Sunteți pe pagina 1din 29

TEMA 1: Consideratii generale din etica activitatii procesual penale

1.Notiuni fundamentale ale eticii.Categoriile eticii. 2.Morala:notiunea,functia si structura 3.Notiunea si caracteristica generala a eticii judiciare 4.Obiectul de studiu,scopul,sarcinile si importanta eticii judiciare. -1Termenul etica provine de la grecescul ethos cu semnificatia de moravuri,obicei,loc de trai.Este introdus de Aristotel in sec.IV pentru a desemna stiinta care studiaza un domeniu aparte ale calitatii umane,denumeste virtutile,particularitatile caracterului,ale temperamentului pentru a le deosebi de facultatile mintii astfel spre exemplu este un affect naturale memoria o particularitate vitala,facultate a mintii,iar curajul o virtute. ETICA este definita ca fiind acea ramura a gnoseologiei care studiaza morala dreptului,unul din cele mai importante aspecte ale practicii umane. In literatura rusa de specialitate etica este privita ca domeniu a filosofiei care a capatat statut de stiinta independenta obiectul de studiu al careia il constituie morala drept unul din formele esentiale ale constiintei si activitatii umane. Hegel delimiteaza morala de moralitate: -Morala reprezinta aspectul subicectiv sau modul in care este perceput din punct de vedere etic comportamentul subiectului fie de care el insusi,fie de catre ceilalti membri ai societatii. -Moralitatea reprezinta actiunile in desfasurarea lor deplina.

Deontologia provine din grecescul deontos,ceea ce reprezinta o obligatie,iar etica este un drept al justitiei.
Deontologia,conform DEX: Compartiment al eticii care se ocup cu studiul normelor i obligaiilor specifice unei activiti profesionale. In sens uzual,etica reprezinta un ansamblu de concepte si pricini morale in conformitate cu care societatea decide sa reglementeze comportamentul membrilor sai determinind legitimul si acceptabilul initial. Etica reprezinta o stiinta despre invatatura care urmareste scopul formarii unei noi personalitati unui om bun si mai onest raportate direct la conceptiile de divinitate dominante la acel moment.

Etica presupune 3 dimensiuni fundamentale: 1.Dimensiunea normativa,adica etica constituie un ansamblu de norme si principii care dirijeaza conduita umana. 2.Dimensiunea de justificare,se refera la toate circumstantele care fac etica necesara si argumentata. 3.Dimensiunea logica,este data de perspectiva metodica constiintizind ansamblul factorilor care explica necesitatea eticii. Definitia: In literatura rusa de specialitate etica este definite ca acea ramura(domeniu) a filosofiei care a capatat statut de stiinta independenta obiectul careia il formeaza morala,drept unul dintre cele mai importante elemente ale activitatii si constiintei sociale. Dintr-o alta perspective,etica reprezinta stiinta despre natura,esenta si structura moralei drept sfera a cunoasterii si traditie intelectuala. Etica nu numai ca generalizeaza si sistematizeaza normele moralei,dar si contribuie la crearea acestora in dependenta de interesele si necesitatile unei societati date intr-un anumit context istoric. Categoriile eticii reprezinta conceptele de baza ale stiintei eticii care dau expresie celor mai importante elemente ale moralei. La cetegoriile eticii se atribuie: 1.BINELE SI RAUL-Binele reprezinta tot ceea ce poarta caracteristica pozitiva a moralitatii.Raul reprezinta categoria etica care exprrima tot ceea ce merita denigrare.Atunci cind binele se raporteaza la personalitate,acesta capata forma virtutii. Virtutile reprezinta un ansamblu de caracteristici pozitive constante ale persoanalitatii care se refera nu numai la existenta principiilor morale,dar si la faptul individului. 2.BUNASTAREA-reprezinta tot ceea ce asigura existenta umana,resursele naturale,materiale si spirituale.Bunastarea este diferita de utilitate,spre exemplu o piesa de arta este bunastare,dar nu este utilitate. 3.DATORIA-categoria etica care exprima relatiile dintre individ si societate constind in obligativitatea morala a persoanei.Datoria constituie astfel o sarcina individuala intr-o situatie concreta. 4.CONSTIINTA-este opusul datoriei si constituie latura subiectiva a constiintei care creaza individului norme si principii morale si cere de la acesta respectarea lor.Constiinta reprezinta autoreglatorul comportamentului care are menirea sa asigure coraportul intre datorie si responsabilitate. 5.RESPONSABILITATEA-constituie obligatia individului de a purta raspundere pentru faptele proprii care contravin normelor morale reiesind

din capacitatea obiectiva a persoanei de a reactiona intr-o anumita situatie in modul in care il cere morala. 6.ECHITATEA-este conceptual politico-juridic,dar si moral care exprima o asemenea stare de lucru considerate ca fiind adecvata reiesind din egalitatea tuturor oamenilor,coraportul care trebuie sa existe intre drepturi si obligatii,fapta si pedeapsa(raspundere),merite si recunoasterea acestora,precum si din considerarea drepturilor fundamentale ale personalitatii. Echitatea domina activitatea juridica atit in plan normative,cit mai ales in cel aplicativ,fundamentindu-se pe obiectivitate,impartialitate,proportionalitate,oportunitate. 7.DEMNITATEA-este privita ca atitudinea individului fata de sine insusi si a societatii fata de acesta reiesind din recunoasterea acestuia drept personalitate. 8.CINSTEA-reprezinta atitudinea societatii fata de individ si a individului fata de sine insusi reiesind din meritele anterioare ale persoanei(o anumita functie ocupata,un anumit gen de activitate desfasurata). 9.REPUTATIA PROFESIONALA-opinia societatii fata de persoana reiesind din activitatea sa anterioara.Daca demnitatea porneste de la perceperea tuturor persoanelor in mod egal,cinstea solicita considerarea lor diferentiata. 10.UMANISMUL-principiu etica care exprima personalitatea umana drept valoare suprema si increderea in perfectionarea acestuia ,astfel etica este disciplina care nu numai studiaza,dar si contribuie la formularea normelor ,principiilor si valorilor eticii. 11.SENSUL VIETII 12.IDEALURILE MORALE 13.FERICIREA

2.Morala:notiunea,functia si structura
Morala provine de la mores-moravuri;morales-moral. In literatura de specialitate,este perceputa sub 3 forme de manifestare ale moralei: 1.Forma de reglementare a relatiilor sociale; 2.Gen al relatiilor sociale; 3.Forma a constiintei sociale. Morala constituie una dintre formele fundamentale de reglementare a relatiilor interumane constind dintr-un ansamblu de norme si principii potrivit carora o anumita societate delimiteaza binele de rau,demnul de nedemn,justul de injust. Morala intervine in activitatea social ape calea traditiei,influentei emotionale,opiniei sociale si este asigurata de acestea din urma,precum si de convingerea intima,constiinta individuala.

Morala intervine in toate domeniile vietii si respectarea acesteia este urmarita de intreaga comunitate. Morala indeplineste urmatoarele functii: Functia de reglementare,determinind comportamentul individual in raport cu interesele celorlalti; Functia educationala,prespune constituirea personalitatii prin intermediul exigentelor si principiilor morale,formarea conceptiilor privind valoarea propriei personalitati,sensul vietii,s.a. Morala mai indeplineste si functiile de: -prognoza; -functia comunicationala; -functia cognitive; -functia motivationala,s.a. Drept forma a constiintei,morala presupune o dubla structura:

1. Constiinta morala; 2. Conduita morala.

Constiinta morala,latura subiectiva a moralei care pretinde de la subiect o anumita conduita si da apreciere rezultatelor acesteia. Constiinta morala poate fi: *Individuala *Sociala. Conduita morala,conduita subiectului poate fi considerate morala daca motivele ei sunt susceptibile de apreciere din perspective bine-rau,demnnedemn. Elementul primar al conduitei morale este fapta care din punct de vedere etic include si motivul,scopul si urmarile. Ansamblul faptelor de importanta morala ralizate de catre individ intr-un anumit interval de timp,in conditii constante sau schimbatoare poarta denumirea de conduita. Conduita morala este unicul indicator obiectiv al moralitatii. Morala are urmatoarea structura: 1. Normele morale-norme sociale care determina conduita individului in raport cu altii si cu sine insusi.Normele morale se deosebesc de traditii prin faptul ca au o fundamentare logico-ideatica.Normele morale pot avea forma pozitiva(onerativa) de exprimare sau forma negativade exprimare(prohibitiva). Dupa subiecti normele morale sunt: -generale(se refera la toare comunitatile);

-particulare; -speciale. 2. Principiile morale-reprezinta forma cea mai generalizata a exigentelor morale care determina directia generala a conduitei.Principiile morale stabilesc conditiile de baza ale relatiilor interumane,comportamentului individual,precum si a conduitei sociale generale,spre deosebire de norme care determina continutul comportamentului.De ex:umanismul,alterismul,marinimia,etc. 3. Idealurile morale-constituie acele exigente care se exprima prin forma personala moralei perfecte care intruneste cele mai inalte virtuti.Idealurile morale se impart in 2 grupe: 1)Ideal moral individual-atunci cind se refera la om si la caracterul persoanlitatii acestuia; 2)Ideal moral social-societatea,morala ideala respectarea reciproca. 4. Criteriul moral.-atunci cind principiul moralei sunt utilizate pentru a da apreciere individuala sau comportamentul acesteia devin criterii morale.

