1.

Dreptul muncii, ca ramur a sistemului naional de drept, este strns legat de

munc, noiune inseparabil de existena omului.
Potrivit Dicionarului explicativ al limbii romne, prin munc se nelege: 1) o
activitate contient (specific omului) ndreptat spre un anumit scop, n procesul creia
omul efectueaz, reglementeaz i controleaz prin aciunea sa schimbul de materii
dintre el i natur pentru satisfacerea trebuinelor sale;
Rolul muncii n societatea contemporan se apreciaz n funcie de afirmarea tot mai
puternic a creativitii, a efortului intelectual, comparativ cu cel manual, ca i prin
prisma promovrii formelor atipice de ocupare a forei de munc i a reducerii timpului
de munc.
n opinia autorului rus Hohlov E.B., apariia dreptului muncii (ca ramur de drept) se
datoreaz urmtorilor factori, ce se prezint ca un rezultat al evoluiei economice i
spirituale a omenirii: 1) trasformarea muncii dependente ntr-un fenomen de importan
social. Astfel, n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, n Europa Occidental, n
America i Rusia, s-a format o clas numeroas de muncitori. Importana acestui
eveniment a rezidat n faptul c econimia nu putea exista fr a utiliza munca
dependent (salariat); 2) omenirea a contientizat faptul c personalitatea uman
necesit o protecie juridic special. Deoarece n baza locaiunii de servicii o persoan
cade sub autoritatea unei alte persoane, a aprut necesitatea de a elabora noi
reglementri ce in de locaiunea de servicii.
Totodata trebuie de notificat faptul ca unii savanti considera ca munca(forta de
munca)e o marfa. Astfel, filozoful german Karl Marx in lucrarea sa Munca salariata si
capital mentioneaza ca: Forta de munca e o marfa pe care posesorul ei muncitorul
salariat o vinde capitatlului. In dezvoltarea acestei idei Marx a remarcat ca salariul e
pretul unei marfi determinate, al fortei de munca, si acesta(salariul)e asadar determinat
de aceleasi legi care determina pretul oricarei alte marfi.
Dreptul muncii e dreptul contractelor de munca, se poate spune ca el apartine marii
diviziuni a dreptului privat. Obiectul de reglementarea a dreptului muncii e constituit din
raporturile juridice de munca nascute din contractul individual de munca si din
raporturile juridice conexe lor.
Apropierea dreptului muncii clasic de dreptul public rezulta si din asemanarea
elementului de subordonare intilnit atit in cazul raporturilor de serviciu ale functionarilor
publici, cit si in cel al raporturilor izvorite din contractul individual de munca.
Dreptul muncii demonstreaza o valoarea a distinctiei traditionale intre dreptul privat
si cel public.
In pofida denumirii sale dreptul muncii nu priveste orice forma de munca ci numai pe
cea subordonata(dependenta), el reglementind in special situatia celui ce munceste in
favoarea si sub autoritatea altuia, in schimbul unui salariu.
In legislatia comunitara e formulata definitia legala a notiunii de profesii liberale. In
legislatia RM unica definitie legala a notiunii date se regaseste in legislatia fiscala. Art 5
din Codul fiscal al RM prin servicii profesionale se inteleg activitati independente de ordin
stiintific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum si activitati independente ale
medicilor, juristilor, inginerilor, arhitectilor, dentistilor, auditorilor si contabililor
desfasurate in conformitate cu legislatia in vigoare.
Profesiuni liberale cum ar fi:
avocat - activitatea acestuia fiind reglementata prin Legea RM Cu privire la
avocatura.
notar public - Legea RM Cu privire la notariat.
medic - conform prevedelor Legii ocrotirii santatii.
auditor - Legea privind Activitatea de audit.
mediator - Legea Cu privire la mediere.
executor judecatoresc - Legea Privind executorii judecatoresti.
jurnalist - Legea presei.
Putem evidentia urmatoarele principii aplicabile profesiunilor liberale:
a) independenta in exercitarea profesiei. Practicantii profesiunilor liberlae isi desfasoara
activitatea independent de aut pub se bazeaza pe propriile decizii, si sunt
constienti de faptul ca responsabilitatea dezvoltarii propriei ocupatii le revine in
exclusivitatea.

