul asupra modului de aplicare a prevederilor legale privind apãrarea împotriva incendiilor,
numai la solicitarea comandanþilor sau a ºefilor acestora.
(3) La sediile Parlamentului, Administraþiei Prezidenþiale, Guvernului, precum ºi la alte obiective de
importanþã deosebitã aflate în administrarea autoritãþilor publice centrale se pot constitui, prin hotãrâre
a Guvernului, subunitãþi profesioniste speciale de intervenþie; instituþiile menþionate asigurã gratuit
imobilele, spaþiile ºi utilitãþile necesare în vederea funcþionãrii ºi desfãºurãrii activitãþilor subunitãþilor.
Art. 48. - Intervenþia pentru stingerea incendiilor ºi salvarea persoanelor în subteran, la operatorii
economici care produc, stocheazã sau utilizeazã substanþe toxice care prin contact ori inhalare pot
cauza moartea personalului, la centralele nucleare, la navele aflate în porturi ºi apele teritoriale
române, pe calea feratã, aeroporturi, platforme maritime de foraj ºi extracþie, se asigurã de operatorii
economici care administreazã sectorul respectiv, cu asistenþa tehnicã a inspectoratelor.
Art. 49. - (1) Laboratoarele de încercãri la foc se autorizeazã în condiþiile legii.
(2) Regulamentul de autorizare a laboratoarelor de încercãri la foc se elaboreazã de Inspectoratul
General, se aprobã prin ordin al ministrului administraþiei ºi internelor ºi se publicã în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
Art. 50. - (1) Mijloacele tehnice pentru apãrarea împotriva incendiilor ºi echipamentelor de protecþie
specifice se introduc pe piaþã ºi se utilizeazã conform legii.

135
 (2) În domeniul nereglementat de Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãþii produselor,
republicatã, introducerea pe piaþã a produselor prevãzute la alin. (1) se face pe baza evaluãrii
conformitãþii faþã de reglementãrile elaborate de Inspectoratul General.
(3) Metodologia de certificare a conformitãþii produselor prevãzute la alin. (2) se elaboreazã de
Inspectoratul General, se aprobã prin ordin al ministrului administraþiei ºi internelor ºi se publicã în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 51. - (1) Proiectarea, executarea, verificarea, întreþinerea ºi repararea sistemelor ºi instalaþiilor
de apãrare împotriva incendiilor, efectuarea lucrãrilor de termoprotecþie ºi ignifugare, de verificare,
întreþinere ºi reparare a autospecialelor ºi a altor mijloace tehnice destinate apãrãrii împotriva
incendiilor se efectueazã de cãtre persoane fizice ºi juridice atestate.
(2) Atestarea persoanelor prevãzute la alin. (1) se face pe baza metodologiei elaborate de
Inspectoratul General, aprobatã de ministrul administraþiei ºi internelor ºi publicatã în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
Art. 52. - În localitatea unde funcþioneazã servicii de urgenþã profesioniste, consiliul local nu are
obligaþia constituirii serviciilor de urgenþã voluntare.
Art. 53. - Personalul serviciilor de urgenþã nu rãspunde de pagubele inerente procesului de
intervenþie.
Art. 54. - (1) Personalul serviciilor de urgenþã profesioniste care a îndeplinit o perioadã de minimum
10 ani atribuþii privind apãrarea împotriva incendiilor, cãruia i-au încetat raporturile de serviciu, la
cerere sau din motive care nu-i sunt imputabile acestuia, poate primi, la cerere, brevetul de Pompier
specialist, diferenþiat pe categorii de personal.
(2) Modul de eliberare ºi drepturile conferite prin acest brevet vor fi stabilite prin regulament aprobat
prin ordin al ministrului administraþiei ºi internelor.
Art. 55. - (1) Anual se organizeazã concursuri profesionale ale serviciilor de urgenþã ºi cercurilor de
elevi Prietenii pompierilor.
(2) Concursurile profesionale ale serviciilor de urgenþã se desfãºoarã pe baza regulamentului
elaborat de Inspectoratul General, aprobat prin ordin al ministrului administraþiei ºi internelor, care se
publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Concursurile profesionale ale cercurilor de elevi Prietenii pompierilor se desfãºoarã pe baza
regulamentului elaborat de Inspectoratul General, în colaborare cu autoritatea naþionalã pentru
reglementarea activitãþilor de învãþãmânt, aprobat prin ordin al acestei autoritãþi ºi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Art. 56. - (1) Actele normative de aplicare, subsecvente prezentei legi, se elaboreazã de autoritãþile
responsabile în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a acesteia.
(2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã Ordonanþa Guvernului nr. 60/1997 privind
apãrarea împotriva incendiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 30
august 1997, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 212/1997, cu modificãrile ºi
completãrile ulterioare, precum ºi orice alte dispoziþii contrare.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 ºi ale
art. 76 alin. (2) din Constituþia României, republicatã.

PREªEDINTELE CAMEREI DEPUTAÞILOR PREªEDINTELE SENATULUI

BOGDAN OLTEANU NICOLAE VÃCÃROIU

Bucureºti, 12 iulie 2006.

Nr. 307.

136
ORDIN nr. 163 din 28 februarie 2007

 


 
 
  ­


€‚­ƒ„… ­†  
 ‡
‚ƒˆ„‰
…†  …Š‹ ŒŒ
‡ ‹   ˆ†  …‡ 
‹  ‡

ŒŒŠ

 

 ‡Š‚Ž
‹ Š
 ( 0 ORD. 163 28/02/2007)
‘Š‚‚… Š ‚
‹ €‡‘
 …
‘‚ŠŒŒ
­­’†“Œ
 ‡ ‚‹ €‡‘‡…“ˆ
 “‡Œ …†
ŒŠŒ
 ”‰‘
”  ‡ ‚‹ €‡‘‡
­“‹   ‡Œ““†  
ŒŠ • Œ ‡
Œ• ‹– – • 
Œ ”‰‘
”  …‡ ‚‹ 
€‡‘‡’“…“Œ  ‡ ‹ ‡
Œ…“†  ŒŠ
Š  ”‰‘
”  ’‡
 ‚‹ €‡‘‡ Œ  ‡
  ŒŠ 

ŒŒ‡
•Œ ‡
Œ Œ




— ‡“‹  ­
…








137




 

 







 
 

 






  
 ­ 

€
 


 

‚ 

‚


 

ƒ 





 
„
… 

 


   



 
 
 


 
€
  

  
  
  
­    



 
  
­   




†




   ‡ ‡ 

  
 
ƒ   


‡
 € 
  ‡
  


­   

  € 
ƒ  €
  

 
ˆ





   
 

   
 
   
ƒ  

 
­
 ­  ‰





­  

 

…Š


 

  

 

‹


 

 
Œ
Ž     
 
 


 ‘
 Ž    ­
   Œ 


€ ‰

   


 

 ‘
 Ž    ­
 
 
  ­ 

 

 ‘
Ž 

 

  
‘
Ž
­ ‡ 
    
 
 

      ­ 



 

 ‘
­Ž

     

 ‘
Ž    
  


 ‘
€Ž

   
 

 

 ­ 

 

 ‘
Ž

   



 

138
 

   
 





     


   


    



 ­

 

€‚ƒ
„…
† 
 ‡ˆ‰
  ‰
  

  Š

      
 
 

 
  ‹  

 
„ 
† 
   
   
„…

 
Œ
  
 
€‚Ž
„…
‘ ­
  ƒ„…


 
„ 

  
   ‡

   
€‚’
ƒ
Π  
  
 
€‚“
”  
 


•­
  



139

 
  















 

­
 ­









­

­
­





­









 

€




‚
ƒ
„


…




  



‚






…

­
 





†­



­
­
  









­









 

‡





 
 
‚



ˆ





 




†­

  
 

†­







­







­


­

­








  







­









 

‰
Š




­
 



‚


140
 

   

 

 
 ­ €€‚ƒ„
 
…
„
†…
  
‡ˆ 
‰ 
Š‹
†„
† …
„
†
Œ…
Œ
„
†
  „
†ŠŒ
Œ 
„
 „
 †
„
†   „
Π
 

 
„
†
„
…†

 
‡ˆ 
‡
‹
†
„
†
„
† Œ „
†„
†
„
 † 
…
„
†
 „
Œ†
 
„
†Œ
 „

141
    



    
    
 

    
    
     
  
     
   ­   
   €‚€ƒ„„… † ­
‡ ˆ‰ 
 Šƒ„„…  
   ‹   
    
 Œ   
 
      
    
 Œ
Ž‘   Œ  
Π  Π

        
 
   
 
Œ   
     
  
   Œ 
 Œ   
  
’   
  
 
   ‡   
 
      
    
  
“      
    
       
    
 
   ‡   
      
 

”
     
 

   Œ 

  

  


142

 
   
 

 

   
  
   
   


       

 
  
 

 
     
    

    


 

 
­
  

 
 




€  
 
€€ 

   

     

   


 

 


‚ƒ  
   
  

   
   

  ­


  
 
  

€ 
  
   


­

 
  
  „…      ­  
 ­   ­  

    

    
 
    

 
 




  

     
­       
 

  
  
    
 
  

†…„‡ˆ‰…Š‹
ƒ     


ƒ     
  Œ   
 


  
€ 
 


 ­ 

   


  


      

   Ž 
  ­


   




 ­€     

 

      
 


 
     


  
 
 ­  
  ­


   



   ­  
 
  

143
  



     

      
   
 


   
 

     
   
 

  

       
    




      

 
   

  


     



 

 

   
  
­€
‚    
  
  
 
     
 
‚ƒ„ €…
†       

      

     
   
   

       

    

     
     


   


     
    
‚ƒ„ €‡
    

   

  
     


   
 


  

  
   
 
 
  
‚ƒ„ €ˆ
­‰
†         

144
 

   







  



 
 


  


   
 
  
  



   
  
 

   

 
 
 

 ­   

 




€‚ƒ„
… †
 

 



 


 
 


  



 
 
   
†

 

 


‡   
 



€‚ƒˆ
‡ 




 


  
€‚ƒ‰
‡   ‰Š
†
 
  

 

145

 
   
 
 
    

  
     


     
 


  
 
 


     
  

  
   
  
 




  
 ­ 


 ­   
   
   €
‚
   ƒ­ 


 
 „­    
 
  „


 
     
… 
†   
€

„

  
  
„ 
   

  
 
‡
 
 
  
  
  

   
  

 
 
    „
  
 
   

 ­


 ­

    „

    

    „  
 
 ­ 
‚  
   

    
  
 
   

  


  


 
        

 

   
 „  
  

   
„
„
   

  „
ƒ ˆ
‰
… 
†   
€

„

 

     
  

Š  

 


     ˆ 
„
   
Š  

 



 
 

  „
„
„ 
 

 
„ 
 

 


146

  


 
 
 
 



  
 





  



 
 


 



 
­€

 
 

 
‚ 

  


ƒ   
   
„




 

 …
‚  
  ƒ  
   
Ġ 





‡



ˆ‰
Š
‹

­ŒˆŠŒ‚
†ŽŽ

 ‘
ˆ‹
 
 
’
 
“




  




 

