DULGHER-TÂMPLAR-PARCHETAR

Iaşi, noiembrie 2011

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 „Investeşte în oameni!”
DULGHER-TÂMPLAR-PARCHETAR
suport de curs

IAŞI, noiembrie 2011

3
4
 CUPRINS

Modulul I. Comunicarea interactivă la locul de muncă pag. 5

Modulul II. Efectuarea unor calcule matematice simple pag. 24

Modulul III. Identiicarea sarcinilor şi planiicarea activităţii pag. 32

Modulul IV. Aplicarea procedurilor tehnice de execuţie şi control a calităţii pag. 36

Modulul V. Utilizarea instrumentelor, sculelor, uneltelor, maşinilor, utilajelor şi

instalaţiilor pag. 41

Modulul VI. Respectarea N.T.S.M. şi P.S.I pag. 45

Modulul VII. Executarea schelelor pag. 67

Modulul VIII. Executarea cofrajelor pag. 73

Modulul IX. Montarea panourilor prefabricate pag. 82

Modulul X. Executarea pardoselilor din lemn pag. 86

Modulul XI. Executarea acoperişului tip şarpantă pag. 98

Modul XII. Încadrarea şi ajustarea tâmplăriei pag. 104

Glosar de termeni pag. 108

Aplicatii pag. 110

Bibliograie pag. 121

5
6
 MODULUL I
COMUNICAREA INTERACTIVĂ LA LOCUL DE MUNCĂ

“Ceva exprimat (spus) nu înseamna

neaparat deja ceva auzit. Auzit nu
CAPITOLUL I înseamna neaparat deja ceva înteles.
Inteles nu înseamna neaparat deja ceva
cu care sa i de acord. A i de acord nu
înseamna deja ceva ce se va aplica.
Aplicat nu înseamna nici pe departe
1. Ce este comunicarea? mentinut.”

Este o întrebare la care au încercat să ofere răspuns toţi autorii literaturii de

specialitate. Deiniţiile sunt numeroase şi diferite. În cele ce urmează vom
prezenta două dintre acestea, mai largi ca sferă de cuprindere.
Foarte simplu, comunicarea este deinită ca un proces prin care sunt
schimbate informatii sub forma de mesaje, ştiri, semne sau gesturi simbolice,
texte scrise ş.a. între două sau mai multe persoane, numite interlocutori, sau
mai formal, emiţători şi receptori.
Comunicarea este un proces dinamic, alat într-o permanentă transformare.
Societatea există datorită comunicării, ea înseamnă comunitate şi este văzută
ca un proces care implică participare din partea membrilor unei societăţi.

2. Modelul de comunicare Shannon-Weaver

Orice stiinta, orice domeniu de ceretare are nevoie de un model. Si in domeniul

comunicarii, s-a incercat de-a lungul timpului crearea unui astfel de model cat
mai complet.
Vom analiza in continuare modelul de comunicare Shannon-Weaver

RASPUNS (FEED-BACK)
7
Indiferent de forma pe care o imbraca, orice proces de comunicare are cateva
elemente caracteristice:
 existenta a cel putin doi parteneri – emitator (cel care trimite mesajul)
si receptor (cel care primeste mesajul) - intre care se stabileste o
anumita relatie;

 capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale intr-un anumit

cod cunoscut de ambii parteneri (de mentionat este faptul ca, in general,
in orice proces de comunicare partenerii „joaca” pe rand rolul de
enuntiator si receptor);

 existenta unui mesaj ce poate fi un sentiment, o idee, un gand. Mesajul

are ca scop informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea,
obtinerea unui actiuni, etc.

 existenta unui canal/mijloc de transmitere a mesajului.

 existenta unui raspuns – feedback – un mesaj specific prin care

emitentul primeste de la destinatar un anumit raspuns cu privire la
mesajul comunicat, fapt care permite continuarea comunicarii

 se realizeaza intr-un anumit context spatio-temporar. Contextul este

foarte important pentru ca aceleasi cuvinte vor suna

 altfel intr-un birou decat intr-un mediu neoficial.

 este influentat de o serie de bariere de comunicare, perturbatii care

intervin in comunicare si care reduc fidelitatea transferului de mesaj.

În acest context, se impune distincţia dintre informare şi comunicare,

termeni adesea confundaţi.
Altfel spus, termenul de informare se referă la situaţiile în care rolul activ îi
revine exclusiv receptorului, în timp ce comunicarea vizează un sistem de relaţii
interactive. Informarea constă deci, în relaţionarea oamenilor cu faptele, iar
comunicarea în relaţionarea interpersonală.
Informarea Comunicarea

- tine exclusiv de transferul de - se refera la schimburile de idei ce vizeaza schimbarea

continut (emisie si receptare);
- se refera la situatiile in care
rolul activ ii revine exclusiv
receptorului;
Informarea functioneaza intr-
un singur sens, de la emitent
catre receptor.
comportamentului celuilalt;
- vizeaza un sistem de relatii interactive;
- consta in relationarea interpersonala.
Comunicarea se realizeaza in mai multe directii, fiecare
emitent devenind la randul lui receptor si invers, in cadrul
aceleiasi secvente de comunicare. Comunicarea implica
existenta feedback-ului.

8
3. Ascultarea activa

Desi poate parea paradoxal, cel mai dificil lucru in procesul de comunicare, fie
ca se desfasoara fata in fata cu cel care poseda sau doreste informatia, fie ca
il purtam cu mai multi parteneri deodata in cadrul unor intalniri este
ASCULTAREA.

De cele mai multe ori, intelegem ascultarea ca un proces in care rolul

nostru este de a gasi punctele slabe ale celui din fata noastra, de a
anticipa ceea ce vrea sa spuna, de a pregati un raspuns imediat. O
alta abordare uzuala a procesului este de a considera apriorii
nesemnificativ mesajul si implicit informatia furnizata de interlocutor.

Nu uitati !: a nu acorda respect partenerului de dialog nu inseamna un

punct castigat ci unul pierdut.

1. Ascultati toate cuvintele inainte de a decodifica mesajul

2. Percepeti sentimentele si starea partenerului de dialog inainte de a trage

concluzii. Uneori poate spune mai multe decat mesajul in sine.

3. Recunoasteti barierele ce se opun comunicarii in acel moment.

4. Incurajati dialogul prin comunicare verbala sau nonverbala (expresii si

gesturi).

5. Concentrati-va asupra esentialului dar nu pierdeti total din vedere detaliile. De

cele mai multe ori mesajul este complet doar atunci cand toate detaliile sunt
spuse.

6. Parafrazati des in timpul conversatiei, pentru a fi siguri ca ati inteles corect

7. Pastrati contactul vizual cu partenerul de dialog

8. Folositi cu masura si precautie intonatia si expresia fetei. Dupa terminarea

dialogului, memoria vizuala lasa o amprenta deosebita si de multe ori induce
confuzie si deruta.

9. Puneti intrebari directe si deschise.

10. Nu intrerupeti vorbirea directa a interlocutorului.

11. Nu va prefaceti ca ascultati

12. Nu considerati ca detineti monopolul adevarului si ca parerea dvs este cea

mai buna.

13. Nu faceti presupuneri si nu va impuneti punctul de vedere.

14. Nu trageti concluzii pripite.

9
 Care sunt calitatile unui bun ascultator?

√ Deschiderea, disponibilitatea de a comunica, de a stabili relatii, si de a asculta.

√ Receptivitatea, in sens de manifestare a intersului fata de celalalt, de dorinta
de a primi mesajele sale.
√ Empatia. Capacitatea de intelegere si rezonanta emotionala cu cel cu care
comunici.
√ Acceptarea partenerului de discutie, o pozitie pozitiva lipsita de ironie sau
agresivitate.
√ Rabdarea, capacitatea de a astepta ca persoana sa se deschida, sa vorbeasca,
care este asociata cu o buna toleranta la frustrare.
√ Implicarea si prezenta in relatie, nu doar fizica ci mai ales mentala si
emotionala.
√ Capacitatea de a oferi feedback-uri interlocutorului, astfel incat acesta sa
poata sti ca este ascultat cu interes si ca celalalt intelege ceea ce spune.
Aceste feedback-uri includ elemente verbale, precum si elemente de mimica si
pantomimica si se refera mai ales la adecvarea acestora la situatie si
persoana.

Obstacole pentru o buna ascultare:

 mesajul supraincarcat si concentrarea asupra tuturor datelor duce la pierderea

ideii esentiale (din cauza copacilor nu se observa padurea);

 lipsa atentiei – de multe ori ascultatorul pare interesat doar pentru a-i oferi
confort vorbitorului. Atentia poate fi de fapt orientata spre afaceri, preocupari sau
probleme personale etc;

 stimulii fizici – frig, zgomot, o alta conversatie auzita in paralel;

 critica exprimarii si a infatisarii – din cauza prejudecatilor si perceptiilor personale

multi oameni au tendinta sa-i judece spontan pe ceilalti in legatura cu modul in
care se infatiseaza si in care vorbesc. Aceasta atitudine de snobism
comunicational creeaza artificial categorii de persoane pe care merita sau nu
merita sa le asculti;

 evaluarea subiectului ca fiind neinteresant – aceasta este o justificare rationala

pentru a nu asculta, insa aprecierea in acest caz este facuta inaintea discursului;

 evitarea ascultarii dificile – multe persoane nu sunt obisnuite sa asculte

intamplari detaliate care nu ii privesc direct;

 gandirea poate prelucra 800 de cuvinte pe minut, iar vorbitorii pot debita
maximum 200 de cuvinte pe minut – din aceasta diferenta rezulta un timp de
rezerva pe care unele persoane o pot utiliza in vederea explorarii viziunii
interlocutorului;

 presupunerea falsa ca ascultarea este o activitate fundamental pasiva – de fapt

ascultatorii buni sunt foarte activi: pun intrebari, parafrazeaza ideile vorbitorului,
se asigura ca au inteles sensul. Nici tacerea nu inseamna pasivitate: ascultarea
este obositoare, consuma energie mentala si solicita sistemul nervos in mare
masura.

10
CAPITOLUL II

1.Mijloacele de comunicare
(prin ce comunicam?)

Mesajul pe care o persoana vrea si poate sa il transmita poate fi de natura:

scrisă, verbala sau nonverbala.

Comunicarea scrisă
Trebuie sa intelegem comunicarea scrisa prin cele trei aspecte ale sale
obligatoriu de urmarit:

1. Evidentierea clara a obiectivelor

a. Care este scopul unui document
b. Care sunt urmarile pe care le avem in vedere
c. Redactarea unui document este o forma de comunicare si nu o acoperire
birocratica.

2. Receptorul mesajului
a. Cui se adreseaza mesajul. Este receptorul ales personajul indreptatit sa
primeasca acest mesaj?
b. Care este nivelul de cunostinte al receptorului despre informatiile prezentate
in mesaj? Este foarte posibil ca receptorul sa fie format din mai multe persoane
fiecare cu nivelul sau de pregatire profesionala, fiecare cu un set diferit de
abilitati in comunicare.
c. Care sunt abilitatile de comunicare ale receptorului?
d. Care este gradul de simpatie si sensibilitate existent intre noi si receptor?
e. Care este starea profesionala si mentala a receptorului? (care sunt sarcinile
lui, ocuparea profesionala in general si la acel moment de timp, relatia acestuia
cu subiectul mesajului, starea de oboseala si de surmenaj, puterea lui de
decizie si influenta in cadrul procesului ce face obiectul mesajului).

3. Mesajul in sine
a. Necesitatea acestuia: este necesara transmiterea mesajului in forma scrisa?
Nu trebuie sa omitem faptul ca un mesaj transmis verbal poate realiza o
apropiere suplimentara fata de interlocutor, poate induce o crestere calitativa a
relatiei manager-angajat, poate fi o forma de motivare.
b. Respecta procedurile? Avem calitatea ca manager sau angajat sa transmitem
acest mesaj?
c. Avem abilitatile necesare pentru a scrie acest mesaj? Uneori trebuie sa
admitem ca un document prost intocmit poate produce mai multe daune decat
un mesaj transmis verbal chiar cu inadvertentele si punctele slabe pe care le
poate avea.
d. Trebuie sa analizam foarte exact necesitatea lui profesionala si nu in ultimul
rand trairile noastre emotionale; trebuie mesajul transmis la acel moment de
timp?

11
Consideratii generale asupra redactarii unui document

1. Stabiliti in scris obiectivele documentului

2. Stabiliti ideile de baza care vor reprezenta esenta documentului
3. Ordonati ideile in functie de obiective
4. Structurati planul in functie de tipul de document pe care il aveti
in vedere
5. Fiecare fraza sau propozitie trebuie sa fie eficienta. De aceea trebuie sa
scrieti scurt si concis, in termeni intelesi si apreciati de catre receptorul
mesajului. Incercati sa gasiti o forma de comunicare care sa fie inteleasa de cat
mai multi dintre receptori. Nu uitati ca cei cu care comunicati nu sunt o “masa”
compacta si reprezinta personalitati distincte.
6. Incercati sa nu alterati mesajul prin imixtiunea naturii umane. Pe cat de reala
este aceasta, pe atat subiectivismul pe care il introduce va produce pagube. Cel
care receptioneaza mesajul va privi aspectul sentimental al acestuia ca pe ceva
inadecvat care nu poate, in cel mai bun caz, decat sa scada calitatea procesului
de comunicare. Daca simtim imperios nevoia de a “umaniza” mesajul atunci
este recomandat sa pastram forma impersonala a acestuia si implicit calitatea
profesionala si sa transmitem apoi verbal sentimentele sau gandurile noastre.
Oricum hartia nu va reflecta ceea ce traim.
7. Respectati procedurile de adresare si redactare acceptate in cadrul
organizatiei. In acest fel, mesajul va fi analizat prin prisma continutului si calitatii
sale si nu va suporta critici legate de forma.
Gradul de formalism al unui document trebuie sa fie in stransa corelatie cu
relatia pe care o aveti cu cel caruia ii transmiteti mesajul precum si cu
obiectivele mesajului.

În cadrul institutiilor este inevitabilă această formă de comunicare. Ea se

concretizează în documente precum:

 Procesul verbal – reprezintă un document oficial în care se

înregistrează o anumită constatare sau se consemnează pe scurt
discutiile si hotărările unei anumite adunări

 Minuta – este un document care consemnează anumite lucruri,

asemănându-se cu procesul verbal de constatare. Se deosebeste de
acesta prin faptul că ea înregistrează si propuneri sau actiuni întreprinse
la un moment dat care urmează a fi completate ulterior.

12
 Referatul – este documentul scris în care sunt prezentate aspecte
concrete, date si aprecieri în legatură cu o anumită problemă, precum si
propuneri de modificare a situatiei existente.
Structura sa este compusă din:
– prezentarea succintă a problemei abordate;
– concluzii si propuneri;
– semnătura.
 Raportul – cuprinde o relatare a unei activităti (personale sau de grup).
Se face din oficiu sau la cererea unui organ ierarhic. Se bazează pe
cercetări amănuntite, schimburi de experientă, diverse documentări.

Structura raportului:

1. Introducere:

• este obligatorie chiar daca poate fi structurata intr-o singura fraza

• poate pune in evidenta contextul in care este redactat raportul
managerial; la cerere sau ca urmare a unei initiative proprii
precum si contextul in care este realizat

2. Scopul raportului:

• motivul realizarii raportului

• obiectivele raportului
• subiectele atinse sau cele pe care nu isi propune sa le atinga
• modalitatea de redactare a documentului: se prezinta pe scurt
argumentele

3. Continutul raportului:

• poate avea exclusiv una dintre formele mentionate anterior (de

activitate, situatie, strategic) sau poate fi un mixt intre acestea
• pentru a evita neclaritati si lipsa de fond este bine sa concluzionam de
la bun inceput care este obiectivul raportului. Este foarte posibil ca un
raport initial conceput ca unul de activitate sau situatie sa se
transforme pe parcurs in unul de tip
strategic. In general aceste transformari ar trebui sa aiba loc atunci
cand raportul este adresat unui factor de decizie. Din pacate insa, se
intampla exact invers. Cu cat destinatarul ocupa o functie mai inalta, cu
atat primeste mai putine sugestii si cai
posibile de actiune si cu atat mai putin recomandari
• in cadrul cuprinsului este mult mai importanta coerenta si
abordarea logica decat forma pe care o ia redactarea
• nu incercati sa eludati sau sa alterati informatia in mod constient sau
involuntar

13
 4. Concluziile raportului:

• liste de afirmatii clare si concise care exprima rezumatul

cuprinsului
• nu se vor introduce date sau argumente noi

5. Recomandari:

• este etapa in care este permisa exprimarea opiniei personale

• se recomanda de catre expeditor alegerea unei anumite cai de actiune
• recomandarea va fi insotita de argumentele proprii
• se va intocmi o lista cu toate persoanele care, in viziunea autorului, sunt
sau vor fi implicate in procesul aferent subiectului raportului

 Memoriul – este o prezentare amănuntită si documentată a unei probleme,

a unei situatii. Structura unui memoriu este următoarea:
– formula de adresare;
– numele, prenumele, functia si adresa celui care l-a întocmit;
– prezentarea si analiza problemei;
– solutii preconizate;
– semnătura;
– functia adresantului si organizatia.

 Darea de seamă – este documentul care cuprinde prezentarea si analiza

activitătii unei organizatii, într-o anumită etapă sau justificarea unei gestiuni. Se
prezintă lunar, trimestrial, semestrial sau anual de către conducerea în fata
salariatilor sau a actionarilor. Materialul prezentat este critic, evidentiind dificultătile
si cauzele lor, propunând totodată si solutii de remediere.

De asemenea, forme ale comunicarii scrise mai pot fi:

 note,
 circulare,
 propuneri,
 decizii,
 scrisori, etc.

Comunicarea scrisa are avantajul unei pregătiri atente a mesajului, care îi conferă
claritate, precizie şi posibilitatea utilizării unor procedee corespunzătoare.

14
Marele dezavantaj constă în faptul că necesită mult timp pentru reacţie, iar costurile
sunt ridicate, atât cele directe (hârtie, tipar, transmitere), cât şi cele indirecte
(arhivare, deteriorarea mediului).

Pentru a fi eficientă, comunicarea scrisă trebuie să fie formulata intr-o maniera

pozitivă, care ţine de: politeţe, consideraţie, claritate, concizie, completitudine şi mod
de organizare.

Documentele scrise este bine sa fie întocmite cu multa grijă, respectându-se cateva
recomandari:

– redactare îngrijită si estetică;

– limbaj simplu, fără a exagera în acest sens;
– stilul energic pentru a sugera siguranta si încrederea în sine;
– evitarea amănuntelor neimportante;
– evitarea promisiunilor ce nu pot fi respectate;
– evitarea unor critici nefondate.

Comunicarea verbala
Foloseşte limbajul oral şi este utilizată pe scară foarte largă, reprezentând
aproximativ 70-75% din timpul destinat comunicării.

O importanţă deosebită o are maniera de adresare, de a transmite mesajul astfel

încât acesta să fie convingător, clar, scurt şi precis pentru a-şi atinge ţinta.

Această modalitate de comunicare prezintă o serie de avantaje:

 schimb rapid de informaţii directe, adeseori sub forma dialogului,
 personalizarea relaţiei şef-subaltern,
 flexibilitatea exprimării, folosirea chiar a jargonului (limbaj specializat al unei
colectivităţi),
 costuri mai reduse etc.

Adresarea verbală are şi dezavantaje, legate de faptul că dialogul poate conduce la

pierdere de timp şi nu se încheie întotdeauna cu acordul părţilor, iar în cazul
transmiterii succesive, prin trepte ierarhice, se poate pierde şi o parte a informaţiilor,
deoarece sunt filtrate de fiecare şef ierarhic.

De obicei oamenii când vin în contact cu altii iau o figură serioasă, oficială care
provoacă o impresie rece. Sunt rezervati în discutie, de aceea este greu să comunici
cu ei.
Sunt si oameni care zâmbesc de la prima întâlnire si se poartă atât de prietenos
încât discutia se desfăsoară de la sine.

15
Nu există o retetă perfectă pentru o buna comunicare, însă folosind zîmbetul, tonul
prietenesc, ascultarea atentă, privitul în ochii celuilalt putem rezolva multe probleme
încă de la început.

Printre regulile unei comunicări eficiente se numără:

• orientarea pozitivă a comunicării (pe fapte plăcute, stimulative)

• comunicarea trebuie să fie bilaterală (permite schimbul de mesaje, punerea de
întrebări)
• comunicarea sa fie securizată (nu un prilej de abuz afectiv, emotional al unui
asupra celorlalti)
• concordanta comunicării verbale cu cea mimico-gesturală
• evitarea ambiguitătilor (subîntelegerilor, incertitudinilor)
• evitarea suprapunerilor mesajelor (interventia peste cuvântul celuilalt)
• constituirea de mesaje clare, concise (exprimate cu cuvinte si expresii uzuale)

Nu există un stil de comunicare valabil pentru toti oamenii sau pentru toate situatiile,
dar iată câteva reguli care pot să crească sansa de succes în domeniul comunicării:

- fiecare să-si rezerve timp pentru dialog

- să se asigure o atmosfera favorabila
- să fie obiectivi
- să se evite contrazicerile directe, atacul la persoana si conflictele
- să se dea răspunsuri clare si la obiect pentru a evita neîntelegerea mesajului
- să se evite ca unul din cei implicati in comunicare sa acapareze toata discutia
- sa existe disponibilitatea de a lua în considerare punctele de vedere ale tuturor
celor implicati in discutie si de a le accepta dacă sunt bune
- crearea unor ocazii de feedback, oferind ocazia celor in discutie sa să explice si să
argumenteze opiniile sale

Comunicarea nonverbală constă în transmiterea

mesajelor prin alt mijloc decât scrisul sau vorbitul, cum ar fi:
gesturi, mimică, mişcări ale corpului etc. şi care sunt de fapt
,,mesaje parţiale sau adiţionale ce completează conţinutul
mesajelor verbale“. Poate fi un mijloc eficient de descifrare a
mesajelor pe care le transmite emitentul. Limbajele neverbale,
completate de limbajul paraverbal (forma vocală de limbaj
neverbal precum: inflexiunea şi tonalitatea vocii, ritmul de vorbire,
modul de accentuare a cuvintelor, pauzele între cuvinte etc.)
apelează la toate simţurile noastre şi se bazează pe seturi de simboluri care pot
avea un înţeles clar sau ambiguu. Principalele tipuri de comunicare neverbală sunt:
– comunicarea senzorială – se bazează pe ceea ce recepţionăm prin
intermediul simţurilor;
– comunicarea estetică – prin care se transmit diferite emoţii artistice;

16
 – comunicarea însemnelor (insigne, fanioane, uniforme) şi a simbolurilor
(titulatură, decoraţii).

Cele mai utilizate mijloace de transmitere a mesajelor nonverbale sunt: limbajul

corpului (expresia feţei, a ochilor, poziţia fizică, în special a capului şi a mâinilor),
decorul biroului, modul de folosire a spaţiului şi îmbrăcămintea.
Formele de manifestare ale comunicării neverbale cele mai eficiente sunt
ilustrările (când se face apel la prezentarea unor obiecte) şi manifestările afective
(stări emoţionale, inflexiunea vocii).
Limbajele neverbale însoţesc şi comunicarea scrisă; ele sunt legate de
aspectul grafic al foii, structura şi formatul scrierii.
Specialiştii consideră comunicarea neverbală ca fiind subtilă şi complexă, iar
gradul ei de conştientizare este destul de redus şi de aceea comunicăm adesea
neintenţionat. În proporţie de 55% omul se exprimă prin limbaj neverbal, 38%
prin limbaj paraverbal şi doar 7% prin limbaj verbal. Prin urmare, managerii
trebuie să acorde atenţie deosebită comunicării neverbale, pentru a putea
comunica eficient cu subalternii. De fapt, eficienţa comunicării depinde de
abilitatea managerului de a combina cuvântul scris şi verbal cu limbajul neverbal
şi paraverbal, pentru a exprima cu claritate sensul mesajului transmis.

Tacerea , departe de a fi lipsita de comunicare,este incarcata profund

de seminificatii comunicative.

Cand suntem stingheriti, nestiind raspunsul la o intrebare, noi comunicam

implicit ceva. Aceasta tacere e deosebita de tacerea omului meditativ sau a omului
plictisit sau de tacerea impusa prin ,,reducerea la tacere’’.

Tacerea se leaga de ascultare si de receptionarea corecta a mesajelor. Folosind-o

cu pricepere, putem stimula comunicarea creand interlocutorului posibilitatea de a-si
exprima ideile sau sentimentele care astfel ar fi ramas ascunse.

Limbajul spatiului . Ideea de la care se porneste este ca orice individ are tendinta
de a-si revendica un spatial al sau, spatial din jurul trupului sau, pe care-l marcheaza
imaginar, il considera drept spatial sau personal, ca o prelungire a propriului sau
trup. Incalcarea acestui spatiu bazeaza profound individual, creand discomfort,
stanjeneala si chiar stari conflictuale. Fiecare individ tinde sa mentina o distanta intre
el si celelalte persoane sau lucruri. In limbaj curent se spune ,,il tine la distanta’’ sau
,,prieten apropiat’’, ilustrand faptul ca relatiile interumane pot fi exprimate spatial.
In plan mai general, modul in care folosm spatiul de comunicare are
determinatii culturale si sociale specifice. In lumea afacerilor, de exemplu, spatiul
este in relatie directa cu rangul individului; pe masura ce avanseaza in functie, cresc
dimensiunile biroului sau.
In privinta spatiului familial ( cel al casei de locuit) accesul persoanelor straine
este extreme de selective, in functie de relatiile pe care acestea le au cu
proprietarul.Unele persoane sunt primate doar in vestibul, altele in bucatarie, altele
in sugragerie sau in dormitor.

17
Limbajul trupului are si el o semnificatie aparte. Prin intermediul acestuia putem
depista daca o persoana relateaza un fapt adevarat sau o minciuna. De exemplu,
daca in timpul conversatiei, persoana nun e priveste timp indelungat in ochi, daca isi
framanta mainile in mod constant,daca exercita o frecare asupra ochilor, daca is
misca nasul si colturile gurii,este clar ca acea persoana nu este o persoana sincera
in ceea ce ne comunica.

Totodata, prin limbajul trupului, putem deduce ocupatia unei persoane dar putem
descoperi si modul ei de viata. O persoana imbracata decent, elegant, mereu
ingrijita si care acorda o atentie modului in care se prezinta in fata celorlalti este clar
o persoana care traieste intr-un ambient intelectual, ocupand o functie importanta.

Gesturile, cum ar fi miscarea mainilor si a corpului, pozitia corpului (modul in care

suntem asezati), orientarea ( daca stam cu fata sau cu spatele catre interlocutor) ,
contactul vizual ( daca privim spre destinatarul mesajului sau nu) cat si intervalul de
timp in care il privim, paralimbajul ( vibratii ale vocii , variatii de inaltimii sunetelor,
taria lor si capacitatea vorbirii, calitatea si tonul vocii).
Pentru a comunica oamenii nu folosesc numai cuvintele. De cate ori comunicam,
trimitem in exterior mesaje si prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci cand
scriem sau vorbim, noi totusi comunicam si altceva decat mesajul, uneori involuntar
sau inconstient.

Elemente ale comunicarii non-verbale

1. Orientarea corpului: persoanele stau cu spatele la cei pe care doresc sa ii

evite;
2. Postura: semnalele posturale care arata relaxare sau tensiune sunt corelate cu
statutul persoanei
3. Gesturile: frecventa crescuta a anumitor gesturi arata o stare de tensiune si
disconfort sau lipsa onestitatii, de exemplu gesturile prin care se maseaza,
freaca, strange, culege, inteapa o parte a corpului – aceste gesturi sunt
descurajate in public
4. Privirea:
privirea directa: onestitate, intimitate, amenintare;
privirea intr-o parte: lipsa de interes si raceala;
privirea evitanta poate transmite nesiguranta, lipsa increderii in sine etc.;
evitarea privirii: ascunderea sentimentelor, lipsa de confort sau vinovatie;
miscarea ochilor in sus: incercarea de a ne aminti ceva;
miscarea ochilor in jos: tristete, modestie, timiditate, ascunderea unor emotii.
5. Zambetul:

18
 poate exprima o complexitate de informatii: placere, bucurie, satisfactie,
promisiune, cinism, jena.
6. Mimica:
figura cu comisurile buzelor lasate poate indica tristete marcata;
fruntea incruntata: preocupare, manie, frustrare;
sprancene ridicate: mirare, surpriza;
nas incretit: neplacere;
buze stranse: nesiguranta, ezitare, ascunderea unor informatii.
7. Postura corpului:
tinuta capului: in sus-persoane dominante, in jos- persoane supuse;
aplecarea corpului:
- in fata – interes pentru interlocutor, neliniste preocupare;
- relaxata – detasare, plictiseala, autoincredere excesiva;
8. Distanta:
zona intima (0 – 46 cm);
zona personala (46 – 122 cm) Corespunde distantei normale la care doi oameni
converseaza pe strada sau intr-o incapere mare. Regula: daca partenerul se
retrage sau face gesturi de distantare, fii sigur ca ai patruns in spatiul sau
personal;
zona sociala (1,23 - 3.5 m) Este spatiul rezervat contactelor sociale, negocierilor,
vanzarilor, relatiilor profesionale, vanzarilor, relatiilor profesionale;
zona publica (peste 3.5 m) Este spatiul in care comunicarea si relatia isi pierd
caracterul interpersonal; este vorba deja de un discurs public, cu caracter oficial,
formal, ritual.
9. Gestica:
ridicatul din umeri: neintelegere;
gestul acoperirii gurii: demascarea unei situatii de nesinceritate;
gesturi facute cu palma;
strangerea de mana: dominare (cu palma in jos), supunere (cu palma in sus),
egalitatea (cu palma perpendiculara);
frecarea palmelor: asteptari pozitive;
inclestarea mainilor: frustrare, reprimare a atitudinii negative.

