Test nr.

1
I. Izvoarele deontologiei juridice naţionale şi internaţionale
1. Identificaţi izvoarelor deontologiei juridice naţionale şi principiile profesiei juridice. 3p.
Principiile deontologiei juridice
reprezintă idei fundamentale, cerinţe înaintate faţă de activitatea profesională a juristului şi însoţesc funcţia
de orientare a comportamentului său în diverse situaţii.
Astfel avem:
1) Principiul umanismului — presupune o atitudine omenească faţă de o persoană concretă, luînd în
considerare trăsăturile individuale ale acesteia, prin încercarea de a lua locul clientului şi de a privi situaţia de
pe poziţia lui, de a-1 compătimi, a-i asculta necazul şi a-i acorda ajutor. Uneori implicarea activă a juristului
în soarta clientului, dictată de lege, traumatizează. Umanismul în activitatea juristului se exprimă prin
bunătate, sensibilitate, curaj. Acest principiu, după unii autori, protejează juristul de a lua hotărîri pripite şi
nechibzuite, cere de la el o responsabilitate personală pentru soarta clientului, plasează în primul rînd
interesul clientului în defavoarea propriului interes .
2) Principiul justiţiei, echităţii — presupune corespunderea activităţii practice a juristului cu statutul social
al lui, meritelor lui cu recunoaşterea socială, muncii cu recompensa, scopului cu mijloacele de atingere a lui,
drepturilor cu obligaţiile, infracţiunilor cu pedepsele.
Necorespunderea acestor relaţii va fi socotită injustiţie. Termenul justiţie provine din latinescul jurisdictio,
compus din jus (drept) şi ducere (a spune, a pronunţa), ceea ce înseamnă a pronunţa dreptul . Astfel în însuşi
termenul este stabilită cerinţa de a face dreptate.
Dreptul are rolul de a asigura garanţii sociale, de a preveni încălcările în căutarea dreptăţii, el nu permite ca o
persoană să înveţe, iar alta nu, precum nu poate să judece un nevinovat şi să elibereze un vinovat.
3) Principiul legalităţii - constă în aceea că, la formarea propriilor reguli de comportament, juristul trebuie
să se conducă de prescripţiile legislaţiei în vigoare, adică să cunoască legea şi să acţioneze în strictă
conformitate cu ea. Pentru o eficienţă mai mare principiul legalităţii şi echităţii trebuie cumulate pentru
excluderea mituirii, protecţionismului şi a altor fenomene negative.
4) Principiul adevărului - presupune stabilirea în fiecare cauză juridică a unui adevăr absolut. în căutarea
adevărului, juristul trebuie să fie cinstit, în primul rînd cu sine însuşi, să gîndească şi să cîntărească orice
acţiune profesională, să aleagă metodele juridice adecvate, încălcarea adevărului în orice etapă de examinare
a cauzei juridice duce la un final deplorabil. Cu atît mai mult cu cît concluziile trebuie să fie şi ele adevărate.
In activitatea juridică trebuie excluse duplicitatea şi incertitudinea în vorbire şi concluzii.
5) Principiul pluralismilui — este susţinut doar de unii autori şi se manifestă prin tolerarea poziţiei
ideologice a clienţilor, a convingerilor politice sau religioase, a apartenenţei de partid, a poziţiei sociale a lor.
Acest principiu se bazează pe principiul general al jurisprudenţei - prioritatea valorilor general umane în faţa
unor reprezentări cu caracter social, politico-ideologic, religios.
Constituţia Republicii Moldova în art.5 prevede: "Democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile
pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul. Nici o ideologie nu poate fi
instituită ca ideologie oficială a statului."
6) Principiul activismului profesionist-juridic — prevede o activitate cu scop bine conturat a juristului
profesionist în realizarea competenţei sale în limitele normei juridice.
Muncind în colectiv, fără a ignora interesele colegilor, juristul trebuie să manifeste iniţiativă, independenţă,
responsabilitate, capacitate de a lua repede şi negreşit o hotărîre motivată, corectă şi concretă. Realizarea
acestui principiu este posibilă doar în prezenţa unor cunoştinţe fundamentale şi a unei măiestrii şi experienţe,
acumulate în practica de zi cu zi. Conform opiniei unor autori , deontologia juridică cuprinde şi unele
principii speciale, specifice doar domeniului juridic, principiul slujirii dreptului şi oamenilor, mai ales în
situaţia cînd dreptatea este de partea clientului, iar legea este nedesăvîrşită ori juristul face abuz de putere. în
ceea ce priveşte oamenii, este necesară crearea unei legături indisolubile între jurist şi societate, mai ales că
avem un şir de persoane cărora li se refuză absolut orice ajutor. Autoritatea juristului va creşte prin acordarea
asistenţei anume acestor persoane, şi în acest sens deontologia vine să stabilească baza morală a activităţii
juridice.
Izvoarele nationale: Codul deontologic al procurorilor, aprobat prin Hotărîrea Colegiului Procuraturii
Generale nr.2 din 7.04.2000; Codul deontologic al Avocaţilor, adoptat la Congresul avocaţilor din 20
decembrie 2002; Codul de etică al Judecătorului, adoptat la Conferinţa judecătorilor din 4 februarie 2000;
Codul deontologic al notarilor din Republica Moldova, adoptat la Adunarea generală a notarilor din 24-25
septembrie 1999; Codului deontologic al colaboratorului politiei al Republicii Moldova. In 2002 a avut loc
Conferinta ştiinţifico-practică „Standardele naţionale şi practica internaţională de pregătire a cadrelor
 jurudice". Drept cosecinţă, Guvernul Republicii Moldova prin Hotărîrea nr. 1385 din 30 octombrie 2002,
aprobă „Concepţia politicii de cadre juridice" care cere societăţii modeme ca serviciile juridice să fie prestate
de jurişti competenţi in plan profesional şi cu o bună reputaţie.

2. Determinaţi normele deontologice juridice internaţionale.5p.

- Principii de bază ce se referă la independenţa instanţelor judecătoreşti, adoptate la Congresul al Vll-lea al
ONU „Pentru preîntîmpinarea criminalităţii şi atitudinea faţă de infractori", din 26 august - 6 septembrie
1985, Milano .
- Pincipii generale ale eticii poliţieneşti, adoptate de Consiliul Europei la 9 mai 1979, Rezoluţia nr.690 .
- Principii de baza ale rolului juristilor in preintimpinarea criminalitatii si reeducarea infractorilor adoptate la
Congresul ONU in 1990.
- Standardele independenţei profesiei juridice ale asociaţiei internaţionale a juriştilor, adoptat la Conferinţa
AIJ în luna septembrie 1990 la New York .

3. Argumentaţi necesitatea reglementărilor principiilor deontologiei juridice naţionale şi

internaţionale.7p.
Conduita personalului din sistemul juridic trebuie reglementată printr-un cod de conduită etică. Referindu-ne
la judecători, arătăm că noţiunile de „judecător”, „independenţă”, „imparţialitate” trebuie explicate şi creată o
cultură a importanţei acestor valori. Or, independenţa, imparţialitatea, integritatea sunt în primul rând
obligaţii, derivând din sarcinile de serviciu – serviciu destinat îndeplinirii cu înalt profesionalism a funcţiei
de jurisdicţie. Aşadar, un Cod de acest fel trebuie să dezvolte importanţa integrităţii şi manifestările acesteia,
de la obligaţia de a preveni şi a colabora în combaterea corupţiei, până la evitarea situaţiilor de nepotism şi
conflict de interese, explicând ce comportament trebuie să adopte magistratul în exercitarea funcţiei sale şi
care sunt restricţiile în afara instituţiei. Codul trebuie să dezvolte de asemenea ideea de autoritate în primul
rând morală a judecătorilor, ceea ce îl face pe acestea credibil, pe aceasta clădindu-se încrederea în justiţie. În
fine, codul trebuie să susţină ideea de independenţă a justiţiei, care este garanţia externă a imparţialităţii
judecătorului (ce poate fi văzută ca o formă a integrităţii), şi care trebuie promovată în primul rând de
judecători prin exercitarea libertăţii de exprimare şi de asociere. Necesitatea unui asemenea document este
explicată prin nevoia de a ghida conduita judiciară: cum se colaborează cu presa şi cu politicienii, care sunt
limitele prieteniilor dintre judecători şi procurori sau avocaţi, care este responsabilitatea faţă de personalul
auxiliar din instanţă, cât este de importantă punctualitatea, răbdarea şi transparenţă, cum se face o audiere,
care este importanţa autopregătirii, ce este prejudecata, cum se menţine balanţa drepturilor părţilor, cum
anume trebuie tratate acestea cu demnitate şi prin evitarea discriminărilor, despre libertatea de asociere şi de
exprimare, inclusiv apariţii în media, despre primirea de cadouri, frecventarea de cluburi, baruri, jocuri de
noroc sau societăţi secrete, ori desfăşurarea de alte activităţi judiciare sau administrative. Codul nu trebuie să
se adreseze doar profesioniştilor, ci el trebuie gândit şi ca un instrument de asistenţă pentru politicieni (în a
înţelege semnificaţia şi importanţa independenţei justiţiei pe care şi ei trebuie să o protejeze), avocaţi (pentru
a înţelege necesitatea menţinerii unor relaţii corecte şi oneste în interiorul sistemului) şi publicul larg (pentru
a şti cum trebuie să fie un judecător pentru a nu se îndoi de onestitatea şi abilităţile sale, în ce condiţii pot fi
criticaţi judecătorii şi hotărârile judecătoreşti etc.). Codul etic sau de conduită trebuie mai ales să contribuie
în formarea unui sentiment şi al unei practici a responsabilităţii cu privire la modul de exercitare a funcţiei.

II. Principiile deontologiei profesionale

II.1. Explicați noțiunea de integritate ca particularitate a calitatii profesionale. 3.p
Integritatea este însuşirea de a fi integru, cinste,  corectitudine, incoruptibilitate. Integritate profesională –
capacitatea persoanei de a-şi exercita obligaţiile şi atribuţiile legale şi profesionale în mod onest, ireproşabil,
dînd dovadă de o înaltă ţinută morală şi maximă corectitudine, precum şi de a-şi exercita activitatea în mod
imparţial şi independent, fără vreun abuz, respectînd interesul public, supremaţia Constituţiei Republicii
Moldova şi a legii. De asemenea, integritatea individuală presupune ca atât acţiunile, cât şi gândurile unei
persoane, să fie unitare, iar acestea ar trebui să reflecte un set de virtuţi etice, pe care acea persoană le-a
îmbrăţişat în mod liber şi sincer.

II.2. Deosebiti integritatea de independenta ca calitati indispensabile statutului de judecator.5.p

Judecătorul trebuie să fie independent în exercitarea funcţiilor sale, conform principiilor de drept garantate
de Constituţie, de alte legi şi norme naţionale, de acte internaţionale la care Republica Moldova este parte.
 Judecătorul are îndatorirea să promoveze supremaţia legii şi statul de drept, să apere drepturile şi libertăţile
fundamentale, interesele legitime ale tuturor persoanelor, independent de cetăţenie, origine etnică, rasă,
naţionalitate, cultură, ideologie, religie, limbă, sex, apartenenţă politică, avere, origine socială, asigurînd în
toate cazurile calitatea şi caracterul echitabil al actului de justiţie.
Judecătorul este obligat să respecte egalitatea persoanelor în faţa legii, asigurîndu-le un tratament cuviincios
prin apărarea demnităţii şi onoarei lor, precum şi integritatea fizică şi morală a tuturor participanţilor la
procedurile judiciare. Atitudinea corectă, imparţială faţă de om ca valoare supremă, respectarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale în conformitate cu normele de drept naţionale şi internaţionale şi cu principiile morale
general-recunoscute sînt cerinţe obligatorii faţă de judecător.
În toate cazurile, judecătorul va acţiona independent, fără orice influenţe, îndrumări sau control şi nu-şi va
permite comportament necuviincios, inadecvat sau ilegal, care poate genera conflicte de interese şi periclita
încrederea în independenţa sa.
Judecătorul trebuie să informeze imediat Consiliul Superior al Magistraturii despre orice faptă, acţiune,
eveniment de natură să-i afecteze independenţa, imparţialitatea, obiectivitatea judiciară, sau despre oricare
încălcare a standardelor de etică prevăzute în prezentul Cod.
Integritatea, la rîndul său, reprezintă capacitatea persoanei de a-şi exercita obligaţiile şi atribuţiile legale şi
profesionale în mod onest, ireproşabil, dînd dovadă de o înaltă ţinută morală şi maximă corectitudine, precum
şi de a-şi exercita activitatea în mod imparţial şi independent, fără vreun abuz, respectînd interesul public,
supremaţia Constituţiei Republicii Moldova şi a legii.
Judecătorul nu va solicita sau accepta, direct sau indirect, plăţi, cadouri, servicii sau alte beneficii, în numele
său, ai membrilor familiei sale sau prietenilor, ca preţuire pentru exercitarea sau abţinerea de la îndeplinirea
obligaţiilor sale în legătură cu o cauză care urmează a fi examinată de către acesta. Încălcările prezentei
reglementări sînt supuse urmăririi penale, pe lîngă aplicarea sancţiunilor conform legislaţiei în vigoare.
Judecătorului i se interzice obţinerea ilegală de bunuri materiale, servicii, privilegii sau alte avantaje,
inclusiv acceptarea sau achiziţionarea de bunuri (servicii) la un preţ (tarif) mai mic decît valoarea lor reală.

