SUBIECTEPENTRU EXAMEN LATEHNICA SCRIERII ARTISTICE

5. Caractere cursive majuscule (exemplu)., 6. Caractere cursive minuscule (exemplu).

7. Caractere gotice minuscule (exemplu)., 8. Caractere gotice majuscule (exemplu).

10. Compoziia alfabetului (exemplu).

Alfabetul limbii romne

Alfabetul limbii romne este totalitatea literelor folosite pentru scrierea limbii romne. n prezent conine
31 de litere i folosete cele 26 de caractere ale alfabetului latin la care se adaug o serie de 5 caractere
suplimentare formate prin aplicarea de semne diacritice:

Toate literele sunt perechi: liter mare (majuscul sau capital) liter mic (minuscul sau de rnd).
Cele cinci litere cu diacritice: , , , , - reiau cte o liter de baz, de care se deosebesc prin prezena
deasupra sau dedesubt a trei semne diacritice: cciula ( ), circumflexul ( ) i virgulia ( , ). i punctul
suprapus de la i i j este un semn diacritic, dar el nu are rol distinctiv n limba romn, unde i i j nu se
opun literelor cu aceeai form, dar fr punct.

Cciula (breve sau semnul scurtimii folosit n transcrierea fonetic) este plasat deasupra lui a: .

Circumflexul este plasat deasupra lui a i i: , .

Virgula sau virgulia , este plasat sub s i t: i (nu sedila, care se folosete sub c n alte limbi: .
Conform standardului ISO 8859-2, folosit pentru scrierea n mediile electronice, , spre deosebire de ,
apare n mod greit cu sedil).

Confuzia legat de sedil se datoreaz chiar modului n care este definit sedila:
sedl, sedile, s.f. Semn diacritic n form de virgul (,), care se pune sub unele consoane pentru a
le da valoarea altui sunet. - Din fr. cdille. (Dicionarul explicativ al limbii romne (DEX) 1998).
Semnele diacritice se noteaz n limba romn i la literele mari, ns punctul suprapus nu se noteaz
la I i J mari. n scrierea de mn, frecvent, semnul diacritic nu se noteaz nici la j mic.
Aceast regul nu este respectat n unele abrevieri, care, din aceast cauz, se citesc cu unele
deosebiri fa de numele ntreg.
Trebuie ns reinut c literele mari corespunztoare lui , , , , se scriu i ele cu semnele diacritice
caracteristice: , , , , .
Patru litere (k, q, w, y) se utilizeaz n mprumuturi, n numele proprii strine i n formaii bazate pe
ele, precum i n unele nume proprii romneti de persoane, scrise dup model strin.
De aceea aceste litere nu erau incluse, mai demult, n alfabetul modern al limbii romne. w i y n
poziie final de cuvnt sunt nc percepute ca strine limbii romne, de aceea la cuvintele cu aceste
finale, articolul i desinenele se leag prin cratim.
Pn n 1860, limba romn s-a scris, de regul, cu alfabetul chirilic i, n perioada ultim, cu un
alfabet de tranziie.
n aceste condiii, dac iniial se foloseau 43 de litere i alte semne grafice, alfabetul chirilic adaptat a
fost redus la 33 de litere n gramatica lui Ienchi Vcrescu(1787), apoi la 28 de litere n gramatica
lui Ion Heliade-Rdulescu (1828), pentru ca n 1835 s nu mai aib dect 27 de litere.
n urma reformei din 1953[1], dup nlocuirea general a literei cu i eliminarea literei din alfabetul
modern al limbii romne, au rmas 27 de litere. Acestea nu includeau literele q, w i y.
n 1964 s-a consfinit, practic, reincluderea literei n alfabetul modern al limbii romne, folosit ns
exclusiv pentru notarea cuvintelor avnd rdcina romn, precum i a numelor proprii, n funcie de
dorina purttorilor lor.
n 1982 s-a consfinit prin publicarea Dicionarului ortografic, ortoepic i morfologic al limbii
romne (DOOM), includerea literelor q, w, y.
Astfel, alfabetul modern al limbii romne a ajuns s aib 31 de litere. n continuare, ns, literele q, w i
y i pstreaz caracterul de litere aparte, fiind folosite numai n cuvinte i nume proprii strine.

n 1993, Academia Romn a stabilit revenirea la scrierea generalizat cu n grafia limbii romne, n
conformitate cu hotrrile adoptate de Academia Romn nainte de 1948.
Fiind vorba de o decizie care urmrea, probabil, simplificarea aplicrii noilor reguli, ea a fost privit ca
avnd natur politic, fiind contestat de numeroi lingviti. n condiiile n care scrierea cu a fost
considerat dintotdeauna o component a originii latine a limbii romne, modificarea din 1993 a urmrit
ruperea de normele impuse n urma sovietizrii de dup 1945, precum i de cele adoptate n timpul
regimului comunist de dinainte de 1990.
Dorina de uurare a aplicrii noilor norme a fost cel puin neinspirat, utilizarea lui n locul
lui nefiind justificat n numeroase cazuri particulare. Acesta a fost i motivul contestrii de ctre
lingviti i de ctre o parte a populaiei, care, din spirit de frond, au refuzat folosirea noii norme,
scriind n continuare cu . n plus, caracterul generalizant al noii norme a bulversat multe mini,
ajungndu-se la construcii hilare de genul nchis sau capntortur, ultimul aprut chiar n ediia DEXului din 1996.