19
2. Comunicarea Organizationala
Spre deosebire de comunicarea interpersonala, comunicarea organizationala nu
este un proces spontan si natural. Ea trebuie proiectata in asa fel incat sa permita:

coordonarea: proces ce are in vedere atingerea unui obiectiv prestabilit, necesar

pentru realizarea scopului final al organizatiei

armonizarea: activitate ce are drept scop definirea unui obiectiv comun

Pentru cursul de fata am considerat a fi necesara detalierea ultimului punct al

acestei categorii deoarece reda tipurile de comunicare adaptate la tipurile de
organizare a institutiilor, iar aceasta adaptare ajuta la construirea mesajelor de
comunicare interna.

Astfel:
• comunicarea descendenta urmeaza, de obicei, relatiile de tip ierarhic, derulandu-
se de la nivelul managementului de varf catre nivelurile de executie. Continutul este
dat de decizii, reglementari, instructiuni, transmiterea de sarcini, solicitarea de
informatii. Principala problema a acestui tip de comunicare o constituie marea
probabilitate ca mesajul sa fie filtrat in timp ce este vehiculat de la un nivel la altul,
deoarece fiecare nivel poate interpreta mesajele in functie de propriile necesitati sau
obiective;

• comunicarea ascendenta consta in transmiterea de mesaje de catre subordonati

sefilor directi si, succesiv, nivelurilor superioare ale managementului. Prin ele se
vehiculeaza cereri, rapoarte, opinii, nemultumiri. Rolul comunicarii ascendente este
esential pentru eficienta procesului de comunicare, deoarece atesta receptarea
mesajelor transmise de manageri. De asemenea, prin intermediul ei se informeaza
managementul de nivel superior asupra starii morale a personalului, asupra
obstacolelor din calea comunicarii, nivelului si formei abaterilor inregistrate cel mai
frecvent. Faptul ca mesajul circula de la executanti la manageri nu-l scuteste de
filtrele cognitive sau psihologice. Astfel, in cazul transmiterii unor informatii, rapoarte,
sugestii privind continutul muncii si modalitatile de imbunatatire ale acesteia, sefii
intermediari pot fi incercati de teama ca subordonatii lor ar putea fi apreciati de
superiori ca fiind mai competenti decat ei; ori, in cazul in care informatia constituie
un feedback la un mesaj anterior, seful poate interpreta comunicarea subordonatului
drept o incercare de a-i testa competenta profesionala ori autoritatea. In asemenea
situatii, se pot instala blocaje cu efecte asupra capacitatii de control si mentinere a
procesului de comunicare;

• comunicarea pe orizontala (sau laterala) se stabileste intre persoane sau

compartimente situate la acelasi nivel ierarhic. Rolul acestui tip de comunicare este
de a facilita coordonarea activitatilor ce vizeaza obiective comune, excluzand
interventia managerilor de nivel superior;

20
• comunicarea diagonala este practicata in situatiile in care membrii organizatiei nu
pot comunica prin celelalte canale. Spre exemplu, in cazul utilizarii managementului
prin proiecte, apar frecvent comunicarile diagonale intre echipa de proiect si restul
compartimentelor structurii. Spre deosebire de comunicarile clasice, acest tip
prezinta avantajele economiei de timp si costuri, ale folosirii unor relatii informale,
ale potentarii unui climat bazat pe apreciere reciproca.

Stiluri de comunicare organizationala

Adriana Ritt aminteste o clasificare a stilurilor de comunicare interna, asa cum este
vazuta de catre Smythe si colaboratorii sai:

• de instruire – ajuta angajatul sa-si cunoasca atributiile si modul in care sa le

indeplineasca. E o comunicare intr-un singur sens, de la superior la subordonat,
desfasurata sub motto-ul „Fa asta!”

• informativ – este tot o comunicare intr-un singur sens prin care salariatul primeste
doar informatia pe care conducerea vrea sa i le dea, dupa principiul „Fa asta pentru
ca!”

• consultativ – comunicarea in dublu sens prin care salariatului i se ofera

posibilitatea sa discute cu superiorii sai si sa-si exprime pareri proprii, dupa reteta
„Sa discutam cum se face asta!”

• de implicare – comunicarea de jos in sus care inlesneste schimbul de experienta

intre angajatii tineri si colegii care au o vechime mai mare in organizatie, prin
indemnul „Cum ai face tu asta?”

• participativ – implica personalul in procesul de luare a deciziilor, prin lansarea

intrebarii „Cum sa facem asta?”

Comunicarea internă are scopul de a trimite către categoriile de public intern

mesajele potrivite pe care organizaţia doreşte să le difuzeze în societate. Printre
beneficiile programelor de comunicare internă trebuie meţionată în primul rand
asigurarea eficienţei. Stabilirea unui climat de lucru normal, deschis, bazat pe
colaborare şi înţelegere are efect direct asupra eficientizării activităţii.

Prin comunicarea internă este sprijinită mai buna performanţă a fiecărui angajat-
care are atât informaţia necesară în realizarea activităţii cât şi înţelegerea asupra
organizaţiei, asupra direcţiei în care aceasta se îndreaptă, asupra standardelor la
care trebuie să se raporteze. Angajaţii organizaţiei sunt, de asemenea, membri ai
societăţii şi ai comunităţilor locale, citesc zilnic presa, şi sunt – în unele cazuri – şi
“clienţi” ai organizaţiei. În ambele cazuri, aceştia primesc şi transmit la rândul lor
mesaje publicului larg. Opinia lor despre organizaţie reprezintă, în majoritatea
cazurilor, o oglindire a imaginii pe care o are organizaţia în faţa societăţii.

21
Comunicarea se realizează în cadrul organizaţiei, indiferent dacă sefii încearcă sau
nu să o controleze. Aşa cum spune Harrison, într-o organizaţie ierarhică tipică, cu
Comunicarea
managementulsesituat
realizează
la vârfulînpiramidei:
cadrul organizaţiei, indiferent dacă sefii încearcă sau
nu să o controleze. Aşa cum spune Harrison, într-o organizaţie ierarhică tipică, cu
managementul
(1) Comunicareasituat
curgela de
vârful
suspiramidei:
în jos sub formă de instrucţiuni şi informaţii şi

(1)
(2) Comunicarea
Poate exista şi curge de sus în jos
o comunicare de sub
jos formă
în sus,desub
instrucţiuni şi informaţiide
forma propunerilor şi proiecte
sau a altor feluri de feedback adresat conducerii. Fiecare colectiv de muncă are
(2) Poate
propriul exista
său sistemşi de
o comunicare
comunicare:de jos în sus, sub forma propunerilor de proiecte
sau a altor feluri de feedback adresat conducerii. Fiecare colectiv de muncă are
propriul său care
(3) oamenii sistem de comunicare:
lucrează în acelaşi birou sau în acelaşi departament din organizaţie
comunică între ei.
(3) oamenii care lucrează în acelaşi birou sau în acelaşi departament din organizaţie
comunică între ei.are loc între grupuri de la acelaşi nivel
(4) Comunicarea

(4)
(5) Comunicarea
şi între niveluriare loc între
ierarhice grupuri de la acelaşi nivel
diferite

(5)
(6) şi
În între
afarăniveluri
de acesteierarhice
traseediferite
ale informaţiei din cadrul organizaţiei, există o mulţime
alte căi informale de comunicare între acei indivizi care, întâmplător, sunt în relaţie
(6) În afară de
de prietenie sauaceste traseecuale
de rudenie alţiinformaţiei
membri ai din cadrul organizaţiei, există o mulţime
personalului.
alte căi informale de comunicare între acei indivizi care, întâmplător, sunt în relaţie
de
(7) prietenie
Discuţiilesau de rudenie
informale (“micacubârfă”)
alţi membri ai personalului.
care înfloreşte în toate organizaţiile este o cale
sigură prin care informaţia, exactă sau nu, ajunge în toate avanposturile.
(7)
Un Discuţiile
program de informale (“mica
comunicare bârfă”)
bun poatecare
creaînfloreşte
o echipă în toate
bine organizaţiile
închegată. este se
Oamenii o cale
sigură prin care informaţia, exactă sau nu, ajunge în toate avanposturile.
cunosc între ei, ştiu care este obiectivul organizaţiei, cum să lucreze eficient şi cum
Un
pot program
participade comunicare
activ în cadrulbun poate creafără
organizaţiei o echipă bine închegată.
a se limita Oamenii
doar la a-şi se
face datoria,
cunosc între ei, ştiu care este obiectivul
ceea ce îi face mai valoroşi pentru organizaţie. organizaţiei, cum să lucreze eficient şi cum
pot participa activ în cadrul organizaţiei fără a se limita doar la a-şi face datoria,
CAPITOLUL
ceea ce îi face mai III valoroşi pentru organizaţie.
CAPITOLUL III
1. Blocajele noastre din comunicare
1. Blocajele noastre din comunicare
Cu siguranta fiecare dintre noi am avut, macar o data, o problema de comunicare cu
seful Cu siguranta
nostru sau cu cel iecare
pe care dintre noi am avut, macar
il coordonam. o data, o problemanaste de
Cu siguranta fiecare dintre noi am avut, macar Orice
o data,problema de comunicare
o problema de comunicare cu
comunicare cu seful nostru sau cu cel pe care il coordonam. Orice problema de
frustrari
seful si framantari,
nostru sau dorinta
cufrustrari
cel pe si de ila coordonam.
care intelege unde am gresit si cede
se comunicare
poate face pentru
comunicare naste framantari, dorintaOrice problema
de a intelege unde am naste
gresit si ce se
apoate face
remedia pentru
situatia.a remedia
Ei bine, situatia.
situatia Ei
nu bine,
este situatia
deloc nu este
disperata, deloc
pentrudisperata,
ca exista
frustrari si framantari, dorinta de a intelege unde am gresit si ce se poate face pentru pentru
cateva
ca exista
remedii cateva remedii simple. In primul rand, trebuie sa intelegem ca blocajele in
simple.
a remedia situatia. Ei bine, situatia nu este deloc disperata, pentru ca exista cateva
comunicarea organizationala sunt, pe de o parte, de natura personala (un anumit
In
tip primul rand, trebuie
de personalitate,
remedii simple. modsa intelegem
diferit ca blocajele
de perceptie, in comunicarea
lipsa deprinderii organizationala
de a asculta) si, pe de
alta
sunt, parte,
In primul speciice
pe derand,
o parte, functiei
de natura
trebuie ierarhice (de
personala
sa intelegem subordonat
ca (un sau de manager).
anumitintipcomunicarea
blocajele de personalitate, mod diferit
organizationala
de perceptie,
sunt, lipsa deprinderii
pe de o parte, de a asculta)
de natura personala si, pe de
(un anumit tip alta parte, specifice
de personalitate, modfunctiei
diferit
ierarhice
de (de subordonat
perceptie, sau dede
lipsa deprinderii manager).
a asculta) si, pe de alta parte, specifice functiei
ierarhice (de subordonat sau de manager).

22
 In privinta primului tip de blocaje, de natura personala, capacitatea de a-l asculta
pe cel de langa noi se poate invata. Cu totii avem tendinta de a i pseudo-ascultatori
din cand in cand. Acest lucru este cu siguranta util, pentru ca energia noastra este
limitata. In probleme importante insa, este bine sa ne ascultam interlocutorul, incercand
sa eliminam blocajele. Un astfel de blocaj este comparatia. Avem tendinta ca, in loc
sa-l ascultam pe partenerul nostru de discutie, sa ne comparam cu el, sa incercam sa
stabilim cine e mai competent, cine are mai multa dreptate, cine a gresit sau cat de
jigniti ne simtim.

Recapitularea o practicam atunci cand, in loc sa im atenti la interlocutor, ne

pregatim in minte un raspuns usturator sau bine construit, cu argumente solide, care
sa ne transforme in invingatori in discutia respectiva.

Tendinta exagerata de a vedea dincolo de vorbele partenerului pentru a ala

ceea ce gandeste sau urmareste cu adevarat, de a interpreta si de a analiza in detaliu
vorbele, tonul, gesturile sau privirea celuilalt ne impiedica sa intelegem cu adevarat
ceea ce interlocutorul tocmai ne comunica.

Filtrele se refera la tendinta de a selecta doar informatiile care ne convin, care

ne conirma asteptarile sau care sunt legate strict de domeniile noastre de interes. A
pune etichete de la bun inceput, a emite judecati de valoare, inainte de a intelege cu
adevarat mesajul celuilalt, a-l introduce deja pe interlocutor intr-o categorie pana sa
spuna tot ce are de spus este, de asemenea, nociv pentru ascultare.

Identiicarea are loc atunci cand povestea pe care ne-o spune celalalt
reactiveaza o insatisfactie personala, o suferinta. Din acel moment, nu mai suntem
disponibili pentru ascultare si pentru povestea partenerului. Visarea cu ochii deschisi
in timpul unui dialog, mai ales atunci cand suntem obositi sau plictisiti, este un alt
blocaj in ascultare.

Nevoia de a avea intotdeauna dreptate ne inchide la critici si la sugestii poate

utile. Nu mai ascultam ceea ce ne comunica interlocutorul. Contestarea, nerabdarea
de a-l contrazice, de a ne manifesta opozitia, ne determina sa nu mai ascultam restul
ideilor expuse. Cei care au convingeri foarte puternice sau care au tendinta de a
contesta autoritatea celuilalt sunt cei mai predispusi pentru acest tip de blocaj.

In ceea ce priveste problemele de comunicare speciice ierarhiei organizationale,

in comunicarea managerului poate aparea ca blocaj efectul statutului functiei. Acesta
consta in tendinta seilor de a nu pune mare pret pe comunicarea cu subordonatii lor,
de a o investi cu valoare negativa, avand tendinta de a comunica cu cei care au acelasi
statut sau un statut superior. Solicitarile conlictuale ale rolului de lider, adica cerinta

23
de a indeplini sarcini speciice de serviciu si de a oferi in acelasi timp suport socio-
emotional - lucru greu de echilibrat - poate afecta comunicarea cu subordonatii.

Alte probleme in comunicare:

Sistemele de comunicare, la randul lor, pot suferi de anumite patologii,

cauzate de o proiectare defectuoasa. Ele pot i grupate in trei categorii, iind de fapt
problemele legate de:

1. Volumul informatiei. Sistemele de informare proceseaza de obicei o

cantitate uriasa de informatie, ceea ce are ca efect imposibilitatea exploatarii tuturor
datelor pe care le emite /recepteaza organizatia. Se produc de asemenea, blocaje
de informatie sau intermitente in luxurile comunicationale. La fel de posibil este
sa se produca si cazul invers: sistemele proceseaza o cantitate insuicienta de
informatii sau privilegiaza anumiti actori din spatiul organizational. Cazul tipic este
cel al directorului care ia decizii de unul singur, pornind de la informatii partiale.

2.Calitatea foarte scazuta a informatiei. De foarte multe ori datele sunt

imprecise sau irelevante pentru obiectivele sau asteptarile organizatiei. Informatiile
sunt foarte greu accesibile, acest lucru nedatorandu-se neaparat precaritatii
tehnologice, ci lipsei de dinamism a rolurilor de emitator/receptor. O alta problema
foarte frecventa este lipsa de adecvare intre momentul in care este nevoie de
anumite date si momentul in care acestea sunt efectiv furnizate/primite. De obicei,
informatiile ajung prea tarziu la beneiciar, ceea ce are un impact negativ asupra
eicientei organizatiei.

3. Propagarea defectuoasa a informatiei. Viteza de difuzare a informatiilor

este in general prea lenta. Exista si cazuri in care este prea rapida si atunci anumite
date care pot avea o importanta considerabila sunt iremediabil pierdute. Nu se
realizeaza propagarea informatiilor
pe orizontala, ci numai pe verticala. In aceasta situatie, persoanele implicate
direct in indeplinirea scopurilor organizatiei sunt private de accesul la informatie,
ceea ce evident, afecteaza functionarea eicienta a intreprinderii. O alta problema
este decodarea incorecta de catre anumite persoane, care conduce la greseli de
interpretare.

In loc de concluzie…

Cele mai multe companii considera ca pot rezolva problema comunicarii

fara ca abilitatile personale de comunicare sa ie puse in evidenta si fara a exista
proceduri organizationale care sa puna in valoare in sens pozitiv aceste abilitati.
Concluziile sunt dramatice…

24
 Lipsa comunicarii sau gestionarea necorespunzatoare a acestui proces
duce la alterarea mai multor componente ale managementului companiei iar pe de
alta parte lipsa unor abilitati si a culturii organizatiei privitoare la aceste componente
invalideaza constant procesul de comunicare.

Problemele de comunicare nu se pot rezolva prin e-mail sau telefon. Este

nevoie de o comunicare fata in fata (individual sau prin sedinte) pentru a intelege
exact cum se manifesta toate elementele unei comunicari.

Ultimele studii efectuate pentru a disocia procesul de comunicare in

elementele sale esentiale au aratat ca:

55% din intelesul comunicarii il reprezinta mimica

38% este transmis prin tonalitatea si modul in care comunicam
7% este comunicat prin cuvinte

Indiferent de modalitatea de comunicare pe care decidem sa o folosim, prin intalniri

directe, prin sedinte sau pur si simplu de la distanta, trebuie sa avem in vedere ca,
bazata pe respect reciproc, comunicarea este construita din cunostinte, abilitati,
experienta si ler.

Intotdeauna trebuie sa ne ie clar de ce comunicam, iar stilul de comunicare

trebuie adaptat la mediul in care lucram, intern si extern, si pana la urma la
partenerul de dialog.

Cel mai important aspect al unui proces este

informatia, iar comunicarea este modalitatea prin
care o obtinem.

25
 MODULUL II
EFECTUAREA UNOR CALCULE MATEMATICE SIMPLE

Cap. I ALGEBRA

1. MULTIMI
Multimea numerelor naturale
= {0, 1, 2, 3, ...}

Multimea numerelor intregi

= {..., -2, -1, 0, 1, 2, ...}.

Multimea numerelor rationale

Multimea numerelor reale

= (-∞; +∞)

2. PROPORTII
Definitie: O egalitate de doua rapoarte se numeste proportie.
Exemplu :

2 4
3 6
 , numerele a,b,c,d se numesc termenii proportiei.
a c
Pentru proportia
b d
-a si d se numesc termeni extremi
-b si c se numesc termeni mezi

Proprietatea fundamentala a proportiilor:

produsul extremilor = produsul mezilor
a b  c  d

Modalitati de calcul:

x= x= x= x=

26
3. MEDIA ARITMETICA
Media aritmetica a mai multor numere este raportul dintre suma acestor numere si
numarul lor.

abcd
Media aritmetica =
4

4. MARIMI DIRECT PROPORTIONALE

Definitie: Numerele a,b,c sunt direct proportionale cu numerele x,y,z

  
a b c
x y z

Regula de trei simpla:

2,5 lei..............1 kg cuie 2,5 lei..............1 kg cuie

6 lei............... x kg cuie 1,5 lei............... x kg cuie

5. MARIMI INVERS PROPORTIONALE

Definitie: a,b,c sunt invers proportionale cu x,y,z ↔ a·x = b·y = c·z

Regula de trei simpla:

8 zile..............10 muncitori 15 zidari..............30 zile
X zile...............14 muncitori 20 zidari............... x zile

8·10 = x·14 15·30 = 20·x

6. PROCENTE

Definitie : P% =

Exemple: 5% =

3,78% =

X% din Y se scrie X%·Y

Exemplu : 5% din 30 se scrie 5%·30 = = 1,5

27
Cat la suta reprezinta X din Y?

?% ·Y=X

Exemplu : Cat la suta reprezinta 5 din 20?

?% ·20 = 5

?% = 5:20 = 0,25 = 25 %

7. UNITATI DE MASURA
7.1.Unitati de Lungime
km
hm
dam

10n· m : 10n

dm
cm
mm
unde n = numarul de pasi urcati sau coborati.
Exemple :
3 m = 3000 mm 2 km = 200 dam 250 cm = 0,25 dam

7.2.Unitati de Masa
kg
hg
dag
10n g : 10n
dg
cg
mg
Exemple :
4 g = 4000 mg 7,2 kg = 720000 cg 50 dg = 0,05 hg
1 tona = 1000 kg

28
7.3.Unitati de suprafata

km2
hm2
dam2

102n· m2 : 102n

dm2
cm2
mm2

Exemple:
1 m2 = 1m ·1m 1m2 = 100cm · 100cm = 10000cm2

7.4.Unitati de volum
km3
hm3
dam3

103n· m3 : 103n

dm3
cm3
mm3

Exemple:
1 m3 = 1m ·1m · 1m 1m3 = 100cm · 100cm ·100cm = 1000000cm3

1m3 = 1000 litri

m = ρ ·v , unde m = masa, ρ = densitatea, v = volumul

29
 Cap. II GEOMETRIE

1.Geometrie plană

1.1. Triunghiul

Perimetrul= suma tuturor laturilor, adica:

P=AB+BC+CA

Aria triunghiului=(inaltimea x baza)/2, adica:

Atriunghi=(b x h)/2.
In cazul nostru, b=BC, iar h=AD. Deci,
AABC=(BCxAD)/2

1.2. Paralelogramul

Perimetrul= suma tuturor laturilor, adica:

P=AB + BC + CD + DA. Deoarece laturile opuse ale
paralelogramului sunt congruente (egale), perimetrul
poate fi calculat astfel P=2(AB + BC).

Aria paralelogramului = baza x inaltimea, adica

Aparalelogram=b x h, iar in cazul nostru,
AABCD=DC x AM, pentru ca
DC=b (baza) si AM=h (inaltime).

1.3. Dreptunghiul

Dreptunghiul are lungime( not L=AB) si latime (not

l=BC).
Perimetrul= suma tuturor laturilor, adica:
P=AB+BC+CD+DA sau P=2(L+l)

Aria dreptunghiului = lungimea x latimea

Adreptunghi=L x l. In cazul nostru, AABCD=AB x BC.

1.4. Patratul

Patratul este un dreptunghi care are toate laturile

egale (congruente), sau lungimea egala cu latimea.
Perimetrul= suma tuturor laturilor, adica:
P=AB+BC+CD+DA sau P=4 L, unde L este latura
patratului (AB=BC=CD=DA=L).
Aria patratului=latura x latura = latura2, adica,
Apatrat=L2.
In cazul nostru, AABCD=AB2.

30
1.5. Trapezul

Perimetrul= suma tuturor laturilor, adica:

P=AB + BC + CD + DA.

Aria trapezului = (baza mare + baza mica)xinaltimea/2,

adica Atrapez=(B + b) x h/2, iar in cazul nostru
AABCD=(DC + AB) x AM/2, pentru ca
DC=B (baza mare)
AB=b (baza mica), iar
AM=h (inaltimea).

1.6. Cercul

Avem OA - raza (not. r)

Lungimea cercului (circumferinta cercului):

Aria cercului (corect ar fi aria discului):

2.Geometrie în spaţiu

2.1. Corpuri - Poliedre

2.1.1.Piramida

Vom discuta decat de corpuri regulate, deci si piramida este

regulatã.
Avem: AB - muchia bazei(not. m)
VA - muchia laterala(not. l)
VO - inaltimea piramidei (not. h)
VM - apotema laterala sau apotema piramidei (not. ap)
OM - apotema bazei (not. ab).
Aria laterala = suma ariilor fetelor laterale
Alat=(Pb x ap)/2.
Aria bazei
Ab=(Pb x ab)/2, unde Pb este perimetrul bazei.
Aria totala = aria bazei + aria laterala

Volumul
Vpir=(Ab x h)/3.
Tetraedrul poate fi considerat o piramida care are ca baza un
triunghi, aria si volumul calculandu-se analog.

31
2.1.2.Paralelipipedul dreptunghic, cubul, prisma

Avem: AB - lungime(not. L)
BC - latime(not. l)
AE - inaltimea sau muchia laterala (not. h)
Aria laterala = suma ariilor fetelor laterale
Alat=Pb x h, unde Pb este perimetrul bazei,
sau
Alat=2(L + l) x h
Aria bazei
Ab=L x l.
Aria totala = aria bazei + aria laterala

Volumul
Vparalelipiped=Ab x h
sau Vparalelipiped=L x l x h.

Paralelipipedul dreptunghic este un caz particular de prisma,

iar cubul este un caz particular de paralelipiped dreptunghic, in
sensul ca este un paralelipiped cu toate laturile congruente.

2.1.3.Trunchiul de piramida

Avem: AB - Muchia bazei mari

A'B' - Muchia bazei mici
OO' - Inaltime (not. h)
AA' - Muchia laterala
OM - Apotema bazei mari (not. aB)
O'M' - Apotema bazei mici (not. ab)
MM' - Apotema trunchiului de piramida (not. at)
Aria laterala = suma ariilor fetelor laterale
Alat=(PB+Pb)at/2, unde Pb este perimetrul bazei
mici, iar PB este perimetrul bazei mari. Ariile bazelor
se calculeaza in functie de natura bazelor (triunghi,
patrulater etc.), iar la piramida regulata se mai pot
calcula si cu ajutorul formulelor:
Ab=Pb x ab.
AB=PB x aB.
Aria totala = aria bazei mari + aria bazei mici + aria
laterala

Volumul

Vtrunchi de piramida=

32
2.2.Corpuri - Corpuri rotunde

2.2.1.Cilindrul

Avem:
AA' - generatoare (not. g)
OO' - inaltimea cilindrului (not. h; in cazul nostru, la
cilidrul circular drept, avem g=h)
AO - raza bazei (not. r)
Aria bazei = aria cercului de la baza, adica:

Aria laterala:

Aria totalã:

Volumul cilindrului:

2.2.2.Conul

Avem:
VA - generatoare (not. g)
VO - inaltimea conului (not. h)
AO - raza bazei (not. r)
Aria bazei = aria cercului de la baza,
adica:

Aria laterala:

Aria totala:

Volumul conului:

2.2.4.Sfera

Avem:
OA - razã (not. r)
Aria sferei:

Volumul sferei:

33
 MODULUL III
IDENTIFICAREA SARCINILOR ŞI PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII

In cadrul acestui modul se va prezenta:

1) Identiicarea sarcinilor de efectuat şi cerinţele legate de acestea astfel incat :
• Sarcinile, procedurile şi instrucţiunilereferitoare la lucrarea de executat sunt identiicatecorect
şi complet.
• Se clariică eventualele neînţelegeri privindsarcinile, procedurile, instrucţiunile identiicate /
primite, apelând la persoanele competente.
• Se identiică cu responsabilitate frontul de lucru şiobiectivele de realizat.

2) Planiicarea unei activitati curente astfel incat :

• Se identiică corect şi realist timpul necesar pentrurealizarea lucrării.
• Se stabileşte etapele de lucru şi modul deabordare, în funcţie de sarcinile de îndeplinit şi

• Se planiică succesiunea fazelor, în conformitatecu cerinţele procedurii de lucru şi de

detimpul alocat.

eventualelesituaţii care pot interveni.

1.1. Comunicare şi informaţie

Pe baza procesului de comunicare-intelegere, mai multe entitati ce comunica intre ele pot
ajunge la concluzii, teluri, norme, valori si principii comune iind capabile, astfel, sa creeze structuri
sociale intragrup. Prin procesul de comunicare comunitatile nu numai ca se creeaza dar ele se si
dezvolta si din pacate se si distrug.
Comunicarea vazuta ca participare sau coparticipare
Comunicarea este un proces in care se cedeaza si se primesc informatii. Este un proces
implicativ in care participarea membrilor unui anumit grup este necesara. Aceasta participare nu
trebuie înteleasa ca iind existenta doar la nivelul procesului de comunicare deoarece existenta
grupurilor si a actiunilor comune ale acestora implica participarea.
Coparticiparea reprezinta o implicare partiala. In orice grup exista un nucleu constant care
participa efectiv la realizarea telului propus si duce tot greul actiunilor si exista si anumite elemente
care nu sunt nici ostile dar nici pasive dar care participa, uneori, doar la anumite actiuni in vederea
atingerii acelui tel comun.
Comunicarea poate i inteleasa si ca organizare
Existenta grupurilor si mai ales a structurilor sociale formale din cadrul acestora implica,
alaturi de norme, legi, reguli, ierarhizare, automat si organizarea. Putem airma ca unul dintre marile
avantaje ale organizarii actiunilor este reprezentat de scurtarea perioadei de timp in care se atinge
telul propus. Un alt mare avantaj al organizarii este cresterea nivelului de siguranta al membrilor
grupului precum si increderii in ceea ce priveste atingerea telului propus.
Ultimul mare avantaj pe care o sa-l evidentiem legat de organizare este reprezentat de
posibilitatea controlului actiunilor.
La nivel macro, comunicarea-organizare se imparte in doua, rezultand comunicarea-organizare
intrasistemica, caz in care focalizarea se manifesta in interiorul sistemului si comunicarea-organizare
intersistemica, situatie in care actiunile sunt axate pe legatura sistem-sistem.
Deoarece informatia constituie obiectul principal al comunicarii, trebuie sa atinga
urmatoarele calitati:
¨ Consistenta - suicient de cuprinzatoare incat sa poata furniza cat mai multe cunostinte;
¨ Relevanta - sa poata furniza acele cunostinte care lipsesc, in vederea luarii unei decizii;
¨ Exactitate - continutul ei sa relecte situatia reala a fenomenului;
¨ Oportunitate - sa ie furnizata in timp util;
¨ Accesibilitate - sa ie clara, usor de inteles.
Dezvoltarea activitatilor sociale, care au ca obiect transmiterea, memorarea sau tratarea
informatiei, a generat o diversiicare fara precedent a naturii informatiilor, concomitent cu cresterea
exponentiala a volumului acesteia. Se impune astfel clasiicarea informatiei atat dupa forma sa cat
si dupa natura si suportul utilizat.
34
 Clasiicarea informatiei

A. Clasiicarea informatiei dupa forma sa:

Forma analogica a informatiei consta in reprezentarea fenomenelor izice, imagini ixe,
sunete si imagini in miscare asa cum sunt ele percepute de dispozitivele tehnice de inregistrare,
fara a i necesara o conversie sau codiicare a acestora inainte de transmiterea sau memorarea pe
suporturile tehnice de informatii.
Exemple de reprezentare analogica a informatiei:
1. inregistrarea mesajelor si a altor informatii sonore pe banda magnetica sau caseta
magnetica cu ajutorul echipamentelor audio de tip analogic (magnetofon, casetofon)
precum si a dispozitivelor de captare a sunetului (microfon);
2. inregistrarea imaginilor unor documente sau ilmarea unor activitati, operatii, procese
prin folosirea echipamentelor analogice pentru imagine si sunet de tip videorecorder si a
camerei de luat vederi adecvate.
Forma digitala a informatiei se realizeaza, ie pornind de la fenomenul real, ie de la forma
analogica a acestuia, in ambele cazuri avand loc o codiicare numerica, o evaluare cantitativa, o
cuantiicare a fenomenului care face obiectul reprezentarii.