II.3. Soluţionaţi speţa.7.p

Judecătorul Rotaru a mers la o nuntă într-un satdinraionulunde se aflăjudecătoriaîn care activează. Mirele este
verişor de al doileade aljudecătorului. Mirelefuseseanteriorcondamnatşifăcuseani de
puşcăriepentruescrochiereînproporţiideosebit de mari. La nuntă, judecătorul a dansat, s-a veselit, a
spuscîtevatoasturilungi, şi a înmînattinerilorînsurăţei $500 încalitate de cadou. Oaspeţi la nuntă au
fostşicîtevapersoanecuantecedentepenale, prieteni de ai mirelui.
1. Caracterizaţi comportamentul judecătorului Rotaru la nuntă.
2. Poate judecătorul să participe la nunţi şi alte evenimente sociale de acest gen?
3. Ar fi fost vreo diferenţă dacă mirele nu ar fi avut antecedente penale?
4. Credeţi că judecătorul Rotaru urmează a fi sancţionat pentru comportamentul de la nunta
respectivă?
Judecătorul îşi va organiza toate activităţile extrajudiciare astfel încît să menţină autoritatea şi demnitatea
funcţiei sale, precum şi imparţialitatea şi independenţa sistemului judecătoresc. (3) Judecătorul se poate
implica în orice activităţi sociale în măsura în care acestea nu prejudiciază autoritatea puterii judecătoreşti,
prestigiul profesiei sau executarea obligaţiilor profesionale. (4) Activităţile extrajudiciare ale judecătorului nu
vor provoca îndoieli cu privire la imparţialitatea, obiectivitatea sau integritatea sa
Test nr. 2
I. Conştiinţa şi cultura juridică
1.1. Determinaţi coraportul dintre cultura juridică şi conştiinţa juridică.3p.
Un element forte al culturii juridice este conştiinţa juridică, ce exprimă gradul de intensitate al
cunoştinţelor de drept şi posibilitatea de a percepe şi a aplica dreptul, conştientizarea de a respecta legile cu
sentimentul dezvoltat de legalitate, echitate, justiţie.
Analiza culturii juridice impune ca valoare aparte fenomenul conştiinţei juridice. Prin aceasta se percepe
dreptul, idealurile unei societăţi drepte şi echitabile în care apărarea drepturilor omului la o înaltă calitate este
în centrul tuturor începuturilor în perfectarea, adoptarea şi aplicarea legilor, ca etalon al societăţii avansate.
Despre conştiinţa juridică ce derivă din cultura juridică vorbim ca despre o valoare a finţei umane capabilă
să însuşească categoriile dreptului, drepturile şi libertăţile sale. În primul rînd, trebuie însuşite procedurile
existente de soluţionare a litigiilor, delictelor, precum şi atitudinea acesteia faţă de lege, justiţie şi alte organe
care aplică legile, mijloacele de apărare, care este atitudinea finţei umane faţă de respectarea sau nerespectarea
prevederilor legii etc. Altfel spus, conştiinţa juridică poate fi exprimată printr-o stare spirituală ce conţine
viziuni sociale, economice, politice combinate cu cele de drept, adecvate nivelului de dezvoltare a societăţii
umane privind dezvoltarea dreptului, perfectarea şi adoptarea actelor juridice, dezvoltarea umană, protejarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului din diferite grupuri sociale, nivelul de garantare a acestora de
către stat şi societatea civilă.
Cultura juridică este strîns legată de conştiinţa juridică şi se bazează pe ea. În calitate de categorie juridică
ea este mai largă, deoarece înglobează nu numai elementele social-psihologice, ci şi însemnătatea juridică a
comportamentului uman, nivelul înalt al elaborării dreptului şi perfecţionării legislaţiei, legalităţii şi eficacităţii
practicii judiciare, claritatea şi precizia dispoziţiilor lui etc.

1.2.Analizaţi ideea-,,formarea profesională continuă »-factor important al conştiinţei juridice.5p.

Formarea profesională continuă este un ansamblu de procese organizate în scopul instruirii curente sau
compensatorii, care prelungesc ori înlocuiesc formarea iniţială prin care persoanele adulte îşi dezvoltă
aptitudinile, îşi îmbogăţesc cunoştinţele, îşi actualizează cunoştinţele şi deprinderile profesionale, îşi formează
o nouă orientare de muncă şi un compor- 175 Cultura juridică şi prevenirea corupţiei tament nou din
perspectivele de dezvoltare a naturii umane şi de participare la dezvoltarea social-economică şi culturală a ţării.
Scopul formării profesionale continue rezidă în dezvoltarea generală a personalităţii şi implicit a societăţii,
susţinerea valorilor culturale, ştiinţifice, promovarea educaţiei moral-spiritule în societate, perfecţionarea
sistemului instructiv-educativ, actualizarea şi obţinerea de noi cunoştinţe pentru perfecţionarea, recalificarea
profesională în vederea integrării în piaţa muncii.
În procesul de prevenire a corupţiei şi de formare a culturii juridice prin învăţământ, o pîrghie importantă este
evaluarea prin atestarea periodică a angajaţilor ministerelor, departamentelor, instituţiilor de stat şi celor
private

1. 3. Expuneţi-vă asupra modului de formare a conştiinţei juridice în procesul profesional.7p.

Formarea conştiinţei juridice, educaţia juridică a populaţiei depinde în mare măsură de procesul legislativ, de
calitatea legilor, de măsura în care prevederile lor contribuie la instaurarea dreptăţii, ordinii şi liniştii în
societate, de raportul dintre normele morale şi cele juridice, de armonia dintre ele.
O altă lacună a culturii juridice este şi faptul că un şir de legi în vigoare este declarativ, în ele întroducîndu-se
multiple rectificări şi modificări. Stabilitatea legii este foarte importantă pentru consolidarea legalităţii, pentru
formarea conştiinţei juridice a cetăţenilor, pentru educarea juridică a oamenilor în general.
Deontologia contribuie…..Conştiinţa juridică este un fenomen cu o natură flexibilă, fenomen care se
modelează permanent sub acţiunea celor mai diferiţi factori din mediul de viaţă: istorici, culturali, informativi,
economici, politici etc. şi în dependenţă de cum sunt prezentate publicului (de accentul care se pune), acesta îşi
formează opinia iar ulterior comportamentul. Influenţa asupra conştiinţei juridice a membrilor societăţii prin
comunicarea despre demascarea şi pedepsirea infractorilor, promovarea valorilor sociale: respectul faţă de
drept şi supremaţia legii, au un efect benefic asupra conştiinţei juridice a publicului, contribuie la dezvoltarea şi
ridicarea conştiinţei juridice a societăţii, a culturii juridice a acesteia. Influenţa constructivă social —
psihologică exercitată de informaţia cu caracter juridic, ca criteriu al eficacităţii acesteia, trebuie să determine
indivizii să absoarbă în conştiinţa lor valorile juridice, să-şi formeze deprinderi juridice (deprinderi de a
respecta legea) şi să înfrunte psihologia infracţională
Conştiinţa juridică poate fi exprimată printr-o stare spirituală ce conţine viziuni sociale, economice, politice
combinate cu cele de drept, adecvate nivelului de dezvoltare a societăţii umane privind dezvoltarea
dreptului, perfectarea şi adoptarea actelor juridice, dezvoltarea umană, protejarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului din diferite grupuri sociale, nivelul de garantare a acestora de către stat şi societatea
civilă.
  Nivelul profesional al conştiinţei juridice moderne face ca conduita juridică să fie mai convingătore, mai
accesibilă şi clară la aprecierea şi aplicarea legilor  pentru toţi utilizatorii.

II.Principiile deontologiei profesionale

2.1.Identificați și caracterizați conținutul independenței profesionale ca principiu al eticii profesionale a
juristului.3.p
In virtutea profesiei juridice, fiecare este obligat sa intreprinda masuri corespunzatoare pentru a asigura
independenta si libertatea de exercitare a profesiei. Multitudinea indatoririlor care ii revine juristului impune
din partea acestuia o independenta absoluta, libera de orice influenta, chiar si de influenta derivata din propriile
sale interese sau datorita influentelor din partea tertelor persoane.

2.2. Deosebiţi integritatea de independenţa ca calitati indispensabile statutului de funcționar public. 5.p
Independența funcționarului public se manifestă prin faptul că în exercitarea funcţiei publice, funcţionarului
public îi este interzis: 
    a) să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice şi a altor organizaţii social-
politice;
    b) să folosească resursele administrative pentru susţinerea concurenţilor electorali;
    c) să afişeze, în incinta autorităţilor publice, însemne sau obiecte inscripţionate cu sigla sau denumirea
partidelor politice ori a candidaţilor acestora;
    d) să facă propagandă în favoarea oricărui partid; 
    e) să creeze sau să contribuie la crearea  unor subdiviziuni ale partidelor politice în cadrul autorităţilor
publice. Apartenenţa politică a funcţionarului public nu trebuie să influenţeze comportamentul şi deciziile
acestuia, precum şi politicile, deciziile şi acţiunile autorităţilor publice.
Integritatea, la rîndul său, reprezintă capacitatea persoanei de a-şi exercita obligaţiile şi atribuţiile legale şi
profesionale în mod onest, ireproşabil, dînd dovadă de o înaltă ţinută morală şi maximă corectitudine, precum
şi de a-şi exercita activitatea în mod imparţial şi independent, fără vreun abuz, respectînd interesul public,
supremaţia Constituţiei Republicii Moldova şi a legii. Astfel, funcţionarului public îi este interzis să solicite
sau să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, destinate personal acestuia sau familiei
sale. Interdicţia specificată nu se aplică în privinţa cadourilor simbolice, celor oferite din politeţe sau primite cu
prilejul anumitor acţiuni de protocol şi a căror valoare nu depăşeşte limitele stabilite de Guvern.

2.3. Soluţionaţispeţa.7.p
Sergiu Orhei, fiind functionar public, care este si masterand la o institutie de invatamint superior, a utilizat
calculatorul si imprimanta in vederea multiplcarii lucrarilor anuale pe care trebuia sa le prezinte atit pentru sine
cit si pentru colegii sai. Acelasi functionar public, in timpul orelor de program, s-a ocupat de elaborarea si
redactarea lucrarilor anuale. Ce prevederi legale si deontologice a incalcat Sergiu Orhei?
A incalcat principiul profesionalismului din Codul de conduita a functionarului public- Funcţionarul public
are obligaţia să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, promptitudine
şi corectitudine, art 9 alin 2 cod-  Funcţionarul public este obligat să folosească timpul de lucru, precum şi
bunurile aparţinînd autorităţii publice, numai în scopul desfăşurării activităţilor aferente funcţiei publice
deţinute.
Test nr. 3
I.Cultura juridică în activitatea profesională a juristului
1.1.Determinaţi conceptul şi structura culturii juridice .3p.
Cultura juridică reprezintă o varietate a culturii generale care constă în faptul de a poseda cunoştinţe variate în
domeniul dreptului ca o totalitate de valori materiale şi spirituale ce se referă la realitatea juridică (fenomenul
juridic). Prin aceasta cultura juridică include doar ceea ce este progresiv, valoros şi preţios în fenomenele
juridice şi este înţeleasă ca un model de gîndire şi un standard de comportament.
Structura culturii juridice reprezintă un sistem de valori ideale şi materiale, create, realizate şi transmise în
cadrul comunicării subiecţilor de drept, valori care au un caracter de etalon, ce dirijează comportamentul
oamenilor
Structural, cultura juridică cuprinde informaţia de bază, temelia acesteia, care se referă atît la procesul de
comunicare activă dintre oameni, cît şi la anturajul în care are loc acest fenomen social. Pe lîngă fundament,
cultura dreptului are şi elemente periferice, în cadrul cărora se menţin valorile de grup sau chiar cele
individuale

1.2.Analizaţi cultura juridică în activitatea profesională a juristului.5p.