‹
 
 ”

147
 
 
 
   

   
   
     
  
 
    
 


 
    
  
     
    
   
  
    
     
    
   
  
    
    
 
 
   
   
­€
‚ƒ  
„      
 
‚…†
   
  
        † 
‡ˆ
   
  
‚


 

  

‚­   


 
   
‚‰Š  

‚‹Œ
  


­ƒ

 
 
    
   
 

      
   
  
 
  
    
  Ž   
  Ž    
    
      
     
   

  
   
­…
‚ƒ‘       
   
‚…’     
      
 
     
 

148
 

    
    
 

  

 ­€ €

‚ƒ„    

…€  

۠ 
‡ˆ
‰  
  €€
      
 € 

‡ˆ
‡  € 
Š   
۠
 
  
   €  ‹
ŒŽ
   

‡ˆ­

۠    
  †

‡ˆ‘
‚ƒ
  
 


۠   
   ’

  ‹ Œ
Ž
   
‚ƒ  

   
‡ˆ 
‚ƒ‡Š †€
€Š †



  
€ €…“
ƒ 
 † 
Š€”
 ƒŠ
۠

€€† 
 €••
‚ƒ Š Š †

 
€
 
۠

‚ƒŠŠ †
…†   

۠ 
€
  
  
۠ 

Œ‰–Ž„‰‡’
Π

149


 
  
      

  

 
   


   

 
    
 
 
 




  

 
 

 
 
 




 
   

 

  



 
 
    
 






 
 
 
 
  


 
 
­€

  





 
  
  

   
  
 

 



 


‚ 




ƒ
„




  
  
 

 


 
 
 
 
    


 


 

­„




  

   











 



  ­ ­ 


  

…„†‡ˆ‰„Š
‹  
     
  
   


  

   
  
   

  
 
 

ŒŽ
‹  
     
  
   


  

   
  
   

  

 
     

 
  
 
  




 
 



 


 







 

‚ 




  



   








 

 
 
  

 




  
 
  

 
 
 

 
‘


   






 

 
 





 
 
 
  
 

  
 




  

 



 
  









 

     




 
 



  



  
 

    




‚








 




 

 



  
 



   


 

  




 

 






 






‘



  
 



 

 ‚



  



    



 
 






Œ
‡ 



 
  


 
 
 









    
‘  
  

 

 

 
 



  

 
 
 
 

 
  
 
  
   
  
 
 
 
 
 





 

 

150

  
    
  
      
 

        
    

   
 
    

 ­€‚
ƒ 
  
„  „ 
…     
†
 

 
  
     
 

 
  
  
  
… 
 ­€‚
   
†
  … 
    
  …  
 
   
‡    
 ­€‚ˆ

  ‡ 
 

   
      
     
…
 ­€‚‚
ƒ   
    
      
    
 ‡   
    
  
‰    
   
    

    
     
   ‡

151

 




 


 

 


 
 
 



­ 



 

 

€ ‚



 ƒ




„

­ …
„




 †
‡


 

 





 
 
 ˆ

…


­ 




 


€ ‚





‰ 
„


 Š




152
 

 




 
  


















 


 

 
 



­ 
 

€‚ƒ„
… 


 
 

† 

€‚ƒ‡
… 



 
†

 

€‚ƒˆ
 

 

‰Š…‹‰€Œ†
… 

€‚ƒŽ
‡… 


   
 

 ‘
 
ˆ…‡
 



Ž… 
 

153
 
  

 



   
  



 
 
 


­€



 
‚
ƒ 

  
 



 





  

  


 
„
€
 
 
 


 
…
ƒ 

 


€†ƒ
‡ˆ† ‚‰
Š

 
‹
Š
 Œ
Ž
 
Ž
 Ž


 Š Œ
Ž
 Ž

Ž
 Ž

154

 

 




  


 ­
€­‚


ƒ
„
…
ƒ…
…

€†‡ˆ

„


…
ƒ
 …

……
ƒ

…


ˆ…
…

‰

…
ˆ


 †
ƒ


 Š
 
ˆƒ


‹
ˆ


Œ
ƒ


ˆ
 Ž
‚ƒƒ



 ‘
’Œ
ƒ

ƒƒ
ˆƒƒŒ



ƒƒ

155

 
 
 
  
  

  
 
 





 
 
 
  
  

 



    
  
  

  

 
­
€‚ 
 
  
 
€ƒ„  €‚ 

 
 
 


 
€…†


  
  
  
 

 
‡
ˆ
  
   


 
  
 

†‰Š
‹
   
Œ 


Ž‘†‰’‹‘‚
ˆ
  
Œ 


­“
ˆ
  
Œ 
  
  
 
 
  

   

 

 








  
  
 



  
   


­‚
€‚‘Œ 
   
 

 
€ƒ‘Œ   €‚

    


 
€…”  €‚
 
  
 
   
   

156


 
   


  

   


 
     







       

 









   


 


 
       




 
 
  

  
 
   
 
  
  


     
 
     
  

    

 

  

 ­€

 

   
       
 ‚
         


   ƒ 






 „        ‚
  
 


 

 
 
…
 ­†
    

  
  
     
 
  


 ‡      
 
ƒ 
 
   



  

  
  
 
ˆ
 ­     
        
 
 
        ƒ   
‚ 

   
 
 ‰
     ƒ 

   
   
   

 ‚
Š 
  
 ‹            
    
 

 ­
 
  
 
  
   Š 
   
‚ 
 
 
  
  



    
  
  
   
  
   ƒ    

 


 
  

  
 
 

    
 Œ 
    
  

 
 …Ž    


 
      
    
   
 

‘
 ­Œ 
  
  
   
ƒ     

   

   

   
 Œ  
  

157
 


 
 
 

 
 

 
 


  

 

  ­

 
€‚  
 
  
 
 
 
­ 
 
ƒ
„


   
 
 
ƒ…

„
   

 
€†‡
 
 
ˆ ‡ 

 

ƒ
‰ 
 



ƒ€
Š „




‡
€Š 

 

 
‡


 €


 
ƒ
† „  
­



 

€‚‡
 
 

 
ƒ
Š
 

158
 


 


 

 

 


  

­€‚



ƒ


„…
 

†
 ‡
†
 

†
 

‡†
 
†
 
 „

­€‚ˆ
…
 


 ‰
†
 ‡†
 


 Š‹ŒŽ‘Š
‰
„‡

­€‚’

Ž‡
†
‡

“‡‡




159
 


    
    
    
 

    
   
  

    
 

 


­ 
 

  
  

  
  

€‚      
    
 
  

ƒ„
…†
­ƒ   ‡ 
  
  

    
 



  ˆ


    
 ˆ
    ˆ
   
 ˆ

         


‰Š  


   

ƒ„
……
­‹  
      


     
   

 

 

‰‚
­  
    



  
  
   

‚  
­
…Œ
 

     


   

Ž 
­ 
 
  
   ‡  
 

ƒ„
­
­‘ 
……
  
       
    

‰‘ 
 

‚   
 


160

   
    
 
      


 

 
 
 


  


 
     
  

 

    
 

 
  

   
 
­


  
 
  
      

€  
  
     
  
€ 
     
 
 


      

  





          
    
  
 
   
  
  
 


      



    


‚
ƒ

  
  

  
  
 

    „    
 

      
 
   
 
„        … 


  
…  „ 
  
 
  
 
     

 


    „      


   

      
  
 
   

     
 
†   

       


     „
   … 
‡
ˆ         



  
 
   
   
 
      
 

‰  
    
      


  

 



    
  

     
 

 


 

     
        
   
 

  
   

161

  
  
 
 
   
 
 
   
   
 

       
   
        

 ­
 
 
 
      
     
€
     
   
   
 

‚   ƒ
   „   …  
   
 
    
   
   
  
    
  
  

     

†‡   
ˆ‡   ‰‡Š‹
ŒŽ‘
’‘“‰
­‡  „    
†  „  „  ƒ
 „  

   
„  ƒ„… 
ˆ      
   
”‡   
ƒ

   …
 … 
 
  
   
 
•–   …
      

—˜   
… „
 ™   … „
 
…   


–Œ‹š‘ŽŒ›
“ 
 „   


 ”

  

  
  ƒ

162
 

   
  
  
  


 
 
    

 
 





 

   


 
­

­ 
 

€‚  
  
 

ƒ
„ 
 
  

   

€‚ 

 
 


  

  
…„ €


 
†‚  



‡


  
 

 
€ˆ
  
 
 


  
 ‰

   
 



    

   



Š
  
 
  

 
 
   
  

Š

   


 


 
   
   

163
  
 

     
  
     
  
   
 
   
 
     

    

   
   
 




  

  
   
   
 


  


      





        

      
 
 ­   
  
 
    
  





 

€  
 

  

  
‚
ƒ     
 

   

    
   


  

  


„
  

   
  
 

 
…
 





 



†‡ƒ ˆ‰‡„Š
‹ 
   
  Œ   Œ
 

 

Ž
€    Œ   Œ
 

 
 
     
 

 
 

 

   
   

 


   
   
   

  
    
     
  
 


 


   

164
  

    

 
  

 
 
  

 
  

 
 
 
 
  


 



 
 
  


 
   
 
  

 
  
 
  
 
 
  
 

  
 
  

 

 
 ­€
‚
ƒ  

„…† 
  
 

   
‡
…
 

 

ˆ‰Š‹ŒŽ‰€‘
ƒ 
  


­’
“   ”

 

 

“­Ž  

­
…
”


   
  
  

165

 

 

 


 

 









 
 

  
 
 

 



 
  
­

 
 



€‚

 
 




 









 


    

ƒ„ …
†  
 



  
‡† 
 
 


   

  

 

    


 




 

 
‡ˆ 
 

 



 

 


 

 
  ‰
ƒ 
 
 




 



 Š  


 

 
  

  



 
  Š
‹  

   

 


 



 
 
  Œ
„
 
 
  








 




  
   

   
 


 

 



  

 
  Ž
„ 





 
 
 
 

Ġ
  
 
 
  ‘
‡„ 
 
 
 

 

 


 





 
  †ƒ
    
  

 


 


 



  ’
 
 


 
 

 



166
 

 






   
 
   
 

­€
‚

ƒ
 „

„
 
„

„
 


­

 


…
 
†

­


‡
 
   


­­
‚
‡ 
ƒ
 
 „
 „
  

­ˆ

  

‰

­Š


   
  

­†
‹ 
  
  

167
 



 
 

 





 
 
 

 
­€‚ƒ
 





­„€…


 

­€†

 



ƒƒ

‡ˆ
­€‚


 
­„€‚­€
 

ƒ

­€‚

 
ƒ 

 

­‡€… 
 
ƒ

‡
­€‰


Š‹…Œ 
­„€

­€
 


‡„
­€‚ƒ
 
  
 
Ž
€
‘
€‘
€

168
 

 

  
 


 ­€‚ 
ƒ 
 
 ­

„…†
­ 



 ‡ ­
 ­


‡   ˆ
 ‰
 ‰
 
Š
‡­  ˆ
 ­ ­­‹
‰
  ƒ  
­ ‰
 ­ ­

Œ
 ‡­


­ Ž
 


‘­   ­
­ˆ
 ‰
 
 ‰
 
‰
  ‰
 ­€‚ 
‰
­ ­  
‰
     

„…††
„  

Ž
 
  ˆ

169
 

 