b) responsabilitatea in exercitarea profesiei. Lipsa responsabilitatii in exercitarea

profesiunii liberale atrage la raspunderea juridica a persoanei culpabile.
Raspunderea juridica a practicantilor profesiunilor liberale poate surveni sub
forma raspunderii civile, raspunderii disciplinare sau penale.
c) Obligatia de a pastra secretul profesional. In lit de specialitatea secretul profesional a
fost definit ca fiind obligatia de a nu divulga anumite date privind viata privata a
clientilor sau pacientilor, fiind de altfel un drept fundamental al omului, iar
practicantii profesiunilor liberlae sunt garantii si depozitarii acestui drept.
d) constituirea in corpuri profesionale distincte. Dreptul la constituire si asocierea in
structuri corporative profesionale reprezinta un drept fundam al practicantilor
profesiunilor liberale.
e) profesiunile liberale necesita pregatire sau calificare profesionala specifica, de nivel
universitar. Tinem sa mentiona ca activitatile profesiilor liberale cuprind servicii
intelectuale intrucit desfasurarea acestora reclama un inalt nivel de cunostinte
juridice, tehnice, stiintifice.
f) admiterea in profesie dupa promovarea examenului de calificare. De regula admiterea
in profesiunea liberala are loc dupa promovarea concursului de calificare.
g) Profesiunile liberale sunt supuse licentierii. Profesiunile liberale de avocat, notar sau
executor judecatoresc sunt supuse licentierii, pe cind cea de audit - certificarii si
etc.
h) persoanele care exercita profesiuni liberale depun juramintul. Cu titlu de ex se cere
relevat faptul ca notarii, avocatii, depun juramint in fata aut abilitate.
i) imbinarea interesului public cu cel privat la exercitarea profesiei. Practicantii care
exercita profesiuni liberale indeplinesc in exercitiul atributiilor lor atit o functie de
interes privat cit si una de interes public.(ex notar public)
j) respect area normelor deontologice si ridicarea calificarii profesionale a persoanelor
care exercita profesiunea liberala. De regula e expusa in Codul deotologic.
k) exercitarea profesiunii liberale implica evitarea conflictelor de interese. Cei care
beneficiaza de serviciile liberale au dreptul sa pretinda o evaluare a imprejurarilor
in care ele se realizeaza precum si o consultatie impartiala si obiectiva fara o
presiune a unor forte exterioare si fara conflicte de interese.
Munca voluntara ramine de asemenea in afara sferei de reglementare a legislatiei
muncii. In sensul legii voluntariatului se subintelege participarea benevola, fara
remunerare financiara.
Nucleul obiectului de reglem a dr muncii il constituie raporturile juridice de munca.
Raporturile juridice de munca - acele relatii sociale reglem prin normele juridice ce iau
nastere intre o persoana fizica pe de o parte si de regula o persoana juridica de alta
parte, ca urmare a prestarii unei munci determinate de catre prima pers in folosul si sub
aut celeilalte, care se obliga la rindul ei sa o remunereze si sa-i asigure conditiile
necesare realizarii muncii respective. Raporturile juridice de munca dispun de urm
caracteristici: pers care presteaza munca e in toate cazurile o pers fizica; cealalta pers
poate fi o pers juridica sau o pers fizica. In privinta subiectelor sale, raportul juridic de
munca are o natura personala. Prestarea muncii se face continuu, are un caracter
succesiv, de durata; salariatul se afla dupa incheierea contractului de munca intr-un
raport de subordonare fata de celelalt subiect in folosul caruia presteaza munca; de aici
deriva obligatia salariatului de a respecta disciplina muncii, ca si puterea disciplinara a
angajatorului. Munca prestata trebuie sa fie salarizata; protectia social-juridica a pers
care presteaza munca in calitate de salariat.
Raporturile juridice conexe - acele relatii sociale, grefate, sau derivate din existenta
contractului individual de munca si care se refera la fiintarea, organizarea si functionarea
sindicatelor
si
patronatelor;
formarea
profesionala
a
salariatilor;
protectia
muncii;jurisdictia muncii; supravegherea si controlul asupra respectarii legislatiei muncii.
Raporturile juridice conexe pot fi grupate in 3 categorii: RJ conexe anterioare celor de
munca(ex raporturile privind plasarea in cimpul muncii etc); raporturile juridice conexe,
concomitente cu cele de munca.
Ca ramura de drept mixt(privat/public) dr muncii constituie un ansamblu de norme
si inst juridice care reglem raporturile juridice de munca si alte RJ indisolubil legate de
acestea (RJ conexe).