3.Notiunea si caracteristica generala a eticii judiciare 4.Obiectul de studiu,scopul,sarcinile si importanta eticii judiciare.
In cadrul eticii ca structura filozofica s-a constituit etica profesionala. Conceptul etica profesionalaeste utilizat ca un cod de etica al oamenilor de o anumita profesie. Etica profesionala este determinate de specificul genului de activitate,interesele comparative,domeniul social la care se refera. Etica professionala este rezultatul unor probleme morale cu care se confrunta cel mai frecvent oamenii,ea reprezinta un gen dat pentru activitate.Normele de etica profesionala exprima exigentele sociale ale desfasurarii unei anumite activitati si sunt deosebite de exigentele pentru profesiile care au ca obiect omul. Etica judiciara poate fi definite sub 2 aspecte: 1)Ca un ansamblu de norme care regelementeaza conduita oamenilor de profesie; 2)Ramura a stiintei. Pentru repetarea profesiei juridice specializate pe domenii determina constituirea uno ramuri ale eticii judiciare cum ar fi:etica judecatorului;etica avocatului,etica procurorului. Etica juridica este utilizata pentru a da expresie ansamblului de norme si principii morale care vin sa reglementeze conduita subiectilor sociali care asigura activitatea de infaptuire a justitiei.

Etica judiciara este conceptual utilizat pentru a expune totalitatea de norme morale care trebuie sa fie respectate de toti participantii si subiectii oficiali a procesului de judecata(penal,civil,contraventional). Etica judiciara reprezinta studierea specificului manifestarii moralei in cadrul activitatii de ocrotire a normelor de dept. Obiectul primar al obiectului de studiu este norma care presupune 2 particularitati: 1)Fapul ca este emisa de o anumita autoritate sociala; 2)Se adreseaza unor subiecti numiti agenti ai normei. Obiectul de studiu este dat de: 1.Activitatea organelor de ocrotire a normelor de drept in vederea determinarii specificului genului respectiv de activitate sociala; 2.normele morale care reglementeaza conduita subiectilor participanti ai relatiilor sociale profesionale; 3.Norme morale generale si impactul lor asupra activitatii de infaptuire a justitiei. 4.Norme morale speciale particularitati pentru domeniu. Sarcinile: Presupun identificarea normelor morale; Stabilirea continutului normativ; Solutiile pentru depasirea problemelor; Ansamblul cerintelor psihologice,etice pe care trebuie sa le posede un jurist. Importanta eticii judiciare se prezinta din perspective citorva puncte de vedere: 1. Confera un character moral activitatii subiectilot oficiali in sfera de infaptuire a justitiei; 2. Contribuie la sanctionarea problemelor morale cu care se confrunta,reprezinta respectarea profesiei de jurist. 3. Influenteaza pozitiv procesul de legiferare; Functiile eticii judiciare: 1. De generalizare a normelor morale si principiilor; 2. De analiza a conduitei juristilor cu colegii; 3. De studiere a conduitei; 4. De recomandare a normelor morale care necesita a fi respectate. Principiile: Umanismului; Echitatea; Pluralismul; Adevarul; Principiul caracterului active al exercitarii profesiei de jurist.

Tema 2:Continutul moral al legislatiei ce reglementeaza activitatea de ocrotire a normelor de drept


1* Coninutul moral al normelor constituionale i celor internaionale ce reglementeaza activitatea de ocrotire a normelor de drept 2* Principiile i normele morale n dreptul material penal 3* Coninutul moral al legislaiei procesual penale 4* Coraportul dintre scop i mijloace n procesul penal

1* Coninutul moral al normelor constituionale i celor internaionale ce reglementeaza activitatea de ocrotire a normelor de drept Justiia ca una din formele principale ale activitii statale care are menirea asigurrii echitii n raport cu cei la care se refer, se bazeaz pe principii morale n acelai timp moralitatea i legalitatea sunt indisolubil legate. O lege imoral este inacceptabil, iar o justiie ilegal de neconceput. Unitatea, moralitatea, legalitatea i gsete reflectare n acte normative naionale i internaionale. n acest sens, Declaraia Universal a Drepturilor Omului d expresie unor valori legale generale i unanim acceptabile, dar formuleaz n acelai timp i principalele categorii etice: umanism; echitate; respectarea demnitii umane. Art. 1 al Declaraiei garanteaz egalitatea tuturor oamenilor din momentul naterii, iar art. 7 dreptul lor la o protecie egal din partea legii. Art. 5 interzice tortura, tratamentul inuman i degradant. Art. 29 stabilete obligaiile statului de a limita restriciile drepturilor fundamentale la cele absolut necesare i legal prestabilite. Pactul internaional cu privire la drepturile civile i politice precum i Convenia European (CEDO) fundamneteaz premisele morale ale propriilor reglementri sub forma garaniilor procesuale minime acordate acuzatului ntr-o cauz penal sau civil. (dreptul la aprare, accesul liber la justiie, legalitatea armelor). Constituia RM prin consacrarea n art. 1 a omului drepturilor i libertilor acestuia drept valori primordiale, morale i obiect principal al proteciei statale formuleaz principiul etic al umanismului. Detalizrile cruia se gsesc n reglementrile Constituionale ultirioare i actele normative subordonate ntruct Constituia d expresie acestui principiu, orice prevedere din alte acte normative care respectivului urmeaz a fi nlturat indiferent de domeniul vieii sociale la care se refer.

Umanismul este un principiu etic al legislaiei propriu zise dar n acelai timp o regul fundamental a procesului de aplicare a legii. Specificarea exigenelor etice fundamentale se regsete cu precdere n Titlul II care guverneaz materia drepturilor fundamentale, instituind drept garant puterea judectoreasc. Pentru asigurarea efectiv a posibilitii acestuia din urm normele constituionale din art. 115, 119 stabilesc constituirea doar prin lege a instanelor de judecat, independena, imparialitatea i inamovabilitatea judectorilor, accesul liber la justiie etc. 2* Principiile i normele morale n dreptul material penal Premisele morale ale reglementrilor de drept material penal se gsesc n urmtoarele consacrri normative: Art. 2- stabilirea omului, drepturile i libertile acestuia drept valori principale protejate de legea penal. Art. 3 Interzicerea interpretrii extensive defavorabile,posibilitatea supunerii rspunderii penale pentru infraciuni numai n baza hotrrii instanei judectoreti legal constituite. Art. 4- Art. 5 Democratismul i umanismul drept principii fundamentale a legii penale, asigurarea egalitii tuturor n faa legii penale i inadmisibilitatea supunerii persoanei torturii, tratamentului inuman i degradant. Art. 6- principiul caracterului personal al rspunderii penale care ofer dreptul supunerii persoanei pedepsei penale pentru fapte svrite cu vinovie. Art. 7-Individualizarea rspunderii penale i regula non bis in idem. Art. 10- efectul retroactiv al legii penale care amelioreaz situaia acuzatului. Art. 61- pedeapsa penal este stabilit ca fiind o msur de constrngere statal i un mijloc de corectare i educare a condamnatului i nu o msur de rzbunare pentru fapte ilicite svrit de acesta. Premisele morale se regsesc i n scopurile pedepsei penale: corectarea i educarea condamnatului, prevenirea svririi a noii infraciuni. Posibilitatea instanei de a stabili o pedeaps mai blnd dect cea stabilit de lege. Instituirea de temeiuri pentru liberarea de rspundere i pedeaps penal. 3* Coninutul moral al legislaiei procesual penale Coninutul moral a reglementrilor procesual penale se regsesc n: art. 1- scopul procesului penal. 2) principiile justiiei penale :a) garantarea inviolabilitilor n lipsa crora este imposibil dezvoltarea plenar a personalitii; b)