 ­€‚
ƒ‚„
€
  ‚ƒ€
€€‚
€

ƒ€‚€‚

 …­ƒ 
ƒ‚‚
€‚„
ƒ
‚
ƒ


 †€
 
ƒ‚
ƒ
ƒ
ƒ‚
ƒ
  

 ­€‚
€€


‡ˆ
‰‚‚‚
€€
€‚€



‡
 ƒ
€
‚‚€ƒ€€
ƒ‚


 …‚‚
 ƒ‚ƒ
 



‡…
 ‚„


ƒƒ
‚

ƒ€ƒ


ƒƒ



 …‚‚ŠŠ€
‚Š‹

170


 
 
   
 

  


 



   





 
  
 ­€
‚  

ƒ„  
    …
 
  
  

 
  
ƒ†„ ƒ„ 

 ‡
ˆ
‰ 
 
Š
‹‡Œ
 

Ž‘’
‡‡‡‡‡‡‡
 
‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡


“ ”


“­Ž•‘–“Ž‘Ž “

  

‡
– 
 ƒ‹ 

 „
†€ƒ 
„
‘…  ƒ‹  
„
 –ƒ‹ 
…

 „
–
ƒ‹ 
 
  
„

‡“ 

171
  
 
 
 

 

 



 
   


 

 





 
   
 
 
 ­  
 
 


€
 
 
  



‚ 

  


ƒ 




„…†‡„
       
  
                    


ˆ„…‰ˆŠ††‹„Œ‰„Ž†

  



Š 


Š  


ƒ  
 

 

    



­

„
‘   ’  

    
 
 “
  

   ‘ “
     ‘ 
“
 


 

 

 

 

Œ
        

172




 


  



 

  
 




 
  

  
 

 
   

­ 
 € 
 

 € 

 

­ 


­ 
  ‚
 ‚
 ƒ

 

 
€
 

ƒ



 


„

  

 




173







 





 











 



­


€


‚ƒ„…





„

…
†






­












…­



‡



­








…

ˆ
ˆ


…
­



‰

…

­

†…



…


­

­
…






­




­








­

Š­

…
‚
…
ˆ
ƒ


‡
‡ˆ



Š
…

„




Š


­

Š
­


Š†
­‡



‹Œ
­
†…


­


­


‚†ƒ
­


ˆ
­



…‚






‡
ƒ
ˆ






‚





‡

ƒ
…
‚ 
ˆƒ

Ž‘
†…

 






Šˆ

Š


Š„

 


ˆ




174


 
 
 



 



 



 














 







­





€ 

­


‚ƒ
„…†


„ƒ




‡ˆ‰




‚


‡Š‹ŒŽ‘‡’‚“Š‚“‚”“




Ž­…
„…
ƒ


 ’




175

 
 

  
  
 





 
   
 





     




  
  
 

  
   
   ­

€ ‚  
ƒ








„    








… † ƒ   

‡    ƒ 
ˆ 


‰  ˆ 
  ƒ 

176

 



  



 



 







 
 



 

­

 

  
 






 €

‚‚‚‚‚‚‚

‚‚‚‚‚‚‚‚‚‚‚‚‚‚‚‚‚‚‚‚


ƒ„…†
 ‡ ˆ 
 

‚‚


‰Š
‹ Œ
‹Œ
‹‰‰ 
  

 
Š
‹Œ
‹ Œ
‹ Œ
‹Œ

177

 

 
 










 
 




 






 













 


 
­­­­­­­

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­


€‚ƒ„ƒ…††…‡





ˆ


‰Š






‹ ˆ

­

‹ ŠŒŒ
­




­
 

Ž ˆ
­‹ ŠŽŒŒ
­
­‘




­


 

 ˆ‘
­‹ Š
­ Š


 ˆ‘
‹ ŠŒŒ

’  

178

 




 
 
 




 





 


 ­










€‚ƒ„
ƒ…
 

  
 


 †  




 





 









  

 


 
 





€‡ˆ‰






Š‡‹ŒŽƒŠ‘’‡“‚€ƒŠ‚”
 




 








 





€



’
 




…


“

 






“
“‡“




 

’


…


 


 
…
†



“

 


 


 
…
†



“

 


 


 
…†







“

 

“







Ž
 



ƒ

†

 
 


179





 

  



















  

­
€ ­


­

 
 




 

  
‚
€

ƒ


„€



…†

 

‡

€
­


€



ˆ




‰Š
 




‹Œ
 


Ž 
€


 
 









180
Modul 7

HOTARARE Nr. 1146

din 30 august 2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a
echipamentelor de munca

Publicata in: Monitorul Oficial Nr. 815 din 3 octombrie 2006

In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea
securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

Cap. I Dispozitii generale

Art. 1 - (1) Prezenta hotarare stabileste cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii
lucratorilor care utilizeaza la locul de munca echipamente de munca, definite potrivit art. 2.
(2) Prevederile Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 se completeaza cu prevederile
specifice cuprinse in prezenta hotarare.
Art. 2 - In sensul prezentei hotarari, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie:
a) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita la locul de munca;
b) utilizarea echipamentului de munca - orice activitate referitoare la echipamentul de munca,
cum ar fi pornirea sau oprirea echipamentului, folosirea, transportul, repararea, modificarea,
intretinerea, inclusiv curatarea lui;
c) zona periculoasa - orice zona din interiorul si/sau din jurul echipamentului de munca in care
prezenta unui lucrator expus il supune pe acesta unui risc pentru sanatatea si securitatea sa;
d) lucrator expus - orice lucrator aflat integral sau partial intr-o zona periculoasa;
e) operator - lucratorul/lucratorii insarcinat/insarcinati cu utilizarea echipamentului de munca.

Cap. II Obligatiile angajatorului

Sectiunea 1 Obligatii generale. Reguli referitoare la echipamentele de munca
Art. 3 - (1) Angajatorul este obligat sa ia masurile necesare pentru ca echipamentul de munca
pus la dispozitia lucratorilor din intreprindere si/sau unitati sa corespunda lucrului prestat ori sa fie
adaptat acestui scop si sa poata fi utilizat de catre lucratori, fara a pune in pericol securitatea sau
sanatatea lor.
(2) La alegerea echipamentelor de munca pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor,
angajatorul este obligat sa acorde o atentie deosebita tuturor conditiilor de munca, caracteristicilor
specifice acestora, precum si riscurilor existente, in special la locurile de munca din cadrul
intreprinderii si/sau unitatii, si/sau riscurilor care sunt susceptibile sa apara la utilizarea
echipamentelor de munca.
(3) In situatia in care nu este posibil sa se asigure ca echipamentele de munca sunt utilizate fara
nici un risc pentru sanatatea si securitatea lucratorilor, angajatorul este obligat sa ia masuri
corespunzatoare pentru reducerea riscurilor.
Art. 4 - (1) Fara a aduce atingere prevederilor art. 3, angajatorul este obligat sa procure si/sau sa
utilizeze:
a) echipamente de munca puse pentru prima data la dispozitia lucratorilor din intreprindere
si/sau unitate, pentru folosinta, dupa data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, care indeplinesc:
(i) prevederile tuturor reglementarilor tehnice romane care transpun legislatia comunitara
aplicabila;
(ii) cerintele minime prevazute in anexa nr. 1, in cazul in care nu se aplica sau se aplica partial
reglementari tehnice romane care transpun legislatia comunitara;
b) echipamente de munca puse pentru prima data la dispozitia lucratorilor din intreprindere
si/sau unitate, pentru folosinta, care indeplinesc cerintele minime prevazute in anexa nr. 1, cel
tarziu pana la data de 31 decembrie 2006.

181
 (2) Angajatorul este obligat sa ia masurile necesare pentru ca, pe toata durata utilizarii lor,
echipamentele de munca sa fie mentinute, printr-o intretinere adecvata, la un nivel tehnic care sa
respecte, dupa caz, prevederile alin. (1) lit. a) sau b).
(3) Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei stabileste, dupa consultarea partenerilor
sociali si luand in considerare legislatia si/sau practicile nationale, modalitatile care sa permita
realizarea unui nivel de securitate corespunzator obiectivelor prevazute in anexa nr. 2.

Sectiunea a 2-a Verificarea echipamentelor de munca

Art. 5 - (1) Angajatorul este obligat sa ia masurile necesare pentru ca echipamentele de munca a
caror securitate depinde de conditiile de instalare sa fie supuse unei verificari initiale, dupa
instalare si inainte de prima punere in functiune si unei verificari dupa fiecare montare intr-un loc de
munca nou sau pe un nou amplasament, efectuate de persoane competente, in conformitate cu
legislatia si/sau cu practicile nationale, in scopul asigurarii unei instalari corecte si a bunei
functionari a acestor echipamente de munca.
(2) Pentru a garanta ca cerintele de securitate si de sanatate sunt respectate si orice deteriorari
sunt depistate si remediate la timp, angajatorul este obligat sa ia masurile necesare pentru ca
echipamentele de munca, care sunt supuse unor influente ce pot genera deteriorari susceptibile de
a fi la originea unor situatii periculoase, sa faca obiectul:
a) unor verificari periodice si, daca este cazul, unor incercari periodice efectuate de persoane
competente, in conformitate cu legislatia si/sau cu practicile nationale;
b) unor verificari speciale, efectuate de persoane competente, in conformitate cu legislatia si/sau
cu practicile nationale, de fiecare data cand s-au produs evenimente exceptionale susceptibile sa
aiba consecinte daunatoare asupra securitatii echipamentului de munca, cum ar fi modificari ale
procesului de munca, accidente, fenomene naturale, perioade prelungite de neutilizare.
(3) Rezultatele verificarilor trebuie sa fie inregistrate si puse la dispozitie Inspectiei Muncii la
solicitarea acesteia. Ele trebuie pastrate pe o perioada de timp corespunzatoare, de exemplu, in
functie de recomandarile sau specificatiile producatorului.
(4) Daca echipamentele de munca respective sunt utilizate in exteriorul intreprinderii, acestea
trebuie sa fie insotite de o dovada referitoare la realizarile ultimei verificari.
(5) Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei stabileste modalitatile de efectuare a acestor
verificari.

Sectiunea a 3-a Echipamente de munca cu riscuri specifice. Ergonomia si sanatatea la

locul de munca
Art. 6 - Daca utilizarea unui echipament de munca este susceptibila sa prezinte un risc specific
pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, angajatorul este obligat sa ia masurile necesare pentru
a se asigura ca:
a) utilizarea echipamentului de munca este accesibila numai lucratorilor insarcinati cu aceasta
atributie;
b) pentru efectuarea reparatiilor, modificarilor si intretinerii trebuie desemnati lucratori cu atributii
in acest sens.
Art. 7 - Postul de lucru si pozitia lucratorilor in utilizarea echipamentului de munca, precum si
principiile ergonomice trebuie sa fie luate, in mod deosebit, in considerare de catre angajator la
aplicarea cerintelor minime de securitate si sanatate.