B. Clasiicarea informatiei dupa natura sa:

1. date: numerice, alfabetice, alfanumerice.
2. texte organizate sub forma de documente, pagini de texte, paragrafe, fraze, cuvinte si
caractere, destinate a i prelucrate cu programe adecvate de editare si tehnoredactare a
textelor, control gramatical si semantic al cuvintelor, punerii in forma si apoi in pagina a
textului redactat.
3. documente graice ce pot contine reprezentari graice, desene schite tehnice etc. si care
pot i vizualizate prin aisare pe monitorul calculatorului, tiparirea lor la imprimanta sau la
dispozitivul de realizare desene (plotter) etc.
4. secvente audio generate de vocea umana, fenomene din realitate, instrumente muzicale sau
sintetizoare electronice de voce si acustice.
5. secvente video de natura animata sau ilm, insotite de cele mai multe ori de informatie sonora:
voce sau sunet.

C. Clasiicarea informatiei din punct de vedere al suportului tehnic utilizat:

1.informatie alata pe suporturi tehnice :
a) suporturi magnetice : banda magnetica, caseta magnetica, discul magnetic, discul lexibil,
cartela magnetica etc.
b) suporturi cu lectura optica : discurile optice a caror informatie este citita optic cu dispozitive
lasser.
2. informatie alata pe suporturi graice:
a) suporturi opace realizate din hartie, cum sunt : documentele clasice, documentele informatice
obtinute la imprimanta, documentele realizate cu ajutorul mesei de desen (plotter).
b) suporturi transparente realizate din pelicula fotograica, pelicula ilm, microilm etc.

1.2. Procesul de planiicare si comunicare

Etapele planiicării strategice:

1. Deinirea problemei de soluţionat - Analiza situaţiei (internă sauexternă).
2. Planiicarea şi programarea
3. Derularea acţiunii şi comunicarea
4. Evaluarea
Lista de veriicare pentru oportunităţile de comunicare
1- Sursa mesajului
2- Solicitările mesajului
3- Comunicarea verbală/non-verbală
35
 1.3. Elementele procesului de planiicare
Planiicarea se ală în strânsă legătură cu procesul decizional, calitatea planurilor iind
determinată în mare parte de abilităţile personale
Planiicarea este necesară mai ales pentru că creşte intervalul de timp dintre momentul
adoptării deciziei şi cel al observării rezultatelor.
Deciziile sunt mijloace de atingere a scopurilor, iecare decizie iind generată de un proces
dinamic inluenţat de mai mulţi factori. Alegerea corectă depinde de natura problemei, de timpul
disponibil, de costul strategiei individuale, de abilităţile celui care ia decizia, de situaţiile conjuncturale
din mediul internaţional.
Planiicarea presupune că managerii iau decizii în legătură cu cele patru elemente
fundamentale ale planului: obiectivele, acţiunile, resursele, implementarea.
Stabilirea obiectivelor- obiectivele sunt condiţiile pe care planiicatorul le consideră satisfăcătoare şi
necesare pentru funcţionarea ulterioară a organizaţiei.
Stabilirea obiectivelor trebuie să ţină cont de:
• Prioritatea obiectivelor. Resursele se alocă în funcţie de importanţa acordată anumitor
obiective, care trebuie întâi evaluate şi clasiicate.
• Dimensionarea temporară a obiectivelor. Obiectivele pot i pe termen scurt sau lung.
• Interesele celor care sunt inluenţaţi de stabilirea obiectivelor (angajaţi, clienţi, furnizori,
agenţii guvernamentale).
• Măsurarea obiectivelor.
Planiicarea acţiunilor- acţiunile sunt mijloacele preferate pentru a atinge obiectivele. Ea
poate determina succesul sau eşecul îndeplinirii obiectivelor.
Resursele- sunt constrângerile exercitate asupra acţiunilor. Un plan trebuie să speciice
resursele necesare precum şi resursele potenţiale şi modul de alocare. Cea mai importantă tehnică
pentru alocarea resurselor este bugetul.
Implementarea – se realizează prin intermediul activităţilor realizate de angajaţi, motivându-i
pe aceştia să le ducă la îndeplinire.
Principii folosite în planiicare
1. principiul perioadei de angajare se referă la stabilirea perioadei în care se pot recupera
resursele investite într-o acţiune;
2. principiul lexibilităţii presupune ca planurile şi programele să se adopte în raport cu
evenimentele şi situaţiile noi;
3. principiul coordonării planurilor pe termen scurt cu cele pe termen lung

2. Planiicarea activitatii
I) Se identiică corect şi realist timpul necesar pentru realizarea lucrării:
Operaţii de montarea panourilor de cofraj pentru un stâlp

II) Se stabileşte etapele de lucru şi modul deabordare, în funcţie de sarcinile de îndeplinit şi

detimpul alocat.
a) organizarea frontului de lucru
b) stabilirea necesarului de material
c) aprovizionarea
d) stabilirea (si incadrarea) necesarului de muncitori ( conform caliicarii )
e) realizarea lucrarii
f) receptia lucrarii

III) Se planiică succesiunea fazelor, în conformitatecu cerinţele procedurii de lucru şi de

eventualelesituaţii care pot interveni:
- faza 1 – trasarea axelor perpendiculare şi conturul stâlpului;
- faza 2 – ixarea ramei de trasare;
- faza 3 – ixarea cu cuie a şipcii triunghiulare pe feţele panourilor de cofraj;
- faza 4 – montarea panourilor de cofraj pentru trei laturi sprijinindu-se provizoriu;
36
 - faza 5 – montarea armăturii;
- faza 6 – montarea provizorie a ferestrei de control, pe latura a patra;
- faza 7 – continuarea cofrării laturii a patra cu panouri de cofraj;
- faza 8 – se montează caloţii metalici şi se strâng cu tiranţi prevăzuţi cu plăcuţă
de ancoraj şi zăvor;
- faza 9 – scoaterea ferestrei de control, curăţirea interiorului cofrajului de aşchii
şi de eventuale gunoaie şi montarea deinitivă a ferestrei de control;
- faza 10 – montarea calotului de bază şi a calotului metalic care îmbracă rostul
la partea superioară a ferestrei de control.

ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

1. Identiicarea particularităţilor frontului de lucru
1.1. Particularităţile frontului de lucru sunt identiicate, cu atenţie, avându-se în vedere toate
aspectele relevante pentru desfăşurarea activităţilor.
1.2. Lungimea frontului de lucru este identiicată corect, funcţie de tipul lucrării de executat şi
de metoda de lucru folosită.
1.3. Mărimea şi numărul sectoarelor de lucru sunt stabilite în corelaţie cu lungimea frontului
de lucru şi metoda de lucru adoptată.
2. Identiicarea mijloacelor de muncă necesare
2.1. Mijloacele de muncă sunt identiicate pe baza işelor tehnologice ale lucrărilor
planiicate.
2.2. Materialele necesare sunt identiicate în funcţie de tipul lucrării de executat.
2.3. Echipamentele de muncă sunt identiicate avându-se în vedere toate activităţile planiicate
pentru ziua de lucru.
3. Aprovizionează locul de muncă cu mijloacele de muncă necesare
3.1. Aprovizionarea se face conform necesarului, pe schimb sau pe zi, avându-se în vedere
spaţiul de lucru disponibil.
3.2. Aprovizionarea locului de muncă cu mijloacele de muncă necesare este realizată în
conformitate cu prevederile işei tehnologice.
3.3. Starea echipamentelor de lucru este veriicată cu atenţie, în momentul preluării
acestora.
4. Organizeazarea spaţiului propriu de lucru
4.1. Uneltele, sculele şi materialele de lucru sunt aşezate ordonat având în vedere spaţiul
disponibil.
4.2. Degajarea locului de muncă la inalul activităţilor se realizează asigurându-se recuperarea
materialelor refolosibile, prin metode speciice.
4.3. Spaţiul propriu de lucru este organizat avându-se în vedere necesităţile de desfăşurare
ale celorlalţi membrii ai echipei.

Gama de variabile:
Particularităţile frontului de lucru: amplasare, coniguraţie, extindere, vecinătăţi, etc.
Aspecte relevante: spaţiu de lucru, spaţiu pentru depozitarea materialelor, spaţiu de
circulaţie, căi de acces, puncte de aprovizionare cu materiale, locuri de depozitare a deşeurilor,
surse de energie electrică, apă, grupuri sanitare, etc.
Mijloace şi echipamente de muncă: scule, unelte, dispozitive, utilaje, etc.
Metode de lucru: speciice tehnologiei.
Starea echipamentelor de muncă: integritate, stare de funcţionare, stare de curaţenie, grad
de uzură, etc.

37
 MODULUL IV
APLICAREA PROCEDURILOR TEHNICE DE EXECUŢIE ŞI DE CONTROL A CALITĂŢII

In cadrul acestui modul se va prezenta:

- Identiicarea normelor tehnice speciiceactivităţii
 Normele tehnice de execuţie şi de control acalităţii sunt identiicate în funcţie de
speciiculactivităţii.
 Procedurile speciice de asigurare a calităţiisunt identiicate pentru iecare tip de
activitate
- Veriicarearezultatelor activităţilor
 Confruntarea cu atenţie a rezultatelor activităţii cucerinţele documentaţiei / proiectului
şi, dacă estecazul, se propune măsuri de remediere.
 Deicienţele de calitate şi cauzele lor seraporteaza în conformitate cu procedura de
lucru /control de la punctul de lucru / locul de muncă, întotalitate şi cu operativitate
- Remedierea defectelor
 3.1. Remedierea defectelor se face cupromptitudine şi simţ de răspundere.
 3.2. Calitatea remedierilor este veriicată atent şicu profesionalism

1. Noţiuni de calitate
Controlul calităţii, asigurarea calităţii şi managementul calităţii sunt noţiuni care se conturează
într-o măsură tot mai mare ca sarcini centrale pentru toate intreprinderile orientate spre viitor,
indiferent de produs, ramură, locaţie sau mărime.
Controlul calităţii se concentrează asupra controlului produselor sau operaţiilor, adică
accentul se pune pe veriicarea sau măsurarea produselor sau operaţiilor şi cele necorespunzătoare
sunt sortate şi îndepărtate.
Asigurarea calităţii se referă la calitatea produselor dar sunt incluse şi elemente de dirijare
pentru conducerea acestei calităţi.
Calitatea produselor şi serviciilor, are o importamţă centrală în orice organizaţie. Aceasta a
devenit o chestiune de supravieţuire pe piaţa internă şi internaţională, cu o competiţie din ce în ce
mai puternică.
Pentru realizarea unei înţelegeri corespunzătoare a conceptului de calitate este necesar să
se ia în considerare toate părţile interesate.
Cele mai importante grupe de părţi interesate sunt:
• clienţii;
• angajaţii;
• furnizorii/partenerii;
• proprietari/acţionarii;
• societatea;

1.1. Conceptul de asigurare al calităţii

ASIGURAREA CALITĂŢII reprezinta ansamblul activităţilor preventive prin care se urmăreşte
în mod sistematic să se asigure corectitudinea şi eicacitatea.
Aceste activitati preventive sunt:
 Planiicare
 Organizare
 Coordonare
 Antrenare
 Tinere sub control
Scopul acestor activitati este de a garanta obţinerea rezultatelor la nivelul calitativ dorit.
1.2. Conceptul de control al calităţii
Supravegherea calităţii reprezintă monitorizarea şi veriicarea continuă a stării unei entităţi,

38
în scopul asigurării că cerinţele speciicate sunt satisfăcute.
Evaluarea calităţii reprezintă examinarea sistematică, efectuată pentru a determina în ce
măsură o entitate este capabilă să satisfacă cerinţele speciicate.
Inspecţia calităţii reprezintă activităţile prin care se măsoară, examinează, încearcă una
sau mai multe caracteristici ale unei entităţi şi se compară rezultatul cu cerinţele speciicate, în
scopul determinării conformităţii acestor caracteristici
Veriicarea calităţii reprezintă conirmarea conformităţii cu cerinţele speciicate, prin
examinarea şi aducerea de probe tangibile.
Frecvenţele veriicărilor sunt menţionate în prescripţiile tehnice şi în caietele de sarcini din
proiect.
În toate cazurile în care vreun rezultat provenit dintr-o veriicare vizuală sau încercare
efectuată pe parcurs, referitoare la rezistenţa, stabilitatea, durabilitatea sau funcţionalitatea lucrărilor
depăşeşte în sens defavorabil abaterile admisibile, decizia asupra continuării lucrărilor nu va putea
i luată decât pe baza acordului scris dat de beneiciar şi proiectant.

1.3. Documentele calitatii speciice locului de muncă

DOCUMENTELE CALITĂŢII - reprezintă documente de lucru detaliate
Pentru lucrările de inisaje care constau în zugrăveli, vopsitorii, tapete şi ipsoserii, documentele
speciice locului de muncă, care trebuie prelucrate de conducătorul lucrării şi însuşite de personalul
executant constau în:
• tabelele de inisaje din proiect;
• planşele cu detalii de arhitectură pentru ornamente deosebite;
• extrasele din caietele de sarcini referitoare la lucrările de inisaje;
• normativele tehnice de execuţie referitoare la genul de lucrări de executat;
• procedurile de execuţie proprii din cadrul sistemului de management integrat al organizaţiei;
• instrucţiunile de depozitare, manipulare, transport şi aplicare a materialelor cuprinse în Fişele
tehnice ale produselor, emise de furnizor;

Instrucţiuni de lucru
Instrucţiunile de lucru se referă la activitatea restrânsă, limitată uneori la un singur post de
lucru/ utilaj etc.
Acestea prezintă modul cum se realizează cu consecvenţă activităţi şi procese.
 Instrucţiunile de lucru ar trebui elaborate pentru descrierea realizării acelor activităţi, care
ar i afectate de lipsa unor astfel de instrucţiuni.
 Detaliile, care nu conduc la un control sporit al activităţii, trebuie evitate. Instruirea poate
reduce nevoia de instrucţiuni detaliate, sub rezerva că personalul afectat deţine informaţiile
necesare pentru a-şi executa corect sarcinile.
 Indiferent de format sau combinaţia aleasă, instrucţiunea de lucru trebuie să ie în
ordinea operaţiilor, si să relecte cerinţele şi activităţile relevante.

Formulare
Formularele sunt proiectate şi menţinute pentru înregistrarea datelor, care demonstrează
conformitatea cu cerinţele SMC.
Formularele trebuie să conţină :
1. titlul
2. numărul de identiicare
3. revizia şi data reviziei.
Formularele trebuie să ie menţionate sau ataşate la manualul calităţii, la procedurile
documentate şi / sau la instrucţiunile de lucru.
Speciicaţii tehnice/ desene
Speciicaţiile sunt documente, care stipulează cerinţele.

39
 Cerinţele legale şi ale autorităţilor fac parte din documentaţia externă.
Există diferite cerinţesunt
Speciicaţiile ale standardului
unice pentru prin careorganizatie,
produs/ organizaţia de
poate îmbunătăţi
aceea SMC
standardul deşireferinţă
nu le detaliază.
Caiet de sarcini poate i considerat o speciicaţie.

 harta
Desenele tehnice sunt documente ale produsului.
proceselor,
Desenele diagrame
clienţilor ale proceselor
fac parte şi/ sau descrieri
din documentaţia externă. ale proceselor;
 specificaţii;
Cerinţele legale şi ale autorităţilor fac parte din documentaţia externă.
 instrucţiuni de lucru şi/ sau de testare;
Există diferite cerinţe ale standardului prin care organizaţia poate îmbunătăţi SMC şi
poate demonstra conformitatea prin pregatirea altor documente chiar daca standardul nu le cere
 documente
în mod explicit, deconţinând
exemplu: comunicări interne;
 programe
 harta proceselor, diagrame ale proceselor şi/ sau descrieri ale proceselor;
de producţie;
 speciicaţii;

 lista furnizorilor
instrucţiuni aprobaţi;
de lucru şi/ sau de testare;
 planuri
 documente conţinând
de testare comunicări interne;
şi inspecţie;
 programe de producţie;
 planuri ale calităţii.
 lista furnizorilor aprobaţi;
 planuri de testare şi inspecţie;
 planuri ale calităţii.
Definiţia termenului procedura este „mod specificat de desfăşurare a unei activităţi
Proceduri documentate
sau a unui proces‖.
Deiniţia termenului procedura este „mod speciicat de desfăşurare a unei activităţi sau a
unui proces”.
În cazul de faţă este vorba de proceduri documentate sau scrise.
În cazul de faţă este vorba de proceduri documentate sau scrise.
Ele pot face
face referire
referire la
la instrucţiuni
instrucţiuni de
de lucru,
lucru, care
care definesc
deinesc cum
cum se
se realizează
realizează oo anume
activitate.

Procedurile descriu în general Instrucţiunile de lucru se referă

activităţile, care traversează mai curând la activităţi în cadrul
mai multe funcţii. unei singure funcţii.

Structura
Structuraunei
uneiproceduri
proceduripoate
poatefiiexprimată:
exprimată:
- în text,
- diagrame lux,
- tabele,
- combinaţie a acestora.
combinaţie a acestora.
Conţinutul proceduriiva descrie activităţile
Nivelul de detaliu poate varia în functie de:
- complexitatea activitatii,
- metodele utilizate,
- nivelul de instruire si capacitatea de întelegere a personalului, care va executa activitatea
respectiva.

1.4. Standarde de calitate

Standardul ISO 9001 este acela dintre standardele ISO internationale ce contine criterii
pentru documentarea, implementarea si certiicare unui sistem de managementul calitatii, practic.

Norme tehnice:
-norme de calitate,
-instrucţiuni de lucru,
-caiete de sarcini,

40
 -norme interne,
-criterii şi reglementări naţionale / internaţionale,
-standarde tehnice

Tipuri de activitate
 executarea cofrajelor pentru: fundaţii, stâlpi din beton armat monolit, pereţi din beton
armat monolit, grinzi din beton armat monolit, planşee din beton armat monolit, scări din
beton armat monolit;
 executarea schelelor;
 montarea de panouri prefabricate;
 executarea pardoselilor de lemn şi montarea parchetelor;
 executarea acoperişului tip şarpantă;
 încadrarea şi ajustarea tâmplăriei.

Tipuri de defecte / deicienţe posibile:

1. defecte ale planeităţii cofrajelor,
2. abateri de la verticalitate,
3. abateri de la orizontalitate.
4. defecte ale materialului lemnos:
 de formă: curbura, însăbierea trunchiului, conicitatea anormală, lăbărţarea
trunchiului,ovalitatea, înfurcirea trunchiului, canelurile.
 de structură: ibra creaţă, ibra răsucită, ibra încâlcită, excentricitatea, coaja
înfundată, nodurile.

Echipamente pentru controlul /veriicarea calităţii lucrărilor efectuate:

-furtun de nivel, ir cu plumb, nivelă cu bulă de aer, etc.

ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR EXECUTATE

1. Identiicarea cerinţelor de calitate speciice

1.1. Cerinţele de calitate sunt identiicate în urma participării la instructajele periodice cu
privire la calitatea lucrărilor.
1.2.Cerinţele de calitate sunt identiicate cu atenţie, pe baza indicaţiilor din işele tehnologice
speciice lucrărilor.
1.3. Cerinţele de calitate sunt identiicate, cu responsabilitate, conform normelor privind
abaterile şi toleranţele admisibile la lucrările de executat.

2. Aplicarea procedurilor tehnice de asigurare a calităţii

2.1. Procedurile tehnice de asigurare a calităţii sunt aplicate cu responsabilitate, în funcţie de
tipul lucrării de executat.
2.2. Procedurile tehnice de asigurare a calităţii sunt aplicate permanent, pe întreaga perioadă
de derulare a lucrărilor, în vederea asigurării cerinţelor de calitate speciice acestora.
2.3. Procedurile de asigurare a calităţii sunt aplicate respectând precizările din documentaţia
tehnică speciică

3.Veriicarea lucrărilor executate din punct de vedere calitativ

3.1. Veriicarea calităţii lucrărilor executate se realizează cu responsabilitate, pe faze de
lucru.
3.2. Caracteristicile tehnice ale lucrărilor realizate sunt veriicate prin compararea atentă a
calităţii execuţiei cu cerinţele de calitate impuse de tehnologia de execuţie şi normele de calitate
speciice.

41
 3.3. Veriicarea se realizează cu exigenţă, prin aplicarea metodelor adecvate tipului de lucrare
executată şi caracteristicilor tehnice urmărite.
3.4. Veriicarea calităţii lucrărilor executate se realizează cu atenţie, utilizând corect
dispozitivele de veriicare speciice necesare.

4. Remedierea deicienţelor constatate

4.1. Eventualele deicienţe constatate sunt remediate cu promptitudine şi seriozitate.
4.2. Deicienţele sunt remediate permanent, pe parcursul derulării lucrărilor.
4.3. Deicienţele sunt eliminate prin depistarea şi înlăturarea cauzelor care le generează.
4.4. Lucrările executate trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate impuse de tehnologia
de execuţie şi normele de calitate speciice.

Gama de variabile:
Cerinţe de calitate: conform instrucţiunilor de lucru, işelor tehnologice, caietelor de sarcini,
normelor interne, criteriilor şi reglementărilor naţionale, standardelor tehnice.
Metode de veriicare a calităţii execuţiei: vizual, măsurare, veriicare cu AMC-uri şi SDV-uri
adecvate iecărui tip de lucrare.
Caracteristici tehnice ale lucrărilor: poziţia/înclinarea/distanţă dintre găurile ce urmează a
i perforate/forate, stabilitatea şi rezistenţa elementelor de susţinere, dimensiunile, orizontalitatea,
planeitatea, verticalitatea pentru lucrările de zidărie, etc.
Deicienţe posibile: neetanşeităţi ale instalaţiilor, montare incorectă a elementelor de
susţinere, front instabil, dimensiuni incorecte, neplaneitate, dezaliniere, defecte apărute în urma
montajul, etc.
Scule şi echipamente pentru controlul/veriicarea calităţii lucrărilor efectuate: dreptar,
ruletă, metru liniar, aparat de trasat cu laser, nivelă cu bulă de aer, ir cu plumb, furtun de nivel,
compresor, manometru, etc.
Cauze care generează deicienţe: materiale necorespunzătoare, nerespectarea tehnologiei
de lucru, nerestectarea teţetelor de preparare pentru betoane, diverse erori umane etc.

42
 MODULUL V
UTILIZAREA INSTRUMENTELOR, SCULELOR, UNELTELOR,
MAŞINILOR, UTILAJELOR ŞI INSTALAŢIILOR

1. Identiicarea instrumentelor, sculelor,uneltelor, maşinilor, utilajelor, instalaţiilor

necesare lucrărilor de executat
1.1. Se identiicata instrumentele, sculele, uneltele, maşinile, utilajele, instalaţiile în funcţie de
tipul lucrării de executat.
1.2. Alegerea cu discernământ a mijloacelor de prelucrare a materialelor.
1.3. Alegerea corecta a sculelor pentru executarealucrărilor de debitare.
1.4. Sculele identiicate sunt corespunzătoare calitativ.
1.5. Maşinile, utilajele, instalaţiile sunt veriicate din punct de vedere al funcţionalităţii

2. Identiicarea dispozitivelor şi mijloacelor de transport necesare lucrărilor de executat

2.1. Se alege corect dispozitivele, maşinile şi utilajele corespunzătoare pentru ridicat materiale,
în funcţie de speciicul lucrării.
2.2. Se alege cu discernământ mijloacele de transport necesare transportării la locul de muncă
a utilajelor, maşinilor, uneltelor, sculelor şi instrumentelor de măsură şi control a lucrărilor de
dulgherie /tâmplărie

3. Întreţinerea instrumentelor, sculelor, uneltelor, maşinilor, utilajelor, instalaţiilor

speciice lucrărilor de dulgherie / tâmplărie
3.1. Se curăţă cu conştiinciozitate uneltele, utilajele şi sculele după folosire.
3.2. Se protejează suprafeţele metalice ale sculelor, uneltelor şi utilajelor pentru perioada de
conservare.
3.3. Se sterge de praf cu grijă instrumentele de măsură şi control

4. Depozitarea sculelor, instrumentelor de măsură şi control şi deşeurilor tehnologice

4.1. Se depozitează sculele şi instrumentele de măsură şi control, în modcorespunzător, la
locuri special destinate acestui scop.
4.2. Deşeurile rezultate din diferite operaţii sunt corect depozitate la locurile special amenajate

ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR DE LUCRU

1. Veriică starea echipamentelor de lucru
1.1. Echipamentele de lucru sunt veriicate, cu atenţie, din punct de vedere al integrităţii şi
gradului de uzură.
1.2. Echipamentele sunt selecţionate cu discernământ în vederea înlocuirii/reparării acestora
de către personalul abilitat.
1.3. Starea echipamentelor de lucru este veriicată permanent, cu responsabilitate, pentru
menţinerea siguranţei în utilizarea acestora pe parcursul executării lucrărilor.

2. Aplică procedurile de întreţinere a echipamentelor de lucru

2.1. Procedurile de întreţinere sunt aplicate în condiţii de siguranţă, în locuri special
amenajate.
2.2. Procedurile de întreţinere sunt aplicate cu responsabilitate şi atenţie pentru menţinerea
duratei normale de lucru a echipamentelor.
2.3. Procedurile de întreţinere sunt selectate în funcţie de tipul sculelor, uneltelor şi utilajelor,
în conformitate cu indicaţiile producătorilor.
2.4. Prescripţiile tehnice ale echipamentelor de lucru sunt aplicate în mod adecvat.

43
 3. Informează asupra deteriorării/ defectării echipamentelor de lucru
3.1. Informarea se realizează, cu promptitudine, pentru asigurarea continuităţii procesului
de muncă.
3.2. Informarea asupra defectării sculelor, uneltelor, dispozitivelor şi utilajelor se realizează
conform reglementărilor interne de la locul de muncă.
3.3. Informarea privind starea echipamentelor de lucru este clară, corectă şi la obiect.

Gama de variabile:
Echipamente de lucru: scule, unelte, dispozitive, echipamente, etc.
Personal abilitat: şef de echipă, maistru, inginer, şef de şantier, director, etc.
Starea echipamentelor: număr, integritate, grad de uzură, diverse defecte, etc.
Proceduri de întreţinere: curăţire uscată, frecare cu peria, ascuţire, reparare, ungere, etc.

Norme de tehnica securităţii muncii speciice lucrărilor de cofraj

1.Sculele şi uneltele de mână trebuie confecţionate numai din materiale corespunzătoare

operaţiilor ce se vor executa.
2.Uneltele de mână acţionate electric trebuie să corespundă prevederilor de tehnică a
securităţii muncii privind instalaţiile şi echipamentul electric, iind interzis să se lucreze cu ele înainte
de a i veriicate de către electrician.
3.Cozile şi mânerele uneltelor de mână vor i netede, bine ixate şi vor avea dimensiuni care
să permită prinderea lor sigură şi comodă.
4.La executarea lucrărilor la înălţime uneltele de mână se păstrează în genţi rezistente şi se
ixează bine pentru a nu provoca accidente prin cădere.
5.Toate uneltele de mână vor i veriicate cu atenţie la începutul schimbului de lucru, înlocuindu-
se cele necorespunzătoare.
6.Ansamblurile care alcătuiesc cofrajele pentru turnarea stâlpilor, care trebuie ridicate la
înălţime şi care se aduc la locul de montare cu ajutorul macaralelor, trebuie să ie asamblate perfect
şi să aibă elementele componente bine consolidate între ele.
7.Cofrajele se montează la înălţime de pe podina de lucru aşezată pe schele de susţinere.
Podinile trebuie să aibă înălţimea de 0,7 m, să ie împrejmuite cu balustrade de 1 m înălţime şi cu
scânduri de margine de minimum 15 cm înălţime.
8.Toţi muncitorii vor folosi în mod obligatoriu, de câte ori lucrează la înălţime, centuri de
siguranţă bine prinse de părţile ixe solide ale construcţiei.

SDV-uri necesare executării lucrărilor de cofraje

1.Ciocanul pentru bătut cuie este format dintr-un corp de oţel şi o coadă de lemn tare,
împănată cu o pană, sau printr-o armătură metalică; lungimea cozii trebuie să ie de aproximativ trei
ori lungimea ciocanului. Are o greutate de 500 . . . 1000 grame.
2.Ciocanul pentru bătut şi scos cuie este prevăzut cu o despicătură la capătul ascuţit al
corpului cu ajutorul căruia se scot cuiele.
3.Cleşteutilizat la scoaterea cuielor din elementele de cofraj care se demontează.
4.Dalta utilizată la executarea scobiturilor de mică adâncime, precum şi la fasonarea
lemnului.
5.Nivela cu bulă de aer are lungimea de 30 . . . 60 cm şi feţele perfect plane. Tuburile de
sticlă cu care este prevăzută sunt umplute parţial cu lichid, rămânând o bulă de aer. Pe tuburi sunt
însemnate repere.
6.Firul cu plumb (cumpăna) se compune dintr-o sfoară de al cărui capăt este suspendată o

44
greutate. Cu ajutorul lui se stabileşte şi se controlează verticalitatea diferitelor elemente.
7.Dreptarul se foloseşte la veriicarea liniilor drepte şi a suprafeţelor plane. Se confecţionează
dintr-un dulap de brad uscat, dat la rindea. Are lungimea de 1… 4 m, iar secţiunea de 4 x 15 cm,
astfel încât să nu se deformeze.
8.Metrul se foloseşte la măsurarea dimensiunilor elementelor de construcţii. Metrul nu poate
i utilizat la măsurarea unor dimensiuni mai mari de 2 m, întrucât se cumulează erorile de la iecare
măsurare.
9.Colţarul (vinclul, echerul) serveşte la veriicarea şi trasarea unghiurilor drepte. Se
confecţionează din lemn sau oţel lat. La colţarul pentru veriicări latura mare are până la 50 cm
lungime iar cel pentru trasare are lungimea laturilor mai mare de un metru. Colţarul trebuie să aibă
unghiul perfect drept (90º).