Cultura profesionala juridical a juristului presupune un system de cunostinte professional juridice, deprinderi
si indatoriri ce caracterizeaza nivelul dezvoltarii juridice a persoanei, realizat in procesul exercitarii functiilor
de lucru, in stricta conformitate cu legea.
Cultura professional-juridica a juristului include:
-informare juridical-cunoasterea legislatiei, normelor juridice si a specificului realizarii lor.
-convingerea in necesitatea si folosul social al dreptului – juristul trebuie sa aiba o atitudine respectuoasa fata
de drept, sis a creada in puterea legilor.
-capacitatea de a folosi instrumentariul juridic – un jurist trebuie sa slujeasca cinstit legea, sa-si indeplineasca
datoria profesionala, sa fie la current cu toate realizarile practice si stiintifice, sa poata aplica orice tehnica
novatoare.
Pe linga acestea cultura juridical a juristului mai presupune si: maiestrie si gindire profesionala juridical, un
bagaj de cunostinte generale, calitatile etico-profesionale si responsabilitatea social-politica si civila.
In activitatea profesionala a juristului cultura juridical presupune: cunoasterea normelor juridice, respectarea
dreptului, deprinderea de a efectua toate actiunile doar confom legislatiei in vigoare, convingerea in justetea si
corectitudinea normelor de drept, activismul in exercitarea atributiilor de serviciu.
Cultura professional juridical a juristului se bazeaza pe cultura juridical a societatii, in acelasii timp o
influenteaza pe ultima, ridicind-o la un nivel mai inalt, devenind stimulator al dezvoltarii ei.

1.3.Expuneţi-va asupra ideii cultura juridică ca valoare a deontologiei juridice.7.

La dezvoltarea elementelor structurale ale deontologiei juridice, un rol esential il are cultura juridica.
De juristul care elaboreaza legile si de cultura lui profesionala depinde calitatea legislatie . Activitatea practica
a juistului este indicatorul culturii juridice a acestuia.
Juristul profesionist ca are o cultura juridica inalta, in practica infaptuieste un sir de sarcini deontologice :
umanizarea procesului juridic, lupta cu birocratia si formalitatea, cu deformarea profesionala.

II.Principiile deontologiei profesionale

2.1.Identificati si caracterizati pricipalele principii caracteristice eticii profesionale a juristului.3.p
P.umanismului –presupune o atitudine omeneasca fata de problemele si necazurile clientului. Privirea situatiei
clientului de pe pozitia lui si luarea unei decizii umane si chibzuite.
P. justitiei, echitatii – corespundrea activitatii practice a juristului cu statutul social al lui, meritelor lui u
recunoasterea sociala, muncii cu recompensa, scopului cu mijloacele de atingere a lui, drepturilor cu obligatiile
p.legalitatii- comportamentul trebuie sa fie in corespundere cu legislatia in vigoare , adica sa cunaosca legea si
sa actioneze in stricta conformitate cu ea
p.adevarului – stabilirea in fiecare cauza juridica a adevarului absolut, in cautarea adevarului, juristul trebuie sa
fie cinstit, sa cintareasca orice actiune efectuata, sa aleaga metode juridice adecvate.
p.pluralismului – se manifesta prin tolerarea pozitiei ideologice a clientilor, a convingerilor politice sau
religioase, a apartententei de partid, a pozitiei sociale.
p. activismului profesional-juridic – prevede o activitate cu scop bine conturat a juristului profesionist in
realizarea competentei sale in limitele normei juridice.

2.2.Comparati principiile specifice eticii profesionale a avocatului cu cele ale judecatorului, stabilind
asemanări și deosebiri.5.p
Principiile de etică şi conduită profesională pentru judecători sunt: independenţa, imparţialitatea, integritatea,
profesionalismul, corectitudinea, colegialitatea, confidenţialitatea şi transparenţa, ce vor servi de asemenea, ca
o sursă de informare pentru judecători şi justiţiabili.
 Avocatura se bazează pe următoarele principii:
    a) asigurarea dreptului la apărare garantat de Constituţie;
    b) libertate şi independenţă în activitatea de avocat;
    c) democratism şi colegialitate în raporturile dintre avocaţi;
    d) apartenenţă benevolă la asociaţiile profesionale de avocaţi;
    e) asigurarea legalităţii şi umanismului.

2.3.Soluţionaţi speţa.7.p
Judecătorul Cujbă şi soţia sa au divorţat în 1996. După aceasta, judecătorul îi trimitea fostei soţii scrisori şi
mesaje în care o numea cu nume urîte, o ameninţa că va intenta acţiuni în judecată împotriva ei, a acuzat-o de
furt. De cîte ori o vedea în public, făcea gesturi obscene în adresa ei. Alteori, stătea cu maşina perioade
îndelungate în faţa casei ei, o urmărea, iar în timpul şedinţelor de judecată conduse de el făcea declaraţii despre
relaţia sa cu fosta soţie, caracterizînd-o foarte urît.
1. Constituie comportamentul extrajudiciar, de după divorţ, al Judecătorului Cujbă o încălcare a valorilor etice?
Dar al normelor de etică a judecătorului? Care norme anume?
2. Ce restricţii sunt impuse unui judecătorului în cadrul disputelor familiale?
3. Ce sancţiune i-aţi aplica judecătorului, dacă este cazul?
Norme de etica: profesionalismul- Judecătorul trebuie să se abţină de la orice comportament, acţiune sau
manifestare care ar putea prejudicia încrederea publicului în sistemul judecătoresc.
comiterea unei fapte care întruneşte elementele unei infracţiuni sau contravenţii, dacă aceasta a adus atingere
prestigiului justiţiei;-eliberare din functie
Test nr. 4
I.Valori etice fundamentale
1.1.Determinaţi valorile fundamentale şi valorile deontologiei juridice. 3p.
Din categoria valorilor fundamentale ale eticii și ale deontologiei juridice putem menționa următoarele:
idealul, binele și răul, datorie și conștiință, necesitate și responsabilitate.
Termenul ideal are m m acceptiuni. În primul rind ideal si idealitatea sunt ceea ce este distinct sau opus față
de material și materialitate. În al doilea rînd, idealul are o semnificație axiologică și etică. În sens filozofic
idealitatea se definește prin raportare la materialitatea iar idealul moral este definit prin raportare la scop,
realitate și valoare.
Noțiunile de bine și rău s-au cristalizat odată cu procesul devinirii moralei. Binele și răul reprezintă niște
valori deosebite ce caracterizează sau evaluiază acțiunile omului, acțiuni raportate la idealul. Observăm că
binele și răul depind de experiența spirituală a omului și se reflectă prin această experiență.
Ambele noțiuni există într-o strînsă legătură astfel în cît nu putem stabili un hotar cert între ele. Ele
corelează de parcă între ele ar fi un semn de egalitate. Astfel, omul cunoaște ce este bine deoarece a simțit ceea
ce este rau și invers. Prin urmare existența răului condiționează existența binelui.
Datoria reprezintă conceperea de către om a necesității îndeplinirii a ceea ce indică idealul moral sau a ceea
ce reiese din idealul moral. Datoria omului se exprimă prin faptul că trebuie de făcut bine altor oameni, evident
reieșind din posibilitățile reale, precum și de a urma calea virtuții. Datoria omului se rezumă la conducerea
după principiile justiției în acțiunile sale, egalității și carității ceea ce înseamnă de a nu lua din binele comun
mai mult decît partea care ni se cuvine potrivit meritelor noastre.
Conștiința morală reprezintă o formă a rațiunii. Conștiința exprimă ceva subiectiv și intern de aceea ea nu
poate fi evaluată sau verificată. Conștiința este capacitatea omului de a-și evalua acțiunile realizate.
În acesată ordine de idei trebuie să evidențiem încă o valoare supremă și anume responsabilitatea. Astfel,
responsabilitatea reprezintă simț de răspundere pentru consecințele acțiunilor realizate, atitudine responsabilă
față de obligațiile proprii.

1.2.Analizaţi valorile juridice în sistemul de drept al Republicii Moldova. 5p.

Valorile juridice se instituie în sfera prescripţiilor emise de autorităţile  statului şi ale societăţii civile.
Juridicul impune membrilor societăţii o serie de obligaţii – întărite de sancţiuni materiale – şî le acordă o serie
de drepturi şi libertăţi, menite să asigure securitatea, coerenţa şi armonia organismului social.
În sistemul general al valorilor, valorile juridice ocupă un loc distinct. Termenii de legalitate, dreptate,
justiţie etc. exprimă aprecierea pe care societatea şi oamenii o dau actelor şi raporturilor juridice, respectiv
modului de realizare efectivă a dreptului. Într- adevăr, raporturile dintre persoane reglementate prin norme de
drept sînt legale, tocmai datorită consacrării lor prin aceste reglementări.
Valorile juridice au un sporit caracter de generalitate. Astfel de valori precum: dreptatea, legalitatea, justiţia,
vizînd scopuri şi imperative ce urmează a fi realizate, se exprimă prin intermediul normelor juridice. Problema
valorilor în domeniul dreptului este prezentă atît în activitatea de creare a dreptului, de elaborare a normei de
drept, cît și transpunera acestora în viața de zi cu zi.
Valorile juridice (dreptatea, justiţia, legalitatea, constituţionalitatea, independenţa, egalitatea în drepturi,
conştiinţa civică, drepturile, libertăţile şi îndatoririle cetăţeneşti etc.) reglementează relaţia individului cu
ordinea de drept, cu instituţiile juridice. Ele reflectă respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, drepturile
şi libertăţile omului, precum şi obligaţiile individului într-un stat de drept.
Caracteristic pentru sistemul de drept al RM sunt așa valori juridice cum ar fi : supremația legii, democrația,
statul de drept, egalitatea tuturor în fața legii, asigurarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Supremația legii înseamnă că nimeni nu este mai presus de lege, care trebuie aplicată în mod egal și corect
față de orice persoană. Orice persoană, indiferent de poziția sa în societate, este obligată să respecte legea.
Această obligație se bazează pe legitimitatea normelor juridice adoptate de reprezentanții poporului.
Supremația legii asigură reguli clare și previzibile pentru toți locuitorii statului și, respectiv, posibilitatea de a
conviețui împreună și de a cere sau a pedepsi, după caz, pentru nerespectarea regulilor respective.
Democrația este forma de guvernare a unui stat, atunci când cetățenii participă la procesul de conducere a
țării. Această participare se bazează pe principiul suveranității poporului unui stat, adică pe ideea că voința și
puterea aparțin exclusiv poporului. Democrația nu înseamnă doar obligații ale autorităților statului, dar și
responsabilități și implicare activă a populației în viața publică.
Constituția RM prevede că toți oamenii trebuie tratați în mod egal și fără discriminare, indiferent de rasă,
naționalitate, origine etnică, limbă, religie, opinie, sex, apartenență politică, orientare sexuală, avere sau origine
socială. Astfel, egalitatea în drepturi constituie o garanţie referitoare la exercitarea drepturilor fundamentale
prevăzute în cuprinsul Constituţiei, dar şi a oricăror alte drepturi şi îndatoriri subiective reglementate în
cuprinsul altor acte normative. Ea include toate domeniile de activitate în care persoana are dreptul garantat la
exercitarea libertăţilor legale în scopul realizării intereselor sale legitime. La fel, oamenii sunt egali și în fața
legii, fară a fi admise sau justificate care va discriminări.
În zilele noastre majoritatea specialiştilor consideră că nucleul statului de drept trebuie să-l constituie
promovarea şi asigurarea respectării drepturilor omului. Acesta este criteriul fundamental de distincţie dintre
ţările în care există stat de drept şi ţările în care nu există un astfel de stat. În procesul de edificare al statului de
drept, promovarea şi protejarea drepturilor omului este un principiu democratic fundamental, şi un reper
important pentru RM. Prin urmare, respectarea drepturilor omului este una dintre caracteristicile principale ale
unui stat democratic.