Sectiunea a 4-a Informarea lucratorilor

Art. 8 - Fara a aduce atingere prevederilor sectiunii a 5-a a cap. III din Legea nr. 319/2006,
angajatorul este obligat sa ia masurile necesare pentru ca lucratorii sa dispuna de informatii
adecvate si, daca este cazul, de fise de lucru referitoare la echipamentele de munca utilizate la
locul de munca.
Art. 9 - (1) Informatiile si fisele de lucru prevazute la art. 8 trebuie sa cuprinda un numar minim
de date referitoare la securitate si sanatate privind:
a) conditiile de folosire a echipamentelor de munca;
b) situatiile anormale previzibile;

182
 c) concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienta acumulata in urma utilizarii
echipamentelor de munca.
(2) Lucratorii trebuie sa fie atentionati in legatura cu riscurile la care sunt expusi, echipamentele
de munca din imediata vecinatate a locului lor de munca, precum si asupra modificarilor prevazute
a fi efectuate, in masura in care aceste modificari afecteaza echipamentele de munca situate in
imediata vecinatate a locului lor de munca, chiar daca acesti lucratori nu utilizeaza direct aceste
echipamente.
(3) Informatiile si fisele tehnice trebuie sa fie pe intelesul lucratorilor vizati.

Sectiunea a 5-a Instruirea, consultarea si participarea lucratorilor

Art. 10 - Fara a aduce atingere prevederilor sectiunii a 7-a a cap. III din Legea nr. 319/2006,
angajatorul este obligat sa ia masurile necesare pentru ca:
a) lucratorii insarcinati cu utilizarea echipamentelor de munca sa fie instruiti adecvat, inclusiv cu
privire la riscurile posibile, determinate de utilizarea acestora;
b) lucratorii prevazuti la art. 6 lit. b) sa fie instruiti adecvat.
Art. 11 - Consultarea si participarea lucratorilor si/sau a reprezentantilor lor se desfasoara potrivit
prevederilor sectiunii a 6-a a cap. III din Legea nr. 319/2006.

Cap. III Dispozitii finale

Art. 12 - Modificarile de natura strict tehnica ale anexelor nr. 1 si 2 sunt realizate de Ministerul
Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, in functie de:
a) adoptarea reglementarilor tehnice romane care transpun legislatia comunitara in domeniul
armonizarii tehnice si al standardizarii referitoare la echipamentele de munca; si/sau
b) progresele tehnice, de evolutia reglementarilor sau specificatiilor internationale ori de
cunostintele din domeniul echipamentelor de munca.
Art. 13 - (1) Pentru intreprinderile mici si mijlocii, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei
poate stabili, daca este necesar, modalitatile de aplicare a prevederilor pct. 4 din anexa nr. 2, care
se aproba prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.
(2) Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei raporteaza Comisiei Europene la fiecare 5
ani cu privire la aplicarea dispozitiilor prezentei hotarari, indicand punctele de vedere ale
partenerilor sociali.
Art. 14 - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integranta din prezenta hotarare.
Art. 15 - Prezenta hotarare intra in vigoare la data de 1 octombrie 2006.

Prezenta hotarare transpune Directiva 89/655/CEE privind cerintele minime de securitate si

sanatate pentru utilizarea echipamentului de munca de catre lucratori in munca, amendata de
directivele 95/63/CE si 2001/45/CE, publicate in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE)
seria L nr. 393/1989, nr. 335/1995 si nr. 195/2001.

PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Contrasemneaza:
p. Ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei, p. Ministrul integrarii europene,
Mihai Constantin Seitan, Adrian Ciocanea,
secretar de stat secretar de stat

Anexa Nr. 1

CERINTELE MINIME
pentru aplicarea art. 4 alin. (1) lit. a) pct. (ii) si lit. b) din hotarare
1. Dispozitii generale
1.1. Obligatiile stabilite in prezenta anexa se aplica, tinandu-se seama de prevederile din hotarare,
si in cazurile in care echipamentul de munca prezinta riscuri.

183
 1.2. Cerintele minime enuntate in continuare, in masura in care ele se aplica la echipamentele
de munca in functiune, nu necesita obligatoriu aceleasi masuri ca si cerintele esentiale referitoare
la echipamentele de munca noi.
2. Cerinte minime generale aplicabile echipamentelor de munca
2.1. Sistemele de comanda ale unui echipament de munca, care afecteaza securitatea, trebuie
sa fie vizibile, usor de identificat si, daca este necesar, sa fie marcate corespunzator.
2.1.1. Sistemele de comanda trebuie sa fie amplasate in exteriorul zonelor periculoase, cu
exceptia anumitor sisteme de comanda, daca este necesar, si in asa fel incat manevrarea lor sa nu
provoace riscuri suplimentare. Acestea nu trebuie sa genereze riscuri ca urmare a unei manevre
neintentionate.
2.1.2. Daca este necesar, de la postul de comanda principal operatorul trebuie sa aiba
posibilitatea sa se asigure ca nu exista persoane in zonele periculoase. Daca acest lucru nu este
posibil, orice pornire trebuie sa fie precedata automat de un sistem de siguranta, cum ar fi un
semnal de avertizare sonora si/sau vizuala. Lucratorul expus trebuie sa aiba timpul si/sau
mijloacele necesare pentru a evita rapid riscurile provocate de pornirea si/sau oprirea
echipamentului de munca.
2.1.3. Sistemele de comanda trebuie sa fie sigure si sa fie alese tinandu-se cont de defectiunile,
perturbatiile si constrangerile previzibile in cadrul utilizarii prevazute.
2.2. Pornirea echipamentului de munca nu trebuie sa fie posibil sa se realizeze decat numai
printr-o actiune voluntara asupra sistemului de comanda prevazut in acest scop.
2.2.1. Exceptandu-se cazurile in care repornirea sau modificarea nu prezinta niciun risc pentru
lucratorii expusi, aceeasi cerinta se aplica si pentru:
a) repornirea echipamentului dupa o oprire, indiferent de cauza opririi;
b) comanda unei modificari semnificative a conditiilor de functionare (de exemplu, viteza,
presiune etc.).
2.2.2. Aceasta cerinta nu se aplica repornirii sau modificarii conditiilor de functionare rezultate
din derularea unei secvente normale a unui ciclu automat.
2.3. Fiecare echipament de munca trebuie sa fie prevazut cu un sistem de comanda care sa
permita oprirea completa a acestuia in conditii de securitate.
2.3.1. Fiecare post de lucru trebuie sa fie prevazut cu un sistem de comanda care sa permita, in
functie de riscurile existente, oprirea fie in totalitate a echipamentului de munca, fie numai partial,
de asa maniera incat echipamentul de munca sa fie in stare de securitate.
2.3.2. Comanda de oprire a echipamentului de munca trebuie sa aiba prioritate fata de
comenzile de pornire. Oprirea echipamentului de munca sau a elementelor periculoase ale
acestuia fiind realizata, alimentarea cu energie a organelor de comanda respective trebuie sa fie
intrerupta.
2.4. Daca acest lucru este necesar si in functie de pericolele pe care le prezinta echipamentul de
munca si de timpii normali de oprire, un echipament de munca trebuie sa fie prevazut cu un
dispozitiv de oprire de urgenta.
2.5. Un echipament de munca care prezinta pericole datorate caderilor sau proiectarii de obiecte
trebuie sa fie prevazut cu dispozitive de securitate corespunzatoare. Un echipament de munca
care prezinta pericole datorate degajarilor de gaze, vapori sau lichide ori emisiilor de pulberi trebuie
sa fie prevazut cu dispozitive corespunzatoare de retinere si/sau de evacuare amplasate in
apropierea surselor corespunzatoare de pericol.
2.6. Echipamentele de munca si elementele lor componente trebuie, daca este necesar pentru
securitatea sau sanatatea lucratorilor, sa fie stabilizate prin fixare ori prin alte mijloace.
2.7. In cazul in care exista riscul ruperii sau spargerii unor elemente ale echipamentului de
munca, situatie care ar putea prezenta pericole semnificative pentru securitatea si sanatatea
lucratorilor, trebuie luate masuri de protectie adecvate.
2.8.
2.8.1. Daca elementele mobile ale unui echipament de munca prezinta riscuri de producere de
accidente prin contactul mecanic, acestea trebuie sa fie prevazute cu protectori si dispozitive de
protectie care sa impiedice accesul in zonele periculoase sau sa opreasca miscarea elementelor
periculoase inainte de patrunderea in zonele periculoase.

184
 2.8.2. Protectorii si dispozitivele de protectie trebuie:
a) sa fie de constructie robusta;
b) sa nu genereze riscuri suplimentare;
c) sa nu fie inlaturate cu usurinta sau facute inoperante;
d) sa fie amplasate la o distanta adecvata fata de zona periculoasa;
e) sa nu limiteze mai mult decat este necesar observarea ciclului de munca;
f) sa permita interventiile indispensabile pentru instalarea si/sau inlocuirea elementelor si, de
asemenea, pentru activitatile de intretinere, prin limitarea accesului numai in zona sau la lucrarea
care trebuie realizata si, daca este posibil, fara demontarea protectorului sau dispozitivului de
protectie.
2.9. Zonele si punctele de munca sau cele de intretinere a unui echipament de munca trebuie sa
fie iluminate corespunzator, in functie de lucrarile realizate.
2.10. Partile echipamentului de munca expuse unor temperaturi inalte sau foarte scazute
trebuie, daca este cazul, sa fie protejate impotriva riscurilor de contact sau de apropiere a
lucratorilor de ele.
2.11. Dispozitivele de avertizare ale echipamentului de munca trebuie sa fie usor de perceput si
de inteles si lipsite de ambiguitati.
2.12. Un echipament de munca poate sa fie utilizat numai pentru operatiunile si in conditiile
pentru care a fost realizat.
2.13. Operatiile de intretinere trebuie sa poata sa fie efectuate cand echipamentul de munca
este oprit. Daca acest lucru nu este posibil, trebuie sa fie luate masuri de protectie adecvate pentru
executarea acestor operatii sau pentru ca acestea sa fie efectuate in afara zonelor periculoase.
Pentru fiecare echipament de munca care detine un program de intretinere, acesta trebuie sa fie
respectat si tinut la zi.
2.14. Orice echipament de munca trebuie sa fie prevazut cu dispozitive usor de identificat,
destinate separarii de fiecare din sursele de energie. Reconectarea nu trebuie sa genereze riscuri
pentru lucratorii in cauza.
2.15. Un echipament de munca trebuie sa fie prevazut cu dispozitive de avertizare si
semnalizare indispensabile pentru asigurarea securitatii lucratorilor.
2.16. Pentru efectuarea operatiilor de productie, reglare si intretinere a echipamentelor de
munca, lucratorii trebuie sa aiba acces si sa ramana in conditii de securitate in toate zonele
necesare.
2.17. Orice echipament de munca trebuie sa fie adecvat pentru protectia lucratorilor impotriva
riscurilor de incendiu sau de supraincalzire a echipamentului de munca ori de degajare de gaze,
pulberi, lichide, vapori sau de alte substante produse de catre echipamentul de munca sau utilizate
ori depozitate in acesta.
2.18. Orice echipament de munca trebuie sa fie adecvat pentru prevenirea riscurilor de explozie
a acestuia sau a substantelor produse de acesta ori utilizate sau depozitate in echipamentul de
munca.
2.19. Orice echipament de munca trebuie sa fie adecvat pentru protectia lucratorilor expusi
riscurilor de electrocutare prin atingere directa sau indirecta.
3. Cerinte minime suplimentare aplicabile echipamentelor de munca specifice
3.1. Cerinte minime aplicabile echipamentelor de munca mobile, cu sau fara autopropulsie
3.1.1. Echipamentele de munca pe care este necesara prezenta unui lucrator transportat sau a
unor lucratori transportati trebuie sa fie amenajate de asa maniera incat sa reduca riscurile pentru
lucrator sau lucratori in timpul deplasarii. In aceste riscuri trebuie sa fie incluse riscurile de contact
al lucratorilor cu rotile sau senilele ori de blocare de catre acestea.
3.1.2.
3.1.2.1. Atunci cand blocarea accidentala a elementelor de transmisie a puterii intre un
echipament de munca mobil si accesoriile sale si/sau remorci poate genera riscuri specifice, acest
echipament de munca trebuie sa fie echipat sau amenajat de asa maniera incat sa impiedice
blocarea elementelor de transmitere a puterii.
3.1.2.2. Atunci cand blocarea nu poate sa fie impiedicata, trebuie sa fie luate toate masurile
posibile pentru a se evita consecintele daunatoare pentru lucratori.