Clasiicare SDV-uri

Scule, unelte speciice lucrărilor de dulgherie:

-teslă, ferăstrău, rindea, ferăstrău electric, bormaşină electrică etc.
Instrumente de măsură şi control speciice lucrărilor de dulgherie:
-metru, ruletă, furtun de nivel, ir cu plumb, nivelă cu bulă de aer.
Dispozitive de ridicat: scripeţi, troliu, macara fereastră, etc.
Mijloace de transport: minicar, camion, tractor cu remorcă etc.
Materiale folosite la conservarea uneltelor şi sculelor: vaselină, ulei, vopsea etc.

electroierastrau Makita
Cu motor puternic de 2000 de wati, pozitionat longitudinal.Exceptional echilibrate si usor de
manuit.

Geanta scule mecanic

45
 Tip produs: scule de mana

CIOCAN PENTRU DULGHERIE 600g

CREION TIMPLARIE HB ROSU

Echere Furtune Nivel Lere Metru Tamplar

Nivele (Poloboace) Rulete Sublere Testere Digitale

46
 MODUL 6 - RESPECTAREA NORMELOR DE TEHNICA
SECURITATII MUNCII SI PSI

NOŢIUNI DE IGIENA MUNCII

1. OBIECTUL ŞI IMPORTANŢA IGIENEI

Igiena este ştiinţa păstrării şi întăririi sănătăţii omului.

Ea se ocupă cu studiul factorilor de mediu care influenţează creşterea şi

dezvoltarea organismului, cauzele care produc bolile şi metodele folosite pentru
combaterea lor. Dacă nu se cunosc şi nu se respectă regulile igienice, funcţionarea
normală a organismului poate fi deranjată şi apare starea de indispoziţie, de boală.
Igiena ne învaţă cum să prevenim îmbolnăvirile, cum să ne păstrăm sănătatea. Este
deci o ştiinţă a sănătăţii.
Igiena ne învaţă nu numai cum să prevenim starea de boală a organismului, ci si
cum sa întărim starea de sănătate. Ea ne arată care sunt factorii dăunători şi folositori de
care depinde sănătatea noastră. Aceşti factori sunt multipli şi acţionează diferit asupra
organismului.
De asemenea, igiena ne ajută să ne formăm şi dezvoltăm o personalitate
echilibrată emotiv, stăpână pe sine în faţa situaţiilor dificile, cu o inteligenţă capabilă să
rezolve diferite probleme pe care viaţa le ridică.
O consecinţă firească a cunoaşterii şi aplicării în practică a principiilor şi regulilor
igienei este prelungirea duratei de viaţă a omului.
Aplicarea şi respectarea regulilor de igienă de care depinde sănătatea noastră,
cer un efort mult mai mic decât cel pe care îl depunem încercând să ne vindecăm de o
boală după ce a apărut. Boala aduce suferinţe fizice şi psihice, întreruperea activităţilor
zilnice, separarea de cunoscuţi şi prieteni, cheltuieli pe medicamente etc. Chiar după ce
s-au vindecat unele boli, lasă urme care slăbesc capacitatea de muncă şi rezistenţa
organismului. Omul sănătos munceşte cu plăcere şi spor, se poate bucura de viaţă,
priveşte cu încredere viitorul. Omul bolnav suferă mult, devine neîncrezător în puterile
proprii şi în alţi oameni, e nefericit.

2. IGIENA MUNCII ÎN SECTORUL INDUSTRIAL. COMBATEREA NOXELOR

INDUSTRIALE

Igiena muncii este ştiinţa care se ocupă de păstrarea şi întărirea sănătăţii

lucrătorilor la locul de muncă, de măsurile de securitate a muncii şi de
prevenirea şi combaterea bolilor profesionale.
Mediul industrial trebuie să îndeplinească anumite condiţii igienice care să asigure
păstrarea sănătăţii şi a puterii de muncă a lucrătorilor. Măsurile de protecţie şi organizare
a muncii, au ca scop să asigure, în primul rând lucrătorilor, microclimatul corespunzător.

a.Condiţiile igienice ale microclimatului în sectorul industrial.

47
Microclimatul se referă la:
 Încăperile unde se desfăşoară activitatea care trebuie să fie mari, spaţioase, bine
întreţinute şi curate, care să favorizeze mişcarea liberă a lucrătorilor şi evitarea
accidentărilor şi a noxelor profesionale (noxă – orice agent vătămător organismului).
 Temperatura aerului trebuie să fie de 18-20 0C. În unele sectoare industriale, cum ar
fi cele din industria prelucrării metalelor (turnătorie, forje) temperatura aerului este mai
ridicată decât cea normală. În aceste condiţii pentru a se apăra împotriva căldurii,
organismul elimină o mare cantitate de apă şi săruri, menţinând astfel temperatura
constantă a corpului. În aceste situaţii lucrătorii vor bea sifon sau apă la care adaugă
0,2% - 0,5% sare. Acţiunea vătămătoare a temperaturii înalte se poate atenua prin
folosirea ventilatoarelor, aerisirea prin oberlichturi etc. Deosebit de importante sunt
costumele de protecţie. Muncitorii vor purta o îmbrăcăminte uşoară din bumbac sau din
lână, de culoare deschisă care reflectă radiaţiile calorice. Cei care lucrează în imediata
apropiere a sursei de căldură, trebuie să poarte îmbrăcăminte de azbest.
Există şi situaţii în care muncitorii trebuie să lucreze la temperaturi mai joase, ceea
ce poate determina scăderea rezistenţei naturale a organismului la diferite boli:
reumatismul, amigdalitele, bronşitele etc. În aceste situaţii îmbrăcămintea de protecţie se
compune din haine, încălţăminte şi mănuşi confecţionate din materiale rele conducătoare
de căldură şi umiditate, dar permeabile pentru aer.
 Starea de umiditate a aerului. Umiditatea normală variază între 50 şi 70%. În
afara acestor limite aerul se consideră uscat, respectiv umed. Aerul uscat
tulbură respiraţia, usucă mucoasele şi dă o senzaţie neplăcută. Aerul umed
îngreunează respiraţia şi evaporarea transpiraţiei şi duce la scăderea
rezistenţei organismului faţă de boli.
 Curenţii de aer în industrie se produc în mod special în atelierele cu surse
puternice de căldură (forje, turnătorii, cuptoare). Cercetările efectuate arată că
organismul omului poate suporta fără pericol curenţii de aer, cu viteze chiar de
3-4 m/s, dacă temperatura lor nu este prea scăzută. În orice caz, pericol mai
mare îmbolnăvire îl prezintă oprirea instalaţiilor de ventilare, deoarece aceasta
determină noxe care pot produce intoxicaţii acute sau îmbolnăviri profesionale.
 Presiunea atmosferică care normal este de 760 mmHg, iar variaţiile mici nu
sunt resimţite de organismul uman. Sunt însă şi situaţii în care muncitorii
trebuie să lucreze la presiuni mult mai mici sau mult mai mari. La presiune
scăzută sunt expuşi cei care lucrează la altitudini mari, cazuri în care, uneori,
se impune ca măsură de precauţie, folosirea măştii de oxigen. La presiune
crescută sunt expuşi cei care lucrează la fundaţii şi poduri, la lucrările
submarine etc. Trebuie evitată trecerea bruscă de la presiune scăzută la
presiune normală, care poate provoca dureri de articulaţii, dureri ale muşchilor,
îmbolnăvirea pielii, greutate în respiraţie (boala de cheson).
 Prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale datorate factorilor de
microclimat se realizează prin măsurile tehnico-organizatorice adecvate
situaţiei respective, şi anume:
modificare procesului tehnologic sau a utilajului;
ventilarea generală, parţială, locală sau combinată;
izolarea spaţiului de lucru şi amenajarea de spaţii speciale pentru
repaus în condiţii climatice normale;
duşuri de apă, de aer, perdele de apă, răcirea pardoselilor cu aer
sau cu apă;
prevederea unei instalaţii de alimentare cu apă carbogazoasă, cu
apă uşor sărată alternată cu apă dulce;
regim raţional de lucru cu întrerupere periodică a lucrărilor;
echipamente de protecţie şi de lucru adecvate etc.

48
b.Noxele chimice.
Un important factor de risc care apare în mediul fizic ambiant îl constituie noxele
chimice, reprezentate de substanţele nocive care se degajă în atmosfera locurilor de
muncă: gaze, vapori, aerosoli, pulberi.
Principalele pericole generate de noxele chimice sunt: intoxicaţiile, arsurile chimice
şi exploziile. Se deosebesc următoarele categorii de agenţi chimici nocivi:
- substanţe toxice – sunt acelea care pătrund în organism (prin inhalare, prin
piele sau prin ingerare), îi afectează funcţiunile şi provoacă intoxicaţiile;
- substanţe caustice – sunt cele care în contact cu organismul provoacă arsuri
(clorul, oxidul de azot, arsenul, potasiul, acidul percloric). Cele mai frecvente
sunt arsurile cutanate, iar cele mai periculoase ale căilor respiratorii şi ale
tubului digestiv;
- substanţe inflamabile – sunt cele cu pericol de incendiu, dacă întâlnesc
condiţii prielnice;
- substanţe explozive – sunt cele la care în urma unor reacţii chimice foarte
rapide, într-un timp scurt rezultă produşi noi cu degajare de căldură.
Numeroase substanţe în contact cu aerul pot provoca amestecuri explozive
(benzina, toluenul, acetona, acidul etilic, acidul acetic, pulberea de cărbune,
pulberile metalice de zinc, aluminiu, magneziu).

Prevenirea se caracterizează în cazul noxelor prin:

 măsuri tehnice:
- mecanizarea şi ermetizarea proceselor tehnologice;
- înlocuirea substanţelor toxice cu altele mai puţin toxice sau chiar netoxice;
- înlocuirea unor metode cu altele nepericuloase (de exemplu sablajul cu nisip
se înlocuieşte prin curăţare cu alice sau curăţare hidraulică);
- înlocuirea unor procedee uscate cu procedee umede;
- ventilarea generală, parţială, locală sau combinată;
- echipamente de protecţie şi de lucru adecvate etc.
 măsuri organizatorice:
- examen medical la angajare şi periodic;
- depozitarea şi manipularea corespunzătoare a substanţelor;
- curăţarea atelierelor;
- alimentaţia de protecţie;
- instructajul muncitorilor etc.

c. Pulberile industrale.
Praful industrial apare în cursul desfăşurării unor procese de lucru, datorită
diferitelor utilaje sau instalaţii (polizoare, aparate de sablare, ciururi etc.). Pulberile
acţionează asupra organismului pe cale mecanică sau chimică. Cele care constituie noxe
chimice au fost prezentate anterior.
Acţiunea mecanică a prafului industrial asupra organismului se manifestă sub
formă de iritări ale pielii, ale ochilor şi ale căilor respiratorii. Iritaţiile căilor respiratorii se
por datora următoarele pulberi:
- azbest (azbestoza);
- cărbune (antracoza);
- siderit (sideroza);
- ciment (silicatoza);

49
 - siliciu (silicoza – cea mai răspândită).
Prin normele de igienă sunt stabilite limite privind concentraţia pulberilor în
atmosfera zonei de lucru.
Una dintre măsurile de reducere a prafului industrial este ermetizarea locului unde
se produc pulberi. Acesta este un sistem de protecţie care acoperă perfect locurile
periculoase, nepermiţând ieşirea în afară a agenţilor vătămători. O altă măsură este
ventilaţia corespunzătoare cu aspiratoare speciale.

d.Zgomotul şi trepidaţiile.

Zgomotul este un factor nociv, frecvent întâlnit într-o serie de activităţi industriale,
cum sunt pilirea şi tăierea metalelor, nituirea, perforarea cu ajutorul compresoarelor,
încercarea motoarelor etc. Este o acţiune dăunătoare asupra întregului organism, dar în
special asupra sistemului nervos. Lucrătorii supuşi la zgomot continuu devin somnolenţi,
neatenţi, nervoşi, au dureri de cap şi poftă de mâncare redusă. Din cauza unor stimulenţi
continui şi neregulaţi cauzaţi de zgomot, urechea pierde treptat funcţiunea normală şi în
câţiva ani se instalează aşa numita surditate profesională.
Trepidaţiile sunt mişcări vibratorii produse de la maşinile aflate în funcţiune.
Acţiunea lor îndelungată şi de o anumită intensitate, provoacă aşa numita boală a
vibraţiilor. Boala începe cu oboseală, dureri la nivelul umerilor, slăbire, somn agitat. Se
instalează apoi dureri la degete şi articulaţii, dureri care se accentuează mai ales
noaptea.

Măsurile de combatere a zgomotelor şi vibraţiilor pot fi:

 măsuri tehnice:
- înlocuirea procedeelor tehnologice sau a utilajelor zgomotoase cu altele
silenţioase (de exemplu nituirea pneumatică cu sudarea);
- înlocuirea mecanismelor cu mişcare rectilinie cu mecanisme cu mişcare de
rotaţie;
- echilibrarea corectă a organelor de maşini;
- evitarea presiunilor ridicate în instalaţii;
- atenuarea propagării zgomotului de la sursă prin ecrane de protecţie;
- întreţinerea în bună stare a utilajelor;
- izolarea acustică a utilajelor (capsulare antifonică, ecranare etc.);
- amplasarea raţională a surselor de zgomot în clădiri sau încăperi separate;
- insonorizarea platformelor, a podelelor, a pereţilor;
- izolarea operatorilor utilajelor în cabine fonoizolante;
- izolarea fundaţiilor maşinilor generatoare de vibraţii (izolaţii elastice, arcuri);
- utilizarea echipamentelor individuale de protecţie (antifoane interne sau
externe, mănuşi vibroizolante, îmbrăcăminte vibroizolantă).

50
 măsuri organizatorice:
- examenul medical al muncitorilor la angajare şi periodic şi neadmiterea la lucru
a celor cu afecţiuni auditive, ale căilor respiratorii, ale sistemului nervos, ale
articulaţiilor;
- schimbarea după anumite intervale de timp ale lucrătorilor de la utilaje care
produc vibraţii;
- instruirea personalului.

e. Radiaţiile.
În cursul activităţilor industriale sunt prezente adesea anumite radiaţii. Radiaţiile,
în funcţie de natura, intensitatea, frecvenţa şi durata acţiunii lor, pot avea diverse
influenţe nocive asupra organismului, şi anume: arsuri, oboseală, somnolenţă, leşin,
şocuri calorice, pigmentarea pielii, căderea părului, tulburări ale sângelui, boli de iradiere,
leucemie etc.
Prevenirea se poate face prin izolarea surselor de radiaţii prin ecranare, etanşare,
ermetizare şi automatizare, telecomandă, echipament de protecţie, examinare medicală
periodică a muncitorilor etc.

f. Iluminatul la locul de muncă.

Un iluminat necorespunzător produce oboseala oculară şi nervoasă a muncitorilor.
Iluminatul poate fi natural şi artificial. Cel natural are avantajul că nu oboseşte vederea,
însă prezintă inconveniente în ceea ce priveşte repartizarea neuniformă, variaţia în
timpul zilei, fenomene de orbire provocate de razele solare etc. Iluminatul artificial igienic
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să asigure un nivel suficient de iluminare;
- să creeze o repartizare uniformă a luminii, pentru a evita fenomenul de orbire;
- să nu impurifice şi să nu încălzească aerul din încăpere.
O parte interesantă a tehnicii iluminatului o constituie cromatica la locul de muncă.
Asupra culorilor s-au făcut următoarele constatări generale:
- culoarea este cu atât mai caldă, cu cât se apropie de roşu şi cu atât mai rece,
cu cât este mai dominant albastră;
- culorile închise au efect depresiv, descurajant, negativ şi dau senzaţia de
apăsare;
- culorile prea vii generează: stari de agitatie, de nervozitate, surescitare,
distragerea cu usurinta a atentiei, obosirea aparatului vizual, etc.;
- culorile deschise au efect stimulant, vesel, pozitiv.

NOŢIUNI DE PROTECŢIA MUNCII

1. OBIECTUL ŞI IMPORTANŢA PROTECŢIEI MUNCII

Ca disciplină ştiinţifică, protecţia muncii, face parte din ansamblul ştiinţelor muncii,
având ca obiect studierea legităţilor fenomenelor de accidentare şi îmbolnăvire
profesională, precum şi a mijloacelor şi măsurilor de prevenire a acestora.
Ca instituţie de drept, protecţia muncii, reprezintă "un ansamblu de norme legale
şi imperative", având ca obiect reglementarea relaţiilor sociale ce se formează în legătură

51
52
producţie.
Mediul de muncă reprezintă totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi
psihologice în care executantul îşi desfăşoară activitatea.

3. FACTORII DE RISC DE ACCIDENTĂRI ŞI ÎMBOLNĂVIRI PROFESIONALE

Sunt factori (însuşiri, stări, pocese, fenomene, comportamente) proprii elementelor
sistemului de muncă, ce pot provoca în anumite condiţii, accidente de muncă sau boli
profesionale.

La modul cel mai general se clasifică astfel:

Factori de risc proprii executantului se regăsesc implicaţi în geneza tuturor
celorlalţi factori de risc, deoarece omul este elaboratorul şi, totodată, cel care verifică
şi poate intervenii asupra celorlalte elemente ale sistemului de muncă.
Factorii de risc proprii sarcinii de muncă care se manifestă prin două forme:
- conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu
scopul sistemului de muncă ce are la bază o insuficientă cunoaştere a
tehnologiilor şi metodelor de muncă;
- sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului care provine din
neluarea în considerare a posibilităţilor fizice şi psihice ale omului.
Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie care pot fi: fizici (risc mecanic, risc
termic, risc electric), chimici (acizi, substanţe toxice, substanţe inflamabile, substanţe
explozive) şi biologici (microorganisme).
Factorii de risc poprii mediului de muncă sub formă de depăşiri ale nivelului sau
intensităţii funcţionale a parametrilor de mediu specifici, precum şi de apariţii ale unor
condiţii de muncă inadecvate.

4. CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

Conform legislaţiei în vigoare, în ţara noastră se înţelege prin accident de

muncă vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută
profesională, care se produc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de cel puţin o
zi, invadilitate sau deces.

După numărul persoanelor afectate, accidentele pot fi:

-individuale, când este afectată o singură prsoană;
-colective, când sunt afectate cel puţin trei persoane.
După urmările (efectele) asupra victimei, accidentele pot fi:
-care produc incapacitatea temporară de muncă;
-care produc invadilitate;
-care produc deces.
După natura cauzelor directe care provoacă vătămarea există accidente mecanice,
electrice, chimice, termice, prin radiaţii sau complexe (datorate unor cauze directe
combinate).
După natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de muncă se
împart în contuzii, plăgi, înţepături, tăieturi, striviri, arsuri, entorse, fracturi, amputări,
leziuni ale organelor interne, intoxicaţii acute, asfixii, electrocutări, insolaţii, leziuni
multiple.
După locul leziunii, pot fi accidente la cap, la trunchi, la membrele superioare, la
membrele inferioare, cu localizări multiple.
După momentul în care se resimpt efectele, există accidente cu efect imediat şi
accidente cu efect ulterior.

53
 5. CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE

Conform definiţiei date de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, bolile

profesionale constituie afecţiuni ai căror agenţi specifici sunt prezenţi la locul
de muncă, asociaţi cu anumite operaţii industriale sau cu exercitarea unor
profesii.
La noi în ţară, prin boală profesională se înţelege afecţiunea ce se
produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de factori
nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristicile locului de muncă, precum şi
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de
muncă.

Bolile profesionale declarabile prevăzute de legislaţia din România sunt date în

tabelul următor:
Nr.
Noxele profesionale care provoacă
crt Denumirea bolii
boala
.
1. Intocicaţii (acute, subacute sau cronice) Substanţe cu acţiune toxică cunoscută.
şi consecinţele lor.
2. Pneumoconioze (fibroze pulmonare Pulberi de bioxid de siliciu, silicaţi,
cauzate de pulberi minerale) cum sunt: azbest, cărbune şi altele în atmosfera
silicoza, azbestoza, aluminoza, precum locurilor de muncă.
şi forme mixte simple sau asociate cu
tuberculoza.
3. Înbolnăviri respiratorii cauzate de pulberi
Pulberi vegetale textile (bumbac, in
organice (bisinoză, bronşită cronică). cânepă şi altele).
4. Îmbolnăviri respiratorii cronice cauzate
Substanţe toxice iritante (bioxid de sulf,
de substanţe cronice iritante. oxizi de azot etc.) în atmosfera locurilor
de muncă.
5. Cancer pulmonar al mucoasei sinusurilor Inhalarea gazelor şi pulberilor
paranazale. radioactive, inhalarea vaporilor şi
pulberilor de compuşi cancerigeni ai
cromului şi nichelului.
6. Nevroze de coordonare. Mişcări numeroase şi frecvent repetate.
Încordarea sistematică a muşchilor şi
ligamentelor sau presiune pe tendoane.
7. Boală de vibraţii (angionevroze şi Vibraţii şi trepidaţii legate de munca cu
modificări osteoarticulare). instrumente care vibrează puternic.
8. Dermite acute şi cronice, ulceraţii, Contact prelungit cu substanţe chimice
melanodermii şi leucodermii. iritante (lacuri, solvenţi, uleiuri minerale,
hidrocarburi clorate etc.)
9. Hipoacuzie şi surditate de percepţie. Acţiunea prelungită a zgomotului intens.
10. Cataractă. Acţiunea îndelungată şi intensivă a
energiei radiante (radiaţii infraroşii, unde
electromagnetice de înaltă frecvenţă

54
 etc.).
11. Electrooftalmie. Acţiunea radiaţiilor ultraviolete.
12. Conjunctivite. Substanţe toxice iritante şi pulberi
iritante în zonele de muncă.
13. Boală de iradiaţie. Acţiunea radiaţiilor ionozante.
14. Nistagmus. Încordarea îndelungată a aparatului
vizual în condiţii defavorabile de
iluminat.
15. Şoc caloric, colaps caloric, crampe Expunerea la condiţii meteorologice
calorice. defavorabile care provoacă
supraîncălzirea organismului.
16. Psihonevroze. Îngrijirea îndelungată a bolnavilor psihici
în unităţi de psihiatrie.
17. Sindrom cerebroastenic şi tulburări de Acţiunea prelungită a undelor
termoreglare. electromagnetice de înaltă frecvenţă.

MASURI DE PROTECTIA MUNCII IN ACTIVITATI

CU UNELTE MANUALE
1. Uneltele de mână trebuie să fie confecţionate din materiale corespunzătoare
operaţiilor ce se execută.

2. În cazul activităţii în atmosferă cu pericol de explozie, se vor folosi unelte confecţionate

din materiale care nu produc scântei prin lovire sau frecare.

3. Uneltele manuale acţionate electric sau pneumatic trebuie să fie prevăzute cu

dispozitive de fixare a sculei şi cu dispozitive care să împiedice funcţionarea lor
necomandată.

4. La uneltele dotate cu scule ce prezintă pericol de accidentare (pietre de polizor, pânze

de fierăstrău, burghie etc.), acestea vor fi protejate împotriva atingerii accidentale cu
mâna sau altă parte a corpului.

5. Uneltele de mână rotative cu acţionare pneumatică vor fi dotate cu limitatoare de

turaţie.

6. Uneltele de percuţie din oţel (ciocanele, dălţile, dornurile, căpuitoarele) trebuie să fie
executate din oţeluri corespunzătoare tratate termic, încât în timpul utilizării să nu se
deformeze sau fisureze.

7. Este strict interzisă folosirea uneltelor cu suprafeţe fisurate, deformate, ştirbite sau a
uneltelor improvizate.

8. Cozile şi mânerele uneltelor trebuie să fie bine fixate, netede şi de dimensiuni care să
permită prinderea lor sigură şi comodă. Pentru fixarea cozilor şi mânerelor în scule se vor
folosi pene metalice.

55
9. Uneltele de mână prevăzute cu articulaţii (foarfeci, cleşti, chei etc.) nu trebuie să aibă
joc în articulaţie. Ele vor fi aşezate astfel încât să aibă orientată spre exterior partea de
prindere.

10. Când se efectuează lucrări la înălţime uneltele manuale se păstrează în genţi

rezistente şi bine fixate de corp, pentru a fi asigurate împotriva căderii.

11. În timpul transportului părţile tăioase ale uneltelor de mână trebuie protejate cu teci
sau apărători adecvate.

MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ÎN ACTIVITĂŢI

CU MAŞINI – UNELTE
I.Măsuri generale.
1. Oprirea maşinilor unelte la schimbarea dispozitivelor, la fixarea şi scoaterea pieselor,
la repararea, curăţirea, ungerea şi înlătorarea aşchiilor sau la plecarea de lângă maşină.
2. Folosirea ecranelor dispozitivelor de protecţie, ochelarilor şi a altor mijloace individuale
de protecţie.
3. Întreţinerea maşinii, locului de muncă şi a sculelor în perefctă stare tehnică şi de
curăţenie.
4. Verificarea stării tehnice a maşinii, sculelor şi dispozitivelor, atât înainte, cât şi după
încetarea lucrului şi anunţarea la predarea schimbului a tuturor defecţiunilor constatate.
II.Măsuri specifice pentru maşini de găurit
1. Se interzice ţinerea pieselor cu mâna sau cu chei, cleşti etc. Fixarea se face
obligatoriu în menghină sau în dispozitive speciale.
2. Burghiele vor fi bine fixate şi centrate în mandrine sau port-scule.
3. Sculele se scot din suporturi numai după oprirea maşinii şi după frânarea mecanică a
acestora.
4.Este interzis lucrul la maşinile de găurit fără acoperirea capului sau prinderea părului
sub basc.
III.Măsuri specifice pentru uneltele abrazive
1. Transportul, depozitarea, încărcarea, montarea şi exploatarea corpurilor abrazive se
vor face cu respectarea strictă a standardelor de profil.
2. Montarea discurilor abrazive la maşini se va face numai de către muncitori instruiţi,
după montare fiind obligatorie verificarea centrării perfecte.
3. Montarea discurilor abrazive se face astfel încât să se excludă posibilitatea deplasării
pe ax, în timpil şi din cauza rotirii.
4. Corpurile abrazive trebuie protejate în timpil exploatării cu carcase de protecţie care
trebuie să acopere întraga porţiune nelucrătoare.
5. Toate corpurile abrazive vor fi supuse la verificarea la sunet pentru descoperirea
fisurilor, încercarea rezistenţei la rotire şi determinarea dezechilibrului.

56
MASURI DE PROTECTIA MUNCII LA UTILIZAREA INSTALATIILOR SI
ECHIPAMENTELOR ELECTRICE

1. Asigurarea inaccesibilităţii elementelor care fac parte din cicuitele electrice prin
izolarea electrică a conductoarelor, folosirea carcaselor de protecţie legate la pământ,
îngrădirea cu plase metalice sau cu tăblii perforate respectându-se distanţa impusă până
la elementele sub tensiune, amplasarea conductoarelor electrice la o înălţime
inaccesibilă pentru om.

2. Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24 şi 36 V) pentru lămpile şi sculele electrice

portative, evitarea răsucirii sau încolăciriii cablului de alimentare în timpul lucrului,
evitarea trecerii cablului peste drumul de acces şi în locurole de depozitare a
materialelor, interzicerea reparării sau remedierii defectelor în timpul funcţionării.

3. Folosirea mijloacelor individuale de protecţie (principale – tije electroizolante, cleşti

izolanţi, scule cu mânere izolante şi secundare – echipament de protecţie, covoraşe de
cauciuc, platformr şi grătare izolante) şi a mijloacelor de avertizre (plăci avertizoare,
indicatoare de securitate, îngrădiri provizorii).

4. Deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atungere periculoase sau

unor scurgeri de curent periculoase.

5. Separarea de protecţie cu ajutorul unor transformatoare de separaţie.

6. Izolarea suplimentară de protecţie.

7. Protecţia prin legare la pământ.

8.Protecţia prin legare la nul.

9. Protecţia prin egalizarea potenţialelor.

57
 MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII LA MANIPULAREA ŞI TRANSPORTUL MANUAL
AL MATERIALELOR

1. Operaţiile de încărcare, descărcare, transport manual şi depozitare a materialelor

trebuie să se realizeze sub supravegherea şefului formaţiei de lucru, de către personal
bine instruit în acest scop şi care are vârsta de peste 16 ani.

2. Pentru materialele foarte periculoase (toxice, explozive, cancerigene etc.) vârsta

minimă pentru manipulatori este de 18 ani.

3. Locurile în care se efectuează operaţiile de încărcare-descărcare şi depozitare,

precum şi căile de acces, trebuie să fie nivelate şi amenajate pentru scurgerea apelor, de
regulă pavate sau podite.

4. În cazul operaţiilor de încărcare descărcare a vehiculelor la rampă, între aceasta şi

vehicul se aşează un podeţ de trecere pentru preluarea denivelărilor existente.

5. Distanţele de transport manual nu pot depăşi 60 m, iar diferenţele de nivel trebuie să

fie de maxim 4 m (scări, schele). Înălţimea maximă la care se pot ridica pe verticală
sarcinile maxim admise este de 1,5 m.