2. n general, prin metoda de reglementare juridic se nelege procedeul specific

cu ajutorul cruia statul asigur comportamentul necesar din partea persoanelor fizice i
a celor juridice n calitatea lor de subiecte ale raporturilor juridice. Prin urmare, metoda
de reglementare juridic arat modul n care snt reglementate aceste relaii, cum snt
atinse scopurile normelor de drept.
In doctrina dr muncii sau conturat 2 modalitati de descriere a metodei de reglem a
dr muncii. Prima modalitate e axata pe abordarile teoretice referitoare la metoda de
reglementare juridica a oricarei ramuri de drept. In cazut dat, urmeaza sa fie supuse
analizei urmatoarele elemente:
-statutul juridic al subiectilor raporturilor juridice, incadrate in obiectul de reglementare a
dreptului muncii;
-temeiurile constituirii, modificarii si incetarii raporturilor juridice;
-caracterul stabilirii(determinarii)drepturilor si obligatiilor;
-modalitatile de aparare a drepturilor si cele de garantare a executarii obligatiilor.
Primul elemente reprez o serie de particularitati ce rezida in egalitatea juridica a
partilor, la etapa negocierii individuale si incheierii contractului individual de munca cu
formarea ulterioara a unui raport de subordonare in cadrul caruia se va exercita
autoritatea angajatorului.
Cel de-al doilea element al metodei de reglem al dr muncii se caracterizeaza prin
faptul ca unicul temei ce conduce la formarea raporturilor juridice de munca, e contractul
individual de munca.
Cea de-a 3 trasatura se manifersta printr-o multidutine de procedee cu ajutorul
carora se determina drepturile si obligatiile angajatorului si salariatului pot fi stabilite cu
ajutorul legilor si actelor normative subordonate legii.
Cea de-a 4 trasatura vizeaza specificul apararii drepturilor din sfera muncii si al
garantarii indeplinirii obligatiilor.
Metoda de reglementare a dr muncii de imparte in cea de coordonare si de
ordonare. Metoda de coordonare se aplica in cadrul raporturilor colective de munca, se
caracterizeaza prin urmatoarele insusiri: egalitatea partilor si paritatea reprezentarii lor;
caracterul prioritar al metodelor si procedurilor de conciliere; efectuarea obligatorie de
consultati ale partilor in probleme ce tin de domeniul muncii si al politicilor sociale;
executarea obligatorie a contractelor colective de munca, a conventiilor colective si a
altor intelegeri; raspunderea partilor pentru nerespectarea angajamentelor asumate.
Metoda de ordonare se aplica in cadrul raporturilor individuale de munca, se
particularizeaza prin urmatoarele trasaturi: caracterul contractual de formare a
raporturilro individuale de munca; subordonarea juridica a salariatului fata de angajatorul
care exercita in cursul organizarii si realizarii procesului de munca, prerogativele de
organizare, de directivare, de control si sanctionare; imbinarea reglementarii de stat si a
reglementarii contractuale a raporturilor individuale de munca si a altor raporturi legate
nemijlocit de acestea.
3. Sistemul dreptului muncii reprezint structura intern a acestei ramuri de drept, prin
care se realizeaz unitatea normelor juridice, care reglementeaz raporturile juridice de
munc i alte raporturi strns legate de acestea, i gruparea lor n anumite pri
interdependente subramuri ale dreptului muncii i instituii juridice ale acestuia.
Dreptul muncii al Republicii Moldova are dou componente de baz (subramuri ale
dreptului muncii):
a) dreptul colectiv al muncii, care se pronun, n special, asupra urmtoarelor
probleme: - parteneriatul social n sfera muncii; - statutul legal al organizaiilor sindicale
i al celor patronale; - modul de negociere i ncheiere a contractului colectiv de munc i
a conveniei colective; - procedura de declanare i de soluionare a conflictului colectiv
de munc; - concedierea colectiv;
b) dreptul individual al muncii, care se axeaz, n principal, pe instituia contractului
individual de munc. n cadrul acestei subramuri, se supun analizei principalele aspecte
referitoare la ncheierea, modificarea, suspendarea i ncetarea contractului individual de
munc.
Dr muncii ca orice alta ramura de drept este format din mai multe elemente, care au
un caracter relativ particular, mai exact asa-numitele institutii juridice.