185
 3.1.3. Daca elementele de transmitere a puterii intre echipamentele de munca mobile risca sa se
imbacseasca si sa se deterioreze prin contact cu solul, trebuie sa fie prevazute facilitati pentru
sustinerea acestora.
3.1.4.
3.1.4.1. Echipamentele de munca mobile pe care este necesara prezenta unui lucrator
transportat sau a unor lucratori transportati trebuie sa limiteze, in conditii de utilizare efectiva,
riscurile care provin din schimbarea directiei sau rasturnarea echipamentului de munca:
a) fie printr-o structura de protectie care sa impiedice ca echipamentul de munca sa nu se
rastoarne mai mult de un sfert de rotatie;
b) fie printr-o structura care sa garanteze un spatiu suficient in jurul lucratorului transportat sau
lucratorilor transportati, daca miscarea poate continua cu mai mult de un sfert de rotatie;
c) fie prin orice alt dispozitiv cu efect echivalent.
3.1.4.2. Aceste structuri de protectie pot face parte integranta din echipamentul de munca.
3.1.4.3. Aceste structuri de protectie nu sunt necesare atunci cand echipamentul de munca este
stabilizat in timpul utilizarii sau atunci cand schimbarea directiei ori rasturnarea echipamentului de
munca este imposibila din proiectare.
3.1.4.4. Daca exista un risc ca un lucrator transportat, in momentul schimbarii directiei sau
rasturnarii, sa fie strivit intre partile echipamentului de munca si sol, trebuie sa fie instalat un sistem
de retinere pentru lucratorii transportati.
3.1.5. Autostivuitoarele cu furca pe care sunt asezati unul sau mai multi lucratori trebuie sa fie
amenajate sau echipate de asa maniera incat sa limiteze riscurile de rasturnare, de exemplu:
a) fie prin instalarea unei cabine pentru conducator;
b) fie printr-o structura care sa impiedice rasturnarea acestora;
c) fie printr-o structura care sa garanteze ca, in cazul rasturnarii acestora, ramane un spatiu
suficient intre sol si anumite parti ale autostivuitorului cu furca pentru lucratorii transportati;
d) fie printr-o structura care sa retina lucratorul sau lucratorii pe scaunul de la postul de
conducere de asa maniera incat sa impiedice ca acesta/acestia sa fie strivit/striviti de parti ale
autostivuitorului care se rastoarna.
3.1.6. Echipamentele de munca mobile cu autopropulsare, a caror deplasare poate provoca
riscuri pentru lucratori, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa fie prevazute cu mijloace care sa permita prevenirea unei porniri neautorizate;
b) sa fie prevazute cu mijloace adecvate care sa reduca consecintele unei eventuale ciocniri in
caz de miscare simultana a mai multor echipamente de munca care se deplaseaza pe sine;
c) sa fie prevazute cu un dispozitiv de franare si de oprire; in masura in care conditiile de
securitate o impun, in cazul defectarii dispozitivului principal, un dispozitiv de urgenta, actionat prin
comenzi usor de manevrat sau prin sisteme automate, trebuie sa permita franarea si oprirea;
d) atunci cand campul de vizibilitate directa a conducatorului este necorespunzator din punctul
de vedere al securitatii, acestea trebuie sa fie prevazute cu dispozitive auxiliare adecvate, pentru
imbunatatirea vizibilitatii;
e) daca sunt prevazute pentru utilizare pe timpul noptii sau in locuri intunecoase, acestea trebuie
sa fie prevazute cu un dispozitiv de iluminat, adaptat lucrarii de efectuat si care asigura o securitate
suficienta pentru lucratori;
f) daca prezinta riscuri de incendiu - datorate acestora sau remorcilor si/sau incarcaturii -
susceptibile sa pericliteze lucratorii, acestea trebuie sa fie prevazute cu dispozitive adecvate de
stingere a incendiilor, in cazul in care astfel de dispozitive nu sunt disponibile suficient de aproape
de locul de utilizare;
g) daca sunt telecomandate, acestea trebuie sa se opreasca automat atunci cand ies din campul
de actiune al telecomenzii;
h) daca sunt telecomandate si pot, in conditii normale de utilizare, sa loveasca sau sa blocheze
lucratorii, acestea trebuie sa fie echipate cu dispozitive de protectie impotriva acestor riscuri, in
cazul in care nu exista alte dispozitive adecvate pentru combaterea riscului de lovire.
3.2. Cerinte minime aplicabile echipamentelor de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor
3.2.1. Daca echipamentele de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor sunt instalate in mod
permanent, rezistenta si stabilitatea acestora in timpul utilizarii trebuie sa fie asigurate tinandu-se

186
seama mai ales de sarcinile care se vor ridica si de solicitarile produse in locurile de suspendare
sau de fixare pe structuri.
3.2.2.
3.2.2.1. Masinile folosite pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa aiba marcate vizibil sarcina
nominala si, daca este cazul, o placuta pe care sa fie inscrisa sarcina nominala pentru fiecare
configuratie a masinii.
3.2.2.2. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa fie marcate de asa
maniera incat sa permita identificarea caracteristicilor esentiale pentru utilizarea sigura.
3.2.2.3. Daca echipamentul de munca nu a fost destinat pentru ridicarea lucratorilor si daca
exista posibilitatea unei asemenea confuzii, o semnalizare adecvata trebuie sa fie marcata de
maniera vizibila.
3.2.3. Echipamentele de munca instalate permanent trebuie sa fie instalate de asa maniera incat
sa reduca riscul ca sarcinile:
a) sa loveasca lucratorii;
b) in mod neintentionat, sa se deplaseze periculos sau sa cada liber; sau
c) sa se desprinda neintentionat.
3.2.4.
3.2.4.1. Masinile pentru ridicarea sau deplasarea lucratorilor trebuie sa fie adecvate:
a) pentru a evita riscurile de cadere a cabinei, atunci cand acestea exista, cu ajutorul
dispozitivelor adecvate;
b) pentru a evita riscurile de cadere a utilizatorului in afara cabinei, atunci cand acestea exista;
c) pentru a evita riscurile de strivire, de blocare sau de lovire a utilizatorului, in special printr-un
contact intamplator cu obiecte;
d) pentru a garanta securitatea lucratorilor blocati in cabina in caz de accident si a permite
deblocarea acestora.
3.2.4.2. Daca, din motive inerente datorate amplasamentului si inaltimilor diferite, riscurile
mentionate la pct. 3.2.4.1 lit. a) nu pot sa fie evitate prin niciun dispozitiv de securitate, trebuie sa
fie instalat un cablu cu coeficient de securitate marit, iar starea acestuia trebuie sa fie verificata in
fiecare zi de munca.
3.3. Cerinte minime aplicabile instalatiilor si echipamentelor de munca electrice
3.3.1. Instalatiile si echipamentele de munca electrice trebuie sa fie proiectate, fabricate,
montate, intretinute si exploatate astfel incat sa asigure protectia impotriva pericolelor generate de
energia electrica, precum si protectia impotriva pericolelor datorate influentelor externe.
3.3.1.1. Pentru asigurarea protectiei impotriva pericolelor generate de echipamentele electrice,
trebuie prevazute masuri tehnice astfel incat:
a) persoanele sa fie protejate fata de pericolul de vatamare care poate fi generat la atingerea
directa sau indirecta a partilor aflate sub tensiune;
b) sa nu se produca temperaturi, arcuri electrice sau radiatii care sa pericliteze viata ori
sanatatea oamenilor;
c) constructia echipamentelor de munca sa fie adecvata mediului pentru a se evita producerea
de incendii si explozii;
d) persoanele si bunurile sa fie protejate contra pericolelor generate in mod natural de
echipamentul electric;
e) izolatia echipamentelor electrice sa fie corespunzatoare pentru conditiile prevazute.
3.3.1.2. Pentru asigurarea protectiei impotriva pericolelor datorate influentei externe,
echipamentele electrice trebuie:
a) sa satisfaca cerintele referitoare la solicitarile mecanice astfel incat sa nu fie periclitati
lucratorii si persoanele care se afla in mediul de munca;
b) sa nu fie influentate de conditiile de mediu, astfel incat sa nu fie periclitati lucratorii si
persoanele care se afla in mediul de munca;
c) sa nu pericliteze lucratorii si persoanele care se afla in mediul de munca, in conditii previzibile
de suprasarcina.
3.3.2.