6. Sarcinile maxime în cazul transportului manual al greutăţilor sunt:

Grupa de Masa Grupa de Masa

vârstă femei vârstă bărbaţi
[ani] [kg] [ani] [kg]

16 –18 5 16 – 18 12

18 – 21 8 18 – 21 25

21 – 40 12 21 – 45 30

40 – 50 10 45 – 55 30

peste 50 8 peste 55 20

7. La ridicarea, descărcarea şi transportul sarcinilor ce depăşesc valorile din tabelul de

mai sus, precum şi cazurile în care diferenţa de nivel este mai mare de 4 m, este
obligatoriu să se lucreze în echipe sau mecanizat.
8. Transportarea manual a greutăţilor pe planuri înclinate trebuie limitată la 25 kg fără
întreruperi şi 30 kg cu întreruperi pentru bărbaţi şi 12 kg cu întreruperi pentru femei.

58
 STINGĂTOARE DE INCENDIU

În funcţie de natura materialelor sau subsţantelor combustibile, care pot fi

implicate în procesul de ardere, incendiile au fost clasificate astfel:
clasa A incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror
combustie are loc în mod normal cu formare de jar. Exemple: lemn, hârtie,
materiale textile, rumeguş, piele, produse din cauciuc, materiale plastice care nu
se topesc la căldura etc;
clasa B incendii de lichide sau de solide lichefiabile. Exemple: benzină, petrol,
alcooli, lacuri, vopsele, uleiuri, gudroane, ceară, parafină, materiale plastice care
se topesc uşor, etc;
clasa C incendii de gaze. Exemple: hidrogen, metan, acetilenă, butan, gaz de
sondă etc.;
clasa D incendii de metale. Exemple: sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu,
zinc, titan etc.;
clasa E incendii ale echipamentelor electrice aflate sub tensiune.
Principalele mijloace de intervenţie în caz de incendiu sunt stingătoarele. Corecta
lor alegere şi amplasare, deprinderea utilizării lor de către personalul ce lucrează în
apropierea lor, devin de mare importanţă pentru limitarea şi stingerea încă din faza
incipienta a unor incendii care, altfel, pot aduce daune imense. Stingătoarele sunt
utilizate, în modul cel mai eficace, atunci când sunt amplasate la îndemână, în număr
suficient, având capacitatea de stingere corespunzătoare cantităţii şi naturii materialelor
combustibile existente în spaţiul protejat şi sunt folosite de persoane familiarizate cu
punerea lor în funcţiune. Stingătoarele sunt dispozitive de stingere, acţionate manual,
care contin o substanţă care poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere, sub
efectul presiunii create în interiorul lor.
Stingătoarele presurizate permanent cu pulbere, spumă aeromecanică şi CO2 pot
fi portative şi transportabile.

Temperatura de Lungime jet Timp descărcare

Tip stingător păstrare
(oC) (m) (s)
Spuma chimică +4 ÷ +60 (-15)* 6–8 40 – 60
Spuma mecanică +4 ÷ +60 6–8 40 – 60
Dioxid de carbon
-20 ÷ +55 1–4 10 – 30
(CO2)
Pulbere -20 ÷ +55 3–6 06 – 30
Nota: * - valori caracteristice solutiilor aditivate pentru sezonul rece.

Stingatoare presurizate cu pulbere tip P1, P2, P3, P5, P6, P9, P10, P20, P50,
P100. Sunt cele mai utilizate datorită faptului că acoperă toată gama de clase de incendii
A, B, C, D, E. Stingătoarele cu pulbere sunt presurizate permanent, având ca agent
propulsor azotul. Acesta este foarte stabil la variaţiile de temperatură şi este ecologic.
Stingătoarele cu pulbere sunt folosite ca mijloc de prevenire şi stingere în staţii PECO,
aeroporturi, magazine Cash&Carry, vagoane CFR, depozite materiale, sedii de firme,
autovehicule. Se utilizează pentru echipamente electrice aflate sub tensiune mai mică de
1000 volţi. La cerere se pot livra stingătoare presurizate cu pulbere specială care pot fi
folosite asupra instalaţiilor electrice aflate sub tensiune pana la 100.000 volţi. Pulberea
este ecologică şi nu conţine substanţe periculoase pentru sănătatea oamenilor.

59
Recipientul este executat din tablă de oţel prin procedee de sudură omologate, pe maşini
automate. Protecţie anticorozivă exterioară EPOXI.

Tip stingator Tipul focarului Agent de stingere

P1 5A/21B/C Pulbere
P2 8A/34B/C Pulbere
P3 8A/55B/C Pulbere
P5 13A/89B/C Pulbere
P6 21 A/113B/C Pulbere
P 10 21A/144B/C Pulbere
P 20 B/C Pulbere
P 50 B/C Pulbere
P 100 B/C Pulbere

Stingatoare presurizate cu spuma aeromecanică tip SM3, SM6, SM9, SM 50,

SM 100. Stingătoarele cu spumă aeromecanică sunt utilizate cu mare eficienţă pentru
stingerea incendiilor cu focare tip A şi B. Acestea sunt folosite ca mijloc de prevenire în
staţii PECO, depozite de carburanţi, rafinării, centrale termice, nave, autovehicule,
aeroporturi.

ATENŢIE! NU SE UTILIZEAZĂ PENTRU ECHIPAMENTUL ELECTRIC

AFLAT SUB TENSIUNE.

Recipientul este executat din tablă de oţel cu protecţie interioară anticorozivă prin
procedee de sudură omologate, pe maşini automate. Protecţie anticorozivă exterioară
EPOXI.
Tip stingator Tipul focarului Agent de stingere
SM 3 5A/34B Spuma aeromecanică
SM 6 8 A/113B Spuma aeromecanică
SM 9 13A/144B Spuma aeromecanică
SM 50 A/B Spuma aeromecanică
SM 100 A/B Spuma aeromecanică

Stingătoare presurizate cu CO2 tip G1, G2, G3, G5, G6, G10,
G15,G21,G30,G60.
Stingătoarele cu dioxid de carbon sunt utilizate la stingerea incendiilor din clasele B, C,
şi E. Stingătoarele cu CO2 au o dublă acţiune asupra focarului: înlocuirea oxigenului
atmosferic şi răcirea focarului prin evacuarea agentului de stingere sub formă de zăpadă
carbonică. Se utilizează pentru echipamente electrice aflate sub tensiune mai mică de
1000 volţi. Acestea sunt folosite ca mijloc de prevenire în staţii PECO, transformatoare,
încăperi cu aparatura electrică şi electronică, computere, centrale telefonice.
Recipientul este executat din oţel aliat specific recipienţilor de înaltă presiune.
Protecţie anticorozivă exterioară EPOXI.
Tip stingător Tipul focarului Agent de stingere
G1 13B/C CO 2
G2 13B/C CO 2
G3 34B/C CO 2
G5 34B/C CO 2
G6 34B/C CO 2
G 10 55B/C CO 2

60
GHID DE ALEGERE A STINGĂTOARELOR

61
 PREVENIREA INCENDIILOR ŞI A EXPLOZIILOR (I)
Măsuri şi mijloace de prevenire a incendiilor şi exploziilor

1. Înlăturarea eventualelor cauze de provocare a incendiilor şi exploziilor, prin proiectarea

procesului tehnologic.

2. Evitarea formării în hale de producţie a amestecurilor explozive prin curăţarea în mod

periodic a prafului de pe toate suprafeţele încărcate

cu electricitate statică.

3. Mărirea umidităţii relative a aerului, acolo unde produsele permit.

4. Prevederea unor aparate de deconectare automată în caz de avarie.

5. Prevederea în depozitele de materiale combustibile a instalaţiilor speciale de

declanşare automată a stropirii cu apă la ridicarea temperaturii.

6. Amenajarea unor spaţii pentru fumat.

7. Asigurarea unei bune evacuări a oamenilor şi a bunurilor din clădire în caz de

incendiu.

8. Instalarea de scări de incendiu, guri de apă, cu utilajul necesar (furtun cu lance,

pompe etc.).

9. Ignifugarea materialelor combustibile folosite în construcţii.

10. Marcarea zonelor periculoase, a mediilor explozive, a căilor de evacuare din clădiri şi
asigurarea unor bune condiţii pentru intervenţia rapidă la stingerea incendiilor.

11. Organizarea de formaţii de pompieri voluntari şi special angajaţi.

12. Interzicerea folosirii flăcării deschise, a fumatului în medii periculoase.

13. Stabilirea unor sarcini precise privind prevenirea şi combaterea incendiilor şi

asigurarea prelucrării şi afişării lor.

14. Instruirea muncitorilor şi răspândirea cunoştinţelor tehnice referitoare la cauzele şi

prevenirea incendiilor.

15. Dotarea cu utilaje şi materiale tehnice de combatere a incendiilor (lopeţi, pompe de

mână, stingătoare manuale, motopompe, autopompe, instalaţii cu reţele de apă etc.).

62
 PREVENIREA INCENDIILOR ŞI A EXPLOZIILOR (II)
Obligaţii şi răspunderi

1. Conducătorii unităţilor sunt obligaţi să ia măsuri pentru: constituirea şi funcţionarea

comisiilor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor şi a formaţiilor civile de pompieri,
dotarea cu mijloace tehnice adecvate producţiei şi activităţii întreprinderilor respective,
stabilirea sarcinilor care revin personalului de la locurile de muncă şi asigurarea instruirii
şi controlului întregului personal.

2. Obligaţiile comisiilor tehnice sunt: întocmirea planului de apărare contra incendiilor,

efectuarea de propuneri pentru înlăturarea cauzelor care pot înlesni producerea unor
incendii, verificarea modului de înreţinere şi de de funcţionarea a instalaţiilor de
semnalizare şi stingere a incendiilor.

3. Formaţiile civile se organizează cu sprijinul unităţilor militare de pompieri şi desfăşoară

activitatea de prevenire, intervine la stingerea incendiilor, salvează oamenii şi bunurile
materiale.

4. Provocarea de incendiu sau neluarea măsurilor prevăzute de lege pentru înlăturarea

pericolului de incendiu se sancţionează disciplinar, contravenţional sau infracţional, după
gravitatea cazului.

63
 ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – PROTECŢIE CAP

Cască protecţie Cască protecţie

Cască antifon Antifoane
KENTUCKY FIREFIGHTER

EAR Clasic EAR Ultrafit Mască sudor Casca sudor

64
 Suport şi vizieră pentru Mască integrală
Ochelari sudor Ochelari sudor
electricieni (Panorama Nova)

Semimască cu supapă Semimască cu supapă

Semimască simplă Costum vopsitor
(FFP2-SL) (FFP3-SL)

ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – PROTECŢIE MÂINI

Mănuşă Merceds
Mănuşă piele spalt Mănuşă anticalorică Mănuşă sudor
(îmblănită)

Mănuşă tricot subţire Mănuşă tricot gros Mănuşă chirurgicală Mănuşă polietilenă

65
 Mănuşă electroizolantă

ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – PROTECŢIE CORP

Ansamblu centură
Ansamblu centură
complexă tip sondor
Centură siguranţă (de complexă tip sondor
antiex (EX) formată din Centură lombo –
poziţionare) – formată din o centură
centură complexă şi abdominala
constructor + 1mijloc complexă şi mijloc de
mijloc de legătura (circularist)
de legătură legătură reglabil cu 2
reglabil cu 2
carabiniere
carabiniere

66
 ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – ÎNCĂLŢĂMINTE

Cizme electroizolante Cizme electroizolante Cizme cu bombeu si

Cizme apa-noroi Model
de joasa tensiune de joasa tensiune talpa metalica Model
M1
(clasa electrica 0) (clasa electrica 1) M2 (PSI)

Cizme rezistente la
produse petroliere Cizme antiacide Model Bocanc din piele cu Bocanc rezistent la
antistatice(EX) Model M5 talpa antiderapantă agenţi chimici
M5

Bocanc din piele cu

bombeu metalic cu
Sabot Pantof alb
talpa antiderapanta,
antistatici

67
 ECHIPAMENTE DE LUCRU – UZ GENERAL

Salopetă bazonată tip Salopetă simplă cu

Salopetă simplă
miner pieptar

Salopetă bazonată cu
Combinezon Halat
pieptar

Vestă vătuită Haină vătuită Costum vătuit

68
 MODULUL VII. EXECUTAREA SCHELELOR

Tipuri de schela: schela de lucru, ixa, din cadre, longitudinala

1. Generalitati

1.1 Descrierea sistemului de schele si indicarea grupului de apartenenta a schelei

Prezenta schela de fatada este conform DIN 4420 partea 1, o schela de lucru ixa, din
cadre,dispusa longitudinal, grupa 2 de schele.
Inaltimea maxima de lucru este de 20 m. Incarcarea maxima distribuita pe podina este
de 150kg/mp, adica doua persoane cu unelte, depozitarea materialelor pe podina este interzisa,
conform pct. 5.2DIN 4420-1.

1.2 Observatii preliminare

Sistemul de schele se va monta, demonta si modiica numai sub supravegherea unei
persoane caliicatesi apte profesional, care a fost instruita special pentru aceasta sarcina.
Atragem atentia asupra normelorgenerale de protectie a muncii. In cazul prezentelor
instructiuni de montaj si utilizare sunt oferite atatexecutantului cat si beneiciarului instructiuni
pentru respectarea normelor mai-sus-mentionate. Acestenorme nu au totusi caracter obligatoriu.
Atat executantul cat si beneiciarul trebuie sa ia masurile ce se impunpe baza normelor de protectie
a muncii asupra determinarii pericolelor si a masuratorilor obligatorii in functiede particularitatile
iecarui caz.
Prezentele instructiuni de montaj si utilizare vor i respectate in iecare caz. Toate datele,
mai ales celeprivind stabilitatea variantelor de montaj, sunt valabile numai atunci cand se
utilizeaza componentele schelei.
Montarea unor fabricate straine poate avea ca urmare o stabilitate insuicienta.
Prezentele instructiuni de montaj si utilizare trebuie prezentate angajatilor si superiorilor
vizati.
Montajul se va efectua numai:
- Sub supravegherea unei persoane specializate.
69
 - De catre angajati caliicati.
- Avandu-se in vedere evenualele pericolele.

1.3 Obligatia de veriicare si documentare

Schela trebuie veriicata dupa iecare montare sau inaintea iecarei puneri in functiune de
catre opersoana caliicata. Veriicarea se documenteaza. Anumite zone ale schelei care nu sunt
pregatite pentruutilizare, mai ales in timpul montarii, demontarii si modiicarii, vor i marcate cu
semnul de interdictie „Accesul interzis”.
Dupa terminarea operatiilor de montare, pe toata durata utilizarii se va aplica pe schela un
marcajcitet, care trebuie sa contina urmatoarele date:

฀ Schela de lucru conf. EN 12811-1 si DIN 4420-1.

฀ Categ. de sarcina: 2.
฀ Sarcina simetric distribuita: max.1,5 kN/m2
฀ Inaltimea maxima 20m.
฀ Data veriicarii...............................
฀ Producatorul schelei...........................................
Localitate................................... Tel.......................................

Schela trebuie veriicata inainte de iecare punere in functiune.

Veriicarea se va consemna.

1.4 Instructiuni tehnice de siguranta pentru utilizatorii schelei

Fiecare utilizator trebuie sa veriice schela in privinta defectelor vizibile inainte de de
utilizare.
Fiecare utilizator este responsabil de utilizarea corespunzatoare a schelei si de respectarea
normelorgenerale de protectie a muncii.
• Defectele produse in timpul utilizarii din cauza vremii sau ca urmare a lucrarilor de constructie
sevor comunica imediat irmei specializate.
• Accesul si parasirea schelei se vor face in mod ordonat. Cataratul sau salturile de pe
schela sunt interzise.
Cataratul sau salturile de pe schela sporesc potentialul de pericol!
• Utilizatorul schelei va bloca accesul persoanelor neautorizate.
• Este interzis accesul pe schela a persoanelor alate sub inluenta alcoolului.
• Este interzis sa se sara pe platelajul schelei sau sa se arunce ceva pe acesta
Se va evita lucrul pe mai multe nivele, deoarece se creeaza potentiale pericole prin
caderea unor obiecte.
Nu se va sari pe platformele schelei. Acestea se pot rupe !
฀ Este interzisa aplecarea peste parapetul lateral.
฀ Schela in modelul standard poate i incarcata cu o sarcina max. de 1,5 kN/m2. In caz de
supraincarcare schela sau componentele acesteia se pot rupe
฀ Este interzisa depozitarea de material pe schela.

Utilizatorului ii este interzis sa construiasca parapete laterale sau suporturi sau sa modiice
ceva lasuportul la sol. Daca in cursul lucrului sunt necesare modiicari ale schelei, acestea vor i
efectuate de catreo irma specializata.

2.Componenta
Constructia sistemului de schela este formata in principal din cadre verticale, platforme de
70
lucru(podine), diagonale si balustrade de protectie. Elementele de constructie ale schelei sunt fabricate
dinmateriale (otel, lemn, etc ) avand propietati izico-mecanice dimensiuni impuse de norma DIN 4420.
Toate elementele din otel sunt protejate impotriva coroziunii.

3. Montarea schelei
3.1. Generalitati
Prezentelele instructiuni de montre si utilizare sunt valabile numai folosind componente
originale.
Toate componentele schelei vor i supuse controlului vizual inaintea montarii si a iecarei
utilizari.
Nu este permisa utilizarea componentelor defecte.
Montajul se va realiza in ordinea mentionata in urmatoarele capitole

3.2 Montarea nivelului de baza a schelei

3.2.1 Distribuirea sarcinii la sol
Schela pentru fatada poate i amplasata numai pe un sol cu rezistenta suicienta; in cazul
terenului curezistenta insuicienta se vor folosi elementele de distribuire a sarcinii.
Sub iecare stalp al schelei se va amplasa o talpa reglabila. De regula talpile pot i desurubate
pana la 20 cm. In anumite conditii sunt acceptate si suruburi cu o lungime de pana la 50cm.
In cazul terenului denivelat ca si pentru atingerea anumitor elevatii se vor monta cadre de
egalizare.Cadrele de egalizare au inaltimea de 0.50 m, 1.00 m si 1.50 m. Diferenta de inaltime pana
la 0.50 m poate i obtinuta prin talpile reglabile.

3.2.2 Montarea primului modul de schela

Dupa amenajarea corespunzatoare a suprafetei de asezare se trece la montarea primului
modul alnivelului de baza al schelei. Acesta trebuie sa ie dotat cu o podina de acces cu scara.
Se introduc cadrele verticale in talpile reglabile si se ajusteaza pozitia orizontala a acestora.
Cadreleverticale trebuiesc pozitionate astfel incat bolturile pentru balustradele de protectie
sa ie spre exterior iarcealalta teava verticala a cadrului sa ie inspre cladire la aproximativ 30 cm de
peretele acesteia.
Distanta dintre cele doua cadre se va stabili prin montarea unei balustrade in bolturi.
Urmeaza montareadiagonalei dupa care se va aseza platforma de lucru in bolturile din partea
superioara a cadrului vertical.
Se va veriica perpendicularitatea in doza plane a celor doua cadre, si se ajusteaza daca e
cazul prinreglarea talpilor.

3.2.4 Realizarea colturilor

Placile se amplaseaza ca in Imaginea 6. Cei doi stalpi care stau unul langa altul se ixeaza
cu cuplajerotative: doua bucati pe cadrul de jos si sus la max. 4 m in apropierea punctelor de
imbinare.
La o distanta mai mare intre stalpi se vor folosi tevi scurte cu sistem normal de cuplare. Ambii
stalpitrebuie sa ie prevazuti cu talpi reglabile. Golul de la nivelul platformelor se va acoperi.
Pentru pastrarea unei distante simetrice fata de ambii pereti se recomanda inceperea montajului
dincoltul cladirii.

3.3 Montarea urmatoarelor nivele ale schelei

3.3.1 Generalitati
La montarea, demontarea sau modiicarea urmatoarelor nivele ale sistemului de schele exi-
71
stapericolul de prabusire. Lucrarile se vor efectua astfel, incat sa se evite producerea accidentelor,
prin luarea masurilor de protectie corespunzatoare, in functie de:
฀ Caliicarea angajatilor,
฀ Natura si durata lucrarilor in zona cu pericol,
฀ Inaltimea la care se lucreaza,
฀ Existenta suprafetelor pe care angajatii se pot sprijini,
฀ Existenta punctelor de lucru si a accesului la acestea.
La montarea, demontarea sau modiicarea urmatoarelor nivele ale sistemului de schele se
impunmasuri tehnice si organizatorice de siguranta, cum ar i:
฀ utilizarea personalului caliicat si instruitpentru acest tip de lucrari de montaj,
฀ utilizarea schelelor de siguranta,
฀ utilizarea echipamentuluipersonal de protectie.

3.3.2 Montarea cadrului si parapetilor

Generalitati
In cazul ascensiunii la nivelele superioare ale schelei si la montarea inala a cadrelor si
parapetilorexista pericol de prabusire; ca metoda de siguranta se recomanda utilizarea parapetilor
de sigurantapentru operatiile de montaj, ce ofera stabilitate si protectie laterala angajatilor ce
efectueaza lucrari demontaj ale schelei. Parapetii de siguranta pentru operatiile de montaj se vor
monta de la nivelul inferiorcelui in lucru; pentru a elimina orice pericol se va monta in prealabil la
acest nivel un sistem de parapetice ofera protectie laterala pe trei laturi.

3.3.3 Montarea parapetilor de siguranta pentru operatiile de montaj

Sistemul parapetilor de siguranta pentru operatiile de montaj consta dintr-un stalp
avanddiametrul de 48cm si o lungime de 150cm prevazut in partea superioara cu un bolt cu
siguranta pentruixarea balustradei iar in partea inferioara doua cuplaje la o distanta de 50 cm si o
balustrada deprotectie, telescopica cu o deschidere de pana la 3m. Stalpii se vor monta pe exteriorul
tevilor derezistenta ale cadrelor verticale conectati intre ei cu balustrde asigurand astfel o protectie
lateralamontatorului.

3.3.4 Montarea schelei

Dupa ce s-a urcat la ultimul nivel si s-a inchis trapa de acces se vor monta ambele rame
verticale casi balustrada intermediara a parapetului. In cazul transportului vertical manual acum
se vor lua numaiurmatoarele cadre si se vor urca un nivel (Fig 8). In acelasi mod se procedeaza
la iecare camp, pana cenivelul este complet. Toate celelalte componente, cum ar i diagonalele,
balustradele intermediare aleparapetului si platforme se monteaza de-abia dupa aceea.
Se va respecta urmatoarea ordine de montaj:
1. Introducerea cadrului vertical.
2. Introducerea balustradelor pe sistemul de prindere si ixare.
3. Se monteaza diagonale verticale cel putin la iecare al cincilea camp.
4. Se aseaza platforma.
5. Se monteaza restul elementelor pentru protectie laterala.

3.3.6 Folosirea echipamentului individual de protectie

Daca in situatii de montaj ale sistemului de schele se impune folosirea echipamentului
personal deprotectie, se vor utiliza cadrele verticale pentru a se face ancorare de ele.
Pentru ancorarea echipamentului personal de protectie se utilizeaza elemente de
legaturacorespunzatoare conform DIN EN 362, de exemplu carabine de siguranta cu o deschidere
72
de > 50 mm.
Se va veriica starea echipamentului personal de protectie contra caderii.

Scarile schelei
Inainte de inceperea lucrarilor la primul nivel al schelei se monteaza scara. Este obligatoriu
montarea aminim o platforma de acces pe iecare nivel.
Diagonalele
Diagonalele verticale se monteaza conform descrierii in acelasi timp cu montajul schelei. Se
ixeazape bolturile interioare cel superior si cel inferior, ale cadrelor verticale. Ponderea normala
iind de minimuna la cel putin cinci module de schele acolo unde varianta de montaj permite.
Balustradele de protectie
Balustradele de protectie se monteaza minim una la iecare modul exceptie facand primul
nivel alschelei lasand astfel libera trecerea.
Schema de ancorare prevede ancorarea cadrelor laterale ale schelei din 4 in 4 metri pe
inaltime adicadin 2 in 2 nivele, si din 8 in 8 metri respectiv din 4 in 4 module pentru celelalte turnuri
de module, insa cuamplasarea in zig-zag ( tabla de sah ).

4. Demontarea schelei
Pentru demontarea schelei se va inversa ordinea de montare descrisa in capitolele
anterioare.
Ancorele se vor demonta numai dupa demontarea completa a nivelului superior.
Componentele, acaror conexiuni au fost slabite, se vor demonta imediat.
Pentru evitarea accidentelor componentele demontate nu se vor depozita pe caile de
acces.
Este interzisa aruncarea componentelor demontate de pe schela.

5. Utilizarea schelei
Schela se va utiliza conform Categoriei de sarcina 2, cu respectarea instructiunilor de montaj
siutilizare si a normelor de protectie a muncii.
Utlizatorul va veriica iabilitatea variantei de montaj alese pentru scopul propus si
functionareasigura. Acesta trebuie sa asigura veriicarea dinainte de utilizare; daca se constata
defectiuni saulipsuri, nu se va permite accesul pe schela pana la inspectia producatorului schelei.
Orice modiicareulterioara se va efectua de catre personal caliicat, autorizat de producatorul
schelei.
Veriicarile se vor repeta dupa derularea unor evenimente deosebite, de exemplu un
timpindelungat de neutilizare, accidente sau fenomene naturale.

6. Masuri de precautie inainte de iecare utilizare

Citirea instructiunilor din manual si urmarea lor sunt obligatorii la iecare utilizare.Dupa
montarenu se va lasa schela nesupravegheata. Este necesara o atentie deosebita pentru a nu
permite accesulpersoanelor neautorizate la schela.
Nu se va folosi schela pe vreme de furtuna sau cand bate vantul puternic.

7. Pastrarea, depozitarea si transportarea schelelor

Schelele se vor pastra intr-un loc sigur si uscat, asezate pe suporturi speciale. In
timpultransportarii vor i asigurate corespunzator. Se vor pastra curate si fara materiale straine pe

73
ele,evitandu-se depozitarea materialelor pe schela.

8. Reguli genarale de protectia muncii

Montarea si demontarea schelei, necesita aplicarea, normelor de tehnica securitatii muncii
inconstructii, executarea schelelor exterioare si interioare, precum si prezentele instructiuni.
Pe schela, se vor aseza la loc vizibil, panouri de protecia muncii.In funcie de situaia concreta de montare, schela
necesita, sau nu instalaie de protecie contradescarcarilor electrice. Retelele electrice, din apropierea schelei,
se vor izola in mod corespunzator, sau se vor scoate desub tensiune. Schela nu se va utiliza pentru
lucrarile la instalatiile electrice.
Se recomanda folosirea castilor de protectie pentru lucrarile de pe schela.
In timpul furtunilor sau cand viteza vantului, depaseste 4m/s lucrul pe schela trebuie intrerupt.
Deasemenea trebuie, intrerupt lucrul in timpul noptii, daca nu se asigura iluminatul artiicial.
Montarea si demontarea schelei, necesita folosirea centurilor de siguranta, de catre personalul
executant.
Zona in care se monteaza sau se demonteaza schela trebuie limitata, in asa fel incat sa nu
permitaaccesul persoanelor straine, in timpul efectuarii lucrarilor.
Montarea si demontarea schelei, efectuarea lucrarilor pe schela, dotarea lucratorilor cu
echipament deprotectie si scule corespunzatoare, intra in obligatia conducatorului de santier.
In caz de accident, datorita nerespectarii instructiunilor de montare si utilizare a schelei, sau
din cauzanerespectarii instructiunilor de protectia muncii, intreaga raspundere revine conducatorului
de santier,respectiv acelor, care nu au respectat instructiunile de mai sus.

74
 MODULUL VIII
EXECUTAREA COFRAJELOR

Rolul clasiicarea şi alcătuirea cofrajelor.

Rolul cofrajelor
Cofrajele sunt construcţii auxiliare, provizorii în care se toarnă betonul proaspăt.
Rolul lor este de a da forma şi dimensiunile proiectate ale elementelor de beton armat,
precum şi de susţinere a acestora pe timpul întăririi betonului până la obţinerea rezistenţelor
mecanice necesare.

Clasiicarea cofrajelor
• după destinaţie: - cofraje pentru fundaţii
- cofraje pentru pereţi
- cofraje pentru stâlpi
- cofraje pentru grinzi
- cofraje pentru planşee
- cofraje pentru arce şi bolţi (cintre)
- cofraje pentru alte elemente de construcţii
• după modul de confecţionare, modul şi gradul de reutilizare:
- cofraje ixe
- cofraje demontabile (de inventar)
- cofraje mobile
• după materialul din care se confecţionează:
- cofraje din lemn
- cofraje din metal
- cofraje din placaj tego
- cofraje din mase plastice
- cofraje mixte
În afară de aceste categorii principale de cofraje mai există diverse tipuri speciale de cofraje
(pierdute, pneumatice etc.).

Alcătuirea cofrajelor
Cofrajele sunt alcătuite din:
- elemente în care se toarnă betonul, care formează cofrajul propriu-zis şi care sunt alcătuite
din panouri;
- elemente de solidarizare, care menţin panourile în poziţia din proiect şi le solidarizează –
chingi, cleşti, juguri (caloţi), rame, distanţieri;
- elemente care susţin, sprijină şi transmit încărcările la teren sau la construcţiile existente.
Aceste elemente formează eşafodajul, respectiv un schelet de rezistenţă alcătuit din piese
verticale numite popi, din piese orizontale numite şpraiţuri şi traverse şi din piese oblice
numite contraişe, totul iind solidarizat atât în sens longitudinal cât şi în sens transversal
prin contravântuiri înclinate sau orizontale (moaze, cleşti).

Trasarea cofrajelor
1. Pregătirea cu atenţie a instrumentelor corespunzătoare pentru trasat.
2. Trasarea corecta a axelor de referinţă ale construcţiei, în funcţie de forma geometrică a
75
 acesteia.
3. Trasarea marginilor cofrajului în conformitate cu proiectul de execuţie.
4. Marcarea golurilor tehnologice în conformitate cu proiectul de execuţie.

EXECUTAREA LUCRĂRILOR PREGĂTITOARE

1. Alegerea materialul lemnos

1.1. Materialul lemnos este corect identiicat şi este conform işei tehnologice.
1.2. Sortimentele din lemn sunt cele precizate în işa tehnică pentru piesele care se
confecţionează.
1.3. Materialul lemnos este corespunzător calitativ şi adecvat condiţiilor de calitate ale
produselor care urmează a se realiza.

2. Identiică posibile defecte ale lemnului

2.1. Defectele materialului lemnos sunt evidenţiate corect conform standardelor de calitate.
2.2. Stabilirea limitelor de utilizare ale materialului lemnos în funcţie de defectele constatate
şi de exigenţele lucrărilor de executat.

3. Măsoară materialul lemnos

3.1. Materialul lemnos este măsurat cu minuţiozitate la dimensiunile prevăzute de işa
tehnologică
3.2. Dimensiunile materialului lemnos / pieselor sunt stabilite cu exactitate pentru a evita
rebuturile
3.3. Măsurarea se face cu instrumente speciice.

4. Trasează materialul lemnos

4.1. Pe materialul lemnos sunt trasate cu exactitate linii necesare fasonării lemnului.
4.2. Liniile drepte, unghiurile la dimensiunile cerute sunt trasate cu instrumentele speciice.

5. Veriică piesele trasate

5.1.Piesele trasate sunt veriicate pentru respectarea planeităţii, orizontalităţii şi verticalităţii
conform cerinţelor din standard.
5.2.Veriicarea pieselor se face cu instrumente speciice pentru determinarea eventualelor

Gama de variabile:
– işa lemnului (gruparea celulelor lemnului) se examinează cu: ochiul liber, lupa,
microscopul în secţiune transversală, radială, tangenţială
– proprietăţile lemnului: culoarea, mirosul, sunetul, textura, umiditatea, densitatea,
contracţia, umlarea, rezistenţa, duritatea şi durabilitatea
– sortimente din lemn: sub formă brută (lemn rotund, buşteni), lemn prelucrat (cioplitură,
cherestea, semifabricate), produs init (furnir, placaj, pavele, etc.).
– defectele lemnului după natura lor: de formă, de structură (excentricitate, ibră înclinată,
ibră răsucită), noduri, crăpături, găuri de insecte, coloraţii, alteraţii
– limitele de utilizare: în funcţie de lemn sănătos (culoare vie, clară, uniformă); lemn alterat
(pete colorate de la centru spre periferie)
– instrumente de măsurare: metru pliant, riglă gradată, ruletă, compas de măsurat grosimi,
clupă, compas de măsurat găuri
76
 – instrumente speciice de trasare: creion dulgheresc sau cretă, dreptar, sfoară sau sârmă
pentru linii drepte, colţar, echer, vinclu, colţar cu braţ mobil pentru unghiuri, compas pentru
linii curbe
– instrumente pentru veriicarea pieselor trasate: nivel cu bulă de aer (boloboc), echer cu
cumpănă, ir cu plumb, furtun de nivel

PRELUCRAREA MANUALĂ A MATERIALULUI LEMNOS

1. Alege sculele necesare prelucrării manuale a materialului lemnos

1.1. Sculele sunt alese în funcţie de tipul materialului lemnos de prelucrat.
1.2. Alegerea sculelor se face în corelaţie cu tipul operaţiei de executat.
1.3. Sculele sunt alese avându-se în vedere gradul de complexitate al lucrării de efectuat.

2. Ciopleşte materialul lemnos

2.1. Cioplirea materialului lemnos se realizează utilizând scule adecvate, în funcţie de nivelul
de diicultate al operaţiei.
2.2. Cioplirea se face cu precizie, la dimensiunile cerute de standarde.
2.3. Prelucrarea prin această operaţie se face cu îndemânare, cu pierderi minime de
material.
2.4. Cioplirea se face respectând cerinţele de calitate ale execuţiei.
2.5. Eventualele deicienţe sunt remediate cu promptitudine, pe parcursul executării lucrării.

3. Taie materialul lemnos

3.1. Materialul lemnos este retezat, cu precizie, la dimensiunile prevăzute de documentaţia
tehnică.
3.2. Prin tăiere sunt decupate piese din lemn, de o anumită formă, cu pierderi minime de
material.
3.3. Tăierea se face cu atenţie respectându-se legislaţia privind securitatea şi sănătatea în
muncă.

4. Găureşte materialul lemnos

4.1. Materialul lemnos se găureşte, cu răbdare şi precizie, la dimensiunile prevăzute în
documentaţia tehnică.
4.2. Găurirea se face cu îndemânare în vederea respectării toleranţelor indicate în
normative.

5. Scobeşte materialul lemnos

5.1. Operaţiunea de scobire se începe de-a curmezişul ibrelor şi se continuă de-a lungul
lor.
5.2. Scobirea se face gradual pentru a evita aşchierea lemnului.
5.3. Materialul lemnos este prelucrat în scopul realizării de scobituri, lăcaşuri şi cepuri, ajustate
cu precizie, pentru a evita spargerea lemnului.

6. Rindeluieşte / pileşte materialul lemnos

6.1. Rindeluirea se face cu precizie şi răbdare, în sensul ibrelor / paralel cu muchia piesei.
6.2. Rindeluirea aduce piesele la dimensiunile cerute de standarde.
6.3. Rindeluirea se face gradual, cu respectarea toleranţelor indicate de normative.
6.4. Finisarea suprafeţelor prin rindeluire se face cu respectarea cerinţelor de calitate.
77
 7. Bate şi scoate cuiele
7.1. Baterea cuielor se face în scopul realizării de îmbinări rezistente conform cerinţelor
impuse de standarde.
7.2. Scoaterea cuielor se face în scopul refolosirii materialului.
7.3. Baterea şi scoaterea cuielor se face cu atenţie, pentru limitarea rebuturilor generate de
spargerea lemnului.

Gama de variabile:
• tipul de material: esenţe de material lemnos - foioase (stejar, fag, ulm, etc.), - conifere (brad,
pin, molid etc.), - produse semifabricate (scânduri, bile, manele)
• gradul de complexitate al lucrării: fasonarea grinzilor de lemn rotund, despicarea, retezarea,
îmbinarea, pilirea, inisarea suprafeţelor
• nivel de diicultate: debitări graduale pe suprafeţe brute sau pe suprafeţe prelucrate, găuri
cu toleranţă sau găuri brute, etc.
• scule pentru cioplire: topor, toporişcă, bardă, teslă, cuţitoaie
• scule pentru tăiere: ferăstrău cu ramă sau cu mâner, joagăr
• scule pentru găurire: bormaşină cu burghie de diametre diferite
• scule pentru scobire (dăltuire): daltă îngustă, daltă lată.
• scule pentru rindeluire/pilire: rindele, pile, raşpele
• scule pentru baterea şi scoaterea cuielor: ciocan, teslă, toporişcă, bardă, daltă cu
despicătură, rangă, etc.

PRELUCRAREA MECANIZATĂ A MATERIALULUI LEMNOS

1. Alege maşinile / utilajele de prelucrat

1.1. Maşinile/utilajele sunt alese în funcţie de tipul operaţiei de executat.
1.2. Maşinile/utilajele sunt alese corespunzător dimensiunilor elementului de prelucrat.
1.3. Alegerea maşinilor/utilajelor se realizează în funcţie de dotarea existentă.

2. Fixează parametrii de lucru ai maşinilor de prelucrat

2.1. Parametrii de lucru sunt ixaţi în concordanţă cu tipul şi calitatea materialului de
prelucrat.
2.2. Parametrii sunt ixaţi avându-se în vedere caracteristicile elementelor de realizat.
2.3. Parametrii sunt ixaţi în funcţie de caracteristicile de lucru ale maşinilor.
2.4. Parametrii sunt ixaţi conform speciicaţiilor din documentaţia tehnică.

3. Veriică funcţionalitatea maşinii de prelucrat

3.1.Veriicarea funcţionalităţii maşinii se realizează la mers în gol, pentru îndeplinirea condiţiilor
de siguranţă în utilizare.
3.2. Veriicarea maşinii la funcţionare sub sarcină se realizează, cu atenţie, urmărindu-
se asigurarea parametrilor necesari în funcţie de tipul materialului şi destinaţia elementului de
prelucrat.
3.3. Eventualele disfuncţionalităţi sunt raportate cu promptitudine persoanelor abilitate.

4. Supraveghează funcţionarea maşinilor

4.1.Funcţionarea maşinilor este urmărită permanent pentru asigurarea cerinţelor de calitate
78
privind lucrarea de executat.
4.2.Funcţionarea maşinilor este supravegheată cu responsabilitate, identiicându-se cu
atenţie orice abatere de la regimul de lucru stabilit.
4.3.Eventualele disfuncţionalităţi sunt anunţate cu promptitudine persoanelor abilitate.
4.4. Spravegherea funcţionării maşinilor se face cu respectarea legislaţiei de sănătate şi
securitate în muncă, speciică prelucrării mecanizate a materialului lemnos.
4.5. La terminarea lucrului, maşinile sunt aduse la parametrii iniţiali.

Gama de variabile:

maşini/utilaje de prelucrat materialul lemnos: burghie electrice, ferăstraie electrice cu disc

sau cu panglică, rindea electrică, daltă şi freză electrică, maşini de rindeluit, maşini de frezat, maşini
de găurit, prese, etc.
tipuri de operaţii: tăiere, găurire, frezare, decupare, rindeluire, încleiere, etc.
dimensiuni: lungime, lăţime, diametru, grosime, înclinare, etc
parametrii de lucru: adâncime de tăiere, adâncime de găurire, lungime, diametru, avans
tipul materialului de prelucrat: material lemnos de esenţă moale sau tare
elemente din lemn: popi, moaze, căpriori, pane, cleşti, contravântuiri, cosoroabe, arbaletrieri,
şipci, astereală, grinzi, traverse, montanţi, stâlpi, şpraiţuri, panouri, etc.
caracteristicile elementelor de realizat: dimensiuni, coniguraţie, complexitate, etc.
caracteristicile de lucru: putere instalată, dimensiunile mesei de lucru, dimensiunile sculelor
de prelucrat, viteze de lucru, dimensiuni maxime de prelucrat, etc.
factori perturbatori în funcţionarea maşinilor de prelucrare mecanizată a lemnului pot i:
praf, mişcări necontrolate ale materialelor şi pieselor, depozitări în locuri nepermise
disfuncţionalităţi: arderea motorului electric, defecţiuni ale capului de lucru (isuri, deformări,
rupere), etc.
persoane abilitate: şef de echipă, maistru, inginer, tehnician, etc.
supravegherea funcţionalităţii: funcţionarea la parametrii ixaţi, respectarea normelor privind
securitatea şi sănătatea muncii, a normelor de mediu, respectarea prevederilor din cartea tehnică
a maşinii/utilajului, aducerea la parametrii iniţiali la terminarea lucrului, anunţarea cu promptitudine
a disfuncţionalităţilor apărute

REALIZAREA, MONTAREA/DEMONTAREA COFRAJELOR DIN MATERIAL LEMNOS

1. Realizează cofraje din lemn

1.1. Forma cofrajului este corelată cu tipul elementului de construcţie de betonat.
1.2. Cofrajul corespunde dimensiunilor şi proilului elementului care trebuie betonat.
1.3. La realizarea cofrajului se ţine seama de modul de turnare al betonului.
1.4. Materialele din care se execută elementele de cofraj corespund calitativ tipului de lucrări de
executat. 1.5.Cofrajele îndeplinesc condiţiile tehnice necesare pentru utilizare.

2. Execută lucrări de decofrare

2.1. Decofrarea se realizează în mod diferenţiat, în funcţie de tipul elementelor cofrate şi rolul
acestora în cadrul construcţiei.
2.2. Momentul decofrării este ales în funcţie de criterii speciice.
2.3. Decofrarea se efectuează atent, recuperându-se materialul lemnos în vederea reutilizării
acestuia.
2.4. Decofrarea se realizează în condiţii de siguranţă, respectând legislaţia privind sănătatea şi
79
securitatea muncii.
Gama de variabile:
tipul elementului de construcţie: fundaţii, pereţi, stâlpi, grinzi, planşee, arce şi bolţi, rampe
pentru scări, podeste, centuri, buiandrugi, console
dimensiunile elementului: lungime, lăţime, diametru, unghiuri, etc.
proilul elementului: secţiune transversală pătrată, dreptunghiulară, complexă, etc.
modul de turnare al betonului: manual, mecanic.
materiale pentru elementele de cofraj: scânduri brute, scânduri geluite, panouri de placaj
(PFL, PAL, TEGO), panouri prefabricate metalice şi de lemn, etc.
condiţii tehnice pentru utilizarea cofrajelor: execuţie simplă, stabilitate, rezistenţă, capacitate
de preluare a greutăţii şi împingerii laterale a amestecului de beton proaspăt şi a sarcinilor apărute
în procesul de executare al lucrărilor, înlăturarea posibilităţii de scurgere a laptelui de ciment prin
rosturi, permiterea demontării fără şocuri, uşurinţă în manipulare la transport şi montaj, etc.
scule şi unelte: teslă, ferăstrău, maşină de găurit, ferăstrău electric, chei, buloane, etc.
coniguraţia elementului: simplă, complexă.
modul de sprijinire a cofrajului: pe elemente existente, sisteme telescopice de sprijinire,
sisteme rigide de sprijinire, pe alte cofraje, etc.
condiţii de acces: spaţiu de circulaţie, balustradă de protecţie, podine provizorii, etc.
criterii speciice: temperatura mediului ambiant, tipul şi marca betonului, tipul şi destinaţia
elementului care se decofrează, păstrarea unor elemente de sprijinire după decofrare, etc.

COFRAJE DIN LEMN PENTRU STÂLPI CU SECŢIUNE DREPTUNGHIULARĂ

80
 Lucrări de sprijiniri
Şanţurile sau gropile de fundaţii cu pereţi verticali mai adânci de 0,75 m în teren uşor; 1,25
m în teren mijlociu şi 2 m în teren tare se consolidează împotriva prăbuşirii malurilor prin sprijiniri
Sprijinirile sunt lucrări auxiliare care se demontează după terminarea lucrărilor de bază ( de
betoane, zidărie, canalizare etc.). Sprijinirile sunt alcătuite dintr-o cămăşuială, realizată din dulapi
aplicaţi pe peretele săpăturii şi din elemente de susţinere ( şpraiţuri, proptele etc.).
a. Tipuri de sprijiniri. Sprijinirile se pot clasiica după modul de alcătuire în:
- sprijiniri speciale, folosite numai în cazul săpăturilor în terenuri curgătoare la mare
adâncime şi cu puternice iniltraţii de apă sau în cazul săpăturilor în terenuri sub nivelul
pânzei de apă. Aceste sprijiniri au cămăşuiala alcătuită din piese speciale numite palplanşe
care asigură etanşeitatea cămăşuielii;
- sprijiniri obişnuite, folosite în toate celelalte cazuri. Acestea au cămăşuiala din dulapi

81
 b. Elemente care intră în alcătuirea sprijinirilor. Sprijinirile sunt alcătuite din:
elemente de cămăşuială, care au rolul de a menţine malul la înclinarea săpată;
dispuşi alăturat stăsau distanţaţi.
categorie În funcţie
fac parte de cadrele
dulapii, lăţimea din
săpăturilor sprijinirile obişnuite pot i
bile şi palplanşele;
realizate prin şpraiţuri în spaţii înguste, şi proptele (contraişe) la săpăturile în spaţii largi.
care au rolul de a menţine cămăşuiala în poziţia
b. Elemente care intră în alcătuirea sprijinirilor. Sprijinirile sunt alcătuite din:
impusă
- elemente de execuţia care
de cămăşuială, lucrărilor;
au roluldin
de aaceastă categorie
menţine malul fac parte
la înclinarea chingile
săpată; şi
din această
categorie fac parte dulapii, cadrele din bile şi palplanşele;
montanţii;
- elemente de solidarizare, care au rolul de a menţine cămăşuiala în poziţia impusă de
care au rolul de a sprijini cămăşuiala şi de a prelua sau
execuţia lucrărilor; din această categorie fac parte chingile şi montanţii;
transmite
- elemente (după caz)care
de sprijinire, împingerea dată
au rolul de de malul
a sprijini săpăturii; şi
cămăşuiala dindeaceastă
a preluacategorie fac
sau transmite
(după caz) şpraiţurile,
împingerea dată de malul
proptelele săpăturii; din
(contrafişele) şi această din bile. fac parte şpraiţurile,
cadrele categorie
proptelele (contraişele)
c. Alcătuirea şi cadrele
constructivă a din bile.
sprijinirilor obişnuite: orizontale şi verticale cu
c. Alcătuirea constructivă a sprijinirilor obişnuite: orizontale şi verticale cu dulapi
dulapi
distanţaţi şi distanţaţi
joantivi. şi joantivi.
Sprijinirile
Sprijinirile obişnuite
obişnuite pot i: pot fi: orizontale
orizontale şi verticale.
şi verticale.

contrafişe, cu ancore, în spaţii largi şi sprijiniri uşoare cu dulapi distanţaşi şi joantivi, în

1.Sprijiniri orizontale. Aceste sprijiniri, la rândul lor, se împart în sprijiniri cu contraişe, cu
spaţii înguste.
ancore, în spaţii largi şi sprijiniri uşoare cu dulapi distanţaşi şi joantivi, în spaţii înguste.

În funcţie de natura terenului, dulapii cămăşuielii pot fi aşezaţi distanţat

sau alăturat (joantivi).

• Sprijiniri în spaţii largi.

Sprijiniri orizontale cu contraişe (proptele). Această sprijinire este, de obicei, alcătuită dintr-o
cămăşuială de dulapi aşezaţi orizontal şi menţinuţi în poziţia cerută cu ajutorul unor montanţi proptiţi
cu contraişe.
Sprijiniri orizontale cu ancorare. Întru-cât sprijinirea cu contraişe este foarte incomodă şi
îngreuiază executarea celorlalte lucrări (de hidroizolaţie, betonare etc.) un alt sistem de sprijinire
orizontală adoptat la săpăturile în spaţii largi este cel cu ancore.
• Sprijiniri în spaţii înguste. În cazul săpăturilor în spaţii înguste (de exemplu, tranşee
pentru canalizări, şanţuri, puţuri etc.), sprijinirea se execută din mal în mal asigurând astfel
stabilitatea pereţilor săpăturii.
Sprijiniri uşoare orizontale. În cazul şanţurilor cu adâncimea până la 2 m în terenuri
compacte sau coezive, sprijinirea poate i alcătuită dintr-un singur rând sau din două rânduri
de dulapi de 4 . . 5 cm grosime, aşezaţi la partea de sus a ambelor maluri şi ixaţi cu şpraiţuri
orizontale. Acestea au diametrul de 10 . . 20 cm şi sunt montate la circa 1,50 . . 2,50 m
distanţă.
Sprijiniri cu dulapi distanţaţi şi joantivi. În cazul şanţurilor cu adâncimea până la
5 m, dulapii cămăşuielii sunt aşezaţi orizontal pe ambii pereţi, distanţaţi sau alăturaţi, în
aceleaşi condiţii ca şi în cazul săpăturilor în spaţii largi, ţinând seama de natura terenului.
În cămăşuiala alcătuită din dulapi distanţaţi, aceştia se sprijină cu montanţi aşezaţi
vertical, faţă în faţă şi menţinuţi în poziţia necesară prin intermediul şpraiţurilor.
Sprijinirile din dulapi joantivi folosite în cazul terenurilor cu mici iniltraţii de apă şi la
o adâncime a săpăturii de până la 5 m sau în cazul terenurilor friabile şi la o adâncime a
săpăturii de până la 3 m, au aceiaşi alcătuire ca şi sprijinirile cu dulapi distanţaţi.

82
 2.Sprijiniri verticale. Aceste sprijiniri se folosesc în cazul săpăturilor de adâncime,
în terenuri curgătoare sau cu iniltraţii de apă, precum şi în cazul executării puţurilor. Dulapii
se aşează vertical, montându-se alăturat sau se prevăd cu lambă şi uluc, pentru ca nisipul,
chişaiul etc., să nu poată curge printre ei. Capătul inferior al dulapilor este ascuţit numai pe o
singură parte pentru a uşura înigerea lor în pământ.

83
 MODULUL IX
MONTAREA PANOURILOR PREFABRICATE

1. Execută elemente de construcţii din panouri lemnoase

1.1. Elementele sunt executate corect, după trasare, conform proiectului.
1.2. Trasarea axelor de referinţă se realizează cu instrumente adecvate.

2. Realizează îmbinări la elemente din panouri lemnoase

2.1. Îmbinările se realizează cu atenţie, conform planului de execuţie / proiectului.
2.2. Îmbinările se execută utilizând materiale de calitate.
2.3. Îmbinările sunt realizate asigurând stabilitatea construcţiei.
2.4. La realizarea îmbinărilor se urmăreşte respectarea legislaţiei privind securitatea şi
sănătatea muncii, în scopul asigurării securităţii proprii şi a personalului din raza de lucru.

3. Montează panouri prefabricate de cofraj din lemn

3.1. Montarea se realizează utilizând scule şi unelte speciice.
3.2. Lucrările se execută conform indicaţiilor din proiect, respectând succesiunea operaţiilor
speciice. 3.3.Lucrările sunt executate în funcţie de coniguraţia elementului şi modul de sprijinire a
cofrajului.
3.4. Montarea se realizează în condiţii de siguranţă, respectând legislaţia privind sănătatea
şi securitatea muncii.
3.5. Lucrările sunt realizate asigurându-se condiţiile de acces necesare pentru personalul
de execuţie.
3.6. La montarea panourilor sunt respectate condiţiile tehnice impuse de producător.
3.7. Panourile sunt montate cu atenţie, menţinându-se integritatea acestora.

4. Veriică lucrarea realizată din panouri lemnoase

4.1. Caracteristicile geometrice ale lucrării sunt veriicate cu ajutorul instrumentelor de
măsură şi control adecvate.
4.2. Eventualele neconformităţi geometrice identiicate sunt corectate prin metode speciice
în funcţie de tipul acestora.
4.3. Îmbinările sunt veriicate cu responsabilitate asigurându-se remedierea promptă a
oricăror neconformităţi.

Gama de variabile:

lucrări de construcţii din panouri lemnoase: cu rol de susţinere a celorlalte elemente ale
clădirii (pereţi portanţi sau de rezistenţă); cu rol de închidere sau compartimentare a clădirilor în
interior (pereţi interiori sau de umplutură); planşee (fără izolaţie, cu grinzi aparente şi izolaţie, cu
izolaţie şi tavan, etc); tavane; pardoseli din lemn
axe de referinţă: longitudinale, transversale
instrumente pentru trasare: creion, echer, raportor, vinclu, riglă, etc.
materiale pentru îmbinări: şuruburi, cuie, buloane, etc.
caracteristici geometrice: verticalitate, orizontalitate, planeitate, unghiuri
instrumente de măsură şi control: metru, raportor, ruletă, ir cu plumb, nivelă cu bulă de
aer, etc.

84
 REALIZAREA STRUCTURILOR DE REZISTENŢĂ DIN LEMN

1. Realizează elementele de rezistenţă pentru structuri

1.1. Elementele necesare sunt realizate conform documentaţiei tehnice speciice.
1.2. Elementele alese corespund tipului structurii de rezistenţă.
1.3. Elementele sunt realizate în concordanţă cu destinaţia structurii.
2.1.Asamblarea este realizată conform documentaţiei tehnice de execuţie.
2.2. Asamblarea se efectuează cu atenţie, în funcţie de complexitatea structurii.
2.3. Pentru realizarea asamblării sunt utilizate toate elementele necesare în funcţie de tipul
structurii de executat.
2.4.La asamblarea structurilor de rezistenţă sunt asigurate condiţiile de stabilitate provizorie
şi deinitivă ale acestora.
3 Execută îmbinări
3.1. Îmbinările corespund detaliilor din planurile de execuţie.
3.2. Îmbinările se execută prin intermediul unor operaţii speciice utilizând scule adecvate.
3.3.Îmbinările executate îndeplinesc cerinţele tehnice speciice în funcţie de tipul structurii de
realizat.
3.4. Modul de realizare a îmbinărilor este veriicat cu responsabilitate, imediat după execuţie,
în vederea remedierii prompte a eventualelor defecte.
4. Demontează structuri provizorii din lemn
4.1. Demontarea se realizează cu atenţie, asigurându-se recuperarea materialelor
refolosibile.
4.2. Demontarea structurilor provizorii se efectuează respectând cu stricteţe succesiunea
operaţiilor, pentru asigurarea securităţii proprii şi a personalului din raza de lucru.
4.3. Demontarea structurilor provizorii din lemn este realizată după inalizarea structurii de
rezistenţă pentru care au fost prevăzute.
4.4. Structurile provizorii simple sunt demontate cu grijă, pentru păstrarea integrităţii
acestora.
Gama de variabile:
elemente necesare structurii: popi, căpriori, pane, cleşti, contravântuiri, moaze, cosoroabe,
arbaletrieri, şipci, astereală, grinzi, traverse, montanţi, stâlpi, şpraiţuri, panouri, etc.
destinaţia structurii: clădiri de locuit, ateliere, barăci, cabane, etc.
documentaţie tehnică speciică: planuri, schiţe, cataloage cu detalii de execuţie, etc.
tipul structurii de rezistenţă: structuri provizorii (schele, podine, eşafodaje, capre,
platforme, balustrade, scări, jgheaburi, planşee, etc.), structuri deinitive (şarpante, sprijiniri, ferme,
planşee, etc.).
operaţii de îmbinare: prindere cu elemente metalice simple (cuie, piroane, scoabe, etc.),
strângere (cu buloane), încleiere, presare, etc.
cerinţe tehnice speciice: absenţa jocurilor, asigurarea strângerii prescrise, corectitudinea
alegerii elementelor de asamblare, orientarea corectă a elementelor de îmbinare.
scule: teslă, ferăstrău, maşină de găurit, ferăstrău electric, etc.
eventuale defecte: jocuri, strângeri incorecte, defecte în lemn apărute în urma realizării
îmbinării, etc.
structuri provizorii simple: podine, balustrade, jgheaburi, şoproane, suporţi diverşi, etc
destinaţia structurilor provizorii simple: circulaţia şi siguranţa personalului, evacuarea
materialelor, depozitarea temporară şi protecţia materialelor şi echipamentelor, etc.
succesiunea operaţiilor de demontare: de la elemente superioare spre cele din bază (de
sus în jos).
85
 Operaţii de montare şi demontare a panourilor de cofraj pentru un stâlp

Aceste cofraje sunt alcătuite din panouri modulate, cu completări, sub formă de panouri
aşezate pe verticală şi fururi pe orizontală.
Panourile se dispun câte două, faţă în faţă, simetric şi se ixează în caloţi din bare drepte
legate la capete cu tiranţi prevăzuţi la un capăt cu plăcuţe U de ancoraj, iar la celălalt capăt cu
zăvoare de blocare.
Indiferent de formă, de mod de montare şi asamblare a panourilor de cofraj, iecare cofraj de
stâlp cuprinde:
- rama de trasare,
- calotul de scânduri la bază,
- capacul sau fereastra pentru curăţirea cofrajului pe una din laturile stâlpului,
- şipcile triunghiulare pentru închiderea rosturilor cofrajului şi teşirea muchiilor stâlpului.
Îmbinarea cofrajului stâlpului cu cofrajul grinzilor se realizează astfel încât cofrajul grinzilor să
rezeme pe capul cofrajului stâlpilor, ceea ce permite o asamblare uşoară şi corectă iar decofrarea
stâlpului se poate realiza înaintea grinzilor, acestea având cerinţee de un timp mai mare de aşteptare
în stare cofrată.
Tehnologia de montare a panourilor de cofraj pentru stâlpi cuprinde următoarele faze:
- faza 1 – trasarea axelor perpendiculare şi conturul stâlpului;
- faza 2 – ixarea ramei de trasare;
- faza 3 – ixarea cu cuie a şipcii triunghiulare pe feţele panourilor de cofraj;
- faza 4 – montarea panourilor de cofraj pentru trei laturi sprijinindu-se provizoriu;
- faza 5 – montarea armăturii;
- faza 6 – montarea provizorie a ferestrei de control, pe latura a patra;
- faza 7 – continuarea cofrării laturii a patra cu panouri de cofraj;
- faza 8 – se montează caloţii metalici şi se strâng cu tiranţi prevăzuţi cu plăcuţă
de ancoraj şi zăvor;
- faza 9 – scoaterea ferestrei de control, curăţirea interiorului cofrajului de aşchii
şi de eventuale gunoaie şi montarea deinitivă a ferestrei de control;
- faza 10 – montarea calotului de bază şi a calotului metalic care îmbracă rostul
la partea superioară a ferestrei de control.

Demontarea panourilor de cofraj.

Ordinea operaţiilor de demontare este în general inversă ca la montare. La decofrarea stâlpilor
se execută:
- demontarea jugurilor;
- desfacerea chingilor de legătură;
- demontarea panourilor de cofraj;
- curăţirea şi ungerea lor;
- demontarea ramei de trasare.
Desprinderea scândurilor, chingilor şi a panourilor de cofraj trebuie făcută cu mijloace şi scule
adecvate, astfel ca să nu se producă degradări nici cofrajelor şi nici betonului.

86
 Veriicarea calităţii cofrajului pentru stâlp

Alcătuirea cofrajelor şi a elementelor de susţinere a acestora trebuie să ie veriicată în cursul

execuţiei lucrărilor, prin aceasta urmărindu-se a se asigura îndeplinirea următoarelor condiţii:
 să se respecte riguros formele prevăzute pentru elementele care se vor turna;
 să ie bine încheiate pentru a nu permite scurgerea laptelui de ciment;
 să permită o decofrare uşoară pentru a nu produce deteriorări ale elementului de beton sau
cofrajului;
 să permită o execuţie cât mai simplă;
 să ie stabile şi rezistente;
 în cazul stâlpilor cu înălţimea mai mare de 3 m trebuie să se dispună ferestre pentru turnare,
situate la 2,5. . . 3 m;
 să poată prelua greutatea şi împingerea laterală a amestecului proaspăt de beton şi a
încărcărilor care apar în timpul executării lucrărilor;
 să corespundă din punct de vedere al condiţiilor de tehnica securităţii muncii

87
 MODULUL X
EXECUTAREA PARDOSELILOR DIN LEMN

Etapele de executie:
Trasează cotele pardoselii
Materialele şi SDV-urile necesare executării îmbinărilor şi înnădiri din lemn: tip de material
lemnos, toporişca; tesla; cuţitoaia; dalta; rindeaua; ierăstrăul; menghina; cleşti; burghiu; pile;
raşpele; ciocan; şurubelniţe; chei; freză; maşini de găurit, maşini de dăltuit, metru; ruletă; colţar;
şablon; creion dulgheresc; riglă gradată; compas
Executarea operaţiei de măsurare şi trasare: după detalii îmbinări dulghereşti

Efectuează lucrări de montaj de pardoseli.