1.3.Argumentaţi necesitatea integrării valorilor etice în activitatea profesională juridică.7p.

Valorile etice, menționate mai sus, prezintă o importanță majoră pentru întreaga societate dar mai cu seamă
pentru colabiratorii organelor de drept. Valorile fundamentale ale eticii și ale deontologiei juridice,cum ar fi
idealul, binele și răul, datorie și conștiință, necesitate și responsabilitate necesită a fi integrate în activitatea
profesională juridică.
Datoria morală a lucrătorilor din domeniul organelor de ocrotire a normelor de drept are atît latura sa
obiectivă, cît şi cea subiectivă. Latura obiectivă este determinată de necesitatea de a apăra securitatea statului şi
societăţii, de asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Latura subiectivă o reprezintă
sarcinile formulate în mod cert de către stat care sînt destinate organelor de ocrotire a normelor de drept:
conştiinciozitatea şi responsabilitatea lucrătorilor în procesul executării sarcinilor de serviciu.
Îndatorirea profesională reprezintă o unitate a laturilor juridice şi morale, deoarece cerinţele morale coincid
cu voinţa statală.

II.Reglementarea deontologică a activității judecătorești

2.1.Identificați și caracterizați conținutul principalelo rreglementări deontologice a profesiei de
judecator.3p.
Codul de etică şi de conduită profesională al judecătorului reprezintă un set de principii şi norme de conduită
pentru judecători, pe care aceştia trebuie să le respecte în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu şi în afara
acestora. 
Legea cu privire la statutul judecatorului-dr si obligatiile
2.2.Comparați prevederile normelor interne cu prevederile normelor internaționale la capitolul
reglementării deontologice a activități judecatoresti, identificînd asemănări și deosebiri. 5p
Principiile de la Bangalore: independenta, impartialitatea, integritatea, eticheta-bunele maniere, egalitatea,
competenta si straduinta(diligenta)
2.3.Soluţionaţispeţa.7p
Fiica judecătorului Moşan de la Curtea de Apel Cahul a fost exmatriculată de la Universitatea Privată din
Cahul pentru absenţe nemotivate. Examinînd un dosar în care parte în litigiu era Universitatea Privată,
judecătorul Moşan, prin diverse argumente, a convins membrii completului de judecată de la Curtea de Apel
Cahul să ia o hotărîre împotriva Universităţii Private, astfel dorind să se răzbune pentru exmatricularea fiicei.
Judecătorii din complet nu cunoşteau despre faptul exmatriculării fiicei lui Moşan.
1. Comentaţi acţiunile judecătorului.
2. Ce principii deontologice a încălcat judecătorul.
Actiunile judecatorului sunt ilegale, a incalcat principiul profesionalismului, impartialitatea.
Test nr. 5
I. Conceptul deontologiei juridice
1.1.Determinaţi obiectul de studiu al deontologiei juridice şi determinaţi metodele de studiere. 3p.
Obiectul de stiudiu al deontologiei juridice informeaza : teoria juridica, practica juridica si sistemul de cerinte
morale inaintate fata de jurist, care formeaza eticheta activitatii sale profesionale, sistemul normelor de
recomandare, de interzicere si permisive care in totalitate formeaza egimul social-juridic al comunicarii
profesionale a juristului cu colegii si clientii, comportamentul profesional in procesul activitatii juridico-
practice.
metoda speculativă – legile morale sunt ceva înnăscut, ca ceva de la început dat, atribuindu-le origine divină.
Metoda empirică – prin analizarea faptelor, din perspectivă morală, în baza experiențelor avute te poţi ridica
până la formularea unor legi cauzale ale moralităţii. În etică trebuie plecat de la faptele morale deoarece
acestea alcătuiesc realitatea morală. Aplicând această metodă descoperim idealul moral.
Metoda prospectivă – elaborarea unor norme etico-deontologice în baza vectorilor sau tendinţelor din
societatea europeană
1.2.Stabiliţi scopul şi analizaţi sarcinile deontologiei juridice.5p
Scopul deontologiei juridice ca disciplina de studiu este de a da viitorului jurist cunostinte moderne despre
esenta reala si continutul profesiei alese. Acest scop realizinduse prin prizma urmatoarelor conditii : studierea
specificului activitatii practico-juridice, determinarea standardelor spre care trebuie sa tinda orice viitor jurist,
elaborarea unor metode de cunoastere calitativa a disciplinelor juridice, de formare si dezvoltare a unor
capacitati si deprinderi profesionale, ridicarea rolului juristului si a activitatii pe care urmeaza sa o exercite la
nivel moral.
Scopul deontologiei juridice se realizeaza prin urmatoarele sarcini :
-conform cerintelor progresului social, se va determina rolul si necesitatea activitatii juridice in contextul
activitatii sociale
-intelegerea corecta a datoriei profesionale, dezvaluirea esntei moral-psihologice si profesional juridice a ei.
-Umanizarea activitatii juridice prin excluderea formalismului in acordarea serviciilor profesional-juridice.
-lupta cu deformarea profesionala in practica juridicaprin formarea unor astfel de predispozitii etice, estetice,
culturale si generale incit juristul care toate viata contacteaza cu infractorii sa nu preia modul lor de viata.
-evidentierea rolului social al juristilor intr-o grupa profesionala speciala, stabilind rolul lor pentru stabilirea
statului de drept, stabilizare vietii sociale, prevenirea fenomenelor sociale negative.
-in baza cercetarilor deontologiei juridice ca stiinta se vor prognoza tendintele de dezvoltare ale acesteia,
modificarile in sistemul cerintelor de calificare in cadrul unor specialitati juridice.
-sporirea autoritatii dreptului
-Caracterizarea multilaterala a personalitatii juridice ca model teoretic de profesionist prin determinare
sistemului de calitati profesionale si personale, formulate in norme cu caracter normativ –juridic sau morale.
-Pregatirea psihologica a viitorilor aparatori ai legii pentru o activitatea indreptata spre binele societatii si
statului.

1.3.Argumentaţi necesitatea studierii disciplinei deontologiei juridice. 7p.

Este necesar de a studia deontologia juridica deoarece :
-Studierea ei asigura un minim de cunostinte fundamentale, absolut necesare, cu caracter benefic si util
pentru dezvoltarea personalitatii juristului
-studierea ei are rolul de a a scuti simturile morale in judecarea cu obiectivitate
-contribuie la formarea personalitatii viitorului jurist, si intelegerea calitatii pe care o are acesta in societate
-dezvaluie importanta unor sau altor actiuni, fapte , motive, calitati specifice ale juristilor, ajuta la formarea
unor calitatimoral-psihologice necesare acestei profesii, previne devierile psihice.
-instruieste viitorii juristi cum sa comunice cu clientii , colegii, sa rezolev situatii in cadrul activitatii, sa ia
hotariri, si sa aprecieze obiectiv actiunile sale si a celor din jur.

II. Principiile etico-profesionale ale avocatilor

2.1.Identificati si caracterizati principalele principii etico-profesionale ce caracterizeza activitatea din
domeniul avocaturii.3p.
Independenta-Exercitand profesia de avocat, fiecare este obligat sa intreprinda masuri corespunzatoare pentru
a asigura independenta si libertatea de exercitare a profesiei. Multitudinea indatoririlor care ii revine avocatului
impune din partea acestuia o independenta absoluta, libera de orice influenta, chiar si de influenta derivata din
propriile sale interese sau datorita influentelor din partea tertelor personae
Increderea si integritatea morala -  Relatiile dintre avocat si client sunt bazate pe onestitate, probitate,
echitate, corectitudine, sinceritate si confidentialitate. Responsabilitatea avocatului include in sine atat
comportamentul acestuia in exercitarea profesiei cat si in afara ei.
Colegialitatea- Avocatul este obligat sa manifeste fata de orice coleg avocat un comportament colegial si loial.
Confidentialitatea-
 Asigurarea dreptului la apărare garantat de Constituţie;
asigurarea legalităţii şi umanismului.

2.2.Comparati principiile impuse spre respectare avocatilor cu principiile impuse spre respectare
executorilor judecătorești.5.p
Activitatea executorului judecătoresc este guvernată de principiile  independenţei profesionale, respectării
legilor, probității, confidenţialității, eficacității şi perseverenţei în exercitarea profesiei.
Principiul independenței profesionale obligă executorul judecătoresc să își îndeplinească atribuțiile
profesionale liber de orice influențe, să evite orice împrejurări și factori obiectivi sau subiectivi, care ar
prejudicia independenţa sa sau ar aduce atingere principiilor de etică profesională.
Principiul respectării legilor obligă executorul judecătoresc să-și îndeplinească atribuțiile în strictă
conformitate cu prevederile legale.
Principiul probității și eficacității obligă executorul judecătoresc la îndeplinirea corectă şi în timp util a
atribuţiilor profesionale.
Principiul confidențialității obligă executorul judecătoresc să păstreze secretul profesional, cu excepţia
dispoziţiilor legale sau statutare contrare. Această obligaţie nu este limitată în timp.
          Principiul perseverenței obligă executorul judecătoresc să dea dovadă de insistență și tenacitate în
îndeplinirea atribuțiilor sale, cît și în sporirea pregătirii sale profesionale.
2.3.Soluţionaţispeţa.7p
Judecătorul Beşleaga a prezidat în peste 32 de procese, dintre care 21 penale şi 11 civile. În fiecare caz, una din
părţi a fost reprezentată de un avocat, cu care înainte de a fi numit judecător, Beşleaga a fost coproprietar al
unui birou asociat de avocaţi şi continua să fie coproprietar al clădirii în care se afla biroul. Judecătorul
Beşleaga nu a informat părţile despre relaţiile financiare cu acel avocat, si nici nu s-a autorecuzat în aceste
procese.
1. Cum ar fi trebuit să procedeze judecătorul, cînd anume şi în ce mod?
2. Ce prevedere legală şi etică a fost încălcată de către judecătorul respectiv?
3. Urmează oare hotărîrile emise de judecător casate şi dosarele reexaminate de un alt judecător?
Nu deoarece nici o parte nu a cerut recuzarea, acesta nu este temei de casare
Test nr. 6
Deontologia juridică: istorie şi actualitate.
1. Relataţi evoluţia deontologiei juridice în Republica Moldova. 3p.
Aceasta sa dezvoltat odata cu trecerea la un nou tip de organizare a relatiilor sociale. Aceasta a luat forma
codurilor deontologice: Codul deontologic al procurorilor 2000, codul deontologic al avocatilor 2002,codul
de etica al judecatorului 2000, codul deontologic al notarilor 1999, codul polietenesc al Rm-2003. La fel la
20 aprilei 2002 a avut loc Conferinta stiintifico-practica “standardele nationale si practica internationala de
pregatire a cadrelor juridice, drept consecinta Guv RM a aprobat Hot. Conceptia polticii de cadre juridice-ca
cerea ca serviciile juridice sa fie prestate de juristi competentiin plan profesional si cu o buna reputatie . Mai
apoi unele coduri deontologice au fost supuse modificarilor conform cerintelor actuale.