187
 3.3.2.1. La instalatiile si echipamentele de munca electrice, pentru protectia impotriva
electrocutarii prin atingere directa trebuie sa se aplice masuri tehnice, completate cu masuri
oganizatorice.
3.3.2.2. Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie sa fie realizate
urmatoarele masuri tehnice:
a) acoperiri cu materiale electroizolante ale partilor active (izolarea de protectie) ale instalatiilor
si echipamentelor electrice;
b) inchideri in carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare;
c) ingradiri;
d) protectia prin amplasare in locuri inaccesibile prin asigurarea unor distante minime de
securitate;
e) scoaterea de sub tensiune a instalatiei sau echipamentului electric la care urmeaza a se
efectua lucrari si verificarea lipsei de tensiune;
f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legari la pamant si in scurtcircuit;
g) folosirea mijloacelor de protectie electroizolante;
h) alimentarea la tensiune foarte joasa (redusa) de protectie;
i) egalizarea potentialelor si izolarea fata de pamant a platformei de lucru.
3.3.2.3. Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie sa fie realizate
urmatoarele masuri organizatorice:
a) executarea interventiilor la instalatiile electrice (depanari, reparari, racordari etc.) trebuie sa se
faca numai de catre personal calificat in meseria de electrician, autorizat si instruit pentru lucrul
respectiv;
b) executarea interventiilor in baza uneia din formele de lucru;
c) delimitarea materiala a locului de munca (ingradire);
d) esalonarea operatiilor de interventie la instalatiile electrice;
e) elaborarea unor instructiuni de lucru pentru fiecare interventie la instalatiile electrice;
f) organizarea si executarea verificarilor periodice ale masurilor tehnice de protectie impotriva
atingerilor directe.
3.3.2.4. La instalatiile, utilajele, echipamentele si aparatele care utilizeaza energie electrica
interventiile sunt permise numai in baza urmatoarelor forme de lucru:
a) autorizatii de lucru scrise (AL);
b) instructiuni tehnice interne de protectie a muncii (ITI - PM);
c) atributii de serviciu (AS);
d) dispozitii verbale (DV);
e) procese-verbale (PV);
f) obligatii de serviciu (OS);
g) propria raspundere (PR).
3.3.3.
3.3.3.1. La instalatiile si echipamentele de munca electrice, pentru protectia impotriva
electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se realizeze si sa se aplice numai masuri si mijloace
de protectie tehnice, fiind interzise inlocuirea masurilor si mijloacelor tehnice de protectie cu masuri
de protectie organizatorice. Pentru evitarea electrocutarii prin atingere indirecta trebuie aplicata o
masura de protectie principala, care sa asigure protectia in orice conditii, si o masura de protectie
suplimentara, care sa asigure protectia in cazul deteriorarii protectiei principale. Cele doua masuri
de protectie trebuie alese astfel incat sa nu se anuleze una pe cealalta.
3.3.3.2. Pentru protectia impotriva atingerii indirecte trebuie sa fie realizate urmatoarele masuri
tehnice:
a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;
b) legarea la pamant;
c) legarea la nul de protectie;
d) izolarea suplimentara de protectie, aplicata utilajului, in procesul de fabricare;
e) izolarea amplasamentului;
f) separarea de protectie;
g) egalizarea si/sau dirijarea potentialelor;

188
 h) deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni sau a unui curent de defect
periculoase;
i) folosirea mijloacelor de protectie electroizolante.
3.3.3.3. Este interzisa folosirea drept protectie principala a masurilor indicate la pct. 3.3.3.2
lit.e),g),h) si i).
3.3.3.4. Fac exceptie instalatiile electrice casnice, la care deconectarea automata la curenti de
defect poate constitui mijloc principal de protectie, si stalpii liniilor electrice aeriene de joasa
tensiune, la care dirijarea distributiei potentialelor constituie mijloc principal de protectie.
3.3.4. La instalatiile si echipamentele electrice de inalta tensiune, sistemul de protectie impotriva
electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se realizeze prin legarea la pamant de protectie,
care este masura obligatorie, cumulat cu alte masuri de protectie.
3.3.5.
3.3.5.1. Instalatiile si echipamentele electrice trebuie sa fie alese cu grad corespunzator de
protectie in functie de zonele cu atmosfera potential exploziva.
3.3.5.2. Zonarea trebuie sa se efectueze de catre proiectantul instalatiilor si echipamentelor
electrice, la cererea beneficiarului.
3.3.6. La instalatiile si echipamentele de munca electrice, valorile de calcul, precum si limitele
admise ale curentilor prin corpul omului, ale impedantei electrice a corpului uman, ale tensiunilor
de atingere si de pas si ale tensiunilor de lucru trebuie sa fie in conformitate cu regulile tehnice
aplicabile.
3.3.7. Retelele izolate fata de pamant trebuie sa fie prevazute cu protectie automata prin
controlul rezistentei de izolatie, care sa semnalizeze si/sau sa deconecteze in cazul punerii la
pamant. Retelele electrice din locurile de munca cu risc de incendiu si explozie, precum si cele din
depozitele de explozivi sau carburanti trebuie prevazute cu dispozitive care sa asigure protectia
automata la curenti de defect (PACD).
3.3.8. La instalatiile de inalta tensiune trebuie sa fie prevazute blocari mecanice sau electrice,
astfel incat deschiderea carcaselor si a ingradirilor de protectie sa fie posibila numai dupa
scoaterea de sub tensiune a echipamentului electric respectiv, iar manevrarea dispozitivului de
blocare trebuie sa poata fi facuta numai cu o scula speciala.
3.3.9. Pentru ca deservirea, intretinerea si repararea instalatiilor si echipamentelor de munca
electrice sa se poata efectua fara pericol, trebuie sa se prevada, inca din faza de proiectare,
executie si montaj, distante, spatii si/sau ingradiri de protectie in jurul acestora.
3.3.10. La masinile si instalatiile de ridicat cu elemente mobile, cum sunt podurile rulante din
incaperile sau spatiile de productie neelectrice, se admit parti active in constructie deschisa, fara
carcase inchise, cu conditia protejarii impotriva atingerii sau apropierii de partile active, prin
amplasarea acestora la inaltimi suficient de mari fata de caile de acces si de circulatie si/sau prin
prevederea de ingradiri inchise pe caile de acces.
3.3.11. Automacaralele care lucreaza in apropierea liniilor electrice aeriene trebuie sa fie
echipate cu dispozitive de semnalizare a intrarii bratului in zona de influenta a acestora.
3.3.12. Echipamentul de munca electric/instalatia de clasa I de protectie trebuie sa aiba
asigurata protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune si sa fie
prevazut/prevazuta cu legaturi de protectie pentru asigurarea protectiei in caz de defect.
3.3.13. La instalatiile si echipamentele de munca electrice de clasa I de protectie posibilitatea
executarii legaturilor de protectie trebuie sa se asigure astfel:
a) in cazul unui echipament electric/unei instalatii fix/fixe, acesta/aceasta trebuie sa fie
prevazut/prevazuta cu doua borne de masa: una in cutia de borne, langa bornele de alimentare cu
energie electrica, pentru racordarea conductorului de protectie din cablul de alimentare a
echipamentului/instalatiei, si a doua borna pe carcasa echipamentului/instalatiei in exterior, pentru
racordarea vizibila la centura de legare la pamant sau la alta instalatie de protectie;
b) in cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie sa fie prevazut cu un cablu de
alimentare flexibil, prevazut cu o fisa (stecher) cu contact de protectie, sau echipamentul sa fie
prevazut cu posibilitatea racordarii unui cablu flexibil de alimentare cu conductor de protectie.

189
 3.3.14. Echipamentul de munca electric/instalatia de clasa II de protectie trebuie sa aiba
asigurata protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune si sa fie
prevazut/prevazuta, din fabricatie, cu o izolatie suplimentara, dubla sau intarita.
3.3.15. Echipamentul de munca electric/instalatia de clasa III de protectie trebuie sa aiba
asigurata protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune si sa nu produca
o tensiune mai mare decat tensiunea foarte joasa de alimentare.
3.3.16.
3.3.16.1. Instalatiile electrice in faza de experimentare trebuie sa indeplineasca toate conditiile
prevazute in reglementarile si regulile tehnice aplicabile pentru protectia impotriva electrocutarii sau
a accidentelor tehnice.
3.3.16.2. Instalatiile sau echipamentele de munca electrice trebuie sa fie verificate la receptie,
inainte de punerea in functiune si apoi periodic in exploatare, precum si dupa fiecare reparatie sau
modificare, fiind interzisa punerea sub tensiune a instalatiei, utilajului sau echipamentului care nu a
corespuns la una dintre aceste verificari.
3.3.16.3. Instalatiile si echipamentele de munca electrice pot sa fie receptionate si puse in
functiune numai dupa ce s-a constatat ca s-au respectat reglementarile si regulile tehnice
aplicabile.
3.3.17. La instalatiile sau echipamentele de munca electrice este interzis sa se aduca modificari
fata de proiect in timpul exploatarii, intretinerii si repunerii in functiune a acestora. In cazuri
speciale, se admit modificari doar cu acordul proiectantului instalatiilor si echipamentelor de munca
electrice respective.
3.3.18. Mijloacele si echipamentele electrice de protectie trebuie sa fie verificate, in conformitate
cu prevederile reglementarilor si regulilor tehnice aplicabile, inainte de utilizare, la punerea in
functiune, dupa reparatii sau modificari si apoi periodic (in exploatare).
3.3.19. Utilizarea echipamentului de munca electric/instalatiei de clasa I de protectie trebuie sa
se faca in urmatoarele conditii:
a) sa se execute si sa se verifice periodic legaturile de protectie necesare pentru asigurarea
protectiei impotriva electrocutarii in cazul unui defect soldat cu aparitia unei tensiuni periculoase de
atingere;
b) sa se asigure si sa se verifice periodic deconectarea automata a echipamentului
electric/instalatiei sau sectorului defect si disparitia tensiunii periculoase de atingere;
c) sa se verifice periodic ca protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub
tensiune sa nu fie inlaturata sau deteriorata.
3.3.20. Utilizarea echipamentului de munca electric/instalatiei de clasa II de protectie trebuie sa
se faca in urmatoarele conditii:
a) sa se verifice periodic ca izolatia suplimentara a echipamentului electric/instalatiei sa nu fie
deteriorata sau eliminata;
b) sa se verifice periodic ca protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub
tensiune sa nu fie inlaturata sau deteriorata.
3.3.21. Utilizarea echipamentului de munca electric/instalatiei de clasa III de protectie trebuie sa
se faca in urmatoarele conditii:
a) sa se alimenteze echipamentul electric sau instalatia la tensiunea foarte joasa pentru care au
fost proiectate sa functioneze;
b) sursa de tensiune trebuie sa fie astfel construita incat sa nu permita aparitia in circuitul de
tensiune foarte joasa a unei tensiuni mai mari. Daca se utilizeaza un transformator coborator,
acesta trebuie sa fie un transformator de separare (de siguranta);
c) izolatia circuitului de foarte joasa tensiune trebuie sa fie de asa natura incat sa nu permita
aparitia unei tensiuni mai mari din alte circuite, in circuitul de tensiune foarte joasa;
d) sa se verifice periodic ca protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub
tensiune sa nu fie inlaturata sau deteriorata.
3.3.22.
3.3.22.1. In cazul instalatiilor sau echipamentelor de munca electrice la care se executa lucrari
cu scoaterea de sub tensiune, trebuie sa fie scoase de sub tensiune urmatoarele elemente:
a) partile active aflate sub tensiune, la care urmeaza a se lucra;