Prelucrarea materialului lemnos: înnădiri prin chertări în lungime şi lăţime; înnădiri prin piese
de legătură, solidarizări, noduri
Executarea îmbinărilor şi înnădirilor: trasarea, executarea tăieturilor, încheierea şi solidarizarea
îmbinării
Tipuri de esenţe de material lemnos

Veriică calitatea montajului pardoselilor

Caracteristici calitative ale materialelor utilizate
Scule speciice şi modul lor de utilizare

Clasiicarea materialului lemnos dupa gradul de prelucrarea

Lemn brut:
- Rotund (care nu se taie in lung):
-prajini
-manele
-bile
-busteni pentru constructii
-lemn rotund de mina
-bulumaci
-stalpi pentru linii aeriene
-busteni pentru piloti
- Semirotund (obtinut prin taiere in lung, in 2 parti egale)
Produse semifrabricate:
- Lemn ecarisat:
-scanduri: (tivite, semitivite, netivite)
-dulapi
-sipci tivite
-rigle tivite
-grinzi: -cioplite
-margini
-laturoaie
- Produse moderne: -Placaj de constructie
-Placi de aschii de lemn – PAL
-Placi din ibre de lemn – PFL
-Lemn stratiical – LS
-Panel
Produse inite:
- Tamplarie: -usi, ferestre, mobila
- Parchet
- Lambriu

88
Lemnul in constructii

Lemnul ecarist folosit in constructii:

- scanduri – grosimi maxim 40 mm, latimi mai mari decat dublul grosimii, dar cel putin 8 cm.
- dulapi – grosimi mai mari de 40 mm insa cel mult 100mm si latimi mai mari decat dublul
grosimii dar cel putin 10 cm.
- sipci – grosimi de maxim 40 mm si latimi de cel mult 6 cm.
- rigle – grosimi de peste 40 mm si sub 100mm si latimi cel mult dublu grosimii.

Busteni mici, mai subtiri

Bustenii mici modelati la

dimensiuni egale , pot i taiati
in cherestea cu dimensiuni
standard.

- grinzi – grosimi minim 100 mm si latimi egale sau mai mari decat grosimea.

Bustean mare, gros

Dintr-un bustean de calitate superioara,

cu putine noduri si crapatruri se pot taia
mai multe scanduri bune.

CERINTE PE CARE TREBUIE SA LE INDEPLINEASCA PARDOSELILE:

- aspect placut,
- rezistenta la uzura,
- capacitate de izolare termica si fonica,
- impermeabiliate la apa si vapori de apa,
- durabilitate in timp
- intretinere usoara,
- usor de reparat, inlocuit,
- ieftine,
- elasticitate,
- proprietati antiderapante,
- rezistente la foc.

89
 PARDOSELILE SUNT ALCATUITE DIN DOUA STRATURI:

- stratul de uzura sau pardoseala propriu-zisa, constituind suprafata pe care se circula;

- stratul-suport, care in functie de natura stratului de uzura poate i
- elastic (nisip, pietris, balast, zgura, etc.)
- rigid (beton simplu, beton slab armat, etc.)

CLASIFICAREA PARDOSELILOR:

1. Dupa natura materialului utilizat pentru alcatuirea stratului de uzura pardoselile

pot i din:

- pamant natural tratat la suprafata, din argila compacta

- pardoseli din lemn (dusumele, parchete, pavele din lemn);
Dusumele brute din scinduri cu grosimi de 18-24 sau 28mm si latimi de 80-300mm
ixate joantiv? sau cu interspatii.
Dusumele date la rindea pe o singura fata din scinduri de 24,28 sau 38mm si latimii
intre 100-300 mm.
Dusumele cu lamba si uluc din scinduri sau dulapuri cu grosimi de 24,28,38,48 mm
si latimi intre 100-160 mm date la rindea si prelucrate pe canturi cu lamba si uluc.
Pardoseli din parchete executate din lamele de stejar sau fag cu grosimea de 17-22
mm, lungimea de 200-450 mm si latimea de 30-90 mm. Pentru a se putea imbina
intre ele lamelele de parchet se prelucreaza pe fete Tip LU, cu uluc pe doua laturi si
lamba pe celelalte doua
• Tip U cu uluc pe toate cele patru muchii
• Tip L cu pelt in coada de rindunica care se monteaza in mastic bituminos. Se mai
fabrica din fag sau stejar de 10 mm cu muchii drepte - parchet lamelar.
Pardoselile din parchete se pot monta pe dusumea oarba, pe placi de rumbeton ibrobeton,
PFL sau prin lipire pe beton.
De-a lungul peretilor se monteaza lamele denumite parizuni, cu lungimea de 1-1,5 m si
latimea de 65-115 mm grosimea este egala cu a parchetului.
Rostul dintre parizuni si perete se acopera cu pervazuri ixate de parchet prin cuie.
- pardoseli din piatra naturala (placi, dale);
- pardoseli din piatra artiiciala arsa ( caramida, gresie, placi ceramice)
-pardoseli din pietre artiiciale nearse (beton brut, ciment sclivisit, mozaic turnat, placi
mazaicate);
-pardoseli din materiale plastice
-pardoseli din materiale bituminoase;
-pardoseli din polimeri sintetici;

Parchet lamelar
O amenajare moderna presupune spatii aerate, in care iecare obiect, pe langa valoarea
practica are o insemnata valoare estetica. Pardoseala trebuie sa ie in armonie cu restul obiectelor
de mobilier si decoratie, dar trebuie sa indeplineasca anumite cerinte: sa ie usor de intretinut si
foarte rezistenta.

90
 Acest tip de material este rezistent, usor de intretinut si el poate inlocui cu succes traditionalul
parchet.El se poate folosi in orice spatiu,cu exceptia incaperilor umede (baie, sauna,etc) Suprafata
este foarte rezistenta, ceea ce permite o folosire indelungata fara urmari vizibile.
Parchetul stratiicat - din foite de lemn lipite :(15mm grosime) - estetic, modern, rezistent
Structura:
• stratul superior, g=4mm, fag, stejar.
• stratul mijlociu, g=7mm, rasinoase.
• stratul inferior, g=4mm, rasinoase.
Panourile se imbina in sistemul nut-feder si sunt inisate cu lacuri ecologice speciale pentru
pardoseli.
Avantaje:
Parchetul stratiicat este foarte bine uscat si dispunerea perpendiculara a straturilor nu-i
permit sa lucreze in timp.Dupa ani de folosire stratul de uzura poate i slefuit si relacuit.
Parchetul laminat: parchetul laminat e facut din conglomerate lemnoase (rumegus) (6-8mm
grosime)
Descriere:
Este vorba de un tip de parchet realizat dintr-o placa fabricata din MDF (miez de mare
densitate)care are pe partea inferioara o folie de laminata ( care da aspectul) de echilibrare pentru
elasticitate, iar la suprafata ilmul decorativ si un strat special contra abraziunii. Este un conglomerat
de inalta densitate alcatuit din resturi foare ine de lemn compactate cu lianti.
• Folia de protectie - este primul strat , practic cel utilizat, strat ce este tratat
cu o rasina speciala - el devenind foarte rezistent si usor de intretinut
• Hirtia de decor - este al doilea strat si este imbibat cu rasina. Acest
strat reproduce diverse modele, imitatii de lemn
• Suportul - materialul de baza- este o placa aglomerata, din lemn, foarte
densa, cu aschii ine, lipite cu adezivi organici
• Puntea exterioara - folia de pe partea posterioara are un dublu scop -
protectia impotriva umiditatii si pastrarea stabilitatii formei
Avantaje:
• Foarte buna rezistenta la presare (suporta bine mobile grele, scaune
cu riti de cauciuc, pantii cu toc cui)
• Sunt rezistente la abraziune datorita foliei de protectie de la suprafata
podelei si a supunerii podelei la actiunea unui dispozitiv prevazut cu
hirtie abraziva
• Rezistenta la chimicale
• Rezistenta la decolorare
• Rezistenta la tigara
• Rezistenta la foc si permite incalzirea prin pardoseala
• Se pot gasi intr-o mare varietate de culori si modele(desene) ce imita
diverse esente de lemn nobil
•
Datorita proilelor laterale se imbina etans si se monteaza cu usurinta.
Sunt ecologice deoarece nu contin chlorine, plastiianti, conservanti.
91
 Nelasand murdaria si bacteriile sa penetreze sunt foarte igienice si de aceea recomandate
persoanelor alergice.
Se curata usor si sunt rezistente la substante chimice, abraziune, zgarieturi, coloranti, raze
ultraviolete si presiune.
Parchetul stratiicat il puteti monta pe hol, in bucatarie, dormitor, camera de zi sau de lucru,
nu insa in baie, deoarece umiditatea ridicata il deterioreaza.
Este ideal pentru incaperile cu sistem de incalzire prin pardoseala
Varietate de imitatii de marmura, mozaic, furniruri de lemn intr-o larga paleta coloristica.

Caracteristici tehnice

Clasa de utilizare (standard

Utilizare Utilizare tipica
european)

21 locuinta dormitor
22 locuinta sufragerie
23 locuinta hol
31 irma birouri
32 irma spatii comerciale
33 irma hol de banca

Accesorii pentru montaj

Folie de plastic, adezivi, plinta
Montajul este usor de realizat si pentru nespecialisti in conditiile folosirii unor truse speciale.
Podelele se pot monta pe orice suprafata uscata, neteda, si curata. Pe sapa neteda, se
pune o folie de plastic (~2mm grosime). Placile se imbina intre ele pe lateral. Varful tubului de
adeziv se introduce in interiorul fantei. Se preseaza cu pene. Spre deosebire de parchetul clasic
nu se lipeste de podea sau de folia de plastic

2. Dupa gradul de izolare termica a stratului de uzura:

- pardoseli calde – avand stratul de uzura din materiale cu coeicientul de conductivitate

termica mic
- sunt cele la care se folosesc scanduri, dulapuri, parchet, placi aglomerate din lemn,
mocheta, covor din p.v.c. si se executa frecvent in dormitoare, camere de zi, in bucatarii si mai rar
in coridoare sau holuri.

- pardoseli reci – avand stratul de uzura din materiale cu coeicientul de conductivitate

termica mare
- sunt alcatuite din bucati de lemn (placi, scanduri, parchet, etc.), asezate unele langa
altele, cat mai aproape, pentru a nu avea rosturi deschise. Cele mai uzuale tipuri de pardoseli din
lemn folosesc pentru stratul de uzura scandurile, parchetul, placile aglomerate din lemn (P.A.L.) si
mai rar placile ibrolemnoase (P.F.L.). Pardoselile din lemn sunt considerate ‘’calde’’, iind in acelasi
timp destul de ieftine, elastice, putandu-se monta si demonta usor. Dezavantajele pardoselilor din
lemn sunt urmatoarele: au rosturi care se deschid tot mai mult prin prin uscarea lemnului; necesita
o intretinere continua pentru a feri lemnul de umezeala, de carii si de unele ciuperci daunatoare.

92
 3. Dupa natura materialului utilizat pentru alcatuirea stratului de uzura pardoselile pot
i din:
-pardoseli continue – cele turnate monolit
-pardoseli cu rosturi – realizate din elemente prefabricate (dale, placi)

CONDITII CE TREBUIE ASIGURATE DE PARDOSELI DIN PUNCT DE VEDERE AL

IZOLATIEI :

1.FONOIZOLATIA - are drept scop reducerea nivelului de zgomot din incaperi.

Trebuie urmarite realizarea izolarii impotriva zgomotelor ce patrund in interiorul incaperii
din afara acesteia, precum si reducerea zgomotului produs de diferite instalatii ce functioneaza in
interiorul acesteia.
Zgomotele patrunse in interior pot i aeriene, provenind de la diverse surse sonore, prin
elementele constructive ce inchid spatiul si zgomote structurale (de impact, vibratii de tevi si conducte
de instalatii), care se transmit prin structura (pereti, plansee). Impotriva zgomotelor de impact se
protejeaza numai planseele, pentru ca astfel acestea nu indeplinesc conditiile admisibile, chiar daca
au grosimi mari. Din acest motiv este necesara prevederea de pardoseli speciale cu izolatie de
impact suicienta, astfel incat planseul plus pardoseala sa corespunda confortului cerut.
2. TERMOIZOLATIA.
In cazul pardoselilor (exceptand cele ale teraselor circulabile) ce separa in mod curent etaje
si spatii, izolatia termica este mai putin prezenta in alcatuirea detaliilor.
Fac exceptie pardoselile unor incaperi incalzite, dar care se ala partial sau total sub spatii
neincalzite sau mai putin incalzite; exemple: (pardoseli de terase peste spatii locuite, pardoseli
peste subsoluri mai putin locuite, pardoseli peste spatii exterioare).
3. HIDROIZOLATIA este folosita ca masura de siguranta la pardoselile unor incaperi cu
umiditate mare (spalatorii, bai etc.)
Amplasarea hidroizolatiei se realizeaza pe mortar de panta, din materiale pe baza de bitum,
total impermeabile

1. PARDOSELI DIN LEMN

93
 Materiale din lemn pentru pardoseli
Din produse de lemn se obtin pardoseli calde, folosite mai ales in locuinte.
Aceste produse sunt: scanduri faltuite, dusumele cu lamba si uluc, parchet, intarsii de lemn,
Pardoseli din dusumele:
Dusumele brute din scinduri cu grosimi de 18-24 sau 28mm si latimi de 80-300mm
Dusumele date la rindea pe o singura fata din scinduri de 24,28 sau 38mm si latimii intre
100-300 mm.
Dusumele cu lamba si uluc din scinduri sau dulapuri cu grosimi de 24,28,38,48 mm si latimi
intre 100-160 mm date la rindea si prelucrate pe canturi cu lamba si uluc.
Parchet - pardoseli din parchete executate din lamele de stejar sau fag cu grosimea de 17-22
mm, lungimea de 200-450 mm si latimea de 30-90 mm. Pentru a se putea imbina intre ele lamelele
de parchet se prelucreaza pe fetele laterale sub diferite forme.
Tip LU, cu uluc pe doua laturi si lamba pe celelalte doua
Tip U cu uluc pe toate cele patru muchii
Tip L cu pelt in coada de rindunica care se monteaza in mastic bituminos. Se mai fabrica
din fag sau stejar de 10 mm cu muchii drepte - parchet lamelar.
Parchet lamelar
Acest tip de material este rezistent, usor de intretinut si el poate inlocui cu succes traditionalul
parchet.
El se poate folosi in orice spatiu,cu exceptia incaperilor umede (baie, sauna,etc)
Suprafata este foarte rezistenta, ceea ce permite o folosire indelungata fara urmari vizibile.
Parchetul stratiicat - din foite de lemn lipite :(15mm grosime) - estetic, modern, rezistent.
Panourile sunt inisate cu lacuri ecologice speciale pentru pardoseli.
Avantaje:Parchetul stratiicat este foarte bine uscat si dispunerea perpendiculara a
straturilor nu-i permit sa lucreze in timp.Dupa ani de folosire stratul de uzura poate i slefuit si
relacuit.
Parchetul laminat: parchetul laminat e facut din conglomerate lemnoase (rumegus) (6-
8mm grosime)
- Folia de protectie - este primul strat , practic cel utilizat, strat ce este tratat cu o rasina
speciala - el devenind foarte rezistent si usor de intretinut
- Hartia de decor - este al doilea strat si este imbibat cu rasina. Acest strat reproduce diverse
modele, imitatii de lemn
- Suportul - materialul de baza- este o placa aglomerata, din lemn, foarte densa, cu aschii
ine, lipite cu adezivi organici
- Puntea exterioara - folia de pe partea posterioara are un dublu scop - protectia impotriva
umiditatii si pastrarea stabilitatii formei
AVANTAJE:
-Foarte buna rezistenta la presare (suporta bine mobile grele, scaune, pantoi cu toc cui)
-Sunt rezistente la abraziune datorita foliei de protectie de la suprafata podelei si a supunerii
podelei la actiunea unui dispozitiv prevazut cu hirtie abraziva
-Rezistenta la substante chimice
-Rezistenta la decolorare
-Rezistenta la tigara
-Rezistenta la foc si permite incalzirea prin pardoseala
-Se pot gasi intr-o mare varietate de culori si modele(desene) ce imita diverse esente de lemn
nobil
-Datorita proilelor laterale se imbina etans si se monteaza cu usurinta.

94
 Nelasand murdaria si bacteriile sa penetreze sunt foarte igienice si de aceea recomandate
persoanelor alergice.
Se curata usor si sunt rezistente la substante chimice, abraziune, zgarieturi, coloranti, raze
ultraviolete si presiune.
Varietate de imitatii de marmura, mozaic, furniruri de lemn intr-o larga paleta coloristica.
Folie de plastic, adezivi, plinta

Pavele de lemn
Detalii la o pardoseala de lemn
La fel cum un stejar stravechi da distinctie exteriorului unei case, pardoseala de lemn
inspira oricarui interior un aer cald si distins. Prin frumusetea sa naturala, lemnul este o invitatie
pentru a-l privi si atinge.
Marea varietate de esente poate completa orice stil decorativ.

Esente lemnoase
Specia de copac din care provine lemnul este determinanta pentru aspectul acestuia.
Astfel, traditionalul stejar are variatii pronuntate ale ibrei, pe cand artarul este mult mai uniform si
limpede.
Exista astazi si o mare varietate de specii exotice, ca cires brazilian sau bambus, iecare cu
caracteristicile sale distinctive.

95
 De retinut:
 Fiecarei esente lemnoase ii este speciica o anumita duritate, care ii afecteaza
durabilitatea. Imaginea alaturata prezinta o scara a duritatii pentru cateva specii uzuale. Dupa
cum se observa, pentru o pardoseala cu traic intens, este recomadat a se opta pentru stejar,
artar, frasin sau cires barzilian.
 Multe specii de lemn isi schimba in timp culoarea, dupa expunerea la razele solare.
Gradul de decolorare variaza in functie de specie, in cazul ciresului, de exemplu, acest proces
este rapid si dramatic.

Latimea
In functie de dimensiunea elementelor, pot exista trei categorii: lamele, scandura si blocuri de
parchet. Daca latimea este mai mica de 70 mm avem o pardoseala din lamele, de la 70 mm in sus
avem pardoseala de scanduri (dusumea). A treia optiune se obtine prin imbinarea si montarea pe
un suport din lemn a mai multor elemente, chiar din esente diferite. Astfel, se formeaza placi patrate
sau dreptunghiulare cu modele pentru toate gusturile. Blocurile de parchet sunt adesea folosite
pentru a delimita anumite zone sau pentru a obtine medalioane decorative.

De retinut:
 Dimensiunile unei placi inluenteaza dramatic aspectului pardoselei. In camere largi este
indicat sa alegem dimensiuni mari ale placii, pe cand pentru o incapere mica efectul poate i
sufocant.
 Pentru a crea iluzia vizuala a unui spatiu mai larg, folositi intotdeauna placi inguste!
 Efecte vizuale deosebit de placute si originale pot i obtinute prin combinatia a doua sau mai
multe dimensiuni.

96
Muchiile
Aspectul inal al pardoselei este inlunetat si de modul in care sunt taiate muchiile unei placi.

Muchii drepte
In cazul muchiilor in unghi drept se obtine o suprafata neteda si continua. Acest tip de muchie este
speciic pardoselilor de lemn inisate dupa montaj.

Muchii tesite
Daca se doreste un efect deosebit, se poate opta pentru placi cu muchii tesite, evidentiind astfel
iecare placa in parte.

Culoarea
Un spectru larg de culori se poate obtine prin:
 Culoarea naturala a esentei de lemn
 Baituri si vopsele aplicate
De retinut:
 Sub actiunea razelor solare, culoarea lemnului poate varia in timp, decolorandu-se. Acest
fenomen e mai evident la unele specii exotice cum ar i tauri sau jatoba, dar nu e scutit nici, mai
cunoscutul la noi, lemn de cires.
 Iluminatul incaperii inluenteaza si el culoarea pe care o vei vedea, ca urmare este indicat sa
testati mostre de parchet in incapere inainte de a lua decizia inala.
 Nu conteaza ce culoare are parchetul tau la un moment dat, vopseaua potrivita ii poate da
oricand o infatisare cu totul noua!

Lacul
Stratul de lac aplicat pe o pardoseala de lemn nu inluenteza durabilitatea si performantele
acestuia, prin urmare grosimea acestuia tine doar de preferintele personale ale iecaruia.

97
De retinut:
 Pe un strat subtire de lac micile zgaraieturi aparute in timp sunt mai putin vizibile. In schimb,
un strat mai gros accentueaza aceste zgaraieturi!

Cum se executa o pardoseala din parchet -pregatirea stratului suport

Lucrările pentru realizarea unei pardoseli de parchet cuprinde lucrări cu referire la infrastructură,
respectiv la stratul suport şi lucrări cu referire la suprastructură, respectiv la stratul de circulaţie.

Fazele importante care concură la realizarea pardoselei de parchet, sunt : pregătirea stratului
suport; montarea lamelelor de parchet, aplicarea pervazului, respectiv a plintei ; inisarea suprafeţei
pardoselei de parchet.
În continuare se prezintă tehnologia de execuţie şi fazele de realizare a pardoselei de parchet,
cu referire la variantele: pardoseala de parchet pe duşumea oarbă, cu izolare fonică sub grinzişoare
şi pardoseala lotantă de parchet, montată pe duşumea oarbă , ele iind cele mai uzuale.

Pregătirea stratului suport constă în montarea pe planşeul de beton a elementelor componente,

în ordinea menţionată mai sus, pentru iecare variantă în parte, precum şi în efectuarea unor veriicări
de nivel, de orizontalitate şi de planeitate.

La montarea elementelor componente pentru stratul suport se vor avea în vedere

următoarele:
-Duşumeaua oarbă se va ixa pe grinzişoare cu cate două cuie, plasate înspre marginile
scandurii, precum şi în dreptul iecărei grinzişoare.
-între scandurile duşumelei oarbe se va lăsa un spaţiu liber de 15 — 30 mm pentru cele din
răşinoase şi de 30’ mm pentru cele din fag
-Grinzişoarele se vor aşeza pe planşeu, la o distanţă între ele, măsurată din ax în ax, de
50 — 60 cm pentru duşumeaua oarbă din răşinoasă şi de 70 cm pentru duşumeaua oarbă din fag,
avandu-se grijă ca grinzişoarele să ie rezemate în întregime pe toată lungimea lor pe planşeu.
După ce s-a executat stratul suport, pentru a se realiza o suprafaţă perfect plană şi orizontală
a stratului de circulaţie a pardoselii, trebuie să se procedeze la următoarele veriicări ale stratului
suport :

1) Veriicarea de nivel, care are rolul de a se constata prin măsurători, dacă nivelul la care se
găseşte suprafaţa stratului suport, respectiv suprafaţa duşumelei oarbe, permite ca după montarea
lamelelor de parchet nivelul pardoselei noi să ajungă exact la nivelul pardoselilor învecinate, în
cazul în care nu se ajunge la nivelul necesar după montarea lamelelor de parchet, se procedează
la ajustarea duşumelei, ie prin adăugarea unor folii de carton, ie rindeluirea suprafeţei duşumelei,
după caz.

2) Veriicarea de orizontalitate, care are rolul de a se constata eventualele denivelări, ce nu

trebuie să ie mai mari de 3 mm sub dreptarul de 2 m lungime.
În varianta pardoselei lotante, dreptarul se aşează pe suprafaţa duşumelei pe unul din canturile
lui, iar pe celălalt cant se aşează nivela cu bulă de aer, spre mijlocul dreptarului. Dacă bula de aer,
după cateva oscilaţii, se plasează între reperele nivelei, se ridică nivela şi fără a schimba poziţia

98
dreptarului, nivela se aşează din nou pe cantul dreptarului, dar rotită cu 180°. Dacă şi în,această
poziţie bula se aşează între repere, înseamnă că stratul suport, pe direcţia veriicată, se ală în
poziţie orizontală, în acelaşi mod se face veriicarea orizontalităţii şi pe o direcţie perpendiculară celei
anterioare. în cazul în care s; constată o denivelare peste limita admisibilă, suprafaţa duşumelei se
încarcă provizoriu cu mortar de ipsos, la capătul opus celui spre care a trecut bula de aer, pentru a
se determina grosimea de încărcat a stratului de beton, cu mastic de bitum.
În varianta pardoselii cu duşumea oarbă ixată pe grinzişoare, veriicarea orizontalităţii se
face cu dreptarul aplicat pe faţa superioară a grinzişoarelor şi în cazul în care se constată, cu
ajutorul nivelei cu bulă de aer, denivelări peste limita admisibilă, se procedează la împănarea cu
pene de lemn sub grinzişoare, sau la cioplirea parţială a lor;

3) Veriicarea planeităţii, care are rolul de a constata eventualele goluri sau ridicaturi ale
suprafeţei suport, operaţie ce se face cu ajutorul dreptarului, aplicat cu o muchie a cantului pe
suprafaţa suport. în cazul în care se constată asemenea abateri peste limitele admisibile, ele se vor
însemna, pentru a i remediate prin încărcare cu chit sau prin răzuire, după caz.
După aceste veriicări, se trece la veriicarea execuţiei stratului suport din punct de vedere
calitativ, acordandu-se o atenţie deosebită execuţiei duşumelei oarbe, care trebuie să ie rigidă, bine
ixată în cuie sau în bitum şi bine curăţată la suprafaţă.
În acest scop, se recomandă ca duşumeaua să se acopere cu un strat de hartie groasă sau
cu carton, prin aceasta imprimandu-se pardoselii o mai mare elasticitate şi o îmbunătăţire a izolaţiei
fonice.

99
Modulul XI
EXECUTAREA ACOPERIŞULUI TIP ŞARPANTĂ

1. Execută şarpanta
1.1. Şarpanta este executată corect, în conformitate cu prevederile proiectului de construcţie
şi cerinţele beneiciarului. 1.2. Şarpanta este executată cu îndeplinirea condiţiilor de rezistenţă. 1.3.
Şarpanta este executată cu respectarea poziţionării pieselor.
2. Execută învelitoarea
2.1. Învelitoarea este executată cu respectarea proiectului de execuţie a acoperişului. 2.2.
Învelitoarea este executată în conformitate cu cerinţele de calitate şi rezistenţă impuse de natura
învelitorii propriu-zise. 2.3. Învelitoarea este executată cu respectarea destinaţiei clădirii. 2.4.
Învelitoarea este executată cu respectarea cerinţelor proiectului şi ale beneiciarului.
3. Execută elementele auxiliare ale acoperişurilor
3.1. Execută cu precizie elementele auxiliare ale acoperişurilor, cu respectarea proiectului de
execuţie. 3.2. Execută elementele auxiliare ale acoperişurilor cu asigurarea protejării părţii superioare
a clădirii. 3.3. Execută elementele auxiliare ale acoperişurilor cu realizarea luminării podului. 3.4.
Execută elementele auxiliare ale acoperişurilor cu realizarea accesului pe acoperiş.

Gama de variabile:
fasonarea şarpantei: citirea planurilor (proiecţia orizontală, secţiunile longitudinală şi
transversală, detalii, extras de materiale), trasarea (confecţionarea planşetei de trasare, trasarea
proilului, trasarea pe proil a pieselor componente), confecţionarea şabloanelor (extragerea pieselor,
executarea şabloanelor), alegerea materialului, executarea şi veriicarea pieselor componente
montarea şarpantei: încheierea scaunelor (fermelor), trasarea poziţiei scaunelor (fermelor),
montarea şi veriicarea scaunelor (fermelor), aşezarea panelor, ixarea căpriorilor
elemente componente ale şarpantei: elemente de susţinere (scaune, ferme), piese de
rezistenţă (popi, panele, căpriori, arbaletrieri, tălpi, diagonale), piese de consolidare (cleşti), piese
pentru asigurarea stabilităţii.
contravântuirea: stabilitatea şarpantelor în planul scaunelor sau fermelor şi în lungul
şarpantei
contravântuiri: în plan vertical (subţiori), în plan orizontal, în planul apelor.
învelitoare: astereala, învelitoarea propriu zisă astereala (suportul pentru aplicarea
învelitorii)
tipuri de învelitori: şiţă, şindrilă, carton asfaltat, ţiglă, învelitori de tablă, etc.
elementele auxiliare: streşini (înfundate, cu căpriori aparenţi), lucarne (simple, dreptunghiulare,
triunghiulare), tabacheri (elemente care permit accesul pe acoperiş).

REALIZAREA ÎMBINĂRILOR DULGHEREŞTI

1. Execută înnădiri

1.1. Înnădirile sunt executate corect, cu respectarea lungimii şi lăţimii prescrise.

1.2. Înnădirile sunt executate cu asigurarea condiţiilor de rezistenţă la compresiune.
1.3. Înnădirile sunt executate cu asigurarea condiţiilor de rezistenţă la întindere.
2. Execută solidarizări
2.1. Solidarizarea se executată cu respectarea parametrilor de îmbinare în lăţime.
2.2. Solidarizarea se executată cu respectarea parametrilor de îmbinare în grosime.
2.3. Solidarizarea se execută cu folosirea raţională a materialului lemnos.
3. Execută noduri (întâlniri)
100
 3.1. Nodurile se execută cu respectarea parametrilor de poziţionare ai pieselor.
3.2. Nodurile se execută cu respectarea unghiului de întâlnire al pieselor.
3.3. Nodurile se execută cu respectarea direcţiei de solicitare a pieselor.