11. Compoziie simetric i asimetric (exemplu).

1. Simetria . Notiuni generale.
Simetria este o calitate imprumutata din natura
Simetria blaterala- presupune egalitatea partilor stingasi dreapta (sus-jos, dreapta- stinga)
Simetria radiala este observata in natura si este imprumutata in arta plastica ca compozitie
compozitiponala. E a se desfasoara din centrul sspre lateral,poate fi inclusa sub forma de cerc,
patrat, sau alta figura lata geometrica.
Asimetrie- necorespunderea formei stinga dreapta sau centrul- lateral, formele nu sunt identice.
Simetria exprima echilibru intr-o compozitie plastica, ea presupune existenta unei axe ce are de
o parte si de alta elemente si motive asezate la distante egal departate de ea.O forma este
simetrica daca axa de simetrie o imparte in doua parti egale, ale caror puncte coincid prin
suprapunere. Un ansamblu compozitional poate deveni simetrie cand axa de simetrie imaginara
orizontala sau verticala separa compozitia in doua parti identice. Formele naturale sau create pot
avea una sau mai multe axe de simetrie orientate orizontal, vertical sau oblic. Simetria este una
dintre legile fundamentale de structurare a formelor naturale.
12. Exlibris (interpretare creativ).
Ex libris (n latin: [Carte] ntre cri) este un nsemn de apartenen a unei cri la o anume bibliotec,
particular sau public. Formularea ex libris urmat de numele proprietarului are nelesul (aceast carte
face parte) dintre crile (lui ).
Ex-libris pot fi scrise de mn sau aplicate ca diferite tipuri de etichete. [1] Adesea acestea sunt imagini care
denot numele colecionarului sau al bibliofilului. Graficienii i pictorii au transformat aceste nsemne n
adevrate opere de art. Se organizeaz expoziii i concursuri de ex librisuri.
n trecut, ex libris era aproape exclusiv folosit numai de ctre elite, astzi fiind ns mult mai larg rspndit,
putnd fi o tampil, un abibild sau o bucat de hrtie care este ulterior lipit n carte. Se recomand ca un
ex libris s fie fcut din hrtie alcalin, cu coninut sczut de lignin, i s fie ataat cu un adeziv stabil,
reversibil, de preferat past de orez sau gru, sau metilceluloz. [2]

17. Compoziia n grafica (n baza exempl. Exlibris i Copertei de album).

Lectia 1.c - Cateva reguli de compozitie si aranjare echilibrata a elementelor

grafice in pagina
In orice alcatuire grafica trebuie sa existe un echilibru. O lucrare dezechilibrata este neplacut de privit
si duce cu gandul la lipsa de talent, lacune in experienta sau graba in executie. Niciuna dintre aceste
"calitati" nu este de dorit sa caracterizeze munca graficianului, asa ca trebuie sa respecti cateva reguli
de compozitie.

Regula simetriei
Simetria este folosita inca din cele mai vechi timpuri si este o salvare simpla si usoara din situatii
grafice dificile, mai ales atunci cand te grabesti si nu ai foarte mult timp la dispozitie pentru
experimente. Pentru designul bazat pe simetrie s-a inventat alinierea centrata a textelor, iar
dispunerea elementelor grafice se face - simetric - de-o parte si de alta a unei axe (in general,
verticale) trasata imaginar prin centrul suprafetei de lucru.

Odata cu experienta acumulata, graficianul isi permite sa "jongleze" cu elementele simetrice si sa

schimbe culorile, formele (in conditia in care echilibrul petelor de culoare se mentine) si sa foloseasca
mai multe axe imaginare, ca in exemplul alaturat, in care identificam:
centrarea textului pe un ax vertical;
dispunerea elementelor grafice pe un ax in unghi (inclinat);
coloritul diferit al elementelor grafice.
Compozitii simetrice se folosesc adesea pentru: invitatii, meniuri, postere, flyere etc sau pentru
tiparituri sau website-uri in general formale.

Regula celor 9 zone / regula treimilor

Folosita cel mai adesea in arta fotografica, aceasta regula de compozitie imparte zona de lucru in
noua zone cu suprafete egale cu ajutorul a patru linii, doua verticale si doua orizontale, care se
intersecteaza in patru puncte centrale de interes, dintre care unul este dominant si constituie punctul
cel mai "fierbinte", "atractia" imaginii, elementul cel mai apropiat in perspectiva, iar cel opus lui este cel
mai "slab", cu atractivitate minima, cel mai indepartat.
Acest principiu functioneaza atat atunci cand avem lucrari portrait, cat si in cazul orientariilandscape si
nu numai cu imagini de tip raster (ca cea din exemplu), ci si cu elemente grafice de tip ilustratie.

In exemplu, observam:
impartirea suprafetei de lucru in 9 zone egale;
orientarea interesului (textul) in zona de atractie a imaginii de fundal (creanga copacului, aflata
in prim-plan);
punctul de interes minim coincide cu un petec de cer, in perspectiva, cel mai indepartat
element.

Regula zig-zagului (sau "regula triunghiului")

Folosita mai ales de fotografii si desenatorii de natura moarta, aceasta regula afirma ca trebuie sa
alcatuim compozitii cu adancime in perspectiva si care sa aiba cel mai inalt punct in treimea dreapta
sau stanga a suprafetei de lucru.
Dispunerea optima se obtine asadar plasand cel mai "inalt" element in treimea de pagina aleasa
pentru el, plasarea elementului urmator in treimea opusa, a celui de-al treilea ca marime iarasi in
prima treime, dar mai catre margine, a celui de-al patrulea in partea opusa iarasi, dar tot mai catre
margine si tot asa. Este foarte important ca in zona din fata a compozitiei sa existe un mic spatiu gol,
aproape semicircular, care sa contribuie la senzatia de adancime.
Aceasta dispunere este foarte utila atunci cand vrem sa creem o "dezordine ordonata", adica o
compozitie cat mai naturala, dar care sa aiba si echilibrul necesar armoniei.