190
 b) partile active aflate sub tensiune la care nu se lucreaza, dar se gasesc la o distanta mai mica
decat limita admisa la care se pot apropia persoanele sau obiectele de lucru (utilaje, unelte etc.),
indicata in documentatia tehnica specifica;
c) partile active aflate sub tensiune ale instalatiilor situate la o distanta mai mare decat limita
admisa, dar care, datorita lucrarilor care se executa in apropiere, trebuie scoase de sub tensiune.
3.3.22.2. In cazul lucrarilor cu scoatere de sub tensiune este necesara legarea la pamant si in
scurtcircuit a conductoarelor de faza, inclusiv pe conductorul de nul in cazul liniilor electrice
aeriene, operatie care trebuie sa se execute imediat dupa verificarea lipsei de tensiune.
3.3.23.
3.3.23.1. In cazul instalatiilor sau echipamentelor de munca electrice la care se executa lucrari
cu scoatere de sub tensiune sau fara scoatere de sub tensiune, trebuie sa se utilizeze mijloace de
protectie electroizolante.
3.3.23.2. La lucrul in instalatiile de joasa tensiune trebuie sa fie utilizate mijloace individuale de
protectie electroizolante, care constituie singura masura tehnica de protectie, cumulate cu masurile
organizatorice.
3.3.23.3. La lucrul in instalatiile de inalta tensiune trebuie sa fie utilizate mijloace individuale de
protectie electroizolante, cumulate cu alte mijloace de protectie.
3.3.23.4. Lucrarile fara scoatere de sub tensiune a instalatiilor si a echipamentelor electrice
trebuie sa fie executate de catre personal autorizat pentru lucrul sub tensiune.
3.3.24. Instalatiile sau locurile unde exista sau se exploateaza echipamente electrice trebuie sa
fie dotate, in functie de lucrarile si conditiile de exploatare, cu urmatoarele categorii de mijloace de
protectie:
a) mijloace de protectie care au drept scop protejarea omului prin izolarea acestuia fata de
elementele aflate sub tensiune sau fata de pamant, respectiv prajini electroizolante pentru
actionarea separatoarelor, manipularea indicatoarelor mobile de tensiune, montarea
scurtcircuitoarelor etc., scule cu manere electroizolante, covoare si platforme electroizolante,
manusi si incaltaminte electroizolante etc.;
b) detectoare mobile de tensiune, cu ajutorul carora se verifica prezenta sau lipsa tensiunii;
c) garnituri mobile de legare la pamant si in scurtcircuit;
d) panouri, paravane, imprejmuiri (ingradiri);
e) panouri de semnalizare.
3.3.25. Instalatiile sau echipamentele de munca electrice trebuie sa fie exploatate, intretinute,
reglate, reparate si puse sub tensiune numai de catre personal calificat in meseria de electrician
autorizat din punctul de vedere al securitatii muncii. Autorizarea personalului pentru lucru la
instalatiile tehnice electrice in activitatile de exploatare, intretinere si reparatii trebuie sa se
realizeze, conform regulamentului pentru autorizarea electricienilor din punctul de vedere al
securitatii muncii, pe baza de examen medical, psihologic si test de verificare a cunostintelor
profesionale, de securitate si sanatate in munca si de acordare a primului ajutor.
Anexa Nr. 2

DISPOZITII
referitoare la utilizarea echipamentelor de munca prevazute la art. 4 alin. (3) din hotarare

1. Dispozitii generale aplicabile tuturor echipamentelor de munca

1.1. Dispozitiile din prezenta anexa se aplica in conformitate cu dispozitiile din hotarare si atunci
cand exista riscul corespunzator pentru echipamentul de munca respectiv. Echipamentele de
munca trebuie sa fie instalate, dispuse si utilizate de asa maniera incat sa permita reducerea
riscurilor pentru utilizatorii acestora si pentru ceilalti lucratori, de exemplu facand astfel incat sa
existe spatiu suficient intre elementele mobile ale echipamentelor de munca si elementele fixe sau
mobile din spatiul de munca si ca toata energia ori substanta utilizata sau produsa sa poata sa fie
furnizata si/sau evacuata de maniera sigura.
1.2. Montarea si demontarea echipamentelor de munca trebuie sa fie realizate de maniera
sigura, in special prin respectarea instructiunilor furnizate de fabricant.

191
 1.3. Echipamentele de munca care, in timpul utilizarii, pot sa fie expuse descarcarilor electrice
trebuie sa fie protejate prin dispozitive sau cu masuri adecvate impotriva efectelor trasnetului.

2. Dispozitii de utilizare a echipamentelor de munca mobile, cu sau fara autopropulsie

2.1. Conducerea echipamentelor de munca autopropulsate este rezervata numai lucratorilor
care au fost instruiti adecvat pentru conducerea sigura a acestora.
2.2. Daca un echipament de munca este manevrat intr-o zona de munca, trebuie sa fie stabilite
si respectate reguli de circulatie adecvate.
2.3. Trebuie sa fie luate masuri organizatorice pentru a evita ca lucratorii care se deplaseaza pe
jos sa nu se gaseasca in zona de operare a echipamentelor de munca autopropulsate. Daca
prezenta lucratorilor care se deplaseaza pe jos este necesara pentru buna executare a lucrarilor,
trebuie sa fie luate masuri adecvate pentru a evita ca acestia sa fie accidentati de catre
echipamente.
2.4. Transportul lucratorilor pe echipamentele de munca mobile actionate mecanic nu este
autorizat decat daca au fost prevazute amplasamente sigure in acest scop. Daca lucrarile trebuie
sa fie efectuate in timpul deplasarii, viteza trebuie sa fie adaptata, in functie de cat este necesar.
2.5. Echipamentele de munca mobile prevazute cu un motor cu ardere interna nu trebuie sa fie
utilizate in zonele de munca daca nu este garantata o cantitate suficienta de aer, astfel incat sa nu
existe riscuri pentru securitatea si sanatatea lucratorilor.

3. Dispozitii de utilizare a echipamentelor de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor

3.1. Observatii generale
3.1.1. Echipamentele de munca demontabile sau mobile folosite la ridicarea sarcinilor trebuie sa
fie utilizate de asa maniera incat sa garanteze stabilitatea echipamentului de munca pe durata
utilizarii in toate conditiile previzibile, luandu-se in considerare natura solului.
3.1.2.
3.1.2.1. Ridicarea lucratorilor nu este permisa decat cu echipamente de munca si dispozitive
prevazute in acest scop.
3.1.2.2. Fara a se aduce atingere prevederilor art. 6 din Legea securitatii si sanatatii in munca nr.
319/2006, in mod exceptional, echipamentele neprevazute pentru ridicarea lucratorilor pot sa fie
utilizate in acest scop, cu conditia sa fie luate masuri adecvate pentru a se asigura securitatea, in
conformitate cu legislatia si/sau cu practicile nationale care prevad o supraveghere
corespunzatoare.
3.1.2.3. In timpul prezentei lucratorilor pe echipamentul de munca folosit pentru ridicarea
sarcinilor, la postul de conducere trebuie sa fie asigurata prezenta permanenta. Lucratorii care sunt
ridicati trebuie sa dispuna de un mijloc de comunicare sigur. Trebuie sa fie prevazuta evacuarea
acestora in caz de pericol.
3.1.3. Doar daca acest lucru nu este necesar pentru buna desfasurare a lucrarilor, trebuie sa fie
luate masuri pentru ca lucratorii sa nu fie prezenti sub sarcinile suspendate. Este interzisa
deplasarea sarcinilor suspendate deasupra locurilor de munca neprotejate in care lucratorii sunt
prezenti in mod curent. In aceasta eventualitate, daca buna desfasurare a lucrarilor nu poate fi
asigurata in alt mod, trebuie sa fie elaborate si aplicate proceduri adecvate.
3.1.4. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa fie alese in functie de
sarcinile care se manipuleaza, distantele dintre punctele de prindere ale acestora, dispozitivele de
prindere si conditiile atmosferice, tinandu-se seama de modul si de configuratia de legare.
Ansamblurile dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa fie marcate vizibil
pentru a permite utilizatorului sa le cunoasca caracteristicile, atunci cand acestea nu sunt
demontate dupa utilizare.
3.1.5. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa fie depozitate de asa
maniera incat sa se garanteze ca acestea nu se vor deteriora sau degrada.
3.2. Echipamente de munca folosite la ridicarea sarcinilor neghidate
3.2.1. Daca doua sau mai multe echipamente de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor
neghidate sunt instalate sau montate la un loc de munca astfel incat campul lor de actiune se

192
intersecteaza, trebuie sa fie luate masuri adecvate pentru a se preveni ciocnirea intre sarcini si/sau
intre elemente ale echipamentelor de munca.
3.2.2. In timpul utilizarii unui echipament de munca mobil folosit pentru ridicarea sarcinilor
neghidate trebuie sa fie luate masuri adecvate pentru a se preveni bascularea, rasturnarea si, daca
este cazul, deplasarea si alunecarea acestuia. Trebuie sa fie verificata executarea
corespunzatoare a acestor masuri.
3.2.3. Daca operatorul unui echipament de munca folosit la ridicarea sarcinilor neghidate nu
poate observa intregul traseu al sarcinii nici direct, nici prin intermediul unor dispozitive auxiliare
care furnizeaza informatiile necesare, atunci o persoana competenta trebuie sa fie desemnata sa
comunice cu operatorul pentru a-l ghida si trebuie sa fie luate masuri organizatorice pentru a se
evita ciocnirile sarcinilor susceptibile sa puna in pericol lucratorii.
3.2.4. Lucrarile trebuie sa fie organizate de asa maniera incat atunci cand lucratorul agata sau
desprinde o sarcina cu mana, aceste operatii sa poata fi efectuate in conditii de securitate deplina,
in special prin pastrarea de catre acest lucrator a comenzilor directe sau indirecte ale
echipamentului.
3.2.5. Toate operatiunile de ridicare trebuie sa fie planificate corect, supravegheate de o maniera
adecvata si efectuate astfel incat sa protejeze securitatea lucratorilor. In special, daca o sarcina
trebuie sa fie ridicata simultan de doua sau mai multe echipamente de munca folosite la ridicarea
sarcinilor neghidate, trebuie sa fie stabilita si aplicata o procedura pentru a se asigura buna
coordonare a operatorilor.
3.2.6. Daca echipamentele de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate nu pot retine
sarcinile in cazul unei defectari partiale sau totale a sistemului de alimentare cu energie, trebuie sa
fie luate masuri adecvate pentru a se evita expunerea lucratorilor la riscurile corespunzatoare.
Sarcinile suspendate nu trebuie lasate fara supraveghere, cu exceptia cazului in care accesul in
zona periculoasa este impiedicat si daca sarcina a fost agatata si este mentinuta in conditii de
securitate deplina.
3.2.7. Utilizarea in aer liber a echipamentelor de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor
neghidate trebuie interzisa atunci cand conditiile meteorologice se deterioreaza pana la punctul in
care se pericliteaza utilizarea in conditii de securitate a acestora, expunand astfel lucratorii la
riscuri. Pentru a se evita riscurile pentru lucratori trebuie sa fie luate masuri adecvate de protectie,
destinate in special impiedicarii rasturnarii echipamentului de munca.