Institutia juridica este chemata sa reglementeze un sector, un fragment sau un bloc

de relatii sociale ce formeaza obiectul de reglementare a dreptului muncii. Aceasta a fost
divizata in partea generala si speciala: in prima sunt stipulate dispozitii generale privind
obiectul si metoda de reglementare juridica, izvoarele dreptului muncii, principiile,
raporturile juridice, parteneriatul social, contractul colectiv de munca si conventia
colectiva. Dispozitiile partii speciale studiaza continutul raportului juridic de munca in
evolutie dinamica. Astfel, aceasta parte a dretpului muncii se pronunta asupra
urmatoarelor probleme: modul de angajare a persoanei; procedura de modificare,
suspendare si incetare a contractului individual de munca; regimul juridic al raspunderii
materiale si a celei disciplinare in sfera raporturilor juridice de munca.
4.Delimitarea dreptului muncii de alte ramuri de drept este important att din punct
de vedere teoretic, n sensul studierii ei tiinifice, ct i din perspectiv practic, pentru
calificarea juridic real a raporturilor sale i pentru aplicarea corect a legii.
La analizarea conexiunii dreptului muncii cu dreptul constituional, trebuie menionat
c dreptul constituional consacr cele mai importante valori economice, sociale i
politice, iar principiile sale orienteaz toate celelalte ramuri de drept, inclusiv dreptul
muncii. n ceea ce privete deosebirile existente ntre cele dou ramuri, se cer a fi
relevate urmtoarele aspecte: - majoritatea normelor dreptului constituional snt
imperative; n cazul dreptului muncii, cele mai multe norme snt convenionale; - cele
dou ramuri de drept au fiecare sanciuni specifice; - n cazul dreptului constituional,
prevaleaz raporturile juridice cu caracter nepatrimonial, pe cnd n cazul dreptului
muncii, foarte multe raporturi juridice au un caracter patrimonial.
La examinarea conexiunii dreptului muncii cu dreptul civil, trebuie relevat faptul c
raporturile dintre cele dou ramuri au la baz calitatea de drept comun al dreptului civil
fa de dreptul muncii.
Este necesar s menionm c aplicarea normelor dreptului civil n domeniul
dreptului muncii are totui un caracter subsidiar, intervenind numai dac snt ntrunite
dou condiii: dac nu exist n acel domeniu reglementri proprii ale legislaiei muncii i
dac dispoziiile proprii dreptului civil nu snt incompatibile cu specificul raporturilor de
munc.
Asemnrile i deosebirile dintre cele dou ramuri (dreptul muncii i dreptul civil) se
concretizeaz n urmtoarele: - n ambele ramuri raporturile juridice snt, de regul,
contractuale i se bazeaz pe principiul negocierii i al egalitii prilor; n dreptul
muncii, ns, negocierea se nscrie n limitele stabilite prin lege, iar egalitatea se
pstreaz pn la ncheierea contractului individual de munc, dup care o parte
contractant, salariatul, adopt o poziie de subordinare; - rspunderea material a
salariatului, conform dreptului muncii, are anumite particulariti n ceea ce privete
ntinderea ei (ca regul, nu poate depi salariul mediu lunar al angajatului) i este mai
restrns, necuprinznd venitul ratat.
n ceea ce privete corelaia dreptului muncii cu dreptul administrativ, trebuie
menionat faptul c aceasta se manifest n urmtoarele forme: - printre izvoarele
dreptului muncii se numr actele normative emise de organele puterii executive
(Guvernul Republicii Moldova, ministerele .a.); - autoritile publice apar ca subieci ai
raporturilor juridice de munc n raport cu angajaii lor.
Legtura dreptului muncii cu dreptul administrativ este relevat i de existena
raporturilor juridice conexe i anume: cele referitoare la organizarea muncii, protecia i
igiena muncii i la calificarea forei de munc.
Cele mai strnse legturi exist ntre dreptul muncii i dreptul proteciei sociale.
Dreptul proteciei sociale, ca ramur distinct de drept, s-a format prin anii 19601970. Pn la acel moment, majoritatea normelor juridice ce reglementau relaiile
proteciei sociale fceau parte din ramura dreptului muncii.
Dreptul muncii i dreptul proteciei sociale se interfereaz deoarece:
unele drepturi ce in de asigurri sociale snt ntemeiate pe calitatea de salariat;
conveniile colective (n calitate de izvoare specifice dreptului muncii) pot cuprinde
clauze prin care se acord salariailor drepturi suplimentare de asisten social;
izvoarele internaionale ale dreptului muncii i ale dreptului proteciei sociale snt,
deseori, comune