Regula triunghiului cu suprafata cat mai mare

Aceasta regula se aplica in mod special atunci cand in pagina trebuie incluse anumite elemente
grafice de tip ilustratie si / sau fotografii, insotite de mult text, adica in paginile interioare ale diverselor
publicatii: reviste, ziare, brosuri de prezentare, cataloage.

Astfel, elementele puternice, vizibile, se dispun in pagina in asa fel incat centrele lor de greutate sa
alcatuiasca un triunghi cu cea mai mare suprafata posibila, in functie si de restul de continut care
trebuie distruibuit in pagina. In exemplu, observam:
au fost considerate elemente cu "greutate" atat titlul cat si zona ingrosata (boldata) a subtitlului,
precum si imaginea;
cele trei elemente au fost dispuse in pagina in asa fel incat sa alcatuiasca un triunghi cu
suprafata cat mai mare (imaginea nu a fost plasata mai sus, subtitlul nu a fost aliniat la aceeasi
directie cu titlul)
In cazul in care in pagina am fi avut doua imagini, imaginea suplimentara ar fi capatat "greutate"
superioara portiunii de subtitlu boldat si ar fi "cerut" sa fie pozitionata ca atare.

18. Mijloacele principale de realizare a compoziiei grafice

Se stie ca linia, punctul, forma si culoarea nu sunt numai simple elemente ale limbajului plastic ci
reprezintainvelisul material al gandirii artistice a copiilor.
Punctul , cel mai simplu element de limbaj plastic ,alaturi de linie si forma au fost ,la inceputul
manifestarii plastice multimilenare a omului ,cele mai simple si directe mijloace de comunicare
vizuala ,imaginile pictate sau cioplite ale preistoriei fiind rezultatul spiritual al adaptarii omului la
conditiile naturale.
punctul este pata, amprenta sau tusa minuscula, exact cat poate fi urma cea mai mica a instrumentului
cu care se lucreaza (pensula, pix,pana)
punctul se poate constitui prin repetare in forme abstracte sau figurale, poate capata aspect
structural sau numai ornamental, decorativ;

in asociere cu linia si pata (el insusi devenind uneori pata) punctul capata noi valente
expresive printre care si una spatiala, adica sugerarea apropieri si departarii, a plinului sau a
golului, etc.;
Efectul spatial al punctului se realizeaza prin diferentieri de:
v marime -se imparte in cinci categorii: foarte mica, mica,medie, mare si foarte mare ;
v distanta - mai aglomerate sau mai dispersate;
v stralucire - viu colorate sau grizate;

v luminozitate - luminoase sau degradate;

v sens - dispuse drept sau curb, orizontal sau oblic etc.;
Liniaeseun punct in deplasare si devine mijloc de comunicare a afectivitatii si gandirii umane. Ea
sugereaza ideea de forma si spatiu prin valoare (intensitatea culorii sau a liniei de la intens la
transparent), modulare (de la subtire la gros) si miscare. Redarea volumului si a masei se poate
realiza prin valoratie alb-negru, prin modulare cromatica sau prin hasurare. Sugerarea volumului
prin linii imaginare, trasate de forma. Dimensiunea spatiului, directiile liniare si miscarile de directie
difera datorita faptului ca obiectele si formele sunt diferite.
Linia capata inteles si grai atunci cand o privim din toate punctele de vedere: forma, orientare, grosime
si chiar culoare. Numai discutata din toate aceste aspecte capata expresivitate si sensuri
Linia poate fi intalnita ca linie - ornament al formelor materiale create de natura(fluturi, zebre, tigri)
sau a formelor create de om (vase din ceramica, tesaturi si imprimeuri textile, obiecte de uz casnic din
lemn etc.), precum si ca linie-obiect (ramurile pomilor, liniile de cale ferata, firele electrice, ulucile de
la gard etc).
Ca element de costructie, linia poate sugera forma, volumul si chiar culoarea. Cel mai des liniile
sunt folosite in ansamblu si nu ca element singular. In aceste situatii, linia se prezinta sub forma unor
multimi de linii paralele ca rezultat al tehnicii de lucru folosite.
Intre linii se pot stabilii diferite relatii: mare - mic , aproape - departe, greu - usor etc.
Dupa modul de organizare a liniilor se pot crea impresiile de ordonat dezordonat, static - dinamic etc
Forma este conturul unui corp, silueta, chipul unei fapturi; in general, ea reprezinta aspectul exterior,
infatisarea sub care se prezinta orice lucru din natura.
Formele create de natura sunt de numite forme naturalesau forme materiale. Majoritatea au o
structura interna care influenteaza forma exterioara.
In artele plastice forma are mai multe acceptii, dintre care cele mai uzuale sunt - forma spontana; forma elaborata;
Forma spontana in pictura se poate obtine accidental sau dirijat prin diferite procedee tehnice cum ar
fi: monotipia, dirijarea culorii cu un jet de aer, prin suflarea libera sau printr-un tub in diferite sensuri a
unor pete de culoare fluidizata, prin stropirea cu pensula pe foaia umeda sau uscata, prin imprimarea cu
ajutorul unor materiale textile imbibate cu una sau mai multe culori etc.
Forma elaborata este creata de om pe baza sugestiilor din natura, ea poate lua infatisari de ornament
sau de semn plastic comunicand idei, cunostiinte sau provocand sentimente si trairi. Forma plastica
elaborata se realizeaza in mod constient pe baza transfigurarii unor forme naturale.
Culoarea este realitatea subiectiva generata de interactiunea a trei factori: ochiul, lumina si suprafata
obiectului. Culoarea se percepe numai in prezenta luminii naturale (solare) sau artificiale. In afara
de culoarea formelor si fenomenelor din natura, exista culori lumina (spectrale) si culori pigment
(vopsele). Culorile spectrale se obtin prin descompunerea unei raze de lumina solara trecuta printr-o
prisma triunghiulara de cristal proiectata pe un ecran, obtinandu-se cele sapte sapte culori pure (rosu,
oranj, galben, verde, albastru, indigo si violet).
In functie de liantul folosit sunt vopsele pe baza de apa (acuarele, tempera, guase) si vopsele pe baza
de ulei.
19. Mijloacele materiale de realizare a compoziiei grafice
In timpul realizarii uneil ucrari grafice se tine cont de relatia dintre instrument si material,
dintre mijloaceletehnice si ide.
Creionul-Se folosesc creioane de diferita duritate.Gradul de duritate se inseamna prin
H(tare),B(moale). Creionul traseaza linii si hasuri de difrite grosimi si dimensiuni. Are otonalitate
placuta, se sterge bine cu radiera si nu e nevoie sa fie fixat.
Penita,StiloulTraseaza linii uniforme sau modulate, prin apasare uscilatorie pe suprafata suportului
CariocaLasa urme subtiri si groase.Prin alaturarea si suprapunerea lor putem obtine suprafetecromatice
variate.
Pensula Un instrument necesar pu crearea lucrarilor plastic.Exista pensule aspre si moi, audiferite
numere de marime(0,1,2,3 etc.) si sunt de diferite forme (plate,rotunde,cu virf ascutit sau retezat, cu