Gama de variabile:
înnădiri: chertări, piese de legătură.
Chertări: înnădiri în lungime (cap la cap, la jumătatea lemnului, cu tăiere oblică, cu prag, cu
cep, scobitură, înnădiri în lăţime (prin alăturare, cu falţ, cu lambă, uluc).
Piese de legătură: cu pene, inele, dornuri, ştifturi, buloane, cuie.
solidarizări: chertări (cu praguri, cu buloane), prin piese de legătură (cu pene), prin încleiere
(alăturarea directă pe lăţime, pe lungime, cap la cap)
noduri: prin chertări, prin piese de legătură, prin încleiere. Noduri prin chertări: colţuri (prin
alăturare la jumătatea lemnului, la treimea lemnului, cu lambă şi uluc, în coadă de rândunică),
ramiicaţii (prin alăturare, cu teşitură, la jumătatea lemnului, în coadă de rândunică, cu cep şi
scobitură, cu prag, cu călcâi), încrucişări (prin alăturare, la jumătatea lemnului, în cupă, în cruce).

ETAPELE DE EXECUTIE
Trasează elementele componenteale acoperişului
Debitează şi prelucrează elementele componente
Montează elementele componente ale acoperişului
Veriică poziţionarea elementelor acoperişului
Elementele componente ale acoperişului tip şarpantă:
- grinzi
- popi
- căpriori
- rigle
- scandura pentru astereală
- plăci ondulate
- tablă

SARPANTA
Structuri din lemn pentru acoperisuri de case si mansarde

101
 Proiectare, calcul, productie cu software dedicat
Avantaje:
• Garantia unui calcul precis al structurii de rezistenta prin utilizarea pachetului de programe
de proiectare si productie dedicate
• Consum redus de lemn
• Montaj rapid pe santier (se livreaza ferme prefabricate)
• Precizie în executie prin productia asistata de calculator
• Asamblare cu placute multicui – un sistem de prindere eicient
• Lemn tratat cu substante insectufungicide si ignifugat
• Proiecte DDE si avizare MLPTL

Utilizare:

• Structuri de acoperis la constructii noi:

o Proiectarea sarpantei (cu furnizarea proiectelor DDE)
o Executia fermelor din componenta sarpantelor
o Montaj in santier
• Reconditionari, reparatii de structuri de acoperis la constructii existente:
o Executia fermelor din componenta sarpantelor, conform proiectelor existente
o Asistenta tehnica la lucrarile de montaj în santier
• Mansardari:
o Proiectarea sarpantei pentru mansarda (cu furnizarea proiectelor DDE)
o Executia fermelor din componenta sarpantelor
o Asistenta tehnica la lucrarile de montaj în santier

102
 Elementele componente ale sarpantei:

Ferme

Distantieri

Contravanturi (rosu) si Antilambaje (verde)

Tipuri de ferme:

Ferma in “W” Ferma intr-o apa

Ferma in “E” Ferma in “M”

Ferma curbata Ferma foarfeca

Ferma cu grinda principala de reazem Ferma asimetrica (mansardare)

(in 3 puncte)

103
Ferma asezata pe placa Ferma cu grinda principala de reazem (fara suport
intermediar)

Tipuri de ixari:

Acoperis suspendat Talpa inferioara lunga

Cu ranforsare la streasina

ACOPERIŞURI CU SUPRAFEŢE PLANE ÎNCLINATE

Acoperişul cu suprafete plane înclinate este alcătuit din şarpantă, învelitoare şi elemente
accesorii (jgheaburi şi burlane).
Şarpanta este elementul portant cu rolul de a prelua încărcările de la învelitoare (din greutatea
proprie, zăpadă şi vânt) şi a le transmite la planşeul sau la zidurile portante ale clădirii. Şarpanta se
poate excuta din lemn, metal sau beton armat.
Învelitoarea este elementul de construcţie care asigură etanşietatea, iind alcătuită din material
hidroizolante, care protejează clădirea contra acţiunii directe a apei din precipitaţii.
Forma acoperişului cu suprafete plane înclinate trebuie să ie cât mai simplă, deoarece
într-o formă complex de acoperiş apar multe dolii – porţiuni sporeşte încărcarea pe elementele
componente ale şarpantei.
La clădirile dreptunghiulare, acoperişurile se pot realiza cu unul pănă la patru plane de
scurgere.
În practică se mai întâlnesc şi alte forme de acoperişuri: acoperişurile-turn sau piramidele, ori
acoperişurile curbe, sub formă de bolţi sau cupola.
Acoperişul piramidal se utilizează la construcţiile cu plan pătratic sau poligonal; planurile
înclinate sub formă de triunghi isoscel se unesc în acelaşi punct.
Acoperişul boltit poate avea un proil sub formă de semicerc sau parabolă, utilizându-se la
acoperirea clădirilor cu forme dreptunghiulare în plan.
Acoperişul cupolă se foloseşte, în general, la clădiri cu formă rotundă în plan.
Structura de rezistenţă a acoperişurilor din lemn poate i astfel clasiicată:
• şarpante de lemn (max. 15 m) – care transmit încărcarea prin intermediul unor elemente ce
reazemă pe zidurile portante sau pe planşee din beton armat;

104
 • ferme cu zăbrele din lemn (la clădiri cu o lăţime mai mare de 12m) – o structură ce se
caracterizează prin aceea că nu are reazeme intermediare, zidurile exterioare iind singurele
reazeme.

Şarpante din lemn

Datorită calităţilor izico – mecanice şi a prelucrării uşoare, lemnul a fost folosit la executarea
acoperişurilor încă din cele mai vechi timpuri.
Legătura componentelor şarpantei de lemn se realizează cu ajutorul îmbinărilor “dulghereşti”.
în cadrul acestor îmbinări, piesele de lemn ce vin în contact sunt astfel prelucrate, încât se întrepătrund,
realizând un sistem în care piesele să nu-şi poată modiica
poziţia în planul elementului de rezistenţă.
Acest sistem de îmbinare necesită o prelucrare pretenţioasă şi greoaie a pieselor de lemn ce
se unesc. Tot datorită acestor îmbinări, secţiunea activă a acestor piese este simţitor
redusă, ceea ce conduce la o utilizare parţială a rezistenţei lemnului şi o simpliicare a geometriei
pieselor ce se îmbină (igura de mai jos).

105
 Modulul XII
ÎNCADRAREA ŞI AJUSTAREA TÂMPLĂRIEI

ÎNCADRAREA ŞI AJUSTAREA TÂMPLĂRIEI

1.Pregăteşte operaţia
1.1. Alege elementele de tâmplărie în conformitate cu golurile prevăzute în proiectul
de execuţie.
1.2. Transportă elementele de tâmplărie în conformitate cu proiectul de execuţie.

2. Încadrează şi montează tâmplăria

2.1. Montează în conformitate, cu proiectul de execuţie şi procedura de lucru.
2.2 Elementele de tâmplărie sunt montate corect, corespunzător dimensiunii golurilor din
proiectul de execuţie.

3. Ajustează elementele de tâmplărie

3.1. Identiică cu discernământ părţile componente ale elementelor de tâmplărie care
necesită ajustare.
3.2. Ajustează cu atenţie şi exactitate părţi componente ale tâmplăriei, cu respectarea
riguroasă a cotelor.
3.2. Părţile componente ajustate sunt asamblate corect în cadrul elementului de tâmplărie

4. Veriică calitatea montajului elementelor de tâmplărie.

4.1. Veriică calitatea montării elementelor de tâmplărie în conformitate cu procedura de
lucru.
4.2.Veriică cu responsabilitate şi minuţiozitate funcţionalitatea elementelor montate.
4.3. Veriică cu atenţie respectarea încadrării elementelor de tâmplărie în cotele de montaj.

Elemente de tâmplărie:
- uşi simple fără prag, uşi simple cu prag, uşi duble fără prag, uşi duble cu prag, uşi simple
cu deschidere în ambele sensuri fără prag, uşi duble cu deschidere în ambele sensuri cu prag, uşi
batante utilajelor/echipamentelor / aparatelor şi SDV-urilor ante, uşi (glasvanduri) cu părţi laterale
ixe, uşi glisante, uşi turnante, uşi (glasvanduri) cu 3 şi 4 canaturi, uşi armonică, uşi- ferestre fără şi
cu urechi.
- ferestre simple, fără şi cu urechi, ferestre duble, fără şi cu urechi, ferestre cu nişă de radiator
la parapet, ferestre duble cu obloane exterioare, ferestre cu obloane rulante cu chingă în stânga sau
în dreapta, ferestre ghişeu.

Părţi componente ale elementelor de tâmplărie care pot suferi ajustări

- tocuri
- cecevele
- pervazuri

Funcţionalitatea elementelor de tâmplărie montate presupune: închiderea etanşă a uşilor

şi ferestrelor, funcţionarea uşoară a feroneriei, montarea corectă a şuruburilor, cuiele sunt correct
bătute

106
 Cum se demonteaza tamplaria veche din lemn

Inlocuirea tamplariei vechi din lemn este una din primele etape in amenajarea
interiorului unei locuinte.
Demontarea tamplariei de lemn

Unelte necesare: dalta, un ciocan si eventual un ferastrau. Mai intai se vor scoate
geamurile vechi din balamale. Cu ajutorul daltei, vor desparti pe rand partile componente
ale tocului din lemn. Ce vom gasi sub tocaraia de lemn? De obicei vata minerala, folosita
cu catva timp in urma pentru izolarea termica sau spuma poliuretan daca intre timp
cladirea a mai necesitat reparatii sau o izolatie suplimentara.

Cu ciocanul, se curata fiecare centimetru pentru a indeparta orice urme de ciment

sau tencuiala. Este foarte important ca zidul sa fie foarte bine curatat inainte de montarea
tamplariei noi. Astfel, vom avea o izolare termica si fonica mai buna.

Dupa ce s-a inlaturat tamplaria veche de lemn a sosit momentul inlocuirii

acesteia cu noul geam termopan. Generic numit asa dar el este compus din toc si
rama de PVC sau aluminiu si foi din geam termopan.

Sa incepem. Cu cateva pene de lemn pe post de distantiere se aseaza tocul in golul

geamului.

Poze amenajari - Cum se fixeaza tocul cu penele de lemn

Cu o bormasina si un spiral mai lung se dau gauri in toc si zid apoi se introduc
suruburi de dibluri lungi.

107
Poze amenajari - Cum se gaureste cu bormasina

Se ataseaza ramele de toc. Balamalele si feroneria joaca un rol important in

perioada de folosire fiind unul din criteriile de calitate al produsului final.

Poze amenajari - Cum se monteaza ramele de toc

Cum se monteaza ramele de toc:

Ramele se fixeaza in balamale. Balamalele se fixeaza in toc cu suruburi autofiletante, asa

cum se poate vedea si poza anterioară.

Ce distanta se lasa intre profilul PVC, respectiv rama, si glaf fereastra:

Depinde de tipul de glaf pe care doriti sa il montati. Exista un model de glaf din PVC
sau Al, care se monteaza sub toc inainte de fixarea tocului. A doua varianta de glaf se
monteaza dupa montarea termopanelor si se prinde in suruburi de toc pe partea exterioara

108
a ferestrei. A treia varianta este montarea unui glaf din placi ceramice de gresie ori faianta
sau din marmura, dupa montarea termopanelor. In ultimele doua variante se va realiza o
hidroizolare intre toc si glaf cu silicon neutru de exterior.

Se pot pune termopane si in pereti de paianta:

O eventuala solutie pentru a monta termopane in pereti de paianta ar fi ca, inainte
de montaj, sa ranforsati golul geamului cu scanduri late cat peretele. Totusi, geamul
termopan este un geam "greu" si recomandam in acest caz solutia clasica a tamplariei de
lemn cu geam cu o foaie.

Spuma poliuretanica:
Pentru a vedea imagini de pe parcursul etapei de izolare cu spuma poliuretanica, va
recomandam sa urmariti in continuare partea a doua a acestui material ilustrat.

Cum se monteza geamurile pe toc? Ce functie au distantierele si cate

distantiere trebuie puse:
Montarea geamurilor in toc se face dupa montarea tamplariei PVC. Se ia sandwich-
ul de geam si se pune in rame sau direct in toc, pe garniturile de cauciuc. Dupa ce se
aseaza geamul, la rame, in colturile unei diagonale se pun pene de plastic pentru centrare.
Se bate apoi cu un ciocan de cauciuc sina cu garnitura interioara.
Distantierele au rolul de a fixa temporar tocul, pana la umplerea spatiului dintre toc si zid
cu spuma poliuretanica. Dupa aceea, penele de lemn au si rolul de a mentine drept tocul
iar holzsuruburile de a nu permite deformarea in urma presiunii pe care o va exercita
spuma intarita. Pentru mai multe informatii, va recomandam si articolul Montare Toc PVC.

Ce se poate face ca geamurile termopan pe profil de aluminiu sa nu mai

transpire ( sa nu mai curga apa pe interior):
Condensul pe termopane apare atunci cand umiditatea aerului dintr-o incapere este
prea mare, iar umiditatea relativa depaseste 60%. O solutie simpla este sa cumparati un
dezumidificator de aer si sa aerisiti cat mai des camera.

Unde se gasesc pene de lemn pentru montare:

Pene de toate marimile din lemn sau din material plastic se gasesc in
supermarketurile cu materiale pentru amenajari interioare. De asemeni, puteti contacta
firmele de specialitate prezentate pe site.

Spuma cand se umfla apasa pe toc cu o forta mare sau cu o forta

nesemnificativa:
Exista doua tipuri de spuma din acest punct de vedere. Unele au o forta foarte mare
de impingere, iar altele cu o dilatare mai mica. In ambele cazuri, aceasta forta de
impingere apare la uscare.

Unde se monteaza termopanul, spre exteriorul camerei, sau pe peretele

interior al camerei:

Puteti monta termopanul unde doriti dvs. De regula, se pune la mijlocul peretelui,
atunci cand acesta este de o grosime medie. La peretii mai subtiri, puteti monta
termopanul mai spre exterior, pentru a ramane cu un pervaz estetic inauntru.

109
 GLOSAR DE TERMENI TEHNICI

Cămăşuială = totalitatea dulapilor sau dulapilor care îmbracă pereţii săpăturilor

Dulap = piesă de cherestea cu feţe paralele cu grosimea de la 40 mm în

sus şi lăţimea peste 16 cm, aşezat orizontal pe pereţii săpăturii.
Montant = piesă de cherestea cu feţe paralele cu grosimea de la 40 mm în
sus şi lăţimea peste 16 cm, aşezat vertical pe pereţii săpăturii.
Şpraiţ = piesă de lemn rotund sau ecarisat, cu care se fixează dulapii
orizontali sau montanţii unei sprijiniri. Şpraiţurile pot fi şi metalice
reglabile de inventar.
Panou de = element care formează cofrajului propriu-zis în care se toarnă
cofraj betonul.
Ramă de = cadru de lemn care serveşte la fixarea panourilor de cofraj la
trasare baza stâlpului
Caloţi = elemente din lemn sau metal asamblate sub formă de rame,
care au rolul de solidarizare a cofrajelor.
Uşiţă de = fereastră de control executată în panoul de cofraj la baza
vizitare stâlpului, folosită la curăţarea cofrajului înainte de turnarea
betonului.
Tiranţi = tttije metalice bare din oţel beton filetate la un capăt, folosite la
strângerea panourilor cofrajelor şi solidarizarea lor

Şipcă = şipci cu secţiune triunghiulară montate în cele patru colţuri în

triunghiulară interiorul cofrajului de stâlpi pe toată înălţimea stâlpului pentru
etanşarea cofrajului.
Moaze = dulapi pereche care formează un element de solidarizare şi de
contravântuire
Cămăşuială = totalitatea dulapilor sau dulapilor care îmbracă pereţii săpăturilor

Dulap = piesă de cherestea cu feţe paralele cu grosimea de la 40 mm în

sus şi lăţimea peste 16 cm, aşezat orizontal pe pereţii săpăturii.
Montant = piesă de cherestea cu feţe paralele cu grosimea de la 40 mm în
sus şi lăţimea peste 16 cm, aşezat vertical pe pereţii săpăturii.
Şpraiţ = piesă de lemn rotund sau ecarisat, cu care se fixează dulapii
orizontali sau montanţii unei sprijiniri. Şpraiţurile pot fi şi metalice
110
 reglabile de inventar.

Panou de = element care formează cofrajului propriu-zis în care se toarnă

cofraj betonul.
Ramă de = cadru de lemn care serveşte la fixarea panourilor de cofraj la
trasare baza stâlpului
Caloţi = elemente din lemn sau metal asamblate sub formă de rame,
care au rolul de solidarizare a cofrajelor.
Uşiţă de = fereastră de control executată în panoul de cofraj la baza
vizitare stâlpului, folosită la curăţarea cofrajului înainte de turnarea
betonului.
Tiranţi = tttije metalice bare din oţel beton filetate la un capăt, folosite la
strângerea panourilor cofrajelor şi solidarizarea lor

Şipcă = şipci cu secţiune triunghiulară montate în cele patru colţuri în

triunghiulară interiorul cofrajului de stâlpi pe toată înălţimea stâlpului pentru
etanşarea cofrajului.
Moaze = dulapi pereche care formează un element de solidarizare şi de
contravântuire

111
 APLICATII

Exerciţiul nr. 1
1.Completaţi spaţiile libere din textul următor:
După modul de execuţie, sprijinirile se clasifică în: sprijiniri …………………….
şi
sprijiniri …………………………… .
Sprijinirile speciale sunt folosite numai în cazul săpăturilor în terenuri
…………….
La mare adâncime şi cu puternice ……………………… de apă sau în cazul
săpăturilor în terenuri sub ………… pânzei de apă. Aceste sprijiniri au cămăşuiala
alcătuită din piese speciale numite ………………………care prin sistemul lor de
îmbinare asigură etanşeitatea …………………... .
Sprijinirile obişnuite sunt folosite în toate celelalte cazuri şi se caracterizează
prin aceea că au cămăşuiala din dulapi dispuşi …………………sau
……………………………
În funcţie de lăţimea săpăturilor, sprijinirile obişnuite pot fi realizate prin şpraiţuri , la
săpături în spaţii ……………., şi prin proptele (contrafişe), la săpături în ………….
largi.
2.Completaţi pentru fiecare dintre SPRIJINIRILE reprezentate mai jos
denumirile elementelor constitutive ale acestora.

1. ……………………. 1. ………………………… 1. …………………

2. ……………………. 2. …………………………. 2. …………………
3. ……………………. 3. …………………………. 3. ………………….
4. …………………….. 4. …………………………. 4. ………………….

112
 3.Completaţi Rol Alcătuire Materiale din care sunt
spaţiile libere din confecţionate
tabelul următor cu
datele necesare
descrierii alcătuirii
sprijinirilor.Denumire
element de bază al
sprijinirii
Cămăşuiala - lemn de răşinoase şi
foioase cu g 4…8 cm şi
l 18…24 cm; dulapi
metalici de inventar;
- lemn rotund cu diametrul
de 14..20 cm, îmbinat la
capete în jumătatea
lemnului
- din dulapi cu g 8…15
cm ;l 8…20 cm; L 5…8
m sau metal cu profiluri
speciale
- chingile - din dulapi de răşinoase şi
foioase cu g 4…8 cm şi
l 12…14 cm;
- montanţii - rigle de răşinoase cu
secţiuni de 10 x 12…15 cm
Elementele de - lemn rotund de răşinoase
sprijinire cu 12…16 cm sau
metalice de inventar
- lemn rotund de răşinoase
cu 12…20 cm
- lemn rotund cu diametrul
de 14..20 cm, îmbinat la
capete în jumătatea
lemnului

113
 Exerciţiul nr. 2
1 Completaţi tabelul de mai jos cu datele lipsă.

Criteriul de clasificare Tipul de cofraj

a) după destinaţie cofraj pentru fundaţii

………………………………………...
………………………………………...
cofraj pentru grinzi
………………………………………...
………………………………………...
cofraj pentru alte elemente de
construcţii
b) după modul de confecţionare, modul şi cofraje fixe
gradul de reutilizare ……………………………………….
cofraje mobile
c) după materialul din care se cofraj din lemn
confecţionează ………………………………………...
cofraje din placaje tego
………………………………………...
cofraj mixte

2. Corelaţi elementele care intră în alcătuirea cofrajului pentru o grindă din

beton armat, grupându-le în trei grupe după rolul pe care-l au în alcătuirea cofrajului,
înscriindu-le în petalele florilor de mai jos.

Elemente în
care se toarnă
betonul

114
 Elemente de
Elemente de
susţinere
solidarizare

3. Studiaţi cu atenţie figura de mai jos şi precizaţi rolul elementelor componente ale
cofrajului de grindă.

115
 Denumire element de cofraj Rolul elementului
1 Panouri tipizate ale
cofrajului grinzii
2. Scânduri de completare a cofrajului

3. Crucea panoului
4. Pop
5. Diagonală

Exerciţiul nr. 3

1. Notaţi cu cifre succesiunea logică a fazelor de montare a unui cofraj de stâlp

din panouri de lemn.
– fixarea ramei de trasare;

– fixarea cu cuie a şipcii triunghiulare pe feţele panourilor de cofraj;

– montarea armăturii;

– trasarea axelor perpendiculare şi conturul stâlpului;

– montarea panourilor de cofraj pentru trei laturi sprijinindu-se provizoriu;

– montarea provizorie a ferestrei de control, pe latura a patra;

– scoaterea ferestrei de control, curăţirea interiorului cofrajului de aşchii

şi de eventuale gunoaie şi montarea definitivă a ferestrei de control;

– continuarea cofrării laturii a patra cu panouri de cofraj;

– se montează caloţii metalici şi se strâng cu tiranţi prevăzuţi cu plăcuţă

de ancoraj şi zăvor;

– montarea calotului de bază şi a calotului metalic care îmbracă rostul

la partea superioară a ferestrei de control.

2. Completaţi lista de mai jos cu operaţiile lipsă din cele de demontare a unui
116
 la partea superioară a ferestrei de control.

2. Completaţi lista de mai jos cu operaţiile lipsă din cele de demontare a unui
cofraj de stâlp.
Operaţii de demontare a cofrajului
1. Demontarea jugurilor
2.
3.
4. Curăţirea şi ungerea panourilor
5.

3. Completaţi fişa tehnologică de execuţie a unui cofraj de stâlp din panouri

de cofraj conform documentaţiei tehnice.
Fişa tehnologică

Operaţii şi Echipamente / Materiale SDV-uri Organizare Condiţii de

faze de reguli de a locului de calitate
lucru protecţia muncă
muncii şi a
mediului
1. Trasarea - echipament de - cretă, - - se curăţă - …………...
axelor lucru şi de - vopsea …………. locul de ……………
perpendicul protecţie - trasare ….
are şi …………. ……………
conturul - ….
stâlpului; …………. ……………
- ….
………….
2. Fixarea - - rame de - metru - - conform
ramei de ………………… trasare - colţar …………… documentaţi
trasare; … - nivelă … ei
………………… cu bulă ……………
….. de aer ……
……………
……
……………
……
3. Fixarea - - şipci - - - verificarea
cu cuie a ………………… triunghiul ………… aprovizionar modului de

117
şipcii … are …………. ea cu fixare a
triunghiular ………………… - cuie . panouri de şipcilor
e pe feţele ….. …………. cofraj, rigle
panourilor ………………… . triunghiulare
de cofraj; …... - şi SDV-uri
………………… ………… - pregătire
…… - banc de
………… lucru
4. Montarea - - - - - verificarea
panourilor ………………… ………… ferăstrău aprovizionar dimensiunilo
de cofraj …. … - ciocan ea cu r şi poziţiei
pentru trei ………………… ………… - metru panouri de cofrajului
laturi …… ….. - fir cu cofraj, rigle, montat
sprijinindu- - ………… plumb ţăruşi şi conform
se ………………… ….. - colţar SDV-uri planului de
provizoriu; …. ………… - pregătire cofraj
………………… ….. front de
……. - lucru
………………… …………
……. …
5. Montarea - echipament de - carcasă - - -
armăturii; lucru şi de de stâlp ………… aprovizionar ……………..
protecţie - sârmă ………… ea cu ……………
- verificarea pentru … carcasă de ….
sculelor şi legarea - stâlp, ……………
uneltelor înainte armăturii …………. distanţieri şi ….
de începerea ………… SDV-uri ……………
lucrului …. - pregătire …..
………… front de ……………
…. lucru …..
………… ……………
…. …..
………… ……………

118
 …. ……
……………
……
6. Montarea - echipament de - - - - verificarea
provizorie a lucru şi de …………. ferăstrău aprovizionar modului de
ferestrei de protecţie .. - ciocan ea cu fixare a
control, pe - verificarea ………… - metru panouri de ferestrei de
latura a sculelor şi ….. cofraj, şipci control
patra; uneltelor înainte - şi SDV-uri
de începerea …………. - pregătire
lucrului .. banc de
………… lucru
…..
-
………….
..
…………
…..
-
………….
..
7.Continuar - echipament de - panou - - -
ea cofrării lucru şi de de cofraj …………. aprovizionar ……………
laturii a protecţie - cuie . ea cu …
patra cu - verificarea - panouri de ……………
panouri de sculelor şi …………. cofraj, SDV- …...
cofraj; uneltelor înainte . uri ……………
de începerea - - pregătire ……
lucrului …………. front de ……………
. lucru …..
……………
……

119
8. Se - echipament de - - maşină - - verificarea
montează lucru şi de ………… de găurit …………… modului de
caloţii protecţie ………… - cheie ….. aşezare şi
metalici şi - verificarea ….. de …………… fixare a
se strâng sculelor şi - strângere …… caloţilor
cu tiranţi uneltelor înainte …………. a …………… conform
prevăzuţi de începerea .. tiranţilor …… planului de
cu plăcuţă lucrului ………… - metru - cofraj
de ancoraj ….. ……………
şi zăvor; - …
…………. ……………
.. ……
…………
….
-
………….
..
9. - echipament de - cuie - - - verificarea
Scoaterea lucru şi de ………… aprovizionar modului de
ferestrei de protecţie - ea cu fixare a
control, - verificarea …………. materiale şi ferestrei de
curăţirea sculelor şi . SDV-uri control;
interiorului uneltelor înainte ………… - pregătire
cofrajului de începerea …. front de
de şi lucrului ………… lucru
montarea ….
definitivă a
ferestrei de
control;

10. - echipament de - - maşină - - verificarea

Montarea lucru şi de …………. de găurit …………… modului de
calotului de protecţie . - cheie ….. fixare şi

120
 bază şi a - verificarea - de …………… etanşare a
calotului sculelor şi …………. strângere …… cofrajului şi
metalic uneltelor înainte .. a …………… a
care de începerea ………… tiranţilor …… dimensiunilo
îmbracă lucrului …. - metru - r acestuia
rostul - fir cu ……………
la partea plumb …
superioară ……………
a ferestrei ……
de control.

Exerciţiul nr. 4
1. Să aleagă SDV – urile necesare pentru realizarea unui cofraj de stâlp.

Alegerea SDV-urilor
1. Alegerea sculelor pentru montaj
2. Verificarea sculelor pentru montaj
3. Alegerea SDV-urilor pentru verificat cofrajul
4. Verificarea stării verificatoarelor

2. Să execute un cofraj din lemn pentru un stâlp , după o schiţă dată.

Executarea cofrajului pentru un stâlp

5. Trasarea axelor şi conturului stâlpului
6. Montarea tălpii de trasare
7. Montarea şipcilor triunghiulare pe feţele interioare ale
cofrajului
8. Montarea panourilor pe cele 4 feţe
9. Închiderea ferestrei de vizitare
10. Montarea jugurilor de prindere

121
3. Să verifice calitatea cofrajului de stâlp executat

Verificarea cofrajului de stâlp Evaluator Data

11. Verificarea dimensiunilor stâlpului
12. Verificarea poziţiei stâlpului
13. Verificarea unghiurilor cofrajului
14. Verificarea elementelor de solidarizare
15. Verificarea etanşeităţii cofrajului

122
 BIBLOGRAFIE

1. Curtu I. – Imbinari in lemn – structura , tehnologie, fiabilitate. Editura Tehnica,

Bucuresti, 1968

2. Davidescu I., Rosoga C. – Cartea dulgherului , Editura Tehnica. Bucuresti, 1981

3. Dogaru D. – Manualul sculerului pentru prelucrarea lemnului, Editura Tehnica

1987

4. Ghenea N. – Constructii din lemn. Institutul de Constructii, Bucuresti 1965 si 1966

5. Hinescu A. – Cartea tamplarului universal, Editura Tehnica, Bucuresti 1989

6. Marusceac D. – Constructii moderne din lemn , Editura Tehnica , Bucuresti, 1983

7. Pestisan C. – Constructii , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1980

123
„S.C. CONEST S.A. respecta prevederile legislatiei in vigoare cu privire la
egalitatea de sanse si tratament intre barbati si femei in domeniul ocuparii si al
muncii, precum si egalitatea de sanse si nediscriminarea, si nu realizeaza nici o
deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate,
etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala,
varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la
o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu ce are ca scop sau efect
restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de
egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor
recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in
orice alt domeniu al vietii publice.”

124
Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
cofinanţat din Fondul Social European
Axa prioritară 5. Promovarea măsurilor active de ocupare
Domeniul major de intervenţie 5.1 „Dezvoltarea şi implementarea măsurilor
active de ocupare”
Titlul proiectului: Măsuri active pentru ocuparea persoanelor fără loc de
muncă din municipiul Iaşi în sectorul contrucţiilor – CONFORM
Număr de identificare al contractului: POSDRU/99/5.1/G/77079

Titlul proiectului: Măsuri active pentru ocuparea persoanelor fără loc de muncă
din municipiul Iaşi în sectorul construcţiilor - CONFORM
Editorul materialului: CONEST Iaşi
Data publicării: 24.11.2011
„Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene
sau a Guvernului României”