2. Stabiliţi coraportul dintre etică-morală-deontologie-drept-lege.5p.

Etica = o reflectare conştientă a credinţelor noastre morale şi a propriilor atitudini, prin intermediul unor
norme sau principii morale; o ştiinţă (ramură a filosofiei) care studiază problemele practice şi teoretice ale
moralei; o ştiinţă a binelui şi a răului, cu caracter teoretic dar şi normativ – fundamentează un sistem de
norme, valori, categorii morale
“Morală” = un anume cod social, un ansamblu de reguli cărora fiecare individ trebuie să i se conformeze
pentru a fi acceptat în societate. Standarde de comportament după care oamenii sunt judecaţi, în mod
particular în relaţiile cu ceilalţi. Totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate
în principii, normelor, regulilor determinate istoric şi social, care reglementează comportamentul şi
raporturile indivizilor între ei, precum şi dintre aceştia şi colectivitate (familie, grup, clasă, naţiune,
societate), în funcţie de categoriile bine, rău, datorie, dreptate, nedreptate şi a căror respectare se întemeiază
pe conştiinţa şi pe opinia publică.
În timp ce morala este considerată un fenomen real, ce ţine de comportamentul cotidian, de viaţa practico-
spirituală reală a indivizilor şi colectivităţilor umane, “etica” desemnează teoria care are ca obiect de studiu
acest fenomen real. Etica semnifică deci “ştiinţa binelui şi a răului”.
“Deontologia” desemnează normele de conduită şi obligaţiile etice în cadrul unei profesii. Este o teorie a
datoriei, a obligaţiilor morale în acea profesie (de ex. deontologia medicilor, a avocaţilor, a profesorilor, a
contabililor etc.). Ea aplică deci anumite norme morale particulare.

3. Argumentaţi importanţa deontologiei juridice în condiţiile statului de drept.7p.

Deontologia juridica vine sa stabileasca in statul de drept care este poziti ajuristului si care este specificul
activitatii sale. Principala destinatie a juristului nu este de a sluji in folosul unui partid sau a Guvernului ci in
folosul legii , dreptului si a idealului moral al societatii.
Necesitatea deontologiei juridice se impune din importanta sociala a cunostintelor deontologice de
specialitate.Lucrul juristului se observa in diverse sfere precum : elaborarea legilor, organizarea executarii
lor, infaptuirea justitiei, si rezolvarea altor probleme importante pentru societate. Aceste domenii si fiind
asimilate statului de drept.
Deontologia juridica este o disciplina care pregateste viitorii juristi catre asimilarea cunostintelor juridice,
indeplinirea constient a datoriei profesionale, educare lor in spiritul respectarii legilor si personalitatii umane
–aceasta fiind o treapta spre edificare statului de drept.
Statul de drept presupune armonizarea, echilibrarea raporturilor celor două componente, în sensul domniei
legii, adică a supremației ei absolute în scopul prezervării drepturilor și libertăților individuale

Responsabilitatea juristului
2.1. Relatațidespreresponsabilitatedinpunct de vedere al eticii profesionale.3p.
Termenul „responsabilitate” include două cuvinte latine: verbul „spondeo”, care înseamnă a promite
solemn, a garanta, a răspunde pentru cineva şi substantivul „res”, care înseamnă lucru motiv, cauza, realitate,
afacere, chestiune, interes,avantaj.
 Responsabilitatea, reprezentând o modalitate activă de raportare a individului şi colectivităţii la o anumită
cauză, implică asumarea unor răspunderi şi riscuri, acţionînd uneori dincolo de sistemul de norme care le
generează drepturile şi obligaţiile. Responsabilitatea se referă deci la autoangajarea liber consimţită, obligaţia
izvorîtă din sistemul de norme devenind o datorie pe care şi-o impune individul sau colectivitatea prin
autoconstrîngere.

2.2. Găsițiasemănărișideosebiriîntreresponsabilitateși răspundere.5p

  Răspundere şi responsabilitate – un raport de interdependenţă
Răspunderea reprezentă nu doar o consecinţă negativă a unui comportament ilicit, ci şi o atitudine
conştientă faţă de reglementările legale, o responsabilitate sporită faţă de comportamentul propriu al
individului, faţă de societate şi valorile sale, atitudine care serveşte drept premisă pentru excluderea încălcării
literei legii.
Răspunderea derivă din responsabilitate, răspunderea juridică este consecinţa săvârşirii responsabile a unei
fapte juridice, tragerea la răspundere juridică este urmarea săvârşirii cu răspundere a unei fapte ilicite, adică a
încălcării unei dispoziţii legale actuale printr-un comportament acţional concret, în cunoştinţă de cauză.
Adepţii responsabilităţii juridice (răspunderii pozitive) se bazează pe faptul că dreptul are rolul de stimulator al
poziţiei active a subiectului de drept şi contribuie la aceea ca statul, în cele din urmă, să fie transformat într-o
societate cu autocontrol, fundamentată pe reglementări de natură morală. Răspunderea reprezintă un mecanism
nu doar de a anihila încălcarea normelor juridice, dar şi unul de stimulare a comportamentului activ pozitiv al
subiectului, mecanism de educare juridică ce ar avea drept temelie reglementatori interni de natură morală în
calitate de garanţi ai unei societăţi exemplare.
Responsabilitatea juridică nu apare din neant. Ea trebuie să fie reglementată de norma juridică, determinată de
ea. Din acest motiv, nici răspunderea juridică nu există fără o obligaţie prescrisă de lege. Existenţa obligaţiilor
concrete stipulate de norma juridică reprezintă statica responsabilităţii juridice, pe cînd realizarea acestora
reprezintă dinamica ei. Comportamentul legal şi raportul juridic nu se pot ivi fără modelul de comportament
prevăzut de lege. În evoluţia sa, responsabilitatea parcurge cîteva etape: încorporarea regulii în norma juridică,
existenţa obligaţiilor corespunzătoare, determinarea statutului juridic; conştientizarea obligaţiilor cu luarea unei
atitudini psihice faţă de ele şi găsirea motivaţiei comportamentului; comportamentul legal. Răspunderea derivă
din responsabilitate, răspunderea juridică este consecinţa săvârşirii responsabile a unei fapte juridice, tragerea
la răspundere juridică este urmarea săvârşirii cu răspundere a unei fapte ilicite, adică a încălcării unei dispoziţii
legale actuale printr-un comportament acţional concret, în cunoştinţă de cauză.
Răspunderea şi responsabilitatea juridică sînt două categorii distincte, dar care au multe trăsături comune,
interacţionînd şi determinîndu-se reciproc, deoarece nu poate să existe răspundere decît numai între persoane
responsabile şi libere să-şi aleagă un anumit tip de comportament conformat sau neconformat legii.
Răspunderea şi responsabilitatea nu coincid, deoarece se întemeiază pe factori externi diferiţi, precum diverse
sînt şi obiectivele la care se raportează. Noţiunile nu coincid nici în ce priveşte natura lor: răspunderea este mai
mult de ordin normativ, în timp ce responsabilitatea, preponderent şi direct este mai mult de ordin valoric.
Răspunderea şi responsabilitatea juridică sînt două categorii distincte, dar care au multe trăsături comune,
interacţionînd şi determinîndu-se reciproc, deoarece nu poate să existe răspundere decît numai între persoane
responsabile şi libere să-şi aleagă un anumit tip de comportament conformat sau neconformat legii.
Răspunderea şi responsabilitatea nu coincid, deoarece se întemeiază pe factori externi diferiţi, precum diverse
sînt şi obiectivele la care se raportează. Noţiunile nu coincid nici în ce priveşte natura lor: răspunderea este mai
mult de ordin normativ, în timp ce responsabilitatea, preponderent şi direct este mai mult de ordin valoric.

2.3. Soluţionaţi speţa.7p

Preşedintele judecătoriei Tulcea judecătorul Chistruga, fiind în relaţii amoroase cu grefiera sa Svetlana Toma, a
examinat cererea de divorţ a acesteia, acordîndu-i custodie asupra celor doi copii ai săi şi obligîndu-l pe dl
Toma să plătească pensie alimentară lunară. Judecătorul Chistruga ştia că unul din copii acestora este de fapt
copilul său biologic.

1. Comentaţi comporatmentul judecătorului Chistruga.

2. Ce prevedere legală şi etică a fost încălcată de către judecătorul respectiv?
Constituie abatere disciplinară: 
    a) nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci cînd judecătorul ştie sau trebuia să ştie că există una dintre
circumstanţele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, precum şi formularea de declaraţii repetate şi nejustificate
de abţinere în aceeaşi cauză, care are ca efect tergiversarea examinării cauzei;
3. Cum trebuie să procedeze Consiliul Superior al Magistraturii în acest caz?
4. Credeţi că urmează să fie anulată hotărîrea judiciară respectivă şi cauza transmisă spre
reexaminare?

Test nr. 7
I. „Etica”, „morală » „deontologie”, ,,deontologie juridică »-delimitări conceptuale: istorie-
contemporanietate
1.1.Definiţi conceptul de etica, morală, deontologie, deontologie juridică.3p.
Etica este o ramură a filozofiei, care are ca obiect de cercetare morala, relaţiile morale ca formă specifică a
conştiinţei morale şi activităţii omului;
Morala este o formă a conştiinţei sociale şi realizarea ei în practică, confirmînd un anumit tip de
comportament social al oamenilor şi utilizată ca bază generală socială de reglementare;
Deontologia se prezintă ca o ştiinţă despre normele de conduită profesională a persoanei, care, în virtutea
rolului ei social, este învestită cu atribuţii publice şi este chemată să le realizeze în interesul societăţii şi al
cetăţenilor, în limitele prescripţiilor normative şi ale cerinţelor eticii profesionale.
Deontologia juridică drept un sistem de cunoştinţe generale despre ştiinţa juridică şi practica juridică, cerinţe
înaintate faţă de calităţile personale şi profesionale al juristului, despre sistemul de formare a acestor calităţi ;

1.2.Determinaţi şi analizaţi domeniile eticii juridice.5p.

Domeniile eticii juridice
-etica personala
-etica profesionala-este un domeniu al eticii juridice ce studiaza bazele moralei profesionale, adica specificul
activitatii morale a profesionistului si relatiile sale morale in mediul profesional.
-etica normelor juridica

1.3.Argumentaţi ideea: ,,are nevoie societatatea de etică juridică?. 7p.

Are nevoie deoarece etica juridica:
— este o ştiinţă care împreună cu alte ştiinţe formează sistemul cunoştinţelor umanitare;
— dezvăluie conţinutul şi interlegătura dintre aşa fenomene sociale ca ştiinţa juridică şi practica
juridică, determinînd funcţiile lor;
— formulează sistemul de cerinţe de ordin personal şi profesional, oglindeşte partea etică a activităţii
juristului, luînd în considerare specializarea profesiei juridice;
— studiază sistema, formele, metodele şi mijloacele de pregătire a unor jurişti profesionişti înalt
calificaţi;
— este o ştiinţă destul de tînără, se află în etapa de dezvoltare, dar care puţin cîte puţin ocupă locul
binemeritat în sistemul cunoştinţelor juridice.

II.Principiile deontologiei profesionale

2.1.Explicați noțiunea de integritate ca particularitate a calitatii profesionale. 3.p
Integritatea este însuşirea de a fi integru, cinste,  corectitudine, incoruptibilitate. Integritate profesională –
capacitatea persoanei de a-şi exercita obligaţiile şi atribuţiile legale şi profesionale în mod onest, ireproşabil,
dînd dovadă de o înaltă ţinută morală şi maximă corectitudine, precum şi de a-şi exercita activitatea în mod
imparţial şi independent, fără vreun abuz, respectînd interesul public, supremaţia Constituţiei Republicii
Moldova şi a legii. De asemenea, integritatea individuală presupune ca atât acţiunile, cât şi gândurile unei
persoane, să fie unitare, iar acestea ar trebui să reflecte un set de virtuţi etice, pe care acea persoană le-a
îmbrăţişat în mod liber şi sincer.