parul lung sau scurt). Pu executarea lucrarilor in acuarela,guasa,tempera, mai practice sunt pensulele
rotunde de diferite marimi, dinpar de samur,veverita, bursuc.
Tuul este o cerneal special, rezistent la ap, folosit n desen, la aplicarea tampilelor,
n poligrafie etc. Cel mai adesea este deculoare neagr, obinut din negru de fum.[1] Acesta este
amestecat cu ap i cu un stabilizator, de exemplu gelatin sau elac..
GuasaEste o vopsea rarita cu apa, umeda, prin care nu poate trece lumina, nestravezie.La prepararea
guasei , ca liant se foloseste cleiul vegetal. Cu ea se poate lucre pe difritematerial. Placajul, pinza si
lemnul trebuie sa fie gruntuite, iar hirtia si cartonul nu .Guasa se depune ft bine pe suprafata si se
usuca destul de repede.
Acuarela Vopselele de acuarela sunt cele mai raspindite in conditiile scolii de cultura generala.Ca
liante se folosesc cleiurile vegetale. Aceste vopsele au un sir de avantaje: se iau usor pe pensula, se
depununiform pe hirtie, nu fac pete. Straturile lor sunt trainice si stravezii, poate fi observatafacture,
tonul si carterul bazei lucrarii realizate.Acuarela este folosita mail ales in picture, unde este necesar de
a reda forma sivolumul obiectelor . Dup ace s-a uscat ,ea nu se sterge, nu se scutura, nu crapa, se
spalarelativ usor cu apa.
20. Mijloacele artistice de realizare a compoziiei grafice
Mijloacele artistice sunt: punctul, linia, forma, culoarea, pata(plata,picturala), contrastul ,
nuanta etc
Contrastul - opozitia puternica intre 2 sau mai multe lucruri, stari, actiuni etc. In lumea
culorilor, contrastele sunt determinate de character, intensitate, luminozitate, intinderi in
suprafete etc.Cind aceste diferente ating un punct maxim, avem de a face cu un contrast
polar.
Contrastul cald-rece se obtine prin opunerea culorilor calde celor reci.
Contrastul deschis-inchis se obtine prin opunerea unor culori cu valori tonale deschise
valorilor tonale inchise. Se foloseste atit in grafica cin si in pictura. Lumina-umbra,
inchis-deschis sunt contraste polare total opuse. Alb si negru se folosesc pu obtinerea
celor mai expressive efecte de deschis-inchis. Intre doua extreme(negru maxim si alb
maxim) se situiaza toate tonurile de gri negru si gri colorat.
Nuanta culorile ca substante se intilnesc intr-un asortiment relative limitat.Cele 6 culori
de baza sau numai culorile primare si acromatice, fiind combinate cite 2 sau 3 , formeaza
o vast agama de culori de peste 200 nuante. Asadar, nuantele se obtin prin amestecul
culorii de baza cu o culoare vecina din spectrul culorilor din spectrul culorilor, prin
dozare diferita, E de dorit sa nu fie amestecate mai mult de 3 culori.
Tonul este gradul de luminozitate al culorii ce caracterizeaza calitatea de inchis-deschis.
Tonurile se obtin prin amestecul unei culori cu alb sau cu negru. Tonul culorii e una din
cele mai importante calitati ale ei. Redarea volumului,spatiului,trecerea de la o culoare la
alta toate se obtin prin diversitatea tonalitatilor. Dupa forta iradierii de lumina, tonurile
culorilor acromatice(passive) si celor cromatice(active) sunt de 4 categorii: deschise,
semideschise, intunecate si semiintunecate. Prin combinarea tonurilor passive cu cele
active se obtin nuante oarte bogate.
Clarobscur procedeu foarte vechi de sugerare, in pictura, a volumului(reliefului),
modelind fiecare forma
21. Rolul tehnicilor grafice n scrierea artistic
Astzi arta caligrafiei sau arta redrii literelor ntr-un mod ct mai elegant i armonios este la mare cutare.
Tehnicile din ziua de azi permit numeroase exprimri, pe o multitudine de suprafee
Tehnici grafice : Creion, haur, linie modulat, expresivitate, laviu, alb-negru Raportul lumin-umbr,
valoare
n scrierile medievale se ntlnesc mai multe feluri de caractere: capitalele ptrate care erau litere
elegante, avnd forme regulate, simetrice, capitalele rustice care erau mai rotunjite i mai puin
ngrijite. Se mai foloseau capitalele rustice actuare, care se regseau n redactarea documentelor
publice i capitalele cursive, care apreau n manuscrise pentru notaii lapidare, rapide. ncepnd cu
secolul al V-lea se introduc i minusculele care se dezvolt n Italia n statele nou create. Astfel avem
minuscule lombarde, n Spania avem minuscule vizigote (secolele VIII- XII), iar n Frana prin secolul