4. Dispozitii de utilizare a echipamentelor de munca puse la dispozitie pentru lucrari

temporare la inaltime
4.1. Dispozitii generale
4.1.1.
4.1.1.1. Daca, in aplicarea prevederilor art. 7 din Legea securitatii si sanatatii in munca nr.
319/2006 si ale art. 3 din hotarare, lucrarile temporare la inaltime nu pot sa fie executate de o
maniera sigura si in conditii ergonomice adecvate de pe o suprafata adecvata, trebuie sa fie alese
cele mai potrivite echipamente de munca pentru a se asigura si a se mentine conditii de munca
sigure. Trebuie sa se acorde prioritate masurilor de protectie colectiva in raport cu masurile de
protectie individuala. Dimensionarea echipamentului de munca trebuie sa fie adaptata la natura
lucrarilor care urmeaza sa fie executate si a constrangerilor previzibile si sa permita circulatia fara
pericol.
4.1.1.2. Cel mai potrivit mijloc de acces la posturile de lucru temporare la inaltime trebuie sa fie
ales in functie de frecventa de circulatie, de inaltimea la care trebuie sa se ajunga si de durata de
utilizare. Alegerea facuta trebuie sa permita evacuarea in caz de pericol iminent. Trecerea, intr-un
sens sau in altul, intre mijlocul de acces si platforme, plansee sau pasarele nu trebuie sa creeze
riscuri suplimentare de cadere.
4.1.2. Scarile nu pot sa fie utilizate ca posturi de lucru la inaltime decat in conditiile in care sau
tinand cont de pct. 4.1.1 utilizarea altor echipamente de munca mai sigure nu se justifica din cauza
nivelului redus de risc si din cauza fie a duratei scurte de utilizare, fie a caracteristicilor existente
ale locului de munca respectiv, care nu se pot modifica de catre angajator.

193
 4.1.3. Tehnicile de acces si de pozitionare cu ajutorul franghiilor nu pot sa fie utilizate decat in
conditiile in care, tinand seama de evaluarea riscului, lucrarea in cauza poate sa fie executata de o
maniera sigura si in care utilizarea unui alt echipament de munca mai sigur nu este justificata.
Tinandu-se cont de evaluarea riscului si in special in functie de durata lucrarilor si de constrangerile
de natura ergonomica, trebuie sa fie prevazut un scaun dotat cu accesoriile corespunzatoare.
4.1.4. In functie de tipul de echipament de munca selectat pe baza dispozitiilor punctelor
precedente, trebuie sa fie luate masurile adecvate de reducere a riscurilor pentru lucratori, inerente
respectivului tip de echipament. Daca este necesar trebuie sa fie prevazuta instalarea
dispozitivelor de protectie impotriva caderilor. Aceste dispozitive trebuie sa aiba o structura
corespunzatoare si sa fie suficient de solide pentru a impiedica sau opri caderile de la inaltime si a
preveni, in masura in care este posibil, ranirea corporala a lucratorilor. Dispozitivele de protectie
colectiva pentru evitarea caderilor nu pot sa fie intrerupte decat in punctele de acces ale unei
schele sau ale unei scari.
4.1.5. Cand executarea unei anumite lucrari necesita indepartarea temporara a unui dispozitiv
de protectie colectiva impotriva caderilor, trebuie sa se ia masuri de securitate compensatorii
eficiente. Lucrarea nu poate sa fie efectuata fara adoptarea prealabila a acestor masuri. Odata ce
lucrarea respectiva este terminata, definitiv sau temporar, dispozitivele de protectie colectiva
trebuie sa fie remontate pentru a se evita caderile.
4.1.6. Lucrarile temporare la inaltime pot sa fie efectuate numai atunci cand conditiile
meteorologice nu pericliteaza securitatea si sanatatea lucratorilor.
4.2. Dispozitii specifice de utilizare a scarilor
4.2.1. Scarile trebuie sa fie amplasate de asa maniera incat sa se asigure stabilitatea lor in
timpul utilizarii. Scarile portabile se sprijina pe un suport stabil, rezistent, de dimensiuni adecvate si
imobil, astfel incat treptele sa ramana in pozitie orizontala. Scarile suspendate sunt fixate de o
maniera sigura si, cu exceptia scarilor din franghie, in asa fel incat sa nu poata fi deplasate si sa fie
evitate orice miscari de balans.
4.2.2. Alunecarea picioarelor scarilor portabile trebuie sa fie impiedicata in timpul utilizarii fie prin
fixarea partii superioare sau inferioare a lonjeroanelor, fie prin dispozitive antiderapante sau prin
orice alte solutii cu eficacitate echivalenta. Scarile de acces trebuie sa fie de o lungime suficienta,
astfel incat acestea sa se prelungeasca dincolo de nivelul de acces, cu exceptia cazului in care au
fost luate alte masuri pentru a se garanta o fixare sigura. Scarile compuse din mai multe elemente
asamblate, cum ar fi scarile articulate sau scarile culisante, trebuie sa fie utilizate de asa maniera
incat imobilizarea diferitelor elemente unele in raport de altele sa fie asigurata. Scarile mobile
trebuie sa fie imobilizate inainte de urcarea pe acestea.
4.2.3. Scarile trebuie sa fie utilizate de asa maniera incat sa permita lucratorilor sa dispuna, in
orice moment, de o prindere cu mana si de un sprijin sigur. In special, daca o greutate trebuie
transportata manual pe scara, aceasta nu trebuie sa impiedice mentinerea unei prinderi cu mana
sigure.
4.3. Dispozitii specifice de utilizare a schelelor
4.3.1. Atunci cand breviarul de calcul al schelei alese nu este disponibil sau cand configuratiile
structurale avute in vedere nu sunt prevazute de acesta, trebuie sa fie realizat un calcul de
rezistenta si de stabilitate, cu exceptia cazului in care schela este asamblata in conformitate cu o
configuratie standard general recunoscuta.
4.3.2. In functie de complexitatea schelei alese, un plan de montare, de utilizare si de demontare
trebuie sa fie intocmit de catre o persoana competenta. Acest plan poate avea forma unui plan
general, completat cu elemente referitoare la detaliile specifice ale schelei in cauza.
4.3.3. Elementele de sprijin ale unei schele trebuie sa fie protejate impotriva pericolului de
alunecare fie prin fixare pe suprafata de sprijin, fie printr-un dispozitiv antiderapant sau alt mijloc cu
eficacitate echivalenta, iar suprafata de sprijin trebuie sa aiba o capacitate portanta suficienta.
Stabilitatea schelei trebuie sa fie asigurata. Deplasarea inopinata a schelelor mobile in timpul
lucrului la inaltime trebuie sa fie prevenita prin intermediul dispozitivelor adecvate.
4.3.4. Dimensiunile, forma si dispunerea planseelor unei schele trebuie sa fie adecvate naturii
lucrarii care urmeaza sa fie executata si adaptate la sarcinile ce urmeaza a fi suportate si sa
permita lucrul si circulatia de o maniera sigura. Planseele unei schele trebuie sa fie montate de asa

194
maniera incat componentele sa nu poata sa se deplaseze in cazul unei utilizari normale. Niciun gol
periculos nu trebuie sa existe intre componentele planseelor si dispozitivele verticale de protectie
colectiva impotriva caderii.
4.3.5. Atunci cand anumite parti ale unei schele nu sunt gata de intrebuintare, ca de exemplu in
timpul montarii, demontarii sau modificarilor, aceste parti trebuie semnalizate cu ajutorul unor
semnale de avertizare a pericolului general, in conformitate cu dispozitiile nationale care transpun
Directiva 92/58/CEE, si trebuie delimitate in mod corespunzator prin obstacole fizice care sa
impiedice accesul in zona periculoasa.
4.3.6.
4.3.6.1. Schelele nu pot sa fie montate, demontate sau modificate substantial decat sub
supravegherea unei persoane competente si de catre lucratori care au fost instruiti adecvat si
conform operatiilor avute in vedere, care se refera la riscurile specifice in conformitate cu art. 10
din hotarare, si vizand in special:
a) intelegerea planului de montare, de demontare si de modificare a schelei in cauza;
b) securitatea in timpul montajului, al demontajului si al modificarii schelei in cauza;
c) masurile de prevenire a riscurilor de cadere a persoanelor sau a obiectelor;
d) masurile de securitate in cazul schimbarii conditiilor meteorologice care ar putea afecta
negativ securitatea schelei in cauza;
e) conditiile in materie de sarcini admise;
f) orice alt risc pe care operatiile de montare, de demontare si de modificare il pot cuprinde.
4.3.6.2. Persoana care supravegheaza si lucratorii implicati trebuie sa aiba la dispozitie planul
de montare, de utilizare si de demontare mentionat la pct. 4.3.2, in special orice instructiuni pe care
le-ar putea cuprinde.
4.4. Dispozitii specifice de utilizare a tehnicilor de acces si de pozitionare cu ajutorul franghiilor
4.4.1. La utilizarea tehnicilor de acces si de pozitionare cu ajutorul franghiilor trebuie respectate
urmatoarele conditii:
a) sistemul trebuie sa cuprinda cel putin doua franghii ancorate separat, una constituind mijlocul
de acces, de coborare si de sprijin (franghia de lucru), iar cealalta, mijlocul de asigurare (franghia
de securitate);
b) lucratorii trebuie sa fie dotati cu o centura complexa adecvata, sa o utilizeze si sa fie legati
prin intermediul acesteia de franghia de securitate;
c) franghia de lucru trebuie sa fie prevazuta cu un mecanism de coborare sau de urcare sigur si
sa cuprinda un sistem autoblocant care sa impiedice caderea utilizatorului in cazul in care acesta
pierde controlul miscarilor. Franghia de securitate trebuie sa fie echipata cu un dispozitiv mobil de
oprire a caderii, care insoteste lucratorul in timpul deplasarii;
d) uneltele si celelalte accesorii pe care le utilizeaza un lucrator trebuie sa fie legate de centura
complexa sau de scaunul lucratorului ori sa fie atasate printr-un alt mijloc adecvat;
e) lucrul trebuie sa fie corect organizat si supravegheat, astfel incat lucratorul sa poata sa
primeasca imediat primul ajutor in caz de accident;
f) lucratorii in cauza trebuie, in conformitate cu art. 10 din hotarare, sa beneficieze de o instruire
adecvata si specifica operatiilor avute in vedere, in special in privinta procedurilor de salvare.
4.4.2. In conditii exceptionale in care, tinand cont de evaluarea riscurilor, utilizarea unei a doua
franghii ar conduce la un lucru mai periculos, poate fi permisa utilizarea unei singure franghii in
conditiile in care au fost luate masurile adecvate pentru asigurarea securitatii, in conformitate cu
legislatia si/sau cu practicile nationale.
_____________

195
„S.C. CONEST S.A. respecta prevederile legislatiei in vigoare cu privire la egalitatea de sanse si
tratament intre barbati si femei in domeniul ocuparii si al muncii, precum si egalitatea de sanse si
nediscriminarea, si nu realizeaza nici o deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de
rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta,
handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata,
precum si orice alt criteriu ce are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei
sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a
drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alt
domeniu al vietii publice.”

196
Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
cofinanţat din Fondul Social European
Axa prioritară 5. Promovarea măsurilor active de ocupare
Domeniul major de intervenţie 5.1 „Dezvoltarea şi implementarea măsurilor
active de ocupare”
Titlul proiectului: Măsuri active pentru ocuparea persoanelor fără loc de
muncă din municipiul Iaşi în sectorul contrucţiilor – CONFORM
Număr de identificare al contractului: POSDRU/99/5.1/G/77079

Titlul proiectului: Măsuri active pentru ocuparea persoanelor fără loc de muncă
din municipiul Iaşi în sectorul construcţiilor - CONFORM
Editorul materialului: CONEST Iaşi
Data publicării: 01.05.2011
„Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene
sau a Guvernului României”