2.2.Deosebiti integritatea de independenta ca calitati indispensabile statutului de judecator.5.p

Judecătorul trebuie să fie independent în exercitarea funcţiilor sale, conform principiilor de drept garantate de
Constituţie, de alte legi şi norme naţionale, de acte internaţionale la care Republica Moldova este parte.
 Judecătorul are îndatorirea să promoveze supremaţia legii şi statul de drept, să apere drepturile şi libertăţile
fundamentale, interesele legitime ale tuturor persoanelor, independent de cetăţenie, origine etnică, rasă,
naţionalitate, cultură, ideologie, religie, limbă, sex, apartenenţă politică, avere, origine socială, asigurînd în
toate cazurile calitatea şi caracterul echitabil al actului de justiţie.
Judecătorul este obligat să respecte egalitatea persoanelor în faţa legii, asigurîndu-le un tratament cuviincios
prin apărarea demnităţii şi onoarei lor, precum şi integritatea fizică şi morală a tuturor participanţilor la
procedurile judiciare. Atitudinea corectă, imparţială faţă de om ca valoare supremă, respectarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale în conformitate cu normele de drept naţionale şi internaţionale şi cu principiile morale
general-recunoscute sînt cerinţe obligatorii faţă de judecător.
În toate cazurile, judecătorul va acţiona independent, fără orice influenţe, îndrumări sau control şi nu-şi va
permite comportament necuviincios, inadecvat sau ilegal, care poate genera conflicte de interese şi periclita
încrederea în independenţa sa.
Judecătorul trebuie să informeze imediat Consiliul Superior al Magistraturii despre orice faptă, acţiune,
eveniment de natură să-i afecteze independenţa, imparţialitatea, obiectivitatea judiciară, sau despre oricare
încălcare a standardelor de etică prevăzute în prezentul Cod.
Integritatea, la rîndul său, reprezintă capacitatea persoanei de a-şi exercita obligaţiile şi atribuţiile legale şi
profesionale în mod onest, ireproşabil, dînd dovadă de o înaltă ţinută morală şi maximă corectitudine, precum
şi de a-şi exercita activitatea în mod imparţial şi independent, fără vreun abuz, respectînd interesul public,
supremaţia Constituţiei Republicii Moldova şi a legii.
Judecătorul nu va solicita sau accepta, direct sau indirect, plăţi, cadouri, servicii sau alte beneficii, în numele
său, ai membrilor familiei sale sau prietenilor, ca preţuire pentru exercitarea sau abţinerea de la îndeplinirea
obligaţiilor sale în legătură cu o cauză care urmează a fi examinată de către acesta. Încălcările prezentei
reglementări sînt supuse urmăririi penale, pe lîngă aplicarea sancţiunilor conform legislaţiei în vigoare.
Judecătorului i se interzice obţinerea ilegală de bunuri materiale, servicii, privilegii sau alte avantaje,
inclusiv acceptarea sau achiziţionarea de bunuri (servicii) la un preţ (tarif) mai mic decît valoarea lor reală.

2.2.Soluţionaţi speţa.7.p
Procurorul unei Procuraturi din Chişinău a plecat în deplasare, cu şoferul procuraturei şi maşina de serviciu, la
nordul Moldovei. La întoarcere, s-a oprit în satul său de baştină din raionul Drochia, unde şi-a vizitat părinţii
timp de 3 ore. De acolo, si-a încărcat maşina cu produse alimentare pentru propriile necesităţi şi s-a întors la
Chişinău.
1. A încălcat oare procurorul vreo normă etică, comentați răspunsul.
Principiul integritatii- să nu folosească contrar legii proprietatea statului, a persoanelor fizice sau juridice;
Test nr. 8
I. Probleme generale ale deontologiei juridice
I.1. Identificaţi problemele etice şi deontologice ale profesiei juridice în Republica Moldova. 3.p

I.2. Analizaţi problemele actuale etico-deontologice evidenţiate în activitatea organelor de drept ale
Republicii Moldova. 5p.
Din categoria problemelor generale ale deontologiei juridice fac parte următoarele: pedeapsa cu moartea,
eutanasia, violența, non-violența și argumentarea juridică a acestora.
Astfel, vorbind despre violență, această noțiune are un sens evident negativ emoţional şi moral. Totuși,
conştiinţa socială şi etica admit situaţii în care violenţa este din punct de vedere moral justificată. In acest caz
nu este vorba de a argumenta violenţa şi a o considera un bun, ci despre posibilitatea justificării morale a
violenţei ca o excepţie în limitele atitudinii generale şi principiale a moralei spre violentă.
Violenţa este una din metodele comportamentului în situaţiile de conflict cînd părţile implicate în conflict
sînt în divergentă de păreri despre ceea ce este bine si rău: ceea ce este pentru unii bine pentru alţii este rău, şi
viceversa. Fâră a împărţi oamenii în buni şi răi, ar fi absolut imposibil să argumentăm din punct de vedere etic
violenţa.
Problema referitoare la justeţea violenței se reduce la întrebarea dacă este just de a împărţi oamenii în buni
si răi. La această chestiune trebuie să dăm un răspuns negativ. O atare împărţire înseamnă că o voinţă este
recunoscută în exclusivitate bună, iar alta în mod exclusiv rea. Insă ambele sînt imposibile.
Noţiunile de voinţă absolut bună şi absolut rea pot să existe în practica socială doar ca nişte construcţii
ideale, nişte puncte de evaluare, dar nu ca nişte caracteristici ale voinţelor reale.
După definiţia sa, violenţa se află în afara moralei. Ea poate fi numită dreptul forţei. Violenţa înseamnă o
cădere din civilizaţie în sălbăticie, în asa-numîta stare naturală, cînd fiecare individ sau totalitatea lor naturală
(turma) poartă în sine criteriul propriei dreptăţi. Despre morală în această situaţie este posibil de vorbit numai
sub aspectul depăşirii acestei situaţii, deoarece morala începe acolo unde iasfirşit violenţa.
Pot fi eiufcidăte două mofriente cruciale care au determinat limitarea violenţei și au dat posibilitate
societăţii să supravieţuiască. Prima etapă este legată de limitarea duşmăniei între turmele umane în bâza
tălonului, iar a doua, de apariţia statului.
Nonviolenţa se deosebeşte de violenţă înainte de toate prin felu în care este distribuit binele şi râul printre
oameni. Ea rezultă din legătura reciprocă a tuturor oamenilor în ceea ce priveşte binele şi răul.
Principiile comportamentului nonviolent; a) renunţarea la monopolul asupra adevărului, pregătirea de
schimbări, dialog, compromis; b) critica propriului comportament cu scopul de a scoate la iveală ceea ce în el
poate să alimenteze şi să provoace o poziţie duşmănoasă a oponentului; c) analiza situaţiei prin prisma viziu-
nilor oponentului cu scopul de a-l înţelege şi de a găsi o soluţie care i-ar permite să-şi păstreze conştiinţa
curată, a ieşi din conflict în mod onorabil; d) lupta împotriva răului, dar şi iubirea faţă de oamenii ce stau în
spatele lui; e) un comportament absolut deschis, excluderea din atitudinea faţă de un oponent a minciunii, a
intenţiilor ascunse, a vicleşugurilor de ordin tactic etc.
Următoarea problemă care este destul de actuală în ziua de azi este eutanasia, și anume argumente etice și
juridice contra sau în favoarea acesteia. Cine ar trebui să aibă dreptul de a decide când este timpul să se pună
capăt unei vieţi: bolnavul, medicul, o rudă sau poate ar trebui lăsat totul în mâinile Domnului? Există multe
opinii contradictorii legate de problema eutanasiei, unele valide, în timp ce altele par nerezonabile. Termenul
„eutanasie” înseamnă moarte fericită. Deşi termenul sună nepotrivit (cum poate fi o moarte fericită?), cei care
sprijină eutanasia susţin că o asemenea oportunitate poate ajuta să se pună capăt unei suferinţe de nesuportat. 
Astfel, eutanasia este o modalitate de a opri suferinta extrema prin care trec unii bonavi in stadiu terminal si
de a le oferi o moarte linistita. De obicei o “moarte buna” este descrisa ca trecerea in nefiinta intr-un mediu
placut, familiar si fara suferinta, ca si cum ai adormi. Cicero spunea ca o “moarte buna” este modalitatea ideala
de a respecta legea naturii, parasind lumea in liniste si demnitate.
 Oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa decida momentul propriei morti. In secolul al XVIII-lea, filozoful
scotian David Hume sustinea in eseul sau “Despre sinucidere” ca, intr-o societate libera, oamenii ar trebui sa
aiba dreptul sa aleaga modul in care vor sa moara. Unele voci sustin si ca acest drept ar trebui totusi temperat
prin obligatia de a nu face rau altei persoane.
Oamenilor ar trebui sa li se permita sa moara cu demnitate. Exista mari diferente intre modurile in care
fiecare vede conceptul de “a trai si a muri in demnitate”. Cele mai comune umilinte care ar justifica eutanasia
sunt: persoana devine o povara pentru ceilalti, incapacitatea de a mai face fata activitatilor cotidiene, petrecerea
ultimei perioade a vietii intr-un spital sau camin,
Rudele bolnavului nu ar mai trebui sa indure clipele dificile in care isi vad apropiatii asteptand o moarte
lenta si dureroasa;
S-ar reduce costurile pentru ingrijirea pacientilor incurabili;
Necătînd la ecestea, eutanasia legalizată poate fi văzută ca acordarea medicilor dreptul de a-şi ucide
pacienţii. S-ar putea demonstra că nu ar fi nevoie pentru aceasta dacă ar exista îngrijiri medicale adecvate. Ar
trebui să fie posibil ca şi celui mai grav bolnav pacient să i se dea dreptul să înfrunte moartea cu demnitate.
Aceasta ar trebui realizat fără dureri, cu ajutorul îngrijirii medicale şi cel mai important – în mod natural.
O problemă majoră se poate ridica în ceea ce priveşte eutanasia involuntară şi bolnavii într-o stare
vegetativă permanentă. Decizia de a încheia viaţa unei persoane n-ar trebui să fie lăsată obligatoriu în mâinile
rudelor. Această formă de eutanasie este considerată lipsită de etică, deoarece nu se ştie dacă bolnavul ar vrea
să fie eutanasiat, dacă ar putea hotărî.
Totuşi, dacă o formă de eutanasie este legalizată, este posibil să se facă abuzuri, conducând la moartea
ilegală a unor pacienţi mai puţin bolnavi. Nu se ştie unde să se tragă linie în cazul eutanasiei. În ţările unde
eutanasia este legală, există condiţii stricte pentru a fi realizată, ce includ durere fizică, suferinţă şi stres
psihologic. Dar este posibil să se întocmească o listă de boli sau afecţiuni în care ar putea fi efectuată
eutanasia? Cel mai probabil nu este posibil, deoarece fiecare persoană simte durerea diferit şi poate suporta
niveluri diferite de durere.
Este posibil ca eutanasia, dacă este legalizată, să fie folosită greşit. Cum ne putem asigura că eutanasia non-
voluntară nu va fi folosită de rude pentru a scăpa de „povara inutilă” a rudelor mai în vârstă sau
de medicii incompetenţi pentru a-şi ascunde greşelile? Singurul mod de a evita acest lucru este oprirea
legalizării eutanasiei.
Nu în ultimul rînd trebuie să menționăm și o altă problemă generală a deontologiei juridice și anume
pedeapsa cu moartea. Cu toate că au mai rămas foarte puține state care mențin această categorie de pedeapsă,
pedeapsa cu moartea își menține actualitatea. Pedeapsa cu moartea este prima pedeapsă pe care a cunoscut-o
omenirea, poate din acest motiv este considerată a fi învechită, barbară şi neconformă cu vremurile moderne în
care trăim.
De asemenea, se consideră că ar contrazice normele democraţiei. Din acest motiv, statele democratice au
renunţat sau sunt pe cale să renunţe la ea. Soluția care ar trebui să existe în societățile actuale ar fi una de
compromis, în care drepturile și libertățile fundamentale ale omului să fie apărate, să nu fie îngrădite în vreun
fel, iar în cazul în care un individ le ignoră, să nu se mai bucure de același statut pe care l-ar fi avut dacă nu ar
fi comis o crimă.
Consider că atatele ar trebui să aibă în vedere un număr limitat de situații legate exclusiv de crimă, cărora să
le aplice pedeapsa cu moartea în vederea oferirii de protecție și siguranță celorlalți membri ai societății care nu
au încălcat dreptul la viață al celor din jur.
Prin urmare, consider că pedeapsa cu moartea are drept la existență datorită următoarelor argumente: de
natura economică (este mai puţin costisitor decît să ţii criminalul în închisoare toată viaţă), de natură
psihologică şi preventivă (pedeapsa capitală descurajează potenţialii criminali şi de asemenea reduce mult şi
aproape elimină riscul evadării unor criminali periculoşi) şi de natură filosofică (pedeapsa cu moartea este o
dovadă că statul preţuieşte cu adevărat viaţa propriilor cetăţeni). De asemenea, un argument important este dat
instituţia închisorii, care uneori are efecte opuse celor pentru care a fost creată asupra vieţii şi mentalităţii celor
închişi. Astfel, deşi aceştia teoretic sunt acolo pentru a fi reabilitaţi, ei acolo sunt veşnic etichetaţi drept
infractori şi de asemenea pot învăţă lucruri negative unii de la alţii.
Pedeapsa cu moartea deseori este discutată şi evaluată ca atare, ca fiind o întrebare aparte fără vreo legătură
cu alte chestiuni sau cu contextul său social. Această idee este înşelătoare. O alegere între abolirea sau
menţinerea pedepsei cu moartea este, de asemenea, o alegere între tipul de societate în care dorim să vieţuim şi
valorile pe care ea le apără.
I.3. Expuneți-vă asupra funcţionalităţii codurilor deontologice a profesiei juridice din Republica
Moldova.7.
Codul de etică al judecătorului- un sistem judiciar independent şi onorabil este indispensabil justiţiei.
Justiţia ocupă un loc deosebit în afirmarea statului de drept, iar conduita, moralitatea şi cultura judiciarului au o
importanţă majoră în procesul de înfăptuire a ei. În actualele condiţii, faţă de judecători, ca exponenţi ai puterii
judecătoreşti, sînt înaintate un şir de cerinţe morale şi de conduită specifice, o parte dintre ele fiind incluse în
acte normative, altele urmînd a fi însuşite şi respectate ca deziderate ale eticii profesionale.
Judecătorul trebuie să participe activ la stabilirea, menţinerea, aplicarea normelor de conduită, pe care le va
respecta personal, astfel încît să fie asigurată integritatea şi independenţa sistemului judecătoresc.
Scopul reglementării derivă di faptul că administrarea justiţiei este un atribut inerent sistemului judecătoresc
şi, în special, judecătorilor. Codul de etică al judecătorului stabileşte standardele de conduită ale acestuia,
conforme cu responsabilităţile, onoarea şi demnitatea profesiei sale şi care sînt obligatorii pentru a fi respectate
de către toţi judecătorii din Republica Moldova.
Respectarea normelor cuprinse în prezentul Cod constituie un criteriu pentru evaluarea eficacităţii, calităţii
şi integrităţii profesionale a judecătorului.
Evaluarea respectării standardelor de conduită prescrise în prezentul Cod este efectuată de Consiliul
Superior al Magistraturii, potrivit legii.