al VII-lea avem minuscule merovingiene, iar dup urcarea pe tron al lui Carol cel Mare se vor folosi
minusculele carolingiene.Apoi intrnd n perioada gotic se nasc i minusculele gotice.
22. Principiile fundamentale a compoziiei ritmul
Ritm - repetarea elementelor plastice compozitionale la anumite intervale.Principiu compozitional de
reluare la anumite distante, in anumite marimi sau cantitati si pe anumite sensuri a unui anumit raport
gol-plin, cald-rece, mare-mic etc., efectul vizualo-tactil al acestei reluari putand fi: fie static repartizarea elementelor plastice facandu-se in cadre vertical-orizontale echilibrate, bine determinate,
fie basculant - pe diagonale sau cu directii apropiate de acestea, fie balansat - cu sensuri curbe.
x Ritmul de tact simplu- repetarea aceleeasi forme, pe vertical si orizontala avind aceeasi distanta;
x Ritmul de tact alternative reprezentarea a doua forme diferite intr-o repetare succesiva a x a
x a x;
x Ritmul compus- tact divers intre forme;
23. Principiile fundamentale a compoziiei Proporiile
Proporionarea nseamn potrivirea dimensiunilor obiectelor n raport cu suprafaa suportului pe care le desenam,
dar si la mrimile proprii ale obiectelor.Armonia - consta in proporia buna creata intre elementele componente
24. Principiile fundament a compoziiei - Simetria /bilateral, radial, asimetria; seciunea de aur/.
Simetria exprima echilibru intr-o compozitie plastica, ea presupune existenta unei axe ce are de o parte si de alta
elemente si motive asezate la distante egal departate de ea.O forma este simetrica daca axa de simetrie o imparte in
doua parti egale, ale caror puncte coincid prin suprapunere. Un ansamblu compozitional poate deveni simetrie cand
axa de simetrie imaginara orizontala sau verticala separa compozitia in doua parti identice. Formele naturale sau
create pot avea una sau mai multe axe de simetrie orientate orizontal, vertical sau oblic. Simetria este una dintre legile
fundamentale de structurare a formelor naturale.
Asimetria - este structura opusa simetriei ; pentru a obtine echilibru in acest caz se cere un discernamant
compozitional deosebit; ea se obtine prin folosirea unor cresteri si descresteri ale cantitatilor sau calitatilor ;
Simetrie radiara este carcterizata prin existenta mai multor planuri de simetrie care impart corpul in portiuni
aproximativ superpozabile se intalneste la numeroase plante sau animale.
Simetria bilaterala(in care exista doar un singur plan de simetrie-planul median,trasat pe axa longitudinala a
corpului)este caracteristica majoritatii animalelor care se misca liber(antropode,vertebrate).
O simeri deosebita este sectiunea de aur , care este raportul constant dintreelementele unui sir de cel putin trei
elemente , in care unul se raporteza la cel precedent, intocmai cum se raporteaza cel urmator la elementul reper ;
raportul se poate aplica lalungimi, suprafete, volume, culori, valori, goluri .
25. Principiile fundamentale a compoziiei / Dinamica/cinetic, statica, /
Intr-un spatiu plastic, prin organizarea elementelor de limbaj plastic (puncte , linii , culori , forme) dupa
anumite principii, se creeaza o forma unitara numita compozitie plastica. O compozitie este considerata
unitara daca prin eliminarea unui element se strica ordinea si echilibrul acesteia.
Compozitia statica se realizeaza prin organizarea semnelor plastice intr-un echilibru stabil, elementele
constitutive incadrandu-se intr-o forma geometrica stabila (triunghi, patrat, dreptunghi, piramida). Cand
elementele de limbaj plastic (puncte si linii) au o semnificatie statica , fiind ordonate pe trasee orizontale sau
verticale, iar culorile apropiate valoric, raman in acelasi plan, compozitia este statica
Compozitia dinamica presupune structurarea semnelor plastice intr-un echilibru instabil prin folosirea
liniilor curbe, spirale, oblice, intretaiate, ce dau configuratiei ansamblului miscare, dinamism. Daca
compozitia statica are in general un singur centru de interes, compozitia dinamica poate avea mai multe
centre de interes. Important este sa existe in compozitie unitate ce se manifesta prin legatura logica,
constructiv - formala, propozitionala dintre parti si ansamblu, dintre continut si forma.
26. Principiile fundamentale a compoziiei Echilibrul
Echilibrul este acel raport dintre partile unei compozitii prin care contrariile se
echivaleaza, iar contrastele se neutralizeaza prin complementaritate ; echilibrul serealizeaza intre parti
juxtapuse : sus-jos, apropiere-departare, gol-plin, dreapta-stanga