respectarea drepturilor i libertilor umane detalizri ale cruia se gsesc practic n toate instituiile procesului penal: art. 105 alin (8) precum i art 111 alin (3), art. 122 alin (2) art 123 alin (3). Art. 21 si art.90- imunitile i privilegiile martorului i libertatea de mrturisire mpotriva sa vin s protejeze valori considerate superioare interesului statului n nfptuirea justiiei. Art. 311- inadmisibilitatea utilizrii ca mijloc de prob a declaraiilor n cazul revenirii persoanei la renunarea la libertatea de mrturisire mpotriva sa. Egalitatea armelor, accesul liber la justiie dreptul la aprare drept garanii procesuale minime a inculpatului. Libera apreciere a probelor prin stabilirea prin stabilirea exact n legislaia procesual a faptei probante a elementelor de fapt n coninutul art 93. Oficialitatea procesului penal i obligaiei cercetrii corecte i obiective sub toate aspectele ( art.19; 28; 255 CPP) Art. 94- recunoaterea dreptului la reabilitare. Art. 23 CPP limitarea cazurilor de examinare n instana de judecat n lipsa inculpatului. Suspendarea urmririi penale i judecrii cauzei art. 287/1; 330 CPP. Existena cilor de atac ordinare i extraordinare. Reglementarea unor proceduri speciale n privina minorilor i persoanelor iresponsabile. Regula neagravrii situaiei n propria cale de atac. Art 410 CPP.

4* Coraportul dintre scop i mijloace n procesul penal Participnd a raporturile procesual penale subiecii i motiveaz direct sau indirect conduita. Motivul constituie fundamentul comportamentului sau determinarea interioar la aciune sau inaciune. Motivul se realizeaz n scop. Scopul constituie rezultatul spontan al comportamentului subiectului. Analiza art. 1 CPP a pus problema etic a coraportului scop-mijloace. Adagiul- scopul scuz mijloacele este nlocuit de formula scopul determin mijloacele, deoarece mijloacele imorale distorsioneaz natura scopului. Morale se consider mijloacele necesare i suficiente pentru atingerea scopului i care nu contravin scopului suprem. Mijloacele trebuie s corespund ctorva criterii: 1) tiinific argumentate 2) moral acceptate 3) normativ fundamentate 4) eficiente.

n vederea realizrii exigenelor moralei CPP garanteaz o corespundere ntre interesul societii n descoperirea i prevenirea infraciunilor pe de o parte i limita interveniilor n viaa privat sau drepturile fundamentale pe de alt parte. Legea procesual apreciaz ca temei: presupunere rezonabil; temei rezonabil; bnuial rezonabil (art. 125; 166 CPP) iar jurisprudena Curii Europene consacr obligativitatea existenei unui echilibru permanent ntre dreptul societii i dreptul individului. P. lkin- clasific scopul procesului penal n oficiale i neoficiale. Scopurile neoficiale sunt cele care determin cu adevrat conduita subiecilor procesului penal. Legea i msurile organizaionale trebuie s asigure corespunderea scopurilor neoficiale ale procesului penal celor oficiale. Existena scopurilor neoficiale poate fi datorat atitudinii negative sau indiferente fa de scopurile oficiale. Legea practic pretinde o asemenea corespundere numai de la subiecii oficiali. Scopul subiecilor neoficiali n procesul penal variaz n funcie de interesele procesuale i circumstanele particulare ale cauzei concrete.

Tema 3:Premisele morale ale probatoriului penal


1* Aflarea adevrului n procesul penal ca scop moral al probatoriului. 2* Prezumtia nevinovtiei si sarcina probatiunii sub aspect moral. 3* Importanta morala a aprecierii probelor n baza intimei convingeri. 4* Aspecte etice privind administrarea unor probe. 1* Aflarea adevrului n procesul penal ca scop moral al probatoriului. Stabilirea adevrului n cauze penale reprezint o sarcina primordiala a nfpturii justitiei, anume adevrul este solicitat in hotrri judectoresti,n special sentintelor ca acte ale justitiei. n esens adevrul constituie acea caracteristic a cunostintelor noastre de a corespundere faptelor si circumstantelor care au avut loc n trecut. Problema aflrii adevrului n procesul penal este una juridic dar n egal msur si etic. In legea penala se foloseste termenul de adevar in citeva articole:art.164,art.254 CPP. Adevrul n procesul penal constituie n opinia lui Boicov una din cele mai exprese si importante valori morale.

Asupra posibilittii stabilirii adevrului n rezultatul probatoriului penal au fost formulate cteva conceptii: 1) n procesul penal poate fi stabilit adevrul obiectiv- Se consider adevr obiectiv acea calitate a cunostintelor subiectului de corespundere absolut realittii obiective trecute. n procesul penal poate fi descoperit adevrul material, adic acea form a adevrului obiectiv care are o independent total de prevederile normative. 2) In procesul penal probatoriul permite stabilirea adevarului absolute-relativ-absolute trebuie s fie cunostintele subiectului official referitoare la: a) existenta comportamentului (actiune, inactiune) ;b) caracterul prejudiciabil si illegal al faptei; c) implicarea subiectului concret la realizarea actiunii/inactiunii; d) stabilirea vinovtiei 3) n procesul penal poate fi stabilit doar adevrul relative,denumit adevr judiciar-Acel adevr constatat de subiectul official n hotrrea adoptat de el n rezultatul cercetrii complete obiective si sub toate aspectele a circumstantelor cauzei. 4)Nu exista temeiuri de a considera drept posibilitate aflarea adevarului in procesul penal,de aceeea nu se poate pretinde acest lucru de la instanta de judecata.S-a apreciat insa ca in spatele acestei ultime conceptii se ascunde nu atit incompatibilitatile profesionale,cit mai ales frica fata de responsabilitatea morala pentru corectitudinea hotaririi adoptate. Ofiterul de urmarire penala,procurorul trebuie sa fie sufficient de convinsi in propriile forte morale fara vre-o frica fata de consecintele hotaririi adoptate de ei daca acestea sunt argumentate din punct de vedere etic. A considera important aflarea adevarului in cauza penala inseamna a priva probatoriul de scopul sau moral deoarece adevarul constituie expresia celor mai importante valori morale promovate de probatoriu.Faptul dat,afirma Strogovici creaza premise considerarii adevarului drept o problema juridical,dar si etica a procesului penal. Se afirma ca contradictorialitatea procesului penal exclude posibilitatea stabiliriiadevarului deaorece instanta de judecata nu mai are posibilitatea dea realize de sine statator administrarea probelor,dar instanta de judecata apreciaza si admite probele prezentate de procuror,de aceea afirmatia anterioara este neinsemnata ,mai ales datorita faptului ca obiectivitatea constituie fundamental adevarului. 2* Prezumtia nevinovtiei si sarcina probatiunii sub aspect moral. Actuala reglementare legala utiliznd prezumtia nevinovtiei vine s exclud conceptia existents referitoare la prezumtia culpabilittii. Prezumtia nevinovatiei-constituie rezultatul recunoasterii valorii sociale a personalittii umane atribuindu-i calitatea de subiect de bun credint pn la proba contrar.

Venit initial s protejeze mpotriva privrilor nentemeiate de libertate prezumtia nevinovtiei constituie la etapa actual una din principalele garantii ale celorlalte drepturi fundamentale. Att din punct de vedere legal ct si etic prezumtia nevinovtiei implic cteva consecinte privind statutul subiectului n procesul penal precum si obligatiile corelative ale organelor oficiale ale statului: 1. considerarea persoanei ca fiind nevinovat pn la o hotrre judectoreasc contrar dat n conditiile legii. 2. Reprezentarea sarcinii probatiunii-interzicerea subiectului de a participa n probatoriu constituie o nclcare a normelor si principiilor eticii.Art.8 alin.2 CPP-Nimeni nu este obligat sa dovedeasca nevinovatia sa,aceasta revine organelor de urmarire penala sau procurorului.Este immoral de a declara persoana vinovata de atentarea la cele mai inalte valori morale fara sa existe suficiente agrumente faptice si juridice in acest sens. 3. Obligatia subiectilor oficiali de cercetare completa,obiectiva si sub toate aspectele a circumstantelor cauzei (art. 19-accesul liber la justitie; art.28-oficialitatea procesului penal;art.254-rolul activ al organelor de urmarire penala; art.314-nemijlocirea ,oralitatea si contradctorialitatea judecarii cauzei).Aceasta reprezint att obligatia moral ct si legal a organelor oficiale. 4. Regula in proprio pro reo( n cazul dubiului n favoarea lucrului). Deoarece persoana se considera nevinovat mai nti morala si apoi dreptul,solicita interpretarea oricror dubii n favoarea persoanei. Dubiile ns trebuie s fie de nenlturat si s constituie rezultatul doar unei analize ndelungate obiective si complete a probelor admisibile veridice, suficiente si verificate. 5. Orice limitare adus drepturilor fundamentale este posibil numai n prezenta circumstantelor faptice si juridice proportionale,precum si corespunderea gradului prejudiciabil al infractiunii si personalittii acuzatului cu luarea n consideratie a inventualelor consecinte negative pentru acesta din urma. 3* Importanta morala a aprecierii probelor n baza intimei convingeri. Actualul sistem al aprecierii probelor vine sal inlocuiasca pe cel al rpobelor formulate in cadrul carora rolul judecatorului se limita la calculul probelor,forta juridica a carora era prestabilita. Aprecierea probelor in baza intimei convingeri pune intreaga responsabilitate morala pentru hotarirea adoptata in sarcina judecatorului/altui subiect official. Principiul dat se explica in exclusivitate subiectilor oficiali,dar etica impune ca regulile acestuia sa devina aplicate si subiectilor neoficiali.

Aprecierea probelor in baza intimei convingeri presupune 3 aspecte: 1. Aspectul juridic-instanta de judecata nu este tinuta de vre-o forta prestabilita de lege a probelor. 2. Aspectul psihologic-convingerea intima expune o asemenea stare a constiintei si emotiilor juridice de certitudineamboluta asupra corectitudinii hotaririi adoptate; 3. Aspectul moral-pentru hotarirea adoptata subiectul official poarta raspundere in fata constiintei individuale si sociale.Aceasta forma a responsabilitatii poate fi pretinsa numai unei instante de judecata independente pentru care legea si masurile organelor au creat premisele necesare. Stabilirea adevarului pe cauze penale chiar si a celui judiciar este o activitate destul de complicate.Cu toate acestea,subiectul official are obligatia de a solutiona toate cauzele transmise spre solutionare.Aceasta determina riscul si inevitabilitatea erorilor judiciare. Eroarea judiciara: In sens larg,orice actiune care nu a dus la rezultatul scontat,fie o afirmatie care nu corespunde realitatii daca acestea au fost facute neintentionat. In sens restins,orice hotarirea gresita cu privire la oricare din chestiunile care trebuie solutionate de subiecti oficiali in baza respectiva a procesului penal. Eroarea judiciara este in primul rind condamnarea persoanei nevinovate,iar cu privire la persoana vinovata acesta se poate exprima in:achitarea acesteia;incadrarea juridical gresita a faptei;stabilirea unei marimi de pedeapsa inechitabila. Dreptul la eroare,afirma Strogovici,atit din punct de vedere moral,cit si din punct de vedere juridic nu deriva de nicaieri. Eroarea juridica este o incalcare a legalitatii care poate genera doar noi nerespectari de lege,de aceea dreptul la eroare nu exista si nici nu poate exista. Cocorev afirma ca veridicitatea este un principiu etic general si nici o exceptie legala in acest sens pentru procesul penal nu face. Convingerea intima-constituie nu numai temeiul aprecierii probelor,ci si a circumstanelor de fapt si a marimii de pedeapsa. Din acest considerent legea procesuala stabileste remedii prin intermediul carora se asigura formarea unei corecte convingeri intime.Aceasta trebuie sa se bazeze in exclusivitate pe probele legal administrare ,suficiente si veridice.

4* Aspecte etice privind administrarea unor probe. Caracteristica principala a procesului de administrare a probelor este data de criteriul subiectivismului,probele provenind de la subiecti si fiind administrate de acestia.De aceea,aprecierea dministrarii probelor se afla nu numai in dependenta de premisele etice normative,ci si in dependenta de premisele morale ale personalitatii. Declaratiile sunt mijloace de proba cele mai importante si mai frecvente folosite in procesul penal. Declaratiile banuitului/invinuitului(acuzatului)-procesul penal actual recunoaste dreptul acuzatului de a decide asupra declaratiilor.Astfel,legea procesual penala porneste de la premise lipsei raspunderii penale a acuzatului pentru refuzul de a depune declaratii,pentru declaratiile mincinoase,false. Faptul dat constituie rezultatul prezumtiei nevinovatiei si obligatia celui care acuza de a face argumentarea necesara in acest sens.Atunci cind o acuzatie nefundamentata se adreseaza unei persoane nevinovate-incalca onoarea si demnitatea acuzatului deoarece legea nu prevede raspunderea penala pentru declaratii false ,intervine problema morala a acuzatului dea minti. Lipsa consecintelor negative pentru informatii neconforme adevarului nu constituie temei pentru recunoasterea dreptului la minciuna. Stogovici afirma ca recunoasterea unui asemenea drept in favoarea acuzatului ar oblige subiectii oficiali nu doar de a explica continutul acestuia,ci si de a asigura deplina lui exercitare. Procesul penal accepta punerea declaratiei de recunoastere a vinovatiei la baza hotaririi judectoresti doar in masura in care este confirmata de alte probe administrate in cauza penala. Garantia libertatii acuzatului de a decide asupra declaratiilor si contestarii acestora se gaseste in art.94 pct.1prin aplicarea violentei,amenintarilor sau altor mijloace de constringere,prin violarea drepturilor si libertatilor persoanei si art.64 alin.3 CPP: Exercitarea de ctre bnuit a drepturilor de care dispune sau renunarea lui la aceste drepturi nu poate fi interpretat n detrimentul lui i nu poate avea consecine nefavorabile pentru el. Bnuitul nu poart rspundere pentru declaraiile sale, cu excepia cazurilor n care el face un denun intenionat fals c infraciunea a fost svrit de o persoan care, de fapt, nu a avut atribuie la svrirea ei. Legea nu ofera posibilitatea subiectilor oficiali de a interpreta in defavoarea acuzatului executarea/renuntarea la anumite drepturi de care acesta dispune. Declaratiile martorului/persoanei vatamate-spre deosebire de acuzat,martorul si persoana vatamata au obligatii morale si juridice de depunere a declaratiilor veridice.

Particularitatile etice ale administrarii respectivei probe se gasesc in: 1. Interdictia audierii in calitate de martori a persoanei in privinta carora exista anumite probe ca ar fi savirsit o infractiune inseamna a oblige persoana sub presiunea consecintelor nefavorabile a se autoincrimina este immoral. 2. Imunitatile si privilegiilemartorilor(art.90 CPP); 3. Aprecierea cauzelor depunerii declaratiilor mincinoase-declaratia mincinoasa este facuta cu scopul de a acuza pe nedrept un tert,caracterul amoral al acesteia ese evidenta.Daca scopul informatiilor neveridice este contribuirea la eliberarea de raspundere penala a subiectului,aprecierea motivelor este esentiala.In categoria acestora se includ:coruperea,mila,frica,atitudinea speciala fata de acuzat. 4. In privinta persoanei vatamate trebuie luate in consideratie particularitatile procesual psihologice de formare a declaratiilor.Acestea pot determina expunerea unor informatii care ar contravene realitatii,fie din considerentul exagerarilor,fie din cel al exactitatilor facute intentionat si neintentionat.De aceea,subiectl official trebuie sa aplice metode speciale in administrarea probei cu declaratiile persoanei vatamate.In toate cazurile urmeaza a fi apreciata si posibilitatea provocarii de catre victima a savirsirii infractiunii. Premisele morale ale proceselor probatorii: Procesele probatorii presupun din punct de vedere moral o dubla perspectiva: 1. Moralitatea prevazuta de lege; 2. Moralitatea aplicata prevazuta de legea procesuala,stabileste principiile generale care se aplica administrarii probelor in ansamblu: -Principiul umanismului; -Echitatea; -Proportionalitatea; -Respectarea demnitatii umane; -Respectarea spiritului si limitei legii; -Lipsa de tendentiozitate. Procesele probatorii reflecta normele morale la nivel diferit de detalizare: Audierea-ofiterul de urmarire penala nu se limiteaza doar la fixarea rezultatelor audierii in procesul-verbal,si are si obligatia depasirii elementului de neadevar in cadrul acestora.Exista o limitare a actiunilor intreprinse in acest scop,stabilirea de legea penala prin incriminarea torturii si de legea procesual penala prin

inadmisibilitatea probeiobtinute cu aplicarea constringerii fizice sau psihice. Sunt inadmisibile din punct de vedere etic:folosirea sau crearea situatiilor conflictuale intre participantii la process;folosirea particularitatilor negative de comportament sau temperament ale persoanei audiate;a minti in privinta volumului de informatii detinute,inclusiv asupra probelor; a realize experimente emotionale sau capcane psihologice;acordarea intrebarilor suggestive-sunt inadmisibile intrebari de verificare,de completare,de reamintire. Recomandarea tactica privind stabilirea contactului psihologic cu persoana audiata nu trebuie sa duca in conditiile aplicarii ei la inlaturarea calmului de subiectul official.Oficialitatea,respectful,calmul si tactul trebuie sa domine intreaaga desfasurare a audierii. Confruntarea-din punct de vedere etic este inadmisibil:a realize confruntare intre un minor si o persoana majora;intre faptuitor si persoana vatamata care a suportat in rezultatul infractiunii un impact emotional puternic;intre persoana care face declaratii detaliate privind circumstantele cauzei si cel care declara ca nu are constiinta despre acestea. Perchezitia(art.125 CPP)-perspectiva morala se gaseste in:interdictia efectuarii perchezitiei in timpul noptii;limitarea sferei perchezitiei la cea autorizata de judecatorul de instructie;efectuarea in exclusivitate a ridicarii de obiecte atunci cind acestea sunt prezentate benevol;protectia datelor privind viata privata care au devenit cunoscute in rezultatul efectuarii perchezitiei;obligatia asigurarii prezentei persoanei la care se efectueaza perchezitia sau a celor care o inlocuiesc;evitarea deteriorarii nejustificate a bunurilor in conditiile efectuarii perchezitiei. Cercetarea la fata locului-in scopul descoperirii urmelor infractiunii,a mijloacelor materiale de proba ,pentru a stabili circumstantele infractiunii,alte circumstante care au importanta pentru cauza,organul de urmarire penala efectueaza cercetarea la fata locului a terenurilor,incaperilor,obiectelor,documentelor,animalelor,cadavrel or animale sau umane. Cercetarea la fata locului la domiciliu fara permisul persoanei care I se limiteaza dreptul la inviolabilitatea domiciliului se efectueaza in baza ordonantei motivate a organului de urmarire penala cu autorizatia judecatorului de instructie. In cazul efectuarii actiunilor procedurale fara autorizatie,organul abilitat sa efectueze aceste actiuni imediat,dar nu mai tirziu de 24 ore de la terminarea actiunilor prezinta instantei dde judecata materialele necesare.

Organul de urmarire penala cerceteaza obiectele vizibile,iar in caz de necessitate,permite accesul la ele in masura in care nu se incalca drepturile omului.In anumite cazuri,persoana care efectueaza urmarirea penala daca este necesar executa diferite masurari,fotografieri,filmari,intocmeste desene,schite,face mulaje si tipare de pe urme de sine statator cu ajutorul specialistului in material respective. Locul cercetarii poate fi inconjurat de colaboratorii organelor de mentinere a ordinii publice.Obiectele descoperite in timpul cercetarii la fata locului se examineaza la locul efectuarii acestei actiuni si rezultatul examinarii se consemneaza in process-verbal .Daca pentru examinarea obiectelor si documentelor se cere un timp ai indelungat persoana care efectueaza urmarirea penala le examineaza in sediul organului de urmarire penala.Pentru aceasta ,obiectele si documentele se impacheteaza,se sigileaza,pachetul se semneaza si despre acesta se face mentiune in procesul verbal. Examinarea corporala- Organul de urmrire penal are dreptul s efectueze examinarea corporal a bnuitului, nvinuitului, inculpatului, martorului sau prii vtmate, cu consimmntul acestora sau n baza ordonanei motivate a organului de urmrire penal, cu autorizarea judectorului de instrucie, pentru a constata dac pe corpul acestora exist urme ale infraciunii sau semne particulare, n cazul n care pentru aceasta nu este necesar expertiza medico-legal.n caz de infraciune flagrant, examinarea corporal poate fi efectuat fr autorizarea judectorului de instrucie, ns, n termen de 24 de ore, el trebuie s fie informat despre aciunea efectuat, cu prezentarea materialelor respective ale cauzei pentru controlul legalitii acestei aciuni.Dac este necesar, examinarea corporal se face cu participarea medicului.Persoana care efectueaz urmrirea penal nu asist la examinarea corporal a unei persoane de sex opus dac este necesar dezbrcarea acesteia. n acest caz, examinarea corporal se face de ctre un medic. n cursul examinrii corporale snt interzise aciuni care njosesc demnitatea persoanei examinate sau i pun n pericol sntatea. Perchezitia corporala-n cazul n care exist temeiuri de a efectua percheziia sau ridicarea n ncperi, reprezentantul organului de urmrire penal poate extrage obiecte i documente ce au importan pentru cauz care se afl n hainele, n lucrurile sau pe corpul persoanei la care se efectueaz aceast aciune de urmrire penal. Percheziia corporal fr ntocmirea ordonanei despre aceasta i fr autorizaia judectorului de instrucie se poate efectua: 1) la reinerea bnuitului, nvinuitului, inculpatului; 2) la aplicarea fa de bnuit, nvinuit, inculpat a msurii preventive de arestare; 3) n cazul n care exist suficiente temeiuri de a presupune c

persoana prezent n ncperea unde se efectueaz percheziia sau ridicarea poate purta asupra sa documente sau alte obiecte care pot avea importan probatorie n cauza penal. Percheziia corporal sau ridicarea de obiecte se efectueaz de reprezentantul organului de urmrire penal, cu participarea, dup caz, a unui specialist de acelai sex cu persoana percheziionat. Procedeele probatorii-judecatorul trebuie sa solutioneze cauza penala doar in baza circumstantelor probelor si intimei convingeri. hotaririle trebuie sa fie intemeiate,legale si motivate pentru sentinta.Incadrarea juridical se stabileste in conformitate cu legea penala.Judecatorul la emiterea hotaririi trebuie sa se bazeze pe prevederile legii penale si aplicarea principiilor:motivarea-aducerea argumentelor in conformitate cu circumstante probelor,Intemeiereacorespunderea concluzilor instantei de judecata cu circumstantele cauzei care au fost demonstrate in sedinta de judecata,Echitatea si caracterul convingerii.

Tema 4:Caracteristica etica a procesului de infaptuire a justitiei


1.Cerintele etice privind activitatea puterii judecatoresti 2.Rolul judecatorului in asigurarea caracterului etic al judecarii cauzei penale 3.Hotarirea judecatoreasca sub aspecte etice 1.Cerintele etice privind activitatea puterii judecatoresti Consacrat in art.6 al Constitutiei RM principiul separarii si colaborarii puterilor creaza fundamental normative al cerintelor etice fata de activitatea reprezentantilor puterii judecatoresti. Puterea judecatoreasca activeaza in sfera conflictelor interumane,de aceea activitatea ei trebuie sa corespunda celor mai inalte exigente morale. In categoria cerintelor etice respetive se includ: 1. Competenta-societatea are dreptul de a cere de la cel in drept sa decida de ei o maxima competenta.Aceasta din urma presupune nu numai cunostinte de specialitate,dar si o vasta experienta de viata,cultura generala,o permanenta perfectionare a abilitatilor profesionale.In esenta,competenta presupune o cunoastere profunda a legilor,a normelor etice profesionale si aplicarea consecventa a acestora,precum si capacitatea de a da solutii situatiilor conflictuale. 2. Echitatea-se considera ca puterea judecatoreasca actioneaza echitabil daca:aplica correct legile;solutioneaza cauza stabilind

circumstantele de fapt ale acesteia in ordinea prevazuta de lege;decide numai in cunostintele in cauza si in conformitate cu legea. Se apreciaza daca o hotarire judecatoreasca este echitabila cin ea achita neconditionat persoana nevinovata si condamna in exclusivitate vinovatul.Kudin afirma ca in privinta persoanei nevinovate o hotarire judecatoreasca este echitabila daca exprima o corecta incadrare juridical ,iar pedeapsa este stabilita reiesind din particularitatile cauzei,caracterul si gradul prejudiciabil al faptei si persoanlitatea infractorului,adica este correct individualizata. 3.Impartialitatea-o solutionare justa a cauzei penale nu poate fi solicitata puterii judecatoresti decit in cazul in care acesteia ii sunt acordate si solicitate garantii ale impartialitatii. Impartialitatea presupune capacitatea judecatorului de a avea o atitudine nediferentiata in raport cu partile si participanti la process,solutionind cererile si demersurile acestora in conditii legale si urmarind doar interesele justitiei,actionind in conformitate cu legea si cu normele morale. Desi reprezentantii puterii judecatoresti sunt egali atunci cind infaptuiesc justitia pe cauze penale,problema etica poate intervene in cazul unor diferente intre gradele de calificare a judecatorilor. 2.Rolul judecatorului in asigurarea caracterului etic al judecarii cauzei penale Legislatia procesuala ofera posibilitatea solutionarii cauzelor penale atit in mod collegial cit si unipersonal.In ambele cazuri exista un presedinte al sedintei care are obligatia asigurarii ordinii si solemnitatii sedintei de judecata . Drept rezultat al consacrarilor normative intervin doua categorii de raporturi morale in conditiile solutionarii judiciare a cauzei penale: 1)Raporturile intre presedintele sedintei si ceilalti membri ai completului de judecata. 2)Raporturi morale intre instanta de judecata si ceilalti participanti ai procesului penal. 1)Raporturile intre presedintele sedintei si ceilalti membri ai completului de judecata. Reglementarile normative ofera posibilitatea participarii effective a tuturor judecatorilor membri ai completului la solutionarea cauzelor penale.In acest sens,legile stabilesc dreptul,dar si obligatia fiecarui membru judecator al completului de a participa la deliberare.Nici unul dintre ei nu are dreptul de a nu se pronunta la vre-o un adin chestiunile care urmeaza a fi solutionate la darea sentintei.Toate intrebarile trebuie sa fie formulate in

conditiile deliberarii astfel incit la ele sa se poate raspunde exclusive prin da sau nu. Este inadmisibil inceperea deliberariii cu intrebarea privind corectitudinea incadrarii juridice realizate de procuror sau ale masurii de judecata,intrucit se considera stabilita vinovatia inculpatului cu ignorarea opiniilor celorlalti membri. Pentru evitarea unei eventuale influente morale presedintele sedintei este cel care voteaza ultimul.In cazul in care acesta are o opinie divergenta,ea ureaza a fi expusa cu tact si argumente rezultate din cercetarea judecatoreasca.Oricare referire in lipsa de experienta a celorlalti membri ai completului sau la posibilitatea anularii hotaririi este imorala.Deliberarea in cadrul sedintei de judecata ,in special la cercetarea judecatoreasca prin simpla incuviintare este inacceptabila. Asupra chestiunilor care necesita o examinare mai minutioasa,o deliberare separate este obligatorie.Intrucit se poate pune probelema caracterului prestabilit al hotaririi judecatoresti se considera ca examinarea colegiala constituie o garantie mai buna a echitatii.Echitatea nu se refera numai la pedeapsa,categorie si marimea acesteia,dar si la procesul penal in ansamblu,deci momentul transmiterii cauzei spre examinare si se exprima in asigurarea egalitatii,respectarea drepturilor participantilor la process,precum si caracterul legal si intemeiat al incheierii judecatoresti. In toate cazurile presedintele sedintei are obligatia de a crea o atmosfera de cooperare,colegialitate si respectarea reciproca intre judecatorii membri ai completului.Probleme de ordin etic pot intervene in rezultatul diferentei in grade de calificare,experienta profesionala sau circumstante exterioare solutionarii cauzei penale. 2)Raporturi morale intre instanta de judecata si ceilalti participanti ai procesului penale: Exista in acest sens obligatia instantei la impartialitate.Prejudecatile instantei cu privire la inculpate sau la persoana vatamata determina o atitudine neobiectiva a acesteia si orienteaza spre eroare judiciara.Urmeaza a fi asigurata si respectarea prezumtiei nevinovatiei.Orice expunere a legii trebuie sa ia in considerare faptul inlaturarii acestia(prezumtiei) doar dupa raminerea definitiva a sentintei. Acest fapt conditioneaza limitarea libertatii de expunere a instantei de judecata la fapte si circumstante incontestabil demonstrate drept rezultate a cercetarii judecatoresti.Instanta nu are dreptul de a acorda un tratament diferentiat partilor,exprimat prin admiterea sau respingerea cererilor sau demersurilor.Legea mai stabileste indirect si obligatia morala a instantei judecatoresti de a permite inculpatului argumentarea oricarei schimbari de pozitie fara a avea drept moral de a invoca cainta activa sau sincera pentru obtinerea declaratiilor. O atentie deosebita urmeaza a fi acordata includerii in sentinta a caracteristicilor personalitatii inculpatului sau persoanei vatamate.Exista

obligatia pastrarii secretului deliberarii si interdictia divulgarii datelor privind inviolabilitatea vietii private care au devenit cunoscute in rezultatul examinarii judiciare a cauzei penale. Instanta de juddecata are obligatia de a pastra calmul,rabdarea si de a fi toleranta in raport cu participantii la process si conduita acestora.In toate cazurile instanta de judecata are obligatia de a asigura o conduita corespunzatoare fata de ea de catre participantii la process,precum si caracterul moral al raporturilor aparute intre participantii la procesul de judecata. 3.Hotarirea judecatoreasca sub aspecte etice Instanta de judecata poate adopta urmatoarele acte procedurale:

Sentinta; Incheiere; Decizie; Hotarire.

Legislatia procesual penala stabileste fata de sentinta ca act prin care se solutioneaza fondul cauzei penale o serie de cerinte aplicabile si celorlalte categorii de hotariri judecatoresti. Cerintele respective sunt: 1. Legalitatea,presupune corespunderea continutului si forma sentinei normelor de drept material si procesual aplicabil. 2. Motivata,presupune aducerea argumentelor si sustinerea concluziilor formulate in dispozitivul sentintei. 3. Intemeiata,presupune corespunderea concluziilor instantei de judecata circumstantelor cauzei demonstrate in cercetarea judecatoreasca. Doctria atribuie la categoriile cerintelor etice fata de o hotarire judecatoreasca inca doua: 1. Echitatea; 2. Caracterul convingator. Echitatea sau justetea presupune nu numai achitarea celui vinovat si condamnarea in exclusivitate a persoanei nevinovate,ci si caracterul just al categoriei si marimea de pedeapsa stabilite acesteia din urma.Desi deriva din legalitate si intemeiere,echitatea este o cerinta aparte expusa intr-un plan superior celui juridic.Este foarte putin probabil a gasi justa hotarire judecatoreasca ilegala sau neintemeiata. Forma sentintei trebuie sa corespunda unor rigori de ordin etic,astfel,legea stabileste ca din continutul sentintei urmeaza a fi excluse orice formulari care pun la indoiala nevinovatia celui achitat. O atentie deosebita urmeaza a fi acordata includerii in sentinta a unor aprecieri morale a persoanlitatii.Este recomandabil ce acestea sa intervina

numai in cazul in care exista obligatia legala de asemenea natura(ex:omorul in stare de affect).

Tema 5:Etica dezbaterilor judiciare

1.Importanta etica a dezbaterilor judiciare 2.Etica discursului procurorului 3.Etica pledoariei sau discursului aparatorului 1.Importanta etica a dezbaterilor judiciare Dezbaterile judiciare reprezinta etapa fazei de judecata in cadrul careia se manifesta cel mai bine contradictorialitatea peocesului penal.Partile printro adresare facuta instantei concluzioneaza rezultatele cercetarii judecatoresti formulind concluzii pe care le considera echitabile. Exigente etice commune fata de parti: Obligatia respectarii normellor morale generale; Nici una dintre parti nu poate agrumenta viziuni contrare moralitatii sau expune pozitii prin argumente care contravin normelor si principiilor morale; Nici una dintre parti nu are dreptul ca prin exprimarile facute sa afecteze demnitatea persoanelor participante direct sau indirect in proceduri; Exista obligatia de tact in raport cu participantii la process care expun sau formuleaza pozitie opusa; Obligatia atitudii respectuoase in raport cu participantii care nu au pregatire juridica participanti la process,in special martorii,expertii,interpretii. Este prezenta obligatia universala de respectare a instantei de judecata,orice apreciere a activitatii instantei de judecata nu este recomandabila cu exceptia obiectiilor la actiunile instantei vadit ilegale,datorita pozitiei procesuale opuse partile opereaza cu faptele si argumentele,insa in privinta acestora opereaza problema morala a libertatii expunerii dezbaterilor judiciare. Daca discursul in aparare este tinut de insusi inculpat acestuia nu i se poate pretinde din punct de vedere juridic adevarul,insa din perspective morala inculpatul nu este liberat de obligatia expunerii adevarului in fata instantei.Doctrina rus afirma ca instanta de judecata nu poate pretinde de la participanti in dezbateri adevarul sau sinceritatea,ci doar veridicitatea. Acuzatorul de stat,aparatorul si persoana vatamata se afla intr-o pozitie juridica si etica diferita purtind obligatia absoluta de expunere a faptelor si arguemntelor pe pozitii bazate in exclusivitate pe rezultatele cercetarii judecatoresti.Data fiind obligatia generala a procurorului de asigurare a

legalitatii pozitiei acestuia in instanta de judecata la etapa dezbaterilor trebuie sa fie obiectiva sis a ia in considerare atit circumstantele defavorabile,cit si favorabile ale inculpatului,pozitia aparatorului in acest sens trebuie sa fie unilaterala. Importanta etica consta in rolul educativ al dezbaterilor judiciare pentru inculpate,martor si alte persoane prezente in sala de sedinta. 2.Etica discursului procurorului Sustinind acuzarea de stat in instanta de judecata procurorul poarta obligatia unei atitudini obiective si critice.Dezbaterile judiciare consstituie doar o parte a activitatii procurorului de sustinere a acuzarii de stat in instanta de judecata.Fiind convins de vinovatia inculpatului si luind in consideratie absolute toate circumstantele care sunt favorabile,procurorul sustine aceasta convingere in fata instantei de judecata neurmarind nici un alt interes decit cel al infaptuirii justitiei. Ceea ce caracterizeaza discursul procurorului este :obiectivitaea concluziilor formulate si propuse instantei.Aceasta se exprima si in obligatia procurorului de a asigura apararea in egala masura a drepturilor societatii si a celorlalte persoane. Se vorbeste din punct de vedere etic despre asa numita disciplina morala cind procurorul poarta obligatia unei atitudini echidistante in privinta scopului procesului penal si drepturilor incuplatului.

Discursul procurorului din punct de vedere structural urmareste urmatoarele elemente:


1. Caracteristica particularitatilor cauzei penale trebuie sa fie obiectiva si bazata pe circumstantele demonstrate in sedinta de judecata ale cauzei penale.Se propune aici si acordarea unei aprecieei morale a faptei prejudiciabile savirsite; 2. Expunerea circumstantelor de fapt demonstrate in cercetarea judecatoreasca.Se poate folosi metoda cronologica,sistematica sau mixta.Procurorul se poate baza in exclusivitate pe faptele si circumstantele care au constituit obiectul cercetarii judecatoresti,fiind aplicabila regula in dubio pro reo; 3. In analiza dupa continut a probelor,procurorul nu se poate limita la expunerea de tipul acuzarea si-a gasit confirmarea in sedinta de judecata,vinovatia inculpatului a fost pe deplin demonstrate fara a analiza in acest sens o analiza a probelor,inclusiv din punct de vedere al veridicitatii si suficientei; 4. Argumentarea incadrarii juridice a faptei trebuie sa fie argumentata,bazata pe intelegerea corecta a normei de drept material aplicate sip e convingerea procurorului in corectitudinea incadrarii juridice facute.

5. Caracteristica personalitatii inculpatului.Procurorul nu poate trece sub tacere careva aspecte ale personalitatii ori conduitei inculpatului care pot fi appreciate in favoarea acestuia.Datele privind viata privata sau admisibile numai in masura in care sunt incluse in obiectul probatiunii sau sunt legate nemijlocit de acesta.Asupra inculpatului continua sa actioneze principiul prezumtiei nevinovatiei,de aceea orice caracteristica negativa a personalitatii este posibila numai in masura in care a fost incontestabil demonstrata in sedinta de judecata.Nu sunt admise formulari umilitoare sau insultatoare; 6. Propunerea masurii de pedeapsa trebuie sa fie bazata pe considerarea personalitatii inculpatului a circumstantelor agravante,cit si atenuante,precum si a eventualelor consecinte ale aplicarii respectivei masuri de pedeapsa.Discursul procurorului nu poate sa contina ironie,precum si umorul in sedinta de judecata este inadmisibil. 3.Etica pledoariei sau discursului aparatorului Ceea ce caracterizeaza discurul aparatorului spre deosebire de cel al procurorului este unilateralitatea.Dezbaterile judiciare nu constituie o polemica sttintifica,de aceea aparatorul nu numai ca poate,dar si trebuie sa fie partinitor.Sarcina principala a aparatorului este in acest sens de a alage si sustine correct pozitia procesuala in instanta de judecata.Sunt admisibile toate mijloacele si metodele de aparare neinterzise de lege si acceptate din punct de vedere etic.Aparatorul insa nu este in drept sa distorsioneze faptele sau sa minta instanta aducind argumente in sustinerea unor pozitii nejustificate din punct de vedere logic sau immoral. Se afirma astfel ca aparatorul nu numai ca nu are dreptul de a minti in instanta,de a adduce probe artificiale sau false.El in general nu are dreptul la nesinceritate.Aparind persoana,aparatorul nu trebuie sa justifice fapta propunind o perspective morala in cadrul careia inculpatul si victima au schimbat rolurile.Sustinerea pozitiei procesuale in discurs trebuie sa fundamenteze pe acorsul inculpatuului si aparatorului asupra acesteia. O problema din punct de vedere etic intervine atunci cind inculpatul renunta la recunoasterea vinovatiei ,insa rezultatele cercetarii judecatoresti au convins aparatorul de nevinovatia sa.Au fost expuse in acest sens 2 opinii: 1. In acest caz aparatorul este in drept a recunoaste vinovatia inculpatului si a solicita aplicarea unei pedepse mai blinded at fiind faptul ca aparatorul nu ar putea sustine ceva de care singur nu este convins,mintind in acest fel instanta de judecata.Recunoasterea vinovatiei de catre aparator trebuie sa fie punctual de plecare la construirea noii aparari. 2. Intr-o alta argumentare se expune ideea ca in acest caz aparatorul nu face altceva decit sa treaca de partea acuzarii.Se creaza astfel o

situatie inadmisibila din punct de vedere etic si legal cind dezbaterile judiciare se transforma intr-o contrapunere de opinii intre procuror si aparator pe de o parte ,si inculpate pe de alta parte. Recunoasterea vinovatiei de catre aparator in lipsa consimtamintului inculpatului constituie o incalcare a dreptului la aparare si este interzis de art.68 alin.1 CPP. Discursul aparatorului va fi atunci cind avocatul va avea capacitatea de a combate,argumenta si convinge prin retorica judiciara.Nu este obligat aparatorl sa evidentieze aspecte ale cauzei care pot fi interpretate in defavoarea clientului sau daca procurorul a uitat sa le expuna.Cit mai laconic aparatorul trebuie sa indice tot cea ce caracterizeaza pozitiv inculpatul atit din [unct de vedere al personalitatii,cit si a conduitei exprimind in discursul sau nu numai circumstantele atenuante dar si facind o apreciere justa a agravantelor. Participind in process de partea inculpatului,aparatorul este cel care in primul rind trebuie sa respecte demnitatea clientului sau in spiritual si litera legii.Este inadmisibil a construi apararea pe acuzarea altor persoane.Practica vorbeste despre o asa numita legitima aparare cind aparatorul este constrins in a exercita protectia drepturilor si intereselor acuzatului prin invinuirea celorlalti inculpate.In acest caz insa aparatorul este obligat sa se limiteze in ceea ce este strict absolut necesar exercitarii apararii prin combaterea invinuirii sau atenuarii raspunderii. O asemenea modalitatea poate fi aleasa numai atunci cind apararea nu poate fi realizata in alt mod.Se creaza in cazul dat o situatie etica problematica cind realizarea unei norme morale atrage incalcarea alteia.Se acorda preferinta de fiecare data intereselor inculpatului.Aparatorul trebuie sa realizeze o argumentare rationala si bazata pe circumstantele faptei pentru a evita piererea increderii instantei in corectitudinea concluziilor facute de acesta.

Tema 6:Cultura activitatii procesuale


1.Notiunea si cultura activitatii procesuale 2.Cultura actelor procedurale 3.Eticheta judiciara 1.Notiunea si cultura activitatii procesuale Cultura activitatii procesuale este elemental essential al caracteristicii etice a puterii judecatoresti si a activitatii realizate de aceasta direct sau prin intermediul subiectilor oficiali care contribuie la infaptuirea justiei. Termenul cultura cu semnificatia initiala de invatamint,educatie este exprimata la etapa actuala drept o totalitate de norme care reglementeaza manifestarea exterioara a relatiilor interpersonale caracterizind nivelul de dezvoltare a societatii. Dintr-o alta perspectiva cultura e prevazuta nu drept ansamblu de norme care ar prezenta doar eticheta,ci doar totalitatea valorilor morale si spirituale create de societate,precum si activitatile legale de formarea acestora. Cultura activitatii procesual penale este caracteristica calitativa de infaptuire a justitiei penale. Cultura poate fi perceputa in doua sensuri: 1. Sens larg,totalitatea valorilor materiale si spirituale create de om si de modificare a acestui process; 2. Sens restrins,starea spirituala a unei anumite comunitati. Se cunosc 2 forme: 1)Cultura materiala-activitatea omului si rezultatele acestui process(mijloacele tehnice,uneltele de uz casnic); 2)Cultura spirituala-sfera a cunostintei,religiei. Cultura activitatii procesual penale depinde de nivelul de cultura si educatie a ofiterului de urmarire penala. Cultura juridica se afla in dependenta directa si de cultura morala.Daca se respecta normele morale rar se incalca norma juridica. Cultura juridical trebuie apreciata si din punct de vedere a posibilitatilor de contribuire sau a sigurare a echitatii sociale si a progresului societatii.Cultura juridical,desi este parte a culturii spirituale este indisolubil legata de cultura materiala fiind influentata de aceasta din urma dar si determinind-o. Astfel,spre exemplu este imposibil a realize o caracteristica deplina a culturii juridice a organelor de ocrotire a normelor de drept fara considerarea aspectului materiall-financiar.

Pentru exprimarea conceptului de cultura juridical au fost utilizate mai multe notiuni: Cultura a justitiei; Cultura judiciara; Cultura activitatii procesual penale. Cultura justitiei este privita ca unitatea de metode si mijloace economice ,juridice,organizatiile entice,personala si de alta natura care asigura nivelul corespunzator cu nivelul dezvoltarii societatii. Cultura juridica-constituie totalitatea realizarilor activitatilor judiciare orientate spre solutionarea optima,deplina si completa a cauzelor deduse instantei. Cultura activitatii procesual penale reprezinta nivelul de perfectiune atins de activitatea organelor de urmarire penala,procurorului,a instantei de judecata si a persoanelor care contribuie la infaptuirea justitiei orientate spre realizarea activitatii procesuale in stricta conformitate cu normele legale,nedepasind cadrul moral. Din punct de vedere al structurii,cultura activitatii procesual penale are urmatoarele elemente,Boiko le considera a fi: Profesionalismul colaboratorilor organelor de ocrotire a normelor de drept; Caracterul rational si organizat al activitatii in instanta; Etica judiciara; Competenta subiectilor oficiali. Koblikov considera drept elemente: Nivelul perfectiunii reglementarilor juridice aplicate de subiectii oficiali corespunde sau normelor morale,valorilor protejate de legislatia in vigoare; Nivelul aplicarii stiintei privind organizarea muncii; Respectarea normelor juridice si morale; Competenta subiectilor oficiali. 2.Cultura actelor procedurale Legislatia procesuala stabileste conditia obligatorie a fixarii rezultatelor actelor procesuale sau a deciziilor in acte procedurale.Fata de acestea,atit din punct de vedere a continutului,cit si a formei sunt inaintate o serie de cerinte morale derivate din prevederile normative care reprezinta cultura juridica a respectaarii categoriei de acte procedurale.

Cultura activitatii procesual penale cere respectarea anumitor reguli si conditii referitoare la intocmirea actelor procedurale utilizind termeni adecvati. Conditii(cerinte): 1. Corespunderea cu normele generale(art.255 CPP-elementele reglementarii normative cu prinde continutul ordonantei;art.260,261 CPP-reglementeaza continutul procesului-verbal si rechizitiile;art.392-398 regementeaza continutul sentintei).Nerespectarea conditiilor atrage nulitatea relativa sau absoluta a actului,de exemplu in cazul in care in sentinta nu semneaza toti membrii completului de judecata atunci actul dat ,adica sentinta este nula. 2. Corectitudinea generala si jurdica,este a doua conditie si presupune corespunderea continutului si formei actului reglementarilor de drept material si procesual,precum si interpretaarii juridice a normelor stiintifice.Corectitudinea se refera nu numai la norme,dar si la interpretare,de aceea trebuie de luat in vedere cind intocmim un act cum il interpretam.De asemenea aici se include si scrisul gramaticl correct.Cultura actului este cultura celui care l-a intocmit.Sentinta este fata judecatorului. 3. Claritatea expunerii sau explicarilor,ele nu trebuie sa fie ambigue,formulari de genulma rufuz de avocat,martorul ocular a vazut nemijlocit,vina si-a recunoscut.Sunt inadmisibile prescurtarile,expresiile sablon.Actul procedural trebui sa fie logc,consecvent,necontradictoriu.Actul trebuie sa fie expus in asa fel incit sa fie pe intelesul tuturor.Stilul expunerii simplu.In literature de specialitate se mentioneaza ca nu exista un limbaj special pentru juristi.Actul procedural trebuie sa fie correct amplasat din punct de vedere organizationall in pagina.Pentru actele procedurale cele mai importante(sentinta,rechizitoriu) legea stabileste careva cerinte,ex:legislatia stabileste partile legice ale sentintei,rechizitoriului(expunere,dispozitiv).Legislatia procesuala stabileste succesiunea logica a chestiunilor care le stabileste instanta.Daca in text este folosita terminologie tehnica,stiintifica ea trebuie explicate de instanta de judecata. 3.Eticheta judiciara Eticheta judiciara reprezinta ansamblul normelor care reglementeaza formele exterioare ale relatiilor interumane,ele deriva din respect,politete(cum sa ne salutam,cum ne comportam in societate,adresarea). Eticheta judiciara este ansamblul normelor de conduita care reglementeaza comportamentul subiectilor participanti la procesul penal si civil reiesind din recunoasterea autoritatii organelor de drept.

Eticheta judiciara reprezinta importanta: 1. ea contribuie la cresterea activitatii organelor de urmarire penala; 2. asigura o solemnitate procesului de judecata; Legea procesuala stabileste unele norme directe care se refera la eticheta judiciara: cind intra in instanta de judecata judecatorul,toata lumea se ridica in picioare; Toata lumea vorbeste in instana in picioare; Ssentinta se asculta stind in picioare Toata lumea se adreseazaOnorata instanta. Norme indirecte ale etichetei judiciare: Normele deliberarii. Nu trebuie de confundat politetea si eticheta.Eticheta include politetea,ex:oferirea martorului in etate de a depune declaratii asezat). Respectarea stricta a normelor de politete este necesara,dar nu trebuie sa fie severa. Respectarea regulilor de politete nu trebuie sa scunda lipsa de respect,de bunavointa.Participantii trebuie sa aiba un aspect corespunzator in instanta.