II. Normele deontologice ale procurorului.

2.1.Determinaţi normele deontologice internaţionale şi naţionale (scrise şi nescrise) privind deontologia şi
etica procurorului.3p.
Codul de etica al procurorului
Legea cu privire la procuratura
Standardele de responsabilitate profesională şi declaraţii privind drepturile şi obligaţiile esenţiale ale
procurorilor, adoptate de către Asociaţia Internaţională a Procurorilor la 23.04.1999.
Ghidul European al eticii şi conduitei procurorului „Ghidul de la Budapesta”, adoptat la Conferinţa
Procurorilor Generali din Europa la 31.05.2005
Recomandările Consiliului Europei REC (2000) din 11.05.2000 privind codurile de conduită pentru
funcţionarii publici şi REC (2000) 19 cu privire la rolul procuraturii în cadrul sistemului de justiţie penală.

2.2.Analizaţi importanţa respectării standardelor deontologiei şi eticii procurorului în activitatea de

procuror.5p
Deontologia şi etica profesională a procurorului constituie un ansamblu de norme de conduită care îi revin
procurorului în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu şi în viaţa privată.
Deoarece supremaţia legii poate exista doar într-un stat de drept, puternic şi integru, procurorii sunt obligaţi în
virtutea profesiei prestate să respecte normele deontologiei şi eticii corespunzătoare statutului lor înalt în
societate.
Conformarea standardelor deontologiei şi eticii profesionale va consolida integritatea organelor procuraturii,
încrederea populaţiei în procuratură şi va contribui esenţial la promovarea imaginii organelor Procuraturii atît
în ţară cît şi peste hotare.
Procesul de reformare a organelor Procuraturii, avînd ca scop apărarea intereselor generale ale societăţii,
ordinii de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor necesită respectarea de către procurori a standardelor de
etică în corespundere cu sarcinile deosebit de importante şi nobile care îi revin.

2.3.Soluţionaţi speţa.7.p
Marin Sirbu, functionar public, participa la o emisiunetelevizata, avind ca tema de discutii
“Salarizareafunctionarilorpublici”. Fiindnemultumitatit de functiape care o ocupa si de activitatilepe care
trebuie sa le desfasoare, cit si de salariulpe care-l are, acestaincepesa-siimpartaseascanemultumirile si
frustrarile, plingindu-se de multi colegi care nu muncesc, dar care sunt mai bine remunerati,
intrucitacestiadetinfunctiiimprtante de conducere in diverse partidepolitice. Ce norme deontologice a incalcat
Marin Sirbu?
Principiul loialitatii - Funcţionarul public are obligaţia să se abţină de la orice act sau faptă care poate
prejudicia imaginea, prestigiul sau interesele legale ale autorităţii publice
Principiul impartialitatii - Funcţionarul public trebuie să aibă un comportament bazat pe respect, exigenţă,
corectitudine şi amabilitate în relaţiile sale cu publicul, precum şi în relaţiile cu conducătorii, colegii şi
subordonaţii.
Test nr. 9
I. Conştiinţaşi cultura juridică
1.1. Determinaţi coraportul dintre cultura juridică şi conştiinţa juridică.3p.
Un element forte al culturii juridice este conştiinţa juridică, ce exprimă gradul de intensitate al
cunoştinţelor de drept şi posibilitatea de a percepe şi a aplica dreptul, conştientizarea de a respecta legile cu
sentimentul dezvoltat de legalitate, echitate, justiţie.
Analiza culturii juridice impune ca valoare aparte fenomenul conştiinţei juridice. Prin aceasta se percepe
dreptul, idealurile unei societăţi drepte şi echitabile în care apărarea drepturilor omului la o înaltă calitate este
în centrul tuturor începuturilor în perfectarea, adoptarea şi aplicarea legilor, ca etalon al societăţii avansate.
Despre conştiinţa juridică ce derivă din cultura juridică vorbim ca despre o valoare a finţei umane capabilă
să însuşească categoriile dreptului, drepturile şi libertăţile sale. În primul rînd, trebuie însuşite procedurile
existente de soluţionare a litigiilor, delictelor, precum şi atitudinea acesteia faţă de lege, justiţie şi alte organe
care aplică legile, mijloacele de apărare, care este atitudinea finţei umane faţă de respectarea sau nerespectarea
prevederilor legii etc. Altfel spus, conştiinţa juridică poate fi exprimată printr-o stare spirituală ce conţine
viziuni sociale, economice, politice combinate cu cele de drept, adecvate nivelului de dezvoltare a societăţii
umane privind dezvoltarea dreptului, perfectarea şi adoptarea actelor juridice, dezvoltarea umană, protejarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului din diferite grupuri sociale, nivelul de garantare a acestora de
către stat şi societatea civilă.
Cultura juridică este strîns legată de conştiinţa juridică şi se bazează pe ea. În calitate de categorie juridică
ea este mai largă, deoarece înglobează nu numai elementele social-psihologice, ci şi însemnătatea juridică a
comportamentului uman, nivelul înalt al elaborării dreptului şi perfecţionării legislaţiei, legalităţii şi eficacităţii
practicii judiciare, claritatea şi precizia dispoziţiilor lui etc.

1.2.Analizaţiideea-,,formarea profesională continuă »-factor important al conştiinţei juridice.5p.

Formarea profesională continuă este un ansamblu de procese organizate în scopul instruirii curente sau
compensatorii, care prelungesc ori înlocuiesc formarea iniţială prin care persoanele adulte îşi dezvoltă
aptitudinile, îşi îmbogăţesc cunoştinţele, îşi actualizează cunoştinţele şi deprinderile profesionale, îşi formează
o nouă orientare de muncă şi un compor- 175 Cultura juridică şi prevenirea corupţiei tament nou din
perspectivele de dezvoltare a naturii umane şi de participare la dezvoltarea social-economică şi culturală a ţării.
Scopul formării profesionale continue rezidă în dezvoltarea generală a personalităţii şi implicit a societăţii,
susţinerea valorilor culturale, ştiinţifice, promovarea educaţiei moral-spiritule în societate, perfecţionarea
sistemului instructiv-educativ, actualizarea şi obţinerea de noi cunoştinţe pentru perfecţionarea, recalificarea
profesională în vederea integrării în piaţa muncii.
În procesul de prevenire a corupţiei şi de formare a culturii juridice prin învăţământ, o pîrghie importantă este
evaluarea prin atestarea periodică a angajaţilor ministerelor, departamentelor, instituţiilor de stat şi celor
private

1. 3. Expuneţi-vă asupra modului de formare a conştiinţei juridice în procesul profesional.7p.

Formarea conştiinţei juridice, educaţia juridică a populaţiei depinde în mare măsură de procesul legislativ, de
calitatea legilor, de măsura în care prevederile lor contribuie la instaurarea dreptăţii, ordinii şi liniştii în
societate, de raportul dintre normele morale şi cele juridice, de armonia dintre ele.
O altă lacună a culturii juridice este şi faptul că un şir de legi în vigoare este declarativ, în ele întroducîndu-se
multiple rectificări şi modificări. Stabilitatea legii este foarte importantă pentru consolidarea legalităţii, pentru
formarea conştiinţei juridice a cetăţenilor, pentru educarea juridică a oamenilor în general.
Deontologia contribuie…..Conştiinţa juridică este un fenomen cu o natură flexibilă, fenomen care se
modelează permanent sub acţiunea celor mai diferiţi factori din mediul de viaţă: istorici, culturali, informativi,
economici, politici etc. şi în dependenţă de cum sunt prezentate publicului (de accentul care se pune), acesta îşi
formează opinia iar ulterior comportamentul. Influenţa asupra conştiinţei juridice a membrilor societăţii prin
comunicarea despre demascarea şi pedepsirea infractorilor, promovarea valorilor sociale: respectul faţă de
drept şi supremaţia legii, au un efect benefic asupra conştiinţei juridice a publicului, contribuie la dezvoltarea şi
ridicarea conştiinţei juridice a societăţii, a culturii juridice a acesteia. Influenţa constructivă social —
psihologică exercitată de informaţia cu caracter juridic, ca criteriu al eficacităţii acesteia, trebuie să determine
indivizii să absoarbă în conştiinţa lor valorile juridice, să-şi formeze deprinderi juridice (deprinderi de a
respecta legea) şi să înfrunte psihologia infracţională
Conştiinţa juridică poate fi exprimată printr-o stare spirituală ce conţine viziuni sociale, economice, politice
combinate cu cele de drept, adecvate nivelului de dezvoltare a societăţii umane privind dezvoltarea
dreptului, perfectarea şi adoptarea actelor juridice, dezvoltarea umană, protejarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului din diferite grupuri sociale, nivelul de garantare a acestora de către stat şi societatea
civilă.
  Nivelul profesional al conştiinţei juridice moderne face ca conduita juridică să fie mai convingătore, mai
accesibilă şi clară la aprecierea şi aplicarea legilor  pentru toţi utilizatorii.

II.Etica şi deontologia avocatului

2.1.Identificaţi principiile de etică profesională a avocatului, numiţi standardele internaţionale şi naţionale
privind deontologia şi etica avocatului.3p.
Principiile:
-libertate şi independenţă în activitatea de avocat;
-democratism şi colegialitate în raporturile dintre avocaţi;
-asigurarea legalităţii şi umanismului.
-Confidentialitatea
-publicitatii
În Republica Moldova, normele deontologice sunt prescrise de Legea Republicii Moldova nr. 1260- XV cu
privire la avocatură din 19.07.2002, Statutul profesiei de avocat nr. 302 din 08.04.2011, aprobat la Congresul
Uniunii Avocaţilor din 29 ianuarie 2011 și Codul deontologic al avocaţilor Baroului din Republica Moldova,
adoptat de Congresul Avocaţilor din 20 decembrie 2002.
Internationale:
- Declarația de la Perugia cu privire la principiile profesionale de conduită a Barourilor și Societăților de Drept
din Comunitatea Europeană
- Codul deontologic al avocaților din Uniunea Europeană
- Carta principiilor fundamentale ale avocatului european și Comentariul asupra acesteia, adoptată de Consiliul
Barourilor şi al Societăţilor de Drept din Europa

2.2.Expunei-vă asupra structurii şi conţinutuluicoduluideontologic al avocatului.5p.

1.Principii generale: independenta, increderea si integritatea morala, secretul profecsional,
incompatibilitati, publicitatea personal, interesul clientului.
2.Relatiile cu clientii.
3.Conflictul de interese
4.stabilirea onorariilor
5.impartirea onorariilor cu o persoana ce un este avocat
6.relatiile cu instantele de judecata, organele de urmarire penala si autoritatile publice
7.raportul dintre avocati: colegialitatea, cooperarea, corespondenta, onorariile pentru recomandare,
comunicare acu partea adersa, schimbarea avocatului, pregatirea tinerilor avocati, litigii dintre
avocati.
2.3.Soluţionaţi speţa.7.p
Judecătoarea Olga Roibu a condamnat un inculpat la pedeapsă cu închisoare, iar apoi l-a eliberat condiţionat de
pedeapsă. Ulterior, după eliberarea acestuia, judecătoarea Roibu s-a implicat într-o relaţie intimă cu el.

1. Caracterizaţi comportamentul dnei Roibu.

2. Credeţi că judecătoarea a încălcat careva principii ale deontologiei judiciare?
3. Credeţi că un astfel de comportament influenţează imaginea justiţiei în ochii justiţiabililor?
Cum anume?
Integritatea- Judecătorul îşi va organiza toate activităţile extrajudiciare astfel încît să menţină autoritatea şi
demnitatea funcţiei sale, precum şi prestigiului sistemului judecătoresc
Corectitudinea - Judecătorul va evita relaţiile cu persoane din lumea interlopă sau persoane care ar putea
compromite reputaţia judecătorului.

Test nr. 10
I.Valori etice fundamentale
1.1.Determinaţi valorile fundamentale şi valorile deontologiei juridice. 3p.
Din categoria valorilor fundamentale ale eticii și ale deontologiei juridice putem menționa următoarele:
idealul, binele și răul, datorie și conștiință, necesitate și responsabilitate.
Termenul ideal are m m acceptiuni. În primul rind ideal si idealitatea sunt ceea ce este distinct sau opus față
de material și materialitate. În al doilea rînd, idealul are o semnificație axiologică și etică. În sens filozofic
idealitatea se definește prin raportare la materialitatea iar idealul moral este definit prin raportare la scop,
realitate și valoare.
Noțiunile de bine și rău s-au cristalizat odată cu procesul devinirii moralei. Binele și răul reprezintă niște
valori deosebite ce caracterizează sau evaluiază acțiunile omului, acțiuni raportate la idealul. Observăm că
binele și răul depind de experiența spirituală a omului și se reflectă prin această experiență.
Ambele noțiuni există într-o strînsă legătură astfel în cît nu putem stabili un hotar cert între ele. Ele
corelează de parcă între ele ar fi un semn de egalitate. Astfel, omul cunoaște ce este bine deoarece a simțit ceea
ce este rau și invers. Prin urmare existența răului condiționează existența binelui.
Datoria reprezintă conceperea de către om a necesității îndeplinirii a ceea ce indică idealul moral sau a ceea
ce reiese din idealul moral. Datoria omului se exprimă prin faptul că trebuie de făcut bine altor oameni, evident
reieșind din posibilitățile reale, precum și de a urma calea virtuții. Datoria omului se rezumă la conducerea
după principiile justiției în acțiunile sale, egalității și carității ceea ce înseamnă de a nu lua din binele comun
mai mult decît partea care ni se cuvine potrivit meritelor noastre.
Conștiința morală reprezintă o formă a rațiunii. Conștiința exprimă ceva subiectiv și intern de aceea ea nu
poate fi evaluată sau verificată. Conștiința este capacitatea omului de a-și evalua acțiunile realizate.
În acesată ordine de idei trebuie să evidențiem încă o valoare supremă și anume responsabilitatea. Astfel,
responsabilitatea reprezintă simț de răspundere pentru consecințele acțiunilor realizate, atitudine responsabilă
față de obligațiile proprii.

1.2.Analizaţi valorile juridice în sistemul de drept al Republicii Moldova. 5p.

Valorile juridice se instituie în sfera prescripţiilor emise de autorităţile  statului şi ale societăţii civile.
Juridicul impune membrilor societăţii o serie de obligaţii – întărite de sancţiuni materiale – şî le acordă o serie
de drepturi şi libertăţi, menite să asigure securitatea, coerenţa şi armonia organismului social.
În sistemul general al valorilor, valorile juridice ocupă un loc distinct. Termenii de legalitate, dreptate,
justiţie etc. exprimă aprecierea pe care societatea şi oamenii o dau actelor şi raporturilor juridice, respectiv
modului de realizare efectivă a dreptului. Într- adevăr, raporturile dintre persoane reglementate prin norme de
drept sînt legale, tocmai datorită consacrării lor prin aceste reglementări.
Valorile juridice au un sporit caracter de generalitate. Astfel de valori precum: dreptatea, legalitatea, justiţia,
vizînd scopuri şi imperative ce urmează a fi realizate, se exprimă prin intermediul normelor juridice. Problema
valorilor în domeniul dreptului este prezentă atît în activitatea de creare a dreptului, de elaborare a normei de
drept, cît și transpunera acestora în viața de zi cu zi.
Valorile juridice (dreptatea, justiţia, legalitatea, constituţionalitatea, independenţa, egalitatea în drepturi,
conştiinţa civică, drepturile, libertăţile şi îndatoririle cetăţeneşti etc.) reglementează relaţia individului cu
ordinea de drept, cu instituţiile juridice. Ele reflectă respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, drepturile
şi libertăţile omului, precum şi obligaţiile individului într-un stat de drept.
Caracteristic pentru sistemul de drept al RM sunt așa valori juridice cum ar fi : supremația legii, democrația,
statul de drept, egalitatea tuturor în fața legii, asigurarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Supremația legii înseamnă că nimeni nu este mai presus de lege, care trebuie aplicată în mod egal și corect
față de orice persoană. Orice persoană, indiferent de poziția sa în societate, este obligată să respecte legea.
Această obligație se bazează pe legitimitatea normelor juridice adoptate de reprezentanții poporului.
Supremația legii asigură reguli clare și previzibile pentru toți locuitorii statului și, respectiv, posibilitatea de a
conviețui împreună și de a cere sau a pedepsi, după caz, pentru nerespectarea regulilor respective.
Democrația este forma de guvernare a unui stat, atunci când cetățenii participă la procesul de conducere a
țării. Această participare se bazează pe principiul suveranității poporului unui stat, adică pe ideea că voința și
puterea aparțin exclusiv poporului. Democrația nu înseamnă doar obligații ale autorităților statului, dar și
responsabilități și implicare activă a populației în viața publică.
Constituția RM prevede că toți oamenii trebuie tratați în mod egal și fără discriminare, indiferent de rasă,
naționalitate, origine etnică, limbă, religie, opinie, sex, apartenență politică, orientare sexuală, avere sau origine
socială. Astfel, egalitatea în drepturi constituie o garanţie referitoare la exercitarea drepturilor fundamentale
prevăzute în cuprinsul Constituţiei, dar şi a oricăror alte drepturi şi îndatoriri subiective reglementate în
cuprinsul altor acte normative. Ea include toate domeniile de activitate în care persoana are dreptul garantat la
exercitarea libertăţilor legale în scopul realizării intereselor sale legitime. La fel, oamenii sunt egali și în fața
legii, fară a fi admise sau justificate care va discriminări.
În zilele noastre majoritatea specialiştilor consideră că nucleul statului de drept trebuie să-l constituie
promovarea şi asigurarea respectării drepturilor omului. Acesta este criteriul fundamental de distincţie dintre
ţările în care există stat de drept şi ţările în care nu există un astfel de stat. În procesul de edificare al statului de
drept, promovarea şi protejarea drepturilor omului este un principiu democratic fundamental, şi un reper
important pentru RM. Prin urmare, respectarea drepturilor omului este una dintre caracteristicile principale ale
unui stat democratic.

1.3.Argumentaţi necesitatea integrării valorilor etice în activitatea profesională juridică.7p.

Valorile etice, menționate mai sus, prezintă o importanță majoră pentru întreaga societate dar mai cu seamă
pentru colabiratorii organelor de drept. Valorile fundamentale ale eticii și ale deontologiei juridice,cum ar fi
idealul, binele și răul, datorie și conștiință, necesitate și responsabilitate necesită a fi integrate în activitatea
profesională juridică.
Datoria morală a lucrătorilor din domeniul organelor de ocrotire a normelor de drept are atît latura sa
obiectivă, cît şi cea subiectivă. Latura obiectivă este determinată de necesitatea de a apăra securitatea statului şi
societăţii, de asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Latura subiectivă o reprezintă
sarcinile formulate în mod cert de către stat care sînt destinate organelor de ocrotire a normelor de drept:
conştiinciozitatea şi responsabilitatea lucrătorilor în procesul executării sarcinilor de serviciu.
Îndatorirea profesională reprezintă o unitate a laturilor juridice şi morale, deoarece cerinţele morale coincid
cu voinţa statală.

II.Codul deontologic al colaboratorului poliţiei şi Centrului Naţional Anticorupţie

II.1. Relataţi principiile de etica profesională şi deontologică juridică ale colaboratorului de poliţiei şi
colaboratorului CNA, indicînd şi reglementările în acest domeniu.3p.
Principii politist – legalitatea, egalitatea-impartialitatea si nediscriminarea,transparenta, capacitatea si datoria
de exprimare, disponibilitatea, prioritatea interesului public, profesionalismul, confidentialitatea, respectul,
integritatea morala, independenta operationala, loialitatea.
Principii CNA: legalitatea, impartialitate, independenta, integritate morala, profesionalism, prioritatea
interesului public, respect, egalitate si nediscriminare, transparenta, libertatea opiniei si a exprimarii,
responsabilitate, confidentialitate, disponibilitatea, loialitate.
Reglementari: Codul de conduita a colaboratorilo CNA si Codul de etica si deontologie al politistului

II.2. Expuneţi-vă asupra structurii şi conţinutuluicoduluideontologic al colaboratorului de poliţiei şi

colaboratoruluiCentrului Naţional Anticorupţie.5p.
Codul politie: 9 capitole:1.Domeniul de reglementare, 2.Bazele juridice ale politiei 3.sarcinile principale,
4.principiile, 5.recrutarea, formarea si competentele personalului politiei, 6.reglementari specifice ale conduitei
politistului, 7.arestarea/privarea de libertate de catre politie, 8.respectarea dreptului la viata privata si altor
drepturi, 9.controlul asupra activitatii colaboratorului de politie
Codul CNA: 3 parti: I.Domeniul de aplicare si principiile generale, II.Normele generale de conduita
profesionala a colaboratorilor, III. Raspunderea si respectarea prevederilor codului.

II.3. Soluţionaţispeţa.7.p
Judecătorul Tricolici a fost invitat la un bal mascat de revelion într-un restaurant public din centrul Chişinăului.
Judecătorul s-a îmbrăcat în costum de ţigan, şi-a vopsit faţa în negru şi şi-a pus cătuşe.
Valori: respect, corectitudine.
Principiul integritatii - Judecătorul îşi va organiza toate activităţile extrajudiciare astfel încît să menţină
autoritatea şi demnitatea funcţiei sale, precum şi prestigiului sistemului judecătoresc. ) Judecătorul se poate
implica în orice activităţi sociale în măsura în care acestea nu prejudiciază autoritatea puterii judecătoreşti,
prestigiul profesiei sau executarea obligaţiilor profesionale.
P.corectitudinii - ) Judecătorul va da dovadă de precauţie şi responsabilitate la frecventarea locurilor publice şi
private; la luarea deciziei de a frecventa aceste locuri, el va lua în consideraţie reputaţia localului şi a
persoanelor care-l frecventează.