Echilibru orizontal
Echilibru vertical

echilibru radial

27. Obiectivele cursulu Tehnica scrierii artistice

Obiectivele cursului:
- Prezentarea conceptului istoric i estetic al scrisului
- Prezentarea semnelor i textelor grafice cu valoare plastic
- Identificarea n textele bisericeti scrise a elementelor compoziionale i de expresie grafic i plastic
specifice lucrrilor de art cultic
- sa cunoasc constructia diferitor caractere de litere
- sa posede diverse metode de lucru cu penita, pensula si alte materiale
- sa foloseasca corect caracterele de litere care vor deyvalui mai profund sensul frazei,cuvintului
- sa compuna fraza sau cuvintul in foaie (cimpul tabloului )
- sa aplice corect cunostintele acumulate la universitare ulterior in scoala
28. Semantica formelor i a culorilor n grafic /cald-rece.../

III. 4. CULOAREA

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost atrasi de culori si de

tainele acestora, deoarece existenta noastra nu poate fi conceputa
fara ambianta colorata a lucrurilor care ne inconjoara. Culoarea
dezvolta primele forme ale personalitatii si emotivitatii omului, ii
stimuleaza spiritul creator si exercita o deosebita influenta asupra sa,
provocandu-i diferite stari psihice, impresii si sentimente.
Culoarea este o insusire a luminii determinata de compozitia sa spectrala, care face ca ochiul sa
perceapa diferit radiatiile de pe retina, avand aceeasi intensitate, dar lungimi de unda diferite.
Culoarea are influenta asupra omului, provocandu-i impresii, sentimente sau stari psihice diferite.
Notiunea de culoare apare numai atunci cand exista lumina.

Culorile pot fi clasificate in:

culori primare (de baza) : rosu (R ), galben (G), albastru (A).
La clasa I am pornit ,in predarea acestei teme ,de la versurile:
"Albastru e cerul in zare,
Cu galbene stele ma joc
Si rosu e sangele care
Ne arde in inimi de foc" ,
cerandu-le scolarilor sa spuna despre ce culori au auzit in aceasta
strofa si comentand impreuna semnificatiile lor.Dupa ce m-am convins ca elevii cunosc aceste culori,fara a
mai face confuzie intre ele,am facut precizarea ca aceste culori sunt cele mai importante,sunt principale
pentru ca din ele se obtin toate celelalte culoro.Le-am mai spus ca ele se numesc primare pentru ca nu se
obtin din alte culori,ele existand ca atare in natura.Pentru fixarea celor trei culori am desfasurat jocul "Ce
culoare are"prin care ei trebuia sa recunoasca si sa denumeasca ce culoare are unul din obiectele
prezentate sau am spus ghicitori sub forma de concurs:
"In soba dar si in vatra

(focul-rosu)

Arde azi cu fata toata"

"Stiloul meu azi nu vrea
Ca sa scrie fara ea,"

(cerneala-albastru)

"Noaptea pe cer,daca vrei,

Ai sa vezi mii de scantei"

(stelele-galben)

culori binare de gradul I (rezultate din amestecul culorilor primare, doua cate doua):
R+G= oranj ( O), G+A= verde(V), R+A= violet (Vi);

HENRI MATISSE - "MADAME MATISSE"(culori secundare )

culori binare de gradul II: amestecul unei culori primare cu una din culorile vecine binare de
gradul I (ex R+O=rosu aprins)
culori tertiare: se obtin prin amestecul culorilor binare de gradul I, doua cate doua (ex.
V+O=ocru , O+Vi=maro-roscat;

La clasele urmatoare am trecut la obtinerea si cunoasterea culorilor binare.

Avand in vedere ca la aceasta varsta elevii sunt atrasi de povesti ,am ales pentru obtinerea
fiecarei culori binare o poveste din care elevii au dedus modul de obtinere a acestora,lasand ca

despre semnificatia lor sa se vorbeasca la o alta tema,cu accent la clasele III-IV,cand puterea de
abstractizare si desprindere de concret este mult mai pronuntata.De exemplu ,pentru obtinerea
culorii verde am folosit povestea:
"A fost odata,cand Pamantul nu era decat o intindere imensa de apa albastra ce se oglindea in
cerul azuriu,a fost odata o apa care era imparatia unei zane rele-Marea-Albastra,ce domnea peste
intinderile albastre ,fara ca cineva s-o supere.Aceasta pana intr-o zi ,cand pe cerul azuriu a aparut
un mic punct galben.Zana cea rea nici macar nu l-a luat in seama ,dar pe zi ce trecea punctul
devenea tot mai mare,mai arzator si mai stralucitor.Multi "stropi" din imparatia craiesei MareaAlbastra,nemaiputand suporta rautatea zanei,se faceau nevazuti si urcau spre cer,infratindu-se cu
imparatul cel nou:regele Soare-Galbior.Vazandu-se astfel tradata ,craiasa a trimis un credincios sa
rapeasca pe regele Soare.Furat in timpul somnului,acesta visa ca pluteste in vazduh si se racoreste
intr-o apa mare si albastra.Cand s-a trEzit insa,a vazut ca intr-adevar el era cufundat si ferecat in
adancul unei ape.Neputandu-se misca a trimis in raze stralucitoare in toata inparatia MariiAlbastre,schimband astfel culoarea acestei imparatii.Ttiti voi ce culoare noua s-a format? Incecati
sa aflati punind albastru peste galben sau invers.Aceste povesti au activizat elevii starnindu-le
interesul si participann cu placere la realizarea sarcinilor .Dupa aceasta tema copiilor le-a fost mai
usor sa inteleaga si sa foloseasca celelalte grupe de culori,descoprrindu-le prin jocuri.
culori complementare: sunt culori asezate pe cercul cromatic pe acelasi diametru.
Galben este complementar cu violet.
Rosu este complementar cu verde.
Albastru este complementar cu oranj.

culori calde: rosu, oranj, galben;

"PASARI IN CUIB"- culori calde

culori reci: verde, albastru, violet;

GHEORGHE PETRASCU "PODUL SAN MARTIN" (culori reci)

culoarea cea mai deschisa: galben;

culoarea cea mai inchisa: violet;

29. Tipuri (scheme) compozitionale

compozitia nchisa
compozitia n triunghi
compozitia deschisa
compozitia piramidala
compozitia statica
compozitia circulara
compozitia dinamica
compozitia
Tipurile de scheme compozitionale:
eliptica
compozitia pe registre orizontale sau verticale
compozitia n spirala
compozitia pe diagonala sau dubla diagonala
30. Cercul cromatic i descrierea lui.

Cel mai utilizat model de culoare este cercul lui Itten.

n centrul cercului se afl culorile primare, rou, galben i albastru, care au cel mai nalt grad de
strlucire i nu pot fi obinute prin amestecul altor culori.
Amestecnd dou cte dou culori primare, obinem culorile secundare (binare).
rou + galben = oranj
galben + albastru = verde
albastru + rou = violet
Amestecnd o culoare primar cu o culoare secundar, obinem culorile teriare.
galben + oranj = oranj-glbui
oranj + rou = oranj-rocat
rou + violet = violet-rocat
violet + albastru = violet-albstriu
albastru + verde = verde-albstrui
verde + galben = verde-glbui
Nuanele unei culori se obin prin virarea unei culori ctre o alt culoare.
Albul i negrul sunt considerate nonculori.Amestecnd alb cu negru, obinem griuri neutre
(necolorate).
Tonurile unei culori se obin prin amestecul cu alb sau negru.
Putem obine i tonurile nuanelor (ex. amestecm oranj-rocat cu alb).
31. Amestecul culorilor (mechanic i optic)
Amestecul este un proces de modificare a calitatii si caracterului culorii - lumina si a culorii - substanta:
fie prin insumare: amestecul optic ca procedeu utilizat si in tehnica mozaicului, si , mai ales, in etapa
poantilista a Impresonismului, procedeul amestecului prin suprapunere de pelicule translucide etc.
fie prin scaderea lungimilor lor de unda emise sau reflectate monocromatic; ex. toate tipurile de
amestec fizic: prin ruperea tentei (grizare),prin nuantare, prin ruperea tonului (degradare).
De asemenea si culorile au anumite semnificatii pentru oameni, si nu putini sunt aceia care tin cont de
semnificatia culorilor.
Ex: rosu: Efecte fiziologice:creste tensiunea arteriala, mareste tonusul muscular, activeaza respiratia;
Efecte psihologice: irita, excita, nelinisteste usor, activeaza mintea, facilitaza asociatia de idei;
Indicatii terapeutice: anemie, astma, bronsita, depresie, dureri reumatismale, oboseala, migrena, etc.
Contraindicatii: stari inflamatorii, tulburari emotionale;
Opusul rosului este verdele.
In vederea desprinderii semnificatiilor culorilor am pornit de la povestirile pe care le-am alcatuit in vederea
intelegerii modului de obtinere a culorilor binare:
-galben-stralucirea si lumina data de soare,dragostea pe care Soare-Galbior o impartaseste cu maretie
tuturor,amprastiind prosperitate;
-pretozitate-bijuteriile si podoabele din aur;
-invidie-gelozie-am pornit de la explicarea unor alocutiuni ca :"galben de invidie,de gelozie";
-albastru-puritate,delicatete ca cerul azuriu care nu s-a suparat nici pe soarele ce i-a luat o parte din
imensitatea intinderilor sale,nici pe marea care l-a improscat cu valurile ei inspumate;
-raceala-Craiasa Mare -Albastra era rece,dura cu supusiietc.
-verde-speranta,multumire si liniste,odihna,tinerete,in verdele fraged al primaverii;
-siguranta,refugiu-pentru a scapa de primejdie animalele si oamenii se adapostesc in verdeata
tufisurilor,in inima codrilor;
-rosu-inflacarare,lupta,agresivitate-cand Flacara Rosie a plecat sa nimiceasca pe tradatorii Marii-Albastre;

-entuziasm,iubire-atunci cand Flacara Rosie s-a imprietenit cu Soare-Galbior;

-oranj-veselie,exuberanta,bucurie;
-dorinta de a invinge,caldura;
-violet-tristete,durere ,ingandurare,etc.

32. Descriei diferena intre culori i vopsele

33. Descriei esena contrastului cromatic

contrast-diferene evidente ntre dou efecte cromatice aflate n comparaie. Dac aceste
diferene sunt absolute, se vorbete despre contrast de polaritate.Mare-mic, alb-negru, rece-cald, n
gradul lor maxim de opoziie sunt contraste de opoziie.Simurile noastre apreciaz ntotdeauna i
numai prin intermediul comparaiei. Cele apte contraste cromatice propuse de pictorul i cercettorul
n domeniul cromatologiei, Iohannes Itten, sunt urmatoarele:
- 1.Contrastul culorilor pure;
5.Contrastul simultan;
2.Contrastul clar/obscur;
6.Contrastul de calitate;
3.Contrastul rece/cald;
7.Contrastul de cantitate.
4.Contrastul culorilor complementare;

34. Cifre Arabe i cifre Romane (dai exemplu)

Cifrele arabe (alte denumiri cifrele indiene sau cifrele arabo-indiene) sunt cele zece cifre numerice cele
mai folosite n lume (0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9) care provin din cultura indian, au fost preluate de arabi de la
care s-au rspndit n Evul Mediu n toat Europa
Cifrele romane sunt simboluri grafice folosite pentru scrierea numerelor n civilizaia antic roman.Ele au
la baz 7 itere ale alfabetului latin utilizate ca valori determinate prin combinaia acestora. I, V, X, L, C,
D,M.
35. Ce este Centrul de interes n compoziie grafic?
Centrul de interes - reprezinta locul sau zona din compozitie spre care se indreapta pentru
prima data privirea; de regula el se situeaza in jurul centrului geometric al compozitiei sau chiar in
acest centru ; poate fi centru de interes orice semn plastic, un fragment dintr-un intreg, o portiune a
fondului; in cadrul unei compozitii pot exista unul sau mai multe centre de interes; centrul de interes
poate fi pus in evidenta prin diverse modalitati : - orientarea elementelor catre el ; - zona cea mai
aglomerata cu detalii ; -contrastul cel mai puternic; - miscarea cea mai accentuata; - pata cea mai
valorata sau cea mai grizata; - culoarea cea mai pura ;
36. Apariia scrisului . Scrierea din umen i Egipt etc. (retrospectiv).
Primul sistem de scris, conceput de sumerieni, consta n reprezentri stilizate ale obiectelor cunoscute sub
numele de pictograme (3500 .Hr.). Simbolurile, iniial rudimentare, erau folosite n principal pentru
consemnarea tranzaciilor agricole i a observaiilor astronomice. Drept urmare, primele cuvinte atestate au
fost cele ce desemnau substantive, n mod deosebit animale i stele. n perioada urmtoare, scribii sumerieni
au nceput s combine pictogramele de obiecte cu adjective calificative, obinnd simboluri pentru expresii
cabizon mic i stea strlucitoare. Mndri n mod evident de noua inventie, scribii au continuat s-i
modifice sistemul de scriere, iar n preajma anului 3200 .Hr., acest sistem coninea deja simboluri pentru
verbe; de exemplu, cuvntul a adormi era reprezentat de un om culcat. Aceste caractere mai elaborate sunt
numite ideograme.
Spre sfritul celui de-al treilea mileniu .Hr., sistemul de scriere sumerian devenise suficient de bogat i de
flexibil pentru a nregistra cele mai complexe evenimente istorice i creaii literare. nscrise pe tblie pe 12
coloane, aceste compuneri literare variaz de la imnuri scurte i mituri mai lungi la fabule pentru copii i
eseuri colare i la poeme de dimensiuni epice, unele ajungnd la lungimi de pn la 1000 de rnduri. Astfel,
cu peste 1000 de ani inainte ca vechii evrei s-i elaboreze Biblia, iar grecii s creeze Iliada i Odiseea,
sumerienii aveau deja o cantitate semnificativ de literatur scris.
Apariia scrierii n Egipt poate fi considerat brusc, etapele anterioare ale prescrierii nefiind documentate
ca n Mesopotamia. Hieroglifele sunt structurate nc de la apariia lor ntr-un sistem lingvistic ce altur
ideograma (semn-cuvnt) i semnul fonetic (semn-sunet). Chiar dac au existat un numr mic de semne
alfabetice suficiente pentru a scrie orice, nu au fost folosite pentru crearea unui alfabet propriu-zis..
37. Instrumente i materiale. Folosirea peniei pentru placat, pensulei late i rotunde.

.
46. Construcia caracterelor nclinate.
2. Culoarea. Notiuni generale.
Culoarea este realitatea subiectiva generata de interactiunea a trei factori: ochiul, lumina si
suprafata obiectului. Culoarea se percepe numai in prezenta luminii naturale (solare) sau
artificiale. In afara de culoarea formelor si fenomenelor din natura, exista culori lumina
(spectrale) si culori pigment (vopsele). Culorile spectrale se obtin prin descompunerea unei raze
de lumina solara trecuta printr-o prisma triunghiulara de cristal proiectata pe un ecran,
obtinandu-se cele sapte sapte culori pure (rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo si violet).
Fenomenul a fost descoperit in secolul al XVII-lea de catre savantul englez Isaac Newton.
Culorile pigmentare (vopselele) sunt compuse din pulberi colorate combinate cu diferiti lianti.
In functie de liantul folosit sunt vopsele pe baza de apa (acuarele, tempera, guase) si vopsele pe
baza de ulei.
3. Culorile calde, culorile, reci
Culori calde si culori reci Culorile din cele doua categorii sunt determinate de impresia
calorica pe care o culoare sau alta ne-o produce cand o privim. Astfel culorile galben, oranj,
rosu ne dau senzatia de caldura, ne duc cu gandul la soare, foc, zilele calduroase etc. Din contra,
culorile albastru, verde, violet, ne dau senzatia de frig, rece, racoare, ne due cu gandul la zilele
friguroase, la racoarea padurilor, a apei etc. Cea mai calda culoare este oranjul, deoarece este
obtinuta din amestecul fizic a doua culori calde(R +G). Cea mai rece culoare din categoria
culorilor reci este considerata culoarea albastru pur, deoarece celelalte culori reci au in amestec
si culori calde (verde = albastru, violet = rosu + albastru).