Bazele Instalării Și Mentenaței Sistemelor de Alarmare Efracție

SISTEMELOR DE ALARMARE LA EFRACȚIE
SUPRAVEGHERE VIDEO
CONTROL ACCES
ION IORDACHE
CONSULTANT ȘI TRAINER IN
MANAGEMENTUL SECURITÂȚII PRIVATE
Table of Contents
WELCOME! .....................................................................................................................................................3
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ..........................................................................................................................7

1.1. Ocupații profesionale în industria de securitate privată din România. ................................................... 7
1.2. Proiectarea și evaluarea sistemelor de securitate (detecție, supraveghere video, control acces) ....... 10
1.3. Stabilirea obiectivelor sistemului de securitate...................................................................................... 14
1.5. Bibliografie .............................................................................................................................................. 16
CAPITOLUL 2. ASPECTE LEGALE ÎN ROMÂNIA REFERITOARE LA LEGISLAȚIA SPECIFICĂ INSTALĂRII ȘI

MENTENAȚEI SISTEMELOR DE SECURITATE .................................................................................................. 17
2.1. Bibliografie .............................................................................................................................................. 19
CAPITOLUL 3. SOLUȚII TEHNOLOGICE ........................................................................................................... 20

3.1. Istoria sistemelor de securitate (detecție, supraveghere video, control acces) .................................... 20
3.2. Sisteme de detecție antiefracție ............................................................................................................. 23
3.3. Sisteme de supraveghere video .............................................................................................................. 30
3.4. Sisteme de admitere și control al accesului ............................................................................................ 36
3.5. Bibliografie .............................................................................................................................................. 43
CAPITOLUL 4. PREGĂTIREA ŞI REALIZAREA SISTEMELOR DE SECURITATE ...................................................... 44

4.1. Pregătirea lucrărilor de instalare a sistemelor de securitate................................................................. 44
4.2. Montarea tubulaturii pentru sistemele de securitate ............................................................................ 46
4.3. Realizarea cablajului necesar sistemelor de securitate ......................................................................... 48
4.4. Considerente bazate pe cerințele standardului SR CLC/TS 50131-7 ...................................................... 50
4.5. Bibliografie .............................................................................................................................................. 52
CAPITOLUL 5. INSTALAREA SISTEMELOR DE SECURITATE .............................................................................. 53

5.1. Instalarea sistemelor de detecţie, efracţie şi control al accesului ......................................................... 53
5.2. Instalarea sistemelor de supraveghere video (SSV) ............................................................................... 56
5.3. Considerente bazate pe cerințele standardului SR EN 62676-4:2016 .................................................... 59
5.4. Bibliografie .............................................................................................................................................. 61
CAPITOLUL 6. PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A SISTEMELOR DE SECURITATE ........................................................ 62

6.1. Punerea în funcţiune a echipamentelor şi sistemelor de detecţie, efracţie şi control acces ................. 62
6.2. Punerea în funcţiune a echipamentelor şi sistemelor de supraveghere video (SSV) ............................. 64
6.3. Considerente bazate pe cerințele standardului SR EN 62676-4 ............................................................. 66
6.4. Bibliografie .............................................................................................................................................. 68
CAPITOLUL 7. ASIGURAREA MENTENANŢEI SISTEMELOR DE SECURITATE ..................................................... 69

7.1. Asigurarea mentenanţei şi service-ului pentru sistemele de detecţie, antiefracţie şi control acces .... 69
Bazele instalării și mentenanței sistemelor de alarmare la efracție, supraveghere video, control acces 1
Copyright ©2021 by RQM Certification - All Rights Reserved
7.2. Asigurarea mentenanţei şi service-ului pentru sistemele de supraveghere video (SSV)....................... 71
7.3. Considerente bazate pe cerințele standardului SR EN 60839-11-2+AC:2016 ........................................ 74
7.4. Bibliografie .............................................................................................................................................. 76
WELCOME!
Salutare tuturor, numele meu este Ion Iordache și vă urez bine ați venit la cursul "Bazele instalării și
mentenanței sistemelor de alarmare la efracție, supraveghere video, control acces "organizat de RQM
Certification.
Vă mulțumesc foarte mult că ați ales să participați la acest curs și trebuie să vă spun că sunt încântat
că sunteți interesați de sistemele electronice de securitate.
În cadrul acestui curs vă voi oferi o prezentare generală a principalelor aspecte întâlnite în domeniul
sistemelor de alarmare împotriva efracției cu accent deosebit pe instalarea și mentenanța sistemelor
de alarmare la efracție, supraveghere video, control acces.
Consider că accest curs este foarte util celor care intenționează să urmeze o carieră în domeniul
securității private și vor trebui să participe la cursul de specializare în ocupația „Tehnician pentru
sisteme de detecție, supraveghere video, control acces” care este o condiție obligatorie prin legislația
specifică din România pentru toți cei care execută operațiuni de instalarea și mentenanța a sistemelor
de alarmare la efracție, supraveghere video, control acces.
Pentru a înțelege mai bine importanța acestui curs de bază, pe parcurs vă voi prezenta cerințele
profesionale pentru a practica ocupația de „Tehnician pentru sisteme de detecție, supraveghere
video, control acces”. Pentru început vă voi spune cîteva cuvinte despre RQM Cert și despre mine.
RQM Certification are sediul social in
Timisoara, Romania si oferă servicii
profesionale de instruire, evaluare și
audit în conformitate cu standardele
internaționale și legislația națională în
vigoare.
Compania dispune de o echipă de specialiști cu experiență vastă în domeniul sistemelor de

management a calității, mediului, sănătății și securității ocupaționale, industriei auto, securității fizice,
securității informațiilor, datelor cu caracter personal și serviciilor IT.
Programele noastre de instruire sunt concepute pentru a sprijini învățarea activă, fiind însoțite de
exemple și simulări de situații reale.
Suntem evaluați în permanență de către organismele naționale și internaționale în vederea
conformării cu standardele specifice domeniului de activitate.
Acreditările obținute conferă clienților noștri încredere în calitatea serviciilor oferite și ne poziționează
la același nivel calitativ cu organizații similare din Europa, Statele Unite ale Americii, Australia sau
Canada.
Obiectivul nostru este să dezvoltăm abilitățile si competentele participanțiilor la cursuri prin furnizarea
de programe de formare profesională la un nivel calitativ superior.
Sunt consultant și trainer în

domeniul securității private, al
securitatii informațiilor și datelor
personale; domenii în care, in
ultimii 20 de ani, am coordonat
și/sau am livrat in mod direct,
formare profesionala pentru mai
mult de 15.000 de persoane.
Sunt initiatorul si autorul standardului ocupational "Consultant de securitate" - cod COR 242113,
autorul a 15 suporturi de curs, o metodologie de implementare a cerințelor standardelor ISO (iQS
Approach) și una de conformare cu GDPR (iQS GDPR Approach).
De-a lungul anilor, am fondat și a condus cu succes mai multe companii și organizații
neguvernamentale în prezent fiind Training & Development Manager and Consultant la RQM
Certification și CEO/Founder la Iordache Quality Services (iQS) care oferă servicii de consultanță și
cursuri de instruire în securitatea infomațiilor, protecția datelor personale, sisteme de management,
etc.
Dețin o serie de certificari internaționale eliberate de catre PECB din Canada (un organism acreditat
de certificare a personalului de către The International Accreditation Service (IAS) în conformitate cu
ISO/IEC 17024:2012, Evaluarea conformitatii – Cerinte generale pentru organismele care efectueaza
certificari ale persoanelor) bazate pe cunoștiințe și experiență practică:
§ PECB Certified Data Protection Officer
§ PECB Certified ISO/IEC 27001 Lead Auditor
§ PECB Certified ISO/IEC 27001 Lead Implementer
§ PECB Certified ISO 9001 Lead Auditor
§ PECB Certified ISO 37001 Lead Implementer
§ PECB Certified ISO 28000 Lead Implementer.
Scopul pe care-l urmarim este ca

dupa finalizarea acestui curs să
înțelegeți mai bine activitățile legate
de instalarea, punerea în funcțiune și
mentenanța sistemelor tehnice de
detecție și semnalizare la efracție și
control al accesului a sistemelor
tehnice de supraveghere video (SSV)
și sistemelor tehnice de
monitorizare.
Cursul este împărțit în șapte capitole:

§ CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
§ CAPITOLUL 2. ASPECTE LEGALE ÎN ROMÂNIA REFERITOARE LA LEGISLAȚIA SPECIFICĂ
INSTALĂRII ȘI MENTENAȚEI SISTEMELOR DE SECURITATE
§ CAPITOLUL 3. SOLUȚII TEHNOLOGICE
§ CAPITOLUL 4. PREGĂTIREA ŞI REALIZAREA SISTEMELOR DE SECURITATE
§ CAPITOLUL 5. INSTALAREA SISTEMELOR DE SECURITATE
§ CAPITOLUL 6. PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A SISTEMELOR DE SECURITATE
§ CAPITOLUL 7. ASIGURAREA MENTENANŢEI SISTEMELOR DE SECURITATE
Informațiile din aceste capitole sunt prezentate in 21 de lectii independente.
Asa cum stiti, evaluarea este

procesul de colectare a probelor
cu scopul de a confirma faptul că
veți putea utiliza cunoștiințele
dobândite pentru a atinge
scopul despre care am vorbit.
Evaluarea se va efectua pe
parcursul întregului curs prin
întrebări după, aproape, fiecare
lecție la care va trebui să găsiți
răspunsul corect.
Nu există o evaluare finală. La finalizarea cursului vi se va elibera la cerere, online, un certificat de
participare.
Vă mai punem la dispozitie o bogata
lista de referinte bibliografice care să
vă ajute să întelegeți mai bine
materialul predat.
Unele dintre aceste materiale sunt
protejate de dreptul de autor și puteti
intra in posesia lor doar daca le
cumpărati.
Cursanții ar trebui să fie

conștienți de faptul că este
posibil ca site-urile de internet
oferite ca referințe și/sau surse
pentru informații suplimentare
să se fi schimbat sau au dispărut
între momentul în care au fost
scrise și când au fost citite.
Anumite documente din acest suport de curs sunt concepute pentru a fi utilizate și pot fi personalizate
și reproduse. Acest lucru este specificat in scris in cadrul fiecărui document.
Permisiunea de reproducere gratuită se limitează la personalizarea limitată a materialelor pentru
organizația dvs. și reproducerea pe hârtie a materialelor pentru evenimente educaționale de formare
profesionala.
Nu este permisa reproducerea si/sau distribuția sistematică sau pe scară largă, reproducerea
electronică sau includerea în orice publicații oferite spre vânzare sau utilizate în scopuri comerciale,
fără acordul prealabil și în scris al autorului.
Respectăm drepturile de proprietate intelectuală ale altora și ne așteaptăm ca și utilizatorii noștrii să
facă același lucru.
Așa că hai să începem cu primul capitol. Multumesc foarte mult.
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
1.1. Ocupații profesionale în industria de securitate privată din România.
În România, ocupațiile care se regăsesc în organigramele tuturor companiilor ce ofera servicii de

proiectare, instalare, întreținere, mentenanță și service a sistemelor de securitate sunt reglementate
și vom vorbi despre trei dintre acestea.
Asta înseamnă că au cerințe legislative specifice fiind reglementate prin LEGEA nr. 333 din 8 iulie 2003
(**republicată**)(*actualizată*) privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia
persoanelor*) (actualizată la data de 1 decembrie 2015*) și HOTĂRÂREA nr. 301 din 11 aprilie
2012(*actualizată*) pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind
paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor (actualizată până la data de 29 ianuarie
2016*) despre care vom vorbi pe larg în Capitolul 2.
Pe scurt, activitatea profesională reglementată reprezintă activitatea profesională pentru care accesul
sau exercitarea sa în Romania este condiționată, direct sau indirect, în conformitate cu legislația
română în vigoare, de deținerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională.
Informații complete despre toate aceste cursuri găsiți pe site-ul RQM Cert.
Voi începe cu prezentarea ocupației
˝Tehnician pentru sisteme de
detectie, supraveghere video,
control acces˝, cod COR 352130 pe
care îl recomand tuturor celor care
finalizați acest curs online.
Acest post ,˝Tehnician pentru sisteme de detectie, supraveghere video, control acces˝ se regăsește în
organigrama tuturor companiilor ce ofera servicii de instalare, modificare sau întreţinere a
componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, potrivit H.G. nr. 301/2012, cu
modificările şi completările ulterioare.
Pentru a practica ocupația de „Tehnician pentru sisteme de detecție, supraveghere video, control
acces” o persoană trebuie să facă dovada că cunoaște și are o permanentă preocupare pentru a
înțelege în profunzime activitățile legate de instalarea, punerea în funcțiune și mentenanța sistemelor
tehnice de detecție și semnalizare la efracție și control al accesului, a sistemelor tehnice de detectare,
semnalizare și alarmare la incendiu, a sistemelor tehnice de supraveghere video și a sistemelor tehnice
de monitorizare.
Condiții de acces la curs: Persoana care dorește să devină “Tehnician pentru sisteme de detecție,
supraveghere video, control acces” trebuie să fie absolvent de liceu, să nu aibă cazier juridic și să fie
sănătoasă din punct de vedere psihic.
Furnizorii de formare profesională autorizați, cum este și cazul companiei noastre, RQM Cert, sunt
obligați să respecte prevederile și cerințele Standardului ocupațional și ale Programei cadru avizată de
Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică. Cursurile au o durată totală de
120 de ore din care 40 de ore, pregătire teoretică și 80 de ore, pregătire practică în cadrul societăților
de profil licențiate.
Rute de progres: Urmare a studiilor superioare și a unui curs de specializare, tehnicianul poate obține
calificarea de “Inginer sisteme de securitate” despre care voi face câteva precizări.
Inginerul sisteme de securitate,

cod COR 215222 - ˝Inginerul de
securitate˝ sau printr-o
prezentare mai largă, inginerul
sisteme tehnice de detecţie si
semnalizare la efracţie si control
acces, sisteme tehnice de
televiziune cu circuit închis şi
sisteme tehnice de monitorizare
deţine competenţe necesare
instalării, punerii în funcţiune,
mentenanţei, service-ului, fiind capabil să gestioneze sistemele de securitate din obiective de mare
complexitate.
Condiții de acces la curs: Persoana care dorește să devină ˝Inginer sisteme de securitate˝ trebuie să
fie absolvent de studii superioare tehnice şi să deţină competenţe pe profil electric.
Notă! La data realizării acestei documentații, cursurile pentru specializarea ˝Inginer sisteme de
securitate˝ sunt suspendate.
Proiectantul sisteme de securitate,

cod COR 215119 - Conform
standardului ocupațional, această
ocupație are 4 specializări diferite, cu
cerințe de acces diferite.
1. Proiectarea sistemelor tehnice de detecţie şi semnalizare la efracţie şi control acces, TVCI şi

monitorizare.
2. Proiectarea sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu.
3. Proiectarea sistemelor şi instalaţiilor de limitare şi stingere a incendiilor.
4. Proiectarea sistemelor şi instalaţiilor de ventilare pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi,
cu excepţia celor de tip natural-organizat.
Voi face câteva precizări doar pentru ˝Proiectantul sisteme tehnice de detecţie şi semnalizare la
efracţie şi control acces, TVCI şi monitorizare˝ care este un specialist în proiectarea de sisteme de
securitate ce vizează controlul şi supravegherea în vederea prevenirii accesului neautorizat în
perimetre sau clădiri.
Condiții de acces la curs: Persoana care dorește să devină ˝Proiectant pentru sisteme tehnice de
detecţie şi semnalizare la efracţie şi control acces, TVCI şi monitorizare˝ să fie absolvent de studii
superioare tehnice şi să deţină competenţe pe profil electric.
Vă mulțumesc pentru atenție și vă invit la următoarea lecție despre proiectarea și evaluarea

sistemelor de securitate.
1.2. Proiectarea și evaluarea sistemelor de securitate (detecție, supraveghere
video, control acces)
Pentru o mai bună înțelegere a operațiunilor de instalare și mentenață a sistemelor de securitate

consider utilă o scurta prezentare a activităților de proiectare și de evaluare a acestora.
Încep prin a vă spune că un sistem de securitate integrează oameni, echipamente și proceduri pentru
protecția persoanelor și a bunurilor împotriva furtului, sabotajului sau altor tipuri de atacuri efectuate,
bineânțeles, de alți oameni.
Proiectarea unui sistem de securitate eficient necesită o abordare metodică în care proiectantul ia în
calcul, în primul rând, analiza riscurilor făcută, conform legislației din România de către un evaluator
de risc la securitatea fizică dar și a cerințelor minimale de securitate prevăzute în legislația în vigoare.
În legislația specifică se prevede foarte clar că proiectul instalaţiei sistemului de alarmare în caz de
efracţie se elaboreazã cu respectarea normativelor pentru instalaţiile de curenţi slabi şi a structurii-
cadru prevãzute în normele tehnice, urmãrindu-se ca din caracteristicile proiectãrii, instalãrii,
funcţionãrii şi întreţinerii sistemelor de alarmã în caz de efracţie sã rezulte aplicaţii cu sisteme care
genereazã un numãr minim de alarme false.
Fără această evaluare atent efectuată, sistemul de securitate ar putea risipi resurse valoroase pentru
o protecție inutilă sau, mai rău, nu va oferi o protecție adecvată în punctele critice ale obiectivului
pentru care a fost proiectat.
De exemplu, nu ar fi în regulă să protejați un mic magazin de haine second-hand cu același nivel de
protecție ca unul deținut de un brand celebru.
Ca o regulă, fiecare obiectiv este unic, chiar dacă desfășoară, în general, aceleași tipuri de activități,
astfel că această abordare metodică permite flexibilitate în aplicarea instrumentelor de securitate
pentru a lua ân calcul, într-un mod corect, condițiile locale.
Fundamentul acestei abordări
metodice este proiectarea unui
sistem integrat bazat pe performanță.
Calitatea diverselor componente ale sistemului de securitate, cum ar fi senzori sau camere video
permite utilizarea diferitelor configurații performante pentru a asigura o protecție eficientă împotriva
amenințărilor identificate.
Aplicaţiile cu sisteme de alarmare împotriva efracţiei se prevãd în funcţie de natura şi caracteristicile
spaţiului în care se realizeazã instalarea şi de obligaţia de a fi conectate sau neconectate la un
dispecerat de monitorizare, cu respectarea standardelor europene şi naţionale de profil ori a altor
reglementãri tehnice din statele membre ale Uniunii Europene, Turcia sau state membre ale Asociaţiei
Europene a Liberului Schimb care oferã un nivel echivalent de siguranţã.
În România, echipamentele componente utilizate în sistemele de securitate trebuie sã fie fabricate
conform standardelor europene (așa cum am precizat anterior) şi certificate de laboratoare
acreditate într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European.
Procedurile care descriu rolul personalului de securitate (proiectați și instalatori) ar trebui dezvoltate,
înțelese și aplicate pentru a asigura niveluri adecvate de protecție și siguranță.
Siguranță versus securitate

Ași vrea sa fac o scurtă referire
la acești doi termeni, adesea
confundați între ei.
În general, când vorbim de
siguranță ne referim la
funcționarea sistemelor în medii
anormale cum ar fi indundații,
incendii, cutremure sau chiar
accidente.
Când vorbim despre securitate, atunci ne referim la sistemele utilizate pentru a detecta sau preveni
atacul rău intenționat al altei persoane.
Există câteva suprapuneri între cele două: de exemplu, răspunsul la un incendiu poate fi același dacă
focul este rezultatul unui scurtcircuit electric sau al unui act intenționat de incendiere.
Atenție! Este însă necesar să recunoaștem că un foc nu are puteri de raționare, în timp ce oamenii au.
Un foc arde atâta timp cât există combustibil și oxigen; dacă aceste elemente sunt eliminate, focul se
stinge. Un atac intențional al unei persoane, pe de altă parte, necesită să recunoaștem capacitatea
acesteia de a se adapta și, în cele din urmă de a învinge sistemul de securitate.
Descurajarea
Furtul, sabotajul și alte acte rău
intenționate într-un obiectiv pot fi
prevenite în două moduri: prin
descurajarea sau prin zădărnicirea
acțiunilor atacatorului.
Descurajarea apare prin implementarea de măsuri care sunt percepute de potențialii atacatori ca fiind
prea greu de bătut. De exemplu, fac din obiectiv o țintă neatractivă, astfel încât atacatorul
abandonează sau nu încearcă niciodată un atac.
Exemple de elemente de descurajare sunt prezența agenților de pază în parcări, iluminarea adecvată
noaptea, postarea de semne de avertizare și utilizarea barierelor, cum ar fi gratiile de la geamuri.
Acestea sunt caracteristici care sunt adesea implementate, de regulă, fără straturi suplimentare de
protecție în caz de atac.
Descurajarea poate fi de mare ajutor pentru a ține atacurile infractorilor departe de obiectiv, dar cu
toate acestea, este mai puțin utilă împotriva unui infractor care alege oricum să atace. Nu întotdeauna
face asta planificat. Uneori atacurile sunt spontane și sunt făcute sub influența alcoolului sau
drogurilor.
Metodologia de proiectare și
evaluare a unui sistem de
securitate
Primul pas în acest proces este
determinarea obiectivelor
sistemului de securitate.
Pentru a formula aceste obiective, evaluatorul și proiectantul trebuie:

• să caracterizeze (să înțeleagă) operațiunile și condițiile interne și externe ale obiectivului;
• să definească amenințarea și
• să identifice țintele.
Caracterizarea operațiunilor și condițiilor obiectivului de protejat presupune elaborarea unei descrieri
amănunțite a obiectivului de protejat în sine (locația întregului obiectiv, locația imobilelor în cadrul
obiectivului, planuri interioare, punctele de acces), etc. O descriere a activităților din cadrul
obiectivului este de asemenea necesară, precum și identificarea oricăror caracteristici de protecție
fizică existente.
Evaluarea unui sistem de securitate
Analiza și evaluarea proiectării unui
sistem de securitate încep cu o
revizuire și o înțelegere completă a
obiectivelor de protecție pe care
sistemul de securitate trebuie să le
îndeplinească.
Acest lucru se poate face pur și simplu verificând caracteristicile necesare ale unui sistem de
securitate, cum ar fi detectarea intruziunilor, controlul intrărilor, întârzierea accesului, etc.
Cu toate acestea, nu trebuie să ne așteptăm ca proiectarea unui sistem de securitate bazat doar pe
caracteristicile cerute să conducă la un sistem de securitate performant, cu excepția cazului în care
aceste caracteristici, atunci când sunt utilizate împreună, sunt suficiente pentru a asigura un nivel
adecvat de protecție.
În practică se utilizează tehnici de analiză și evaluare ceva mai sofisticate care pot fi utilizate pentru a
estima nivelurile minime de performanță atinse de un sistem de securitate. Aceste tehnici includ
analiza calitativă și cantitativă cu precizarea că sistemele de securitate concepute pentru a proteja
activele critice de mare valoare necesită, în general, o analiză cantitativă.
Sistemele de securitate ce protejează activele cu valoare mai mică pot fi analizate folosind tehnici
calitative mai puțin riguroase dar cu o mai mare doza de subiectivitate.
Vă mulțumesc pentru atenție și vă invit la următoarea lecție despre stabilirea obiectivelor sistemelor
de securitate.
1.3. Stabilirea obiectivelor sistemului de securitate
Primul pas în proiectarea unui nou sistem de securitate sau modernizarea unuia existent este
cunoașterea obiectivului care trebuie protejat.
Înainte de a lua decizii cu privire la nivelul de protecție necesar, este esențial să se înțeleagă două
lucuri esențiale: domeniul de activitate al obiectivului și mediul în care acesta există.
Deși în această activitate, în România, evaluatorul de risc la securitatea fizică are un rol esențial, în
multe situații, acesta va efectua o analiză de risc doar pentru a îndeplini cerințele legale pentru
securitatea obiectivului. Sunt destul de des întâlnite situațiile în care evaluatorul propune o protecție
exagerată sau omite luarea în calcul a unor riscuri pe care el le considera presupuneri.
Costul unui sistem de securitate supra-dimensionat poate fi enorm, iar rezultatele posibile ale unei
protecții inadecvate pot fi dezastruoase. Astfel, este absolut esențial ca riscurile și cerințele de
securitate ale obiectivul să fie înțelese pe deplin în ceea ce privește constrângerile, performanța
urmărită, operațiunile și circumstanțele în care securitatea sa există.
La evaluarea necesității de securitate

a unui obiectiv, trebuie obținute și
revizuite cât mai multe informații
despre acesta.
Deși acest lucru poate părea o sarcină
copleșitoare la început, există mai
multe domenii de interes special care
pot servi drept bază pentru efortul de
colectare a informațiilor.
Principalele domenii de investigare pentru stabilirea nevoilor de securitate ale obiectivelor includ:
• condițiile fizice ale obiectivelor;
• activitățile/operațiunile obiectivelor;
• politicile și procedurile utilizate în obiective și/sau cerințe de reglementare;
• probleme legale ale obiectivelor;
• considerente de siguranță și de securitate ale obiectivelor;
• misiunea și obiectivele.
Trebuie să se ia în calcul că pe măsură ce datele sunt colectate, pot apărea alte domenii de interes
conexe. Procesul de cunoaștere a unui obiectiv este, probabil, cel mai subiectiv și cel mai puțin
restricționat aspect al proiectării unui sistem de securitate.
S-ar putea ca acest proces să înceapă foarte bine structurat, dar în cele din urmă se pot descoperi
informații care pot fi surprinzătoare și care pot duce la zone suplimentare neanticipate.
De exemplu, în timpul interviurilor efectuate, nu este neobișnuit să descoperi aspecte ale funcționării
sau procedurilor unei instalații care sunt necunoscute pentru unele categorii de angajați iar reacția la
aceste noi informații variază de la un interes ușor la un șoc total.
În cadrul acestui curs, mă voi referi doar la două dintre dintre domeniile de investigare prezentate,
respectiv, condițiile fizice ale obiectivelor și considerente de siguranță și de securitate ale
obiectivelor.
În cursurile de specializare cu certificare națională, ˝Evaluator de risc la securitatea fizică˝ și
˝Proiectant sisteme de securitate˝ le discutăm și tratăm pe toate.
Condițiile fizice ale obiectivelor.

Poate cea mai ușoară zonă de
caracterizat, condițiile fizice,
includ limita obiectivului,
numărul și locațiile clădirilor din
complex, locațiile încăperilor din
clădiri, punctele de acces,
caracteristicile de protecție fizică
existente și toate detaliile
infrastructurii.
Aceste informații sunt disponibile în mod normal în planurile și desenele obiectivului. Infrastructura
fizică care trebuie analizată include sistemele de securitate si de protecție existente, sistemele de
încălzire, ventilație și climatizare, căi și tipuri de comunicare (fibră optică, telefonică, rețele de
calculatoare etc.); materialele de construcție pentru pereți și tavane; sistemul de distribuție a energiei
electrice; locațiile materialelor periculoase și zonele exterioare.
Caracteristicile de protecție fizică existente includ garduri, senzori, camere video, sisteme de control
acces, bariere și disponibilitatea forței de răspuns.
De asemenea, va fi important să știm dacă obiectivul are pază umană permanentă sau doar ca forță
de intervenție și/sau dacă va depinde de alte forțe de răspuns din afara locului, cum ar fi forțele de
ordine locale.
Aceste informații vor determina, într-o mare măsură, cât de eficient va fi sistemul de securitate final.
Eu personal, recomand utilizarea unor liste de verificare dar fără a deveni dependenți într-un mod
excesiv de acestea.
Considerente de siguranță și de
securitate ale obiectivelor.
Deși sunt funcții complementare,
siguranța și securitatea nu au același
obiectiv.
Să exemplific: luăm în considerare comportamentele și modalitățile de intervenție ale unui grup de

angajați în timpul unui incendiu.
Reprezentantul securității la incendiu va spune: ˝opriți imediat tot ceea ce faceți acum, părăsiți zona
sau clădirea într-un mod calm și ordonat, mergeți ...într-o anumită locație desemnată... și așteptați
mai multe informații.˝
Cu toate acestea, managerul securității obiectivului va spune: ˝opriți ceea ce faceți, asigurați
informațiile critice sau activul pe care îl utilizați, apoi părăsiți clădirea.˝
Acest exemplu prezintă, de fapt conflictul clasic între siguranță și securitate. Rresponsabilii cu
siguranța doresc evacuarea cât mai rapidă, iar responsabilii cu securitatea vor să fie siguri că niciun
bun nu este furat sau lăsat neprotejat în timpul incendiului (care, uneori poate fi doar o diversiune).
Deși dificil, acest conflict trebuie rezolvat de către cele două părți care trebuie să lucreaze împreună
pentru a îndeplini atât obiectivele lor funcționale individuale, cât și obiectivele mai mari ale companiei.
Deși nici un manager de securitate nu ar dori să pună o persoană în pericol fizic pentru a proteja un
activ, este prudent să proiectăm sisteme și proceduri tehnologice pentru a răspunde tuturor nevoilor.
Un exemplu în acest sens este utilizarea unei scurte (10-15 s) întârzieri la ieșirea din zonele critice.
Acest lucru poate permite personalului de securitate să constate că există într-adevăr un incendiu sau
să transmită instrucțiuni personalului din obiectiv.
La fel ca peste tot în lume și companiile din România își bazează sistemele de siguranță și de securitate
pe legislația și standardele existente.
Concluzia: va trebui ca atunci când se proiectează un sistem de securitate să se lucreze împreună cu
personalul responsabil cu siguranța și cu cel responsabil cu securitatea al beneficiarului pentru ca
acesta să fie eficient în condiții normale (operațiuni zilnice), anormale (de exemplu, un incendiu) și
condiții critice (de exemplu, un atac armat).
1.5. Bibliografie
• Standardul ocupațional ˝˝Tehnician pentru sisteme de detectie, supraveghere video, control acces˝.
• Standardul ocupațional ˝Inginer sisteme de securitate˝.
• Standardul ocupațional ˝Proiectantsisteme de securitate˝.
• Legea 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
• H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003.
• Design and Evaluation of Physical Protection Systems by Mary Lynn Garcia
• Security Risk Assessment: Managing Physical and Operational Security, 1st Edition by John M. White
• Standardul SR CLC/TS 50131-7 din 2014 Sisteme de alarmă. Sisteme de alarmă la efracție și jaf armat
Partea 7: Linii directoare pentru aplicații
CAPITOLUL 2. ASPECTE LEGALE ÎN ROMÂNIA REFERITOARE LA
LEGISLAȚIA SPECIFICĂ INSTALĂRII ȘI MENTENAȚEI SISTEMELOR DE
SECURITATE
Acest capitol este despre aspectele legale din România care fac referire la activitățile de instalare,
modificare sau întreţinere a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei şi/sau servicii privind sistemele
de securizare.
În România, există legislaţie specifică ce reglementează activitățile de proiectare, instalare, modificare
sau întreţinere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracţiei așa că hai să vedem,
pe scurt, despre ce anume este vorba.
Nu voi intra în amanunte dar

consider că este util să vă prezint
legislaţia incidentă domeniului
sistemelor de securitate private
cu nominalizarea a trei acte
normative și a serviciilor publice
pe care le furnizează Direcţia de
Ordine Publică, prin Serviciul
Sisteme de Securitate Private:
• LEGEA nr. 333 din 8 iulie 2003 (**republicată**)(*actualizată*) privind paza obiectivelor,
bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor*) (actualizată la data de 1 decembrie 2015*)
• HOTĂRÂREA nr. 301 din 11 aprilie 2012(*actualizată*) pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi
protecţia persoanelor (actualizată până la data de 29 ianuarie 2016*)
• Instrucțiunea nr. 9/2013 privind efectuarea analizelor de risc la securitatea fizică a unităților
ce fac obiectul Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția
persoanelor.
Direcţia de Ordine Publică, prin Serviciul Sisteme de Securitate Private, furnizează următoarele servicii
publice:
• eliberarea/reînnoirea/preschimbarea licenţelor de funcţionare deţinute de societăţile
specializate în domeniul pazei şi protecţiei, precum şi a celor din domeniul sistemelor de
alarmare împotriva efracţiei;
• avizarea regulamentului de organizare şi funcţionare al dispeceratelor de monitorizare a
sistemelor de alarmare împotriva efracţiei;
• înscrierea experţilor în Registrul Naţional al Evaluatorilor de Risc la Securitate Fizică
(R.N.E.R.S.F.).
Este important de reținut că la nivelul serviciilor de ordine publică din cadrul unităţilor de poliţie
teritoriale (Municipul București și în fiecare județ) există lucrători specialişti care desfăşoară
activităţile circumscrise domeniului sistemelor de securitate private.
( Sursa: Site-ul Poliției Române - Serviciul sisteme de securitate private )
Chiar dacă prevederile legale sunt,

aproape întotdeauna, scrise într-un
limbaj mai greu de înțeles pentru cei
care nu au minime cunoștiințe
juridice, vă asigur ca prevederile
legislative referitoare la sistemele
tehnice de protecție și de alarmare
împotriva efracției sunt foarte clare,
așa că voi face referire directă la
unele texte din legislație.
Așa...pe scurt, pentru că vă invit să aflați mai multe chiar de la sursele pe care le găsiți atașate acestei
lecții.
Ași începe cu obligațiile conducătorilor unităților care dețin bunuri, valori, suporturi de stocare a
documentelor, a datelor și informațiilor cu caracter secret de stat să asigure paza, mijloacele mecano-
fizice de protecție și sistemele de alarmare împotriva efracției în locurile de păstrare, depozitare și
manipulare a acestora, precum și în locurile unde se desfășoară activități care au un asemenea
caracter.
În sensul Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, prin
sistem de alarmare împotriva efracției se înțelege ansamblul de echipamente electronice care poate
fi compus din centrală de comandă și semnalizare optică și acustică, detectoare, butoane și pedale de
panică, control de acces și televiziune cu circuit închis cu posibilități de înregistrare și stocare a
imaginilor și datelor, corespunzător gradului de siguranță impus de caracteristicile obiectivului păzit.
Paza obiectivelor, bunurilor, și valorilor și protecția persoanelor prin forțe și mijloace civile se
realizează cu sprijinul și sub coordonarea, îndrumarea și controlul Inspectoratului General al Poliției
Române și al unităților subordonate, care urmăresc respectarea prevederilor legale în acest domeniu
de activitate.
Atenție! Persoanele fizice sau juridice pot desfășura activități de proiectare, instalare, modificare sau
întreținere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracției, numai pe baza licenței
eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române, prelungită la fiecare 3 ani, și cu avizul prealabil
al Serviciului Român de Informații, eliberat în termen de 30 de zile.
Am mai amintit despre acest

lucru dar mai fac odată
precizarea că baza efectuării
activitățile de proiectare,
instalare, modificare sau
întreţinere a componentelor
sau sistemelor de alarmare
împotriva efracţiei o reprezintă
analiza de risc la securitatea
fizică ce constituie fundamentul
adoptării măsurilor de securitate
a obiectivelor, bunurilor şi valorilor prevăzute de lege, transpuse în planul de pază şi proiectul

sistemului de alarmare.
Acest lucru este prevăzut și în H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a Legii nr. 333/2003 unde există "Anexa 7 - Norme tehnice privind proiectarea, instalarea,
modificarea, monitorizarea, întreținerea și utilizarea sistemelor de alarmare împotriva efracției"
care se aplică cu ocazia proiectării, instalării, modificării, monitorizării și întreținerii sistemelor de
alarmare împotriva efracției de către personalul societăților licențiate și pe timpul utilizării de către
beneficiar.
Prevederile acestei anexe sunt importante, nu numai pentru proiectanții sistemelor de securitate dar
și pentru instalatorii acestora și vă redau, doar două precizări referitoare la punerea în funcțiune și la
reviziile tehnice:
• La punerea în funcţiune, instalatorul are obligaţia asigurãrii suportului tehnic şi a instruirii
persoanelor desemnate de beneficiar pentru utilizarea corectã a sistemului, aspect
materializat prin încheierea unui document.
• Reviziile tehnice periodice includ toate operaţiunile necesare pentru menţinerea în stare de
funcţionare a subsistemelor tehnice instalate la parametrii proiectaţi, iar frecvenţa acestora
se stabileşte de beneficiar, în funcţie de riscurile la adresa securitãţii fizice şi a mediului
ambient, însã cel puţin o revizie pe semestru.
2.1. Bibliografie
• LEGEA nr. 333 din 8 iulie 2003 (**republicată**)(*actualizată*) privind paza obiectivelor, bunurilor,
valorilor şi protecţia persoanelor*) (actualizată la data de 1 decembrie 2015*)
• HOTĂRÂREA nr. 301 din 11 aprilie 2012(*actualizată*) pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor
(actualizată până la data de 29 ianuarie 2016*)
• Instrucțiunea nr. 9/2013 privind efectuarea analizelor de risc la securitatea fizică a unităților ce fac
obiectul Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
CAPITOLUL 3. SOLUȚII TEHNOLOGICE
3.1. Istoria sistemelor de securitate (detecție, supraveghere video, control acces)
Salutare tuturor și bine ați revenit la cursul ˝Bazele instalării și mentenanței sistemelor de alarmare
la efracție, supraveghere video, control acces˝. Acest capitol este despre soluțiile tehnologice dar voi
începe cu un scurt istoric al sistemelor de securitate.
Alarmele antiefracție sunt atât de frecvente în întreaga lume, încât este dificil să-ți imaginezi o
perioadă în care nu a existat o „alarmă”, sub forma unui dispozitiv care să facă zgomot pentru a ne
avertiza că cineva a intrat în casa noastră.
Istoria sistemelor de securitate moderne este interesantă, deoarece nevoia oamenilor de a-și proteja
proprietățile a existat dintotdeauna.
Istoria sistemelor de securitate

la domiciliu datează de la
începutul anilor 1700, când
inventatorul englez Tildesley a
creat prima „alarmă de ușă”
pentru intruziuni la domiciliu.
În a doua jumătate a anilor 1700 au fost create și puse în aplicare primele încuietori de ușă, în timp
ce în 1778 a intrat pe piață încuietorul cu pârghie, butucul pentru chei așa cum îl știm și în zilele
noastre.
Cu toate acestea, în România, există
în biserica evanghelică fortificată din
Biertan, județul Sibiu construită în
secolul al XII-lea o ușă, ușa sacristiei
care pe vremuri era camera
tezaurului, cu un sistem complicat de
19 încuietori realizată de meșterii
locali în anul 1515 care a fost
premiată la Expoziția Mondială din
1900 de la Paris.
Cele 19 încuietori se împart ingenios: 3 în stânga, 3 în dreapta, 3 sus și 7 pe încuietoare, acționate

simultan de o singură cheie.
Mai precis, prin cheie sunt activate patru mecanisme iar prin manivelă alte cinsprezece iar
încuietoarea blochează uşa în 13 puncte.
Ușa, în sine, constituie un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală, datorită
intarsiilor și a sistemului original de închidere, care funcționează și astăzi.
La 21 iunie 1853, Augustus

Russell Pope, un inventator din
Sommerville, Boston, patenta
primul sistem de alarmă
electromagnetică din lume.
Până atunci, oamenii se
bazaseră în principal pe câinii lor
de pază sau pe sunetul mecanic
pentru a prinde intrusii ce
atentau la proprietatea lor.
Invenția lui Pope cu baterie poate părea foarte simplă astăzi, dar s-a dovedit extrem de eficientă
împotriva intrusilor. Dispozitivul reacționează la închiderea unui circuit electric: ușile și ferestrele erau
conectate ca unități independente printr-un circuit paralel. Dacă ușa sau o fereastră s-au deschis și
circuitul electric s-a închis iar asta a făcut ca unul dintre magneții atașați din sistem să vibreze.
Vibrațiile electromagnetice au fost transmise unui ciocan care lovea un clopot de aramă. Caracteristica
specială a invenției a fost aceea că alarma nu putea fi oprită doar prin închiderea geamurilor sau a
ușilor. Un arc întrerupător montat în peretele de deasupra ușii menținea curentul întrerupt în acest
caz, astfel încât clopotul să poată continua să sune.
La fel ca în multe alte situații, meritele punerii în aplicare ale primului sistem de alarmă modern au
fost atribuite altei persoane, un anume Edwin Holmes om de afaceri și fondator al primei companii
pentru sisteme de alarmă electrică “Holmes Electric Protection Company”, care a cumpărat drepturile
de autor ale lui Pope în 1857.
Edwin Holmes, chiar dacă nu a fost
așa de inventiv ca Pope s-a dovedit a
fi un excelent om de afaceri, cu mult
înaintea timpului său când a venit
vorba de publicitate.
Pentru a contracara frica și scepticismul din secolul al XIX-lea față de electricitate, a publicat numele
unor clienți proeminenți în revista New Yorker care erau dispuși să-și pună încrederea în sistemul său
de alarmă. Ori de câte ori a tipărit o reclamă, a fost întotdeauna împreună cu o imagine cu „telegraful
său de alarmă antiefracție” și întotdeauna cu aceeași semnătură. Holmes a urmărit principiile
marketingului modern instinctiv, astfel încât invenția lui Pope a devenit treptat marca lui Holmes.
Încrederea și fascinația oamenilor față de noutatea telegrafului la acea vreme a fost exploatată de
Holmes în scopuri comerciale, în două moduri: în primul rând în denumirea produsului sistemului de
alarmă și, de asemenea, în utilizarea tehnică a numeroaselor drepturi de brevet pentru izolarea
izolarea firelor telegrafice.
Lui Holmes nu i-a trebuit prea

multă imaginație să folosească
brevetul pentru construirea unei
stații centrale în care să
convergă cablurile telegrafice
rezistente la intemperii ale
sistemelor sale de alarmă.
Pentru a permite cablurilor sistemelori de alarmă ale clienților să circule direct prin oraș către stația
sa, Holmes s-a mutat la ultimul etaj al unei clădiri din centrul New York-ului. Nu a trecut mult timp
până când magazinele celebre de bijuterii, precum Tiffany sau Lord & Taylor, să devină clienții săi.
Dar cel mai mare succes pentru companie a fost obținut de fiul său Edwin T. Holmes. El a venit cu ideea
de a folosi liniile telefonice neutilizate ale întreprinderilor din Boston pentru noile sisteme de alarmă.
După succesul uriaș al acestui sistem la Boston, Holmes a stabilit contacte strânse cu compania de
telefonie și a dobândit în curând dreptul exclusiv de a utiliza și rețeaua de telefonie din New York
pentru sistemele sale de alarmă cu liniile sale bine stabilite și conectate.
În 1905 ˝Homes Burglars˝ este
cumpărată de AT&T care leagă
sistemele de alrmă la sistemele de
apeluri de urgență pentru poliția
locală și pompieri. Practic, de aici
provin stațiile de monitorizare
moderne.
Anii 70-80 marchează o săritură imensă în ceea ce privește tehnologia de securitate la domiciliu, prin
crearea de versiuni mai inteligente ale alarmei antiefracție clasice.
În anii șaptezeci, primii senzori de mișcare au fost introduși prin utilizarea unei tehnologii ultrasonice
foarte simple iar în anii 80, a fost introdusă utilizarea tehnologiei infraroșii. În același timp, sistemele
de securitate pentru locuințe au devenit mai accesibile.
Astăzi, există o mulțime de sisteme de securitate pentru toate nevoile și cerințele. Termenul de
„alarmă antiefracție” identifică acum o mare varietate de soluții diferite, care vin în diverse forme,
dimensiuni și prețuri, atât în versiuni cu fir, cât și fără fir. Desigur, tehnologia de vârf de astăzi face o
modalitate mai ușoară de a crea sisteme complexe, capabile să gestioneze o locuință sau oricare alt
obiectiv în profunzime, prin integrarea securității cu încălzirea, răcirea, iluminatul, alimentarea cu apă,
alarma de incendiu etc.
Este timpul pentru așa numitele sisteme inteligente, proiectate și create pentru a fi controlate foarte
ușor de la distanță de diverse dispozitive mobile.
Despre toate acestea vom vorbi în lecțiile următoare și începem următoarea lecție cu sistemele de
detecție antiefracție.
3.2. Sisteme de detecție antiefracție
În esență, rolul unui sistem de supraveghere constă în patru componente: a descuraja, a detecta, a
documenta și a împiedica/întârzia orice încercare de pătrundere în obiectiv sau zona protejată.
Integrarea senzorilor în sistemele de supraveghere este un subiect important al proiectării sistemelor
de securitate și este îndeplinit optim doar dacă este considerat ca parte integrantă a acțiunii de
proiectare a sistemului de securitate, a instalării și utilizării acestuia. Trebuie luat în considerare faptul
că majoritatea senzorilor sunt destinați fie pentru aplicații în exterior, fie pentru aplicații interioare.
Senzorii pentru interior sunt

folosiți pentru detectarea
pătrunderii într-o clădire sau
pentru a furniza informații
despre intruziuni. Mulți din
acești senzori sunt proiectați
pentru utilizare doar pentru
interior și nu trebuie expuși la
alte condiți climatice.
Senzorii pentru interior îndeplinesc una sau mai multe din următoarele funcțiuni:
• detectarea unui intrus care se apropie sau trece de o anumită limită, de exemplu: o ușă, un
perete, un acoperiș, o podea sau o fereastră;
• detectarea unei deplasări într-o zonă controlată, de exemplu: o cameră sau un culoar;
• detectarea deplasării sau atingerii unui obiect.
Senzorii de interior pot produce alarme false dar, datorită mediului mai stabil în raport cu exteriorul,
numărul lor este mult mai redus.
Senzorii pentru exterior detectează

intrușii care traversează o linie de
demarcație sau intră într-o arie
protejată. Aceti senzori se instalează
numai în zone deschise, de exemplu în
câmp liber, în jurul unei clădiri, de-a
lungul unui gard etc.
Senzorii montați în exterior trebuie să fie suficient de flexibili, atât din punctul de vedere al condițiilor
climatice (extreme de temperatură, umiditate, radiații solare, praf, ploaie sau ninsoare), cât și al
siguranței în funcționare în condiții severe de mediu.
Acești senzori se caracterizează printr-o probabilitate mică de descoperire și o rată mare a alarmelor
false, în special datorit multor factori incontrolabili, cum ar fi: vânt, ploaie, depuneri de gheață sau
condens, animale, activiți umane, surse productoare de interferențe electromagnetice și radio etc.
Aceste motive implică folosirea a cel puțin două tipuri diferite de senzori pentru a putea asigura
parametrii de eficacitate ai sistemului de supraveghere.
În continuare, voi face scurte prezentări ale principalelor grupe de detectoare începând cu
comutatoarele mecanice.
Comutatoarele mecanice,
magnetice sau balansate sunt
folosite pentru detectarea
deschiderii/închiderii unei uși
sau ferestre protejate. Acest
detector constă într-un contact
electric care are o stare în
funcție de acțiunea fizică directă
asupra sa, modificarea stării
normale generând astfel o
alarmă.
Comutatoarele mecanice se pot monta la uși, ferestre, sertare, panouri de acces etc. Este
recomandabil utilizarea lor împreună cu un detector de micare instalat în zona protejată, în cazul în
care intruziunea este realizată prin derutarea sistemului de supraveghere.
Senzori pentru detectarea spargerii

ferestrelor
Aceste dispozitive se instalează pentru
controlul ferestrelor care sunt
susceptibile a fi sparte în cazul unei
intruziuni. Montajul se face în interior,
pe un perete sau tavan, în fața
ferestrei monitorizate.
Există trei tipuri de senzori pentru ferestre: acustici, pentru detectarea șocurilor și combinați.
Toate dispozitivele au în compunere un microfon care este sensibil la o bandă de frecvențe asociată
cu spargerea unui geam. Semnalul de la microfon este prelucrat într-un procesor care elimină
componentele spectrale neasociate fenomenului fizic. Tot procesorul de semnal compară semnalul
filtrat cu cel înregistrat anterior, asociat cu spargerea geamului. În situația unei asemănări a
caracteristicilor de frecvență, este declanșată alarma.
Senzori pasivi cu infraroșii (PIR)

Așa cum se și numesc, senzorii
PIR sunt pasivi, adică dispozitivul
nu emite niciun fel de energie, el
doar ascultă mediul înconjurător
pentru interceptarea formei de
câmp energetic la care este
sensibil.
Senzorii PIR nu măsoară cantitatea de energie recepționată ci doar modificările rapide ale profilului
termic. Cu alte cuvinte, PIR-ul detectează imagini fierbinți în infraroșu sesizând contrastul dintre
imaginea caldă și fondul rece.
Sistemele optice și de reflexie au un rol important în proiectarea și funcționarea PIR-urilor. Necesitatea
focalizării precise a radiației termice, chiar pe elementul fotosensibil, a impus folosirea uneia din
metodele de focalizare prin reflexie sau focalizare cu lentile.
Focalizarea prin reflexie presupune folosirea unei oglinzi concave, elementul fotosensibil fiind montat
în focarul sistemului optic. Acest sistem nu realizează o împărțire în zone poligonale a suprafeței
cercetate dar asigură o distanță mare de descoperire; acest principiu este folosit, de regulă la senzorii
PIR pentru exterior.
Focalizarea prin intermediul lentilelor nu asigură o concentrare a radiației IR la fel de mare cu oglinda
reflectorizantă dar, folosind un tip de lentile speciale, denumite lentile Fresnel, este asigurată o
modificare foarte simplă a configurației zonelor poligonale.
Senzori fotoelectrici pentru interior

Aceste dispozitive folosesc un fascicul
de lumină invizibilă, în infraroșu,
pentru a crea un cortină electronică.
De regulă, sunt folosiții pentru
supravegherea unor suprafețe liniare,
de dimensiuni mari, cum ar fi holuri,
foaiere etc.
Senzorii cu fascicul luminos sunt formați din două blocuri: un emitor și un receptor. Emițătorul
folosește ca sursă de lumină IR o diodă electroluminiscentă LED (Light Emitting Diode) sau o diodă
laser.
Receptorul are ca element activ un fotoelement (de regulă un fototranzistor) care detectează prezența
sau absența fasciculului. Dacă receptorul sesizează o întrerupere a razei IR cu o durată mai mare decât
o valoare prestabilită, este declanșată alarma.
Senzori cu microunde
Senzorii cu microunde sunt
dispozitive folosite pentru
detectarea mișcării. Principiul de
funcționare se bazează pe
detectarea perturbațiilor
produse de intruziune într-un
câmp electromagnetic generat
de echipament.
Există astfel de dispozitive destinate uzului în aplicații de exterior sau interior.
Sistemul este format din două blocuri funcționale: un emitor și un receptor. Emițătorul constă într-un
oscilator de mică putere realizat cu diodă Gunn, în banda X de frecvență (aproximativ 15 GHz).
Receptorul sesizează orice modificare a frecvenței emise, modificare produsă datorită efectului
Doppler.
Detectoare de vibrații
Detectoarele de vibrații sunt destinate
montării pe pereți, tavane, dușumele
pentru a sesiza vibrațiile mecanice
produse de retezare, tăiere, găurire,
perforare, izbire, într-un cuvânt orice
încercare de intruziune care afectează
din punct de vedere fizic structura pe
care este instalat senzorul.
Traductoarele destinate detectării energiei mecanice de joasă frecvență se montează direct pe

peretele interior al structurii supravegheate, detectând orice vibrații care sunt produse.
Tehnologic, există două tipuri de traductoare: piezo-electrice și mecanice. Ambele tipuri convertesc
energia mecanică într-un semnal electric proporțional cu amplitudinea vibrațiilor. Semnalul electric
este trimis unui procesor care analizează forma, amplitudinea și frecvența oscilațiilor. În caz de
corespondență a datelor cu informațiile memorate, este declanșată alarma.
Senzori audio
Senzorii audio recepționează
zgomotele produse de o
intruziune și sunt utilizați de
regulă pentru aplicații de
interior.
Principiul de funcționare, asemănător cu cel al detectoarelor de geam spart, se bazează pe un

traductor care transformă oscilațiile aerului în semnal electric sau, cu alte cuvinte, un microfon.
Semnalul produs de microfon este analizat de un procesor, alarma fiind declanșată dacă acesta, fie se
încadrează într-un tipar prestabilit, fie este detectat într-un loc și la un moment unde și când ar fi
trebuit să nu fie nicio activitate.
Este de remarcat că senzorul audio nu poate fi folosit pentru supraveghere dacă zona respectivă este
afectată de zgomote naturale puternice dar senzorul audio nu este afectat, însă, de o serie de alte
influențe ale mediului: schimbările termice, interferențele electromagnetice, tuburile fluorescente
etc.
Detectoare de vibrații pentru
împrejmuiri
Senzorii pentru detectarea vibrațiilor
se instalează, de regulă, pe gardurile
realizate din plasă de sârmă.
Acești senzori detectează orice încercare de retezare, tăiere sau escaladare a gardului pe care sunt
instalați. Toate aceste acțiuni generează vibrații mecanice, diferențiate de oscilațiile produse de
fenomenele naturale prin amplitudinea și frecvența lor mai ridicată.
Elementul sensibil la deplasări este de tip inerțial, traductorul fiind piezoelectric, electronic sau
mecanic.
Impulsurile electrice produse de senzor sunt analizate de un procesor de semnal care, funcție de
parametrii semnalului (spectru, amplitudine etc.), ia decizia declanșării alarmei.
Senzori electrostatici
Senzorii cu câmp electric se
bazează pe detectarea
modificărilor unui câmp
electrostatic alternant produs
între niște conductori electrici.
Distorsionarea câmpului este produsă dacă cineva atinge conductorii sau chiar dacă, doar se apropie
de ei.
Câmpul electric este produs de un generator cu o frecvență de aproximativ 10 MHz care excită una
sau mai multe linii electrice.
În jurul acestora, prin aer, este produs câmpul electrostatic alternant; când un intrus intră în acest
câmp, un mare număr de sarcini electrice se scurg prin corpul lui și valoarea câmpului, măsurat de alte
linii electrice, se modifică, semnalând procesorului de semnal intruziunea.
Alte tipuri de senzori
Senzori capacitivi - detectează modificarea unui câmp electric static generat între linii electrice sau
într-o rețea de conductori. Alarma este declanșată prin modificarea capacității produse de atingerea
sau apropierea de conductorii senzorului.
Senzori perimetrali cu fibră optică - fibra optică este imună la interferențe electromagnetice și, dacă
este montată corespunzător, este foarte sigură în funcționare.
Senzori cu cabluri tensionate - acești senzori sunt destinați instalării pe împrejmuiri și detectează
schimbările în tensionarea firelor de sârmă, altele decât cele asociate cu vibrațiile sau sarcinile
mecanice (pentru acestea din urmă folosindu-se senzorii pentru detectarea vibrațiilor prezentați
anterior).
Senzori cu geofoni - detectează vibrațiile seismice de joasă frecvență create în sol de deplasarea
persoanelor, vehiculelor, animalelor etc.
Concluzii
Un element important care
trebuie avut în vedere la orice
sistem de protecție constă în
dublarea acestuia cu un sistem
de supraveghere video.
Despre sistemele de supraveghere video vom discuta în lecția următoare.
3.3. Sisteme de supraveghere video
Supravegherea video este o componentă foarte importantă a sistemelor de securitate, fiind folosită
atât pentru sistemele antiefracție, cât și pentru sistemele de control al accesului.
Posibilitatea dată operatorului de a vizualiza în timp real situația obiectivului determină rolul principal
al sistemelor video: eliminarea alarmelor false.
Toate sistemele de supraveghere video sunt formate din mai multe elemente: pentru înregistrarea
imaginilor, pentru redarea acestora și pentru păstrarea lor.
Sistemul de supraveghere video (VSS), numit până în prezent televiziune cu circuit închis (TVCI) în
forma lui simplă, este un mijloc de furnizare de imagini, care utilizează camere de securitate şi
dispozitive de înregistrare în scopul vizualizării acestor imagini pe un monitor prin intermediul unui
sistem de transmisie.
Din punct de vedere teoretic, nu există nicio limită pentru numărul de camere şi monitoare care pot
fi utilizate la instalarea unui sistem de supraveghere video dar în practică acestea vor fi limitate de
eficienţa combinării echipamentelor de control şi afişare şi de capacitatea operatorului de a gestiona
sistemul.
De fapt, un sistem de supraveghere video reprezintă o combinaţie de dispozitive de captare a imaginii,
dispozitive de iluminare, mijloace de interconectare, dispozitive de procesare a imaginilor etc.,
selectate şi instalate pentru a întruni cerinţele de supraveghere de securitate ale beneficiarului.
Supravegherea video a fost
folosită pentru prima dată în
anii 1950 și de atunci a devenit
un element esențial în orice
sistem de securitate profesional
utilizate în aplicații de securitate
și supraveghere. Vă prezint
câteva exemple pentru fiecare.
Aplicații în securitate - care pe lângă efectul de descurajare sistemul de supraveghere video ajută la
monitorizarea:
• accesului în zonele private;
• activităților neautorizate;
• furturilor sau altor pagube materiale;
• siguranța personală.
Aplicații de supraveghere - aici ași puncta aplicațiile din domeniul siguranței publice care ajută
autoritățile să monitorizeze schimbarea condițiilor și să decidă acțiuni corective în domenii precum:
• controlul traficului;
• controlul mulțimilor;
• accesul publicului;
• controlul personalului;
• securitatea parcărilor;
• controlul proceselor industriale.
Majoritatea situațiilor de securitate

necesită un plan care trebuie să
conțină cerințele pentru detectarea
intruziunilor, evaluarea necesității de
supraveghere video, controlul
accesului sau detectarea incendiilor.
Pe plan mondial, cea mai importantă forță motrice din spatele exploziei în utilizarea unui sistem de
supraveghere video a fost creșterea numărului actelor de furturi, tâlharii, atac armat și a terorismului
iar pe acest fond creșterea îngrijorării de a ne proteja viețile și bunurile. Chiar dacă astăzi, există unele
restricții și cerințe speciale catre trebuiesc respectate (GDPR-ul de exemplu) aproape fiecare sistem
de securitate de ultimă generație trebuie să includă și video ca o componentă cheie a sa.
În figura pezentată se arată un sistem video tipic pentru un singur obiectiv care utilizează fie
tehnologie digitală fie una analogică sau o combinație a ambelor tehnologii.
Camerele video analogice pot fi
păstrate și integrate cu noile
camere digitale, camere IP,
rețele locale (LAN), intranet și
internet pentru a facilita
monitorizarea video de la
distanță.
Rețeaua de transmisie digitală oferă comunicații bidirecționale de control audio și o transmitere

excelentă a imaginilor video către obiective aflate la distanță. Semnalele digitale pot fi criptate pentru
a preveni accesarea de personal neautorizat.
Prezentare generală a sistemului de

supraveghere video
Așa cum deja ați aflat, sistemul de
supraveghere video este format din
dispozitive analogice și digitale, recum
și din software pentru înregistrarea
imaginilor, pentru redarea acestora și
pentru păstrarea lor.
Prezentarea de pe slide arată cea mai simplă aplicație video care necesită o singură cameră video și
monitor.
Imprimanta și DVR-ul sunt opționale. Camera video poate fi utilizată pentru a monitoriza angajații,
vizitatorii sau persoanele care intră sau ies din clădire. Camera poate fi amplasată și orientată spre
zona de recepție, ușa din față sau o ușă de acces internă.
Monitorul ar putea fi situat la sute sau mii de metri distanță, într-o altă clădire sau într-un alt oraș sau
țară, cu personalul de securitate care vizionează același hol, ușa din față sau zona de recepție.
Sistemul de bază cu o cameră ilustrat include următoarele componente hardware:
• Obiectivul - lumina de la sursa de iluminare reflectă mediul supravegheat. Obiectivul
colectează lumina din mediul supravegheat și formează o imagine a acestuia pe senzorul
camerei sensibile la lumină.
• Camera video - senzorul camerei convertește imaginea formată de lentilă într-un semnal
electric pe care-l transmite către monitor, DVR și imprimantă.
• Transmisia - suportul de transmisie transportă semnalul video electric de la cameră la monitor.
Opțiunile de suport cu fir includ: cablu coaxial, UTP, fibră optică, LAN, WAN, intranet și rețea
de internet. Opțiunile wireless includ: frecvență radio (RF), microunde sau infraroșu (IR).
Semnalele pot fi analogice sau digitale.
• Monitorul - ecranul video sau ecranul computerului afișează imagini CRT (tuburi catod), LCD,
plasmă sau mai nou OLED.
• Recorderul - înregistratrea video se face, în timp real, pe DVR un NVR care este acronimul
termenului Network Video Recorder - adica inregistrator video ce functioneaza cu ajutorul
internetului. Vreau să precizez ca NVR-ul este implementat intr-un sistem de supraveghere
video cu camere IP. Acesta salveaza video-urile codificate de la camerele IP din retea. Adica,
este un echipament similar ca functionalitate cu un DVR, dar care nu are nevoie de hardware
pentru procesarea video, pur si simplu preia imaginile transmise de camerele de supraveghere
pentru stocare.
Tipuri de obiective ale

camerelor de supraveghere
Lentilele camerelor de
supraveghere ale sistemului de
supraveghere video se impart in
lentile fixe (monofocale) si
varifocale.
Lungimea focala a lentilei fixe este stabilita permanent; adica, campul vizual nu poate fi modificat sau
largit. Trebuie doar sa te gandesti la ce ai de supravegheat si daca te ajuta mai mult o lentila varifocala
sau fixa.
Pe de alta parte, lentilele varifocale iti permit sa reglezi distanta focala pentru a se adapta nevoilor
tale; trebuie sa ai in vedere faptul ca acestea sunt mai scumpe decat cele obisnuite.
Printre aceste camere cu lentile varifocale, multe dintre ele sunt echipate cu functii suplimentare
precum lentilele motorizate cu zoom (PTZ). In comparatie cu obiectivul conventional varifocal, camera
de supraveghere cu obiectiv cu zoom motorizat poate regla automat distanta focala a camerei pentru
a obtine imagini clare cu focalizare automata.
Clarificare rapida: daca trebuie sa comutezi usor intre obiectiv cu unghi larg si unul cu unghi ingust;
aici este recomandat sa alegi camerele cu zoom. Campul vizual al camerei poate fi controlat de la
distanta prin intermediul butoanelor „Zoom”/„Focus” din interfata web sau din aplicatia de pe telefon.
Tabelul arata comparatia dintre diferitele obiective de camere de supraveghere.
Pentru mai multe informații vă invit să accesați sursa acesor informații.
Sursa: Blogul Spy-Shop
Sistemele de supraveghere video si

tehnologia IP
Sistemele de supraveghere IP
(Internet Protocol) sunt ca cele VSS, cu
exceptia faptului ca aceste camere IP
sunt conectate la porturi ethernet si
functioneaza cu ajutorul conexiunii la
internet, precum computerele.
Tehnic, chiar daca sistemele VSS-IP nu functioneaza pe un circuit inchis, numele este inca folosit.
Folosirea sistemelor VSS-IP sau a unui sistem HD prin cablu coaxial cu un NVR avansat iti va da voie sa
vizualizezi imaginile live sau deja inregistrate si chiar sa controlezi camerele, direct de pe telefon sau
tableta.
Tehnologia de supraveghere IP a evoluat pentru a oferi o gama larga de rezolutii diferite, pentru a
satisface diversele nevoi de supraveghere atat ale micilor intreprinderi, cat si ale celor mai mari. Aceste
rezolutii sunt net superioare celor disponibile la camerele analogice.
Camerele IP VSS sunt disponibile cu rezolutii de 1.3MP (de 4 ori mai mare decat rezolutia camerelor
analogice), 2MP, 3MP, 4MP, 5MP si 8MP (cunoscute si sub numele de 4K).
În plus, sistemele de supraveghere IP ofera sisteme inovatoare de video management (VMS), care
ușurează munca atunci cand monitoriezi si controlezi fluxurile video de la mai multe camere. Software-
ul ajuta la analiza materialelor video pentru orice este suspect sau periculos. O alarma poate fi
declansata atunci cand VMS detecteaza miscare in fata unor camere, o placa de inmatriculare, o fata
sau orice actiune predefinita intr-o anumita zona (conform setarilor tale). Aceste caracteristici
inteligente permit companiilor sa isi gestioneze nevoile de supraveghere.
In urma cu ceva vreme,

camerele de supraveghere erau
doar camere simple,
independente, care captau
imagini video cu zona din fata
lor. Ani de zile aceasta
tehnologie a ramas neschimbata
in ciuda progreselor tehnologice
rapide care au avut loc in alte
domenii.
Dar aceast lucru incepe sa se schimbe treptat. Boom-ul de inalta tehnologie vine si in industria de
securitate.
1. Camp vizual 360 de grade - Multe dintre camerele din zilele astea filemaza la un unghi de 130 grade,
ceea ce permite o acoperire destul de cuprinzatoare a unei incaperi atunci cand este asezata intr-un
colt. Dar astăzi, datorită moilor tehnologii, puteți să luati in considerare un camp de vedere de 360 de
grade.
2. Recunoasterea faciala - Poate ca nu este un lucru foarte linistitor si comod pentru fiecare, dar in
ultimul timp s-a investit tot mai mult in tehologia de recunoastere faciala pentru cresterea securitatii.
3. Vedere pe timp de noapte (Infrarosu) - La ce e buna o camera de supraveghere daca nu poti vedea
pe timp de noapte, perioada in care hotii sunt mai activi? Producatorii acestor echipamente au avut
grija de acest lucru si au implementat tehnologia night vision pe camerele de supraveghere de ultima
generatie, astfel incat sa poti avea imagini la fel de clare atat ziua cat si noaptea.
4. Aplicatii pe telefon - Poti vedea ceea ce integistreaza in timp real camera, sau poti avea acces la
imagini mai vechi de pe telefon, de oriunde te-ai afla sau, cu ajutorul aplcațiatiei instalate pe telefon,
poti muta camera astfel incat sa filmeze alt unghi, poti derula si chiar poti asculta (pentru camerele
care au posibilitatea de a inregistra si sunet).
5. Comunicare wireless - Sistemele de supraveghere wireless si alimentate pe baza energiei solare,
de exemplu, sunt mai usor de instalat, nu necesita lucrari ample de montaj, accesoriile se conecteaza
foarte usor si nu mai dau bataie de cap cu gasirea traseului potrivit pentru cabluri.
6. Comunicare bidirectionala si control vocal - Tehnologia de control vocal permite gestionarea
completa a camerelor de supraveghere si a sistemelor aferente. La acest tip de echipamente, pornirea
camerei, schimbarea unghiului de vizualizare, controlul inregistrarii, se face cu ajutorul comenzilor
vocale.
7. Detectie la miscare - Functia de detectie la miscare ajuta atat la economisirea energiei electrice, cat
si a spatiului de stocare. Pe langa asta, faptul ca te poate notifica pe telefon atunci cand porneste
inregistrarea e un plus, pentru ca poti afla si vedea in timp real daca e o alarma falsa sau chiar e cineva
in perimetrul de supravgehere al camerei.
3.4. Sisteme de admitere și control al accesului
Admiterea și controlul accesului au fost frecvent folosite, pe scară largă, din cele mai vechi timpuri
pentru a restricționa persoanele să intre în diferite locații.
Chiar dacă în terminologia curentă, majoritatea specialiștilor se referă doar la controlul accesului, eu
mă voi referi la cei doi termeni care presupun rezolvarea a două probleme: admiterea accesului
pentru persoanele autorizate și controlul accesului persoanelor.
Noțiunea de control al accesului se referă la detectarea materialelor, substanțelor, obiectelor care
sunt sau pot deveni un pericol pentru organizația interesată. În principal, este vorba de descoperirea
materialelor interzise: muniție, armament, explozibili, substanțe halucinogene, radioactive sau toxice.
Admiterea accesului este o activitate care constă în identificarea unei persoane cu o bază de date de
cunoștințe, pentru permiterea sau interzicerea pătrunderii în obiectivul controlat.
Tehnicile de admitere sau controlul accesului au fost dezvoltate și transformate radical în zilele
noastre iar explozia tehnologiei informatice a făcut ca acțiunea de identificare să devină o acțiune
strâns legată de sistemele informatice. Mai simplu spus, ea presupune asocierea unui flux de date cu
o persoană.
Primele șase puncte se referă la

rezolvarea în mod clasic a
problemei identificării, în timp
ce ultimele trei metode
constituie procedurile cunoscute
sub sintagma de „biometrie”.
Lista tehnologiilor de control al
accesului conține tehnologiile care
sunt utilizate în mare parte pentru
comunicarea între diferite
componente ale sistemului de control
al accesului. Deci, să le luam pe rând
cu o scurtă prezentare a fiecăreia
• Near Field Communication (NFC) sau cu o traducere în limba româna, comunicare în câmp
apropiat, este o tehnologie bazată pe identificarea prin frecvență radio RFID ce permite
dispozitivelor de control acces să comunice între ele prin atingere sau apropiere, la o distanță
mai mică de 10 cm. Pentru ca transferul să funcționeze, ambele dispozitive trebuie să dețină
un cip NFC. NFC se încadrează în categoria tehnologiilor wireless ce asigură comunicații pe
distanțe scurte ca Bluetooth, Wi-Fi, IrDA, RFID
• Radio Frequency Identification (RFID ar 'ef ai.'di.) - identificare prin frecvență radio este o
metodă de identificare automată care se bazează pe stocarea și regăsirea datelor fără
atingere, la distanță, prin unde radio, folosind dispozitive numite etichete RFID și
transpondere RFID. Tehnologia necesită o cooperare a unui aparat cititor de RFID cu eticheta
RFID. O etichetă RFID este un obiect mic sau foarte mic (chiar sub 1 mm x 1 mm) care poate fi
aplicat sau încorporat în principiu în orice produs sau obiect cu scopul de identificare și
urmărire, folosind undele radio. Unele etichete pot fi citite de la mulți metri depărtare, chiar
mult peste 50 m, iar eticheta se poate afla și în afara razei de vedere a cititorului de RFID.
• Power over Ethernet (PoE) - această tehnologie este foarte eficientă pentru controlul
accesului și folosește cabluri care transportă atât semnale de date, cât și energie pentru a
furniza componente de control de acces, cum ar fi camere IP, telefoane, controlere de acces,
routere, puncte de acces și alte elemente.
• Mobile Access Control (control acces mobil) - Dispozitivele mobile sunt transformate în chei
electronice prin instalarea aplicației pe acestea și utilizează tehnologia wireless pentru
comunicare. Dispozitivul mobil poate fi utilizat pentru a gestiona și controla întregul sistem de
control al accesului unei anumite zone sau clădiri.
• Bluetooth Access control - Control accesului prin Bluetooth: Acesta utilizează puterea
dispozitivelor activate Bluetooth și este eficient până la 800 de metri distanță și 50Mbit/sec.
• Wired Access Control Technologies (Tehnologii de control al accesului prin cablu) - includ
comunicarea prin cablu CAT6, acces PoE și soluții tradiționale de cablare. Comunicarea între
diferite componente poate avea loc prin diferite protocoale de comunicare.
• Wireless Access Control Technologies (Tehnologii wireless de control al accesului) - aceasta
este o categorie generalizată de tehnologii wireless utilizate în sistemul de control al accesului.
Bluetooth, NFC, RFID, mobil și altele se încadrează în această categorie de tehnologii de
control al accesului.
• Internet of Things (IoT) tradus ca internetul obiectelor este un concept ce presupune folosirea
Internetului pentru a conecta între ele diferite dispozitive, servicii și sisteme automate,
formând astfel o rețea de obiecte. Îmbinarea conectivității device-urilor cu automatizarea
sistemelor permite colectarea informației, analiza sa și, implicit, luarea unei decizii pe
fundamentul ei.
Sursa: https://www.spy-shop.ro/blog/ce-este-poe-pover-over-ethernet
Există mulți termeni pe care ar
trebui să-i cunoaștem pentru o
mai bună înțelegere a
conceptelor tehnologiilor
moderne de control al accesului.
Voi prezenta și explica câțiva
termeni foarte importanți.
• Access Credentials (autentificarea accesului) - Aceasta este, de fapt, o parolă validă un model
biometric, un cod PIN sau alte date utilizate pentru a accesa sistemul furnizat de
administratorul sistemului de control de acces utilizatorilor acestuia.
• Authentication (autentificarea este un proces de verificare a datelor de acces furnizate de
utilizatori. În acest proces, datele de intrare sunt comparate cu datele originale aflate în sistem
și sunt validate sau respinse.
• Authorization - Autorizarea reprezintă autoritatea furnizată de administrator unui utilizator
de a avea acces doar într-o zona sau acces total.
• Access Control Technology Components - Componente ale tehnologiei de control de acces
sunt toate dispozitivele și produsele utilizate într-un sistem de control de acces.
• Electric Locks - Încuietoarea electrică este unul dintre elementele fundamentale în
componentele tehnologiei controlului accesului este încuietoarea electrică, dispozitivul care
interzice fizic intrusilor să intre în zonă sau să acceseze bunurile.
• Card Readers - Cititorul de carduri este o altă componentă de bază a sistemului ACS. Este
folosit pentru a citi carduri HID, chei electronice, aplicații mobile, informații magnetice și
altele. Există multe tipuri de cititoare de carduri bazate pe tehnologiile moderne, cum ar fi
cititoarele de carduri wireless, magnetice, Bluetooth și NFC despre care voi vorbi intr-o
prezentare separată.
• Access Control Keypads - Tastaturile de control de acces sunt similare cu cititoarele de carduri,
dar folosesc o tastatură pentru a introduce parola, PIN-ul sau numărul de acces.
• Access Controllers/Field panels - Controlerele de acces sunt nucleul întregului sistem, pot
integra mai multe cititoare și se pot conecta la platforma software principală. Acesta este
creierul întregului sistem de control al accesului.
• Access Cards - Cardurile de acces sunt disponibile în diferite formate care poartă informații
sub formă de date magnetice sau digitale. Multe companii oferă funcții cheie dedicate pentru
a accesa sistemul de control. Cel mai frecvent exemplu este cardul HID.
Cartelele cu cod de bare au apărut și

s-au dezvoltat ca urmare a necesității
unui sistem pentru identificarea
mărfurilor în transporturi, depozite,
magazine etc.
Legătura dintre informația asupra
produsului și stocarea acesteia în baza
de date este locul unde intervin
codurile de bare.
În decursul timpului standardele au evoluat foarte mult, în lume existând astăzi peste 40 de tipuri
diferite de coduri.
În Europa, de exmplu, există codul EAN (European Article Number, cod unificat din anul 1980 cu UPC
sub denumirea EAN-UPC), PZN (Pharma Zentral Nummer).
Un exemplu de cod EAN:
• primele două cifre reprezintă provenienta produsului;
• următoarele cinci cifre indică productorul (numărul este dat de Centrale für Coorganisation
GmbH din Germania);
• ultima cifră reprezintă o sumă de control pentru autocorecția erorilor.
Fiecare cifră a codului EAN este reprezentată prin două bare și două spaiți, având în total o lățime de
șapte unități. Fiecare bară sau spațiu poate avea lățimea de unu, doi, trei sau patru unități. Cititorul
de coduri de bare poate citi simbolurile în orice direcție obținând întotdeauna reprezentarea corectă
a informaiilor.
În figură este reprezentat numărul 0123456 conform standardului CodaBar, respectiv EAN.
Identificarea cu ajutorul
cartelelor personale de
identitate a început să fie
dezvoltată de marile societăți
bancare pentru mijloacele de
plată fără numerar, ATM, (de
unde și numele – credit card).
Credit card-urile au impus și
dimensiunile, standardizate
astăzi (aproximativ 54 x 85 mm).
Cartela cu bandă magnetică este formată din actul propriu-zis, pe care sunt prezentate în clar o serie
de informații de identificare (nume, diverse coduri etc.), la care este atașată o bandă magnetică unde
se memorează anumite informaiți suplimentare necesare pentru identificare: codul personal de
identificare (PIN), parole etc.
Față de sistemul cu cod de bare, cartelele cu bandă magnetică prezintă avantajul că informația nu este
afișată implicit, fiind mai greu de reprodus sau de falsificat.
Sistemul de recunoaștere cu cartele

de proximitate este cel mai
performant din seria de sisteme credit
card, în sensul că este singurul
echipament care este capabil să
detecteze și să identifice cartela, fără
să fie necesar ca aceasta să fie
introdusă într-un cititor special.
Astfel, persoana poate fi identificată chiar dacă cartela de proximitate este pstrată în portmoneu sau
poșetă.
Pentru citirea cartelelor de proximitate sunt folosite mai multe tehnici care, în principal, trebuie să
evite folosirea unor surse de alimentare pentru card. Lipsa unei surse proprii de alimentare constituie
totuși un dezavantaj important: distanța maximă între cartelă și cititor poate fi de numai câțiva zeci
de centimetri.
Cea mai veche metodă presupune încorporarea în cartelă a unor circuite rezonante radio. Datele de
identificare sunt stocate în funcție de frecvenețele de rezonanță ale circuitelor acordate. Cititorul
conține un emițător radio care emite continuu trenuri de unde modulate în frecvență și un receptor
care sesizează răspunsurile cartelei pe frecvențele pe care îi sunt acordate circuitele proprii.
Un alt principiu de funcționare al sistemului cu cartele de proximitate folosește un cuplaj electrostatic,
electromagnetic sau magnetic între cititor și cartelă.
Cartela cu efect Wiegand - este o variantă de cartelă de proximitate.
Cartela conține un numr de conductori paraleli cu lungimea de aproximativ 10 mm, înglobați în
interiorul cartelei, dispuși sub forma unui cod de bare. Conductorii sunt fabricați dintr-un material
feromagnetic care produce o modificare bruscă a fluxului magnetic în momentul în care cartela este
expusă la un câmp magnetic lent variabil.
Cititorul, fără contact cu cartela, conține un magnet care activează materialul feromagnetic și un cap
magnetic de citire al fluxului generat de cartelă.
Alături de cartelele de
proximitate, cartelele inteligente
sunt cele mai sigure dispozitive
de personalizare a cartelelor.
Prima cartelă inteligentă a fost introdusă în Franta în anul 1981, fiind dezvoltată de laboratoarele
franceze de cercetare ale firmei Philips.
Cartelele inteligente au avantajul că, spre deosebire de cartelele de proximitate, fiind realizate cu o
memorie care poate fi ștearsă și scrisă electric de mii de ori (E2ROM – Electrically Erasable Read Only
Memory, memorie ROM cu ștergere electrică), informațiile păstrate de ea pot fi schimbate de fiecare
dată când este accesată, fiind dificil de copiat sau falsificat.
Mai mult, circuitul E2ROM utilizează un protocol special, pseudoaleator, pentru ințiializarea scrierii,
protocol deocamdată bine protejat și care nu este decât la îndemâna productorilor sistemului.
Conform Regulamentului general
privind protecția datelor (GDPR) a
care a intrat in vigoare începând cu 25
mai 2018 prin "date biometrice"
înțelegem datele cu caracter personal
care rezultă în urma unor tehnici de
prelucrare specifice referitoare la
caracteristicile
fizice, fiziologice sau comportamentale ale unei persoane fizice care permit sau confirmă identificarea
unică a respectivei persoane, cum ar fi imaginile faciale sau datele dactiloscopice.
Folosirea PIN-urilor și a parolelor, cele mai aplicate metode de identificare folosite de tehnologia
informatică actuală, sunt de mult depășite așa cum și alte forme de identificare clasice suferă de lipsuri
importante. S-a demonstrat că, cel puțin în Statele Unite, este suficientă falsificarea unui document
de identitate mai puțin protejat (de exemplu, permisul de conducere), falsificare care poat fi urmată
de obținerea, perfect legal, a tuturor celorlalte documente de identitate.
O serie de caracteristicile fiziologice sunt folosite în mod tradițional pentru identificare. Astfel,
descrierea fizionomiei și a semnelor particulare, întâlnite la pașapoarte, este destul de grosieră și
arareori este suficient de sigură pentru a identifica categoric o persoană. La cealaltă extremă, există
tehnicile criminalistice invazive, bazate pe radiografii dentare și ale scheletului.
Este de remarcat că unele din

aceste caracteristici se modifică
natural de-a lungul timpului,
cum ar fi culoarea părului,
greutatea și înălțimea.
Schimbrile naturale pot fi
mascate sau amplificate prin
vopsirea părului, folosirea de
pantofi cu tocuri sau chiar
aplicarea de regimuri alimentare
specifice.
• Înfățișarea (de exemplu: înălțimea, greutatea, culoarea pielii, a părului și ochilor, semne
caracteristice vizibile, genul, rasa, părul facial etc., toate acestea prezentate, de regulă, într-o
fotografie).
• Comportamentul (de exemplu: ticuri, caracteristicile generale ale vocii, stilul de exprimare,
handicapuri vizibile, trăsături memorate pe video, etc).
• Elemente bio-dinamice (de exemplu: presiunea și viteza de execuție a semnăturii,
caracteristici statistice ale vocii, viteza de apăsare a tastelor în cazul introducerii unei parole
etc.).
• Elemente fiziologice naturale (de exemplu: dimensiunile scheletului – antropometrie, leziuni
osoase sau dentare tratate, amprentele papilare și palmare, imaginea retiniană, modelul
vaselor capilare faciale sau din lobul urechii, geometria mâinii, amprenta ADN etc.).
• Elemente artificiale (folosite în special pentru identificarea animalelor, putând exemplifica cu:
brățări, coduri de bare tatuate, zgărzi, microcipuri inserate sub piele, emițătoare radio etc.).
Modificările nenaturale ale câtorva caracteristici biometrice fac identificarea extrem de dificilă. Astfel,
lentilele de contact schimb culoarea ochilor, rama ochelarilor poate modifica aspectul facial iar
schimbarea aspectului pilozităților faciale, incluzând barba, mustața, favoriții, sprâncenele și genele,
pot face recunoaterea imposibilă.
Introducerea securitatii biometrice pe

piata de control al accesului s-a
dovedit eficienta contra
vulnerabilitatilor in materie de
securitate si productivitate; este, de
asemenea, una dintre cele mai mari
tendinte vazute in controlul accesului,
de la introducerea cardurilor incoace.
Frumusetea biometriei
Solutiile biometrice indeparteaza elementul de eroare umana din incalcarile de securitate. Citind
caracteristicile fiziologice ale personalului prin intermediul scanarii amprentelor, recunoasterii faciale,
recunoasterii irisului etc., securitatea biometrica elimina nevoia de carduri sau chei; obiectele pot fi
pierdute, furate sau imprumutate de catre personal neautorizat.
Masurile de securitate biometrica sunt, de asemenea, concepute pentru a oferi acces rapid si usor
persoanelor care au nevoie. Nu exista niciun blocaj in timp ce oamenii isi cauta cheile sau cardurile.
Nimeni nu trebuie sa se intoarca la birou pentru a vedea daca si-a lasat cardul intr-un sertar. Nu exista
parole sau coduri PIN care sa fie uitate.
Tehnologia biometrica evolueaza constant
Biometria este ceva relativ nou si inovator. Dar bazele tehnologiei au existat, de fapt, inainte de al
doilea razboi mondial.
Scanarea irisului debuteaza inca din anii 1930, in timp ce tehnologia recunoastere a amprentelor se
duce chiar mai departe, pana la sfarsitul anilor 1800. In anii '80 -'90 au fost facuti pasi mari in ceea ce
priveste punerea la dispozitie a acestor tehnologii si aplicarea lor in industria securitatii.
Ramane, asadar, sa cadem de acord ca, desi scanarea amprentelor si a irisului au devenit ceva obisnuit
in lumea controlului de acces (destul de recent), in lumea biometrica exista discutii despre tehnologii
si mai interesante, care devin chiar acum parte integrata a securitatii intreprinderii si al controlului
accesului in toata lumea.
Recunoasterea faciala, AI si tehnologia Deep Learning
Recunoasterea faciala a devenit tot mai mult discutata si folosita recent. Daca ai un smartphone nou,
exista sanse mari sa folosesti deja tehnologia de recunoastere faciala in fiecare zi. Aceasta evolueaza
evolueaza rapid, odata cu aplicarea AI si a tehnologiei de Machine Learning in tot mai multe dispozitive
banale la prima vedere.
Recunoasterea vocala
Tonurile unice ale vocilor noastre sunt la fel de individuale ca amprentele, fata sau ochii nostri. Exista
deja sisteme sofisticate de recunoastere a vocii care pot acorda acces la o serie de servicii importante
prin detectarea idiosincrasiilor vocale si compararea acestora cu tipare sonice pre-stocate.
Un impersonator ar putea fi suficient de bun pentru a pacali o ureche umana, dar nici un om, oricat
de inzestrat, nu poate reproduce maparile unice laringelui uman si modul in care acestea modeleaza
calitatea vocii atunci cand aerul este expirat prin ele.
Lumea biometriei nu se limiteaza la caracteristici fizice precum fetele si amprentele digitale.
Inglobeaza, de asemenea, felurile unice in care ne miscam.
IoT (Internet of Things) si imbunatatirea conectivitatii
Odata cu absorbtia din ce in ce mai mare a utilizararii dispozitivelor IoT, putem presupune ca aceasta
tenologie va avea implicatii si asupra securitatii si controlului accesului in viitorul foarte apropiat.
Vă mulțumesc pentru atenție și vă invit la următorul capitol unde vom discuta despre pregătirea și
realizarea sistemelor de securitate
3.5. Bibliografie
• Trenduri in securitatea biometrica si control acces fara contact, Spy Shop
• Best Access Control System Technologies, Kisi
• Access Control System Overview - Security Access Control System Basic Elements and Architecture,
Systems I/O, Inc.
• Know about Access Control Systems and Their Types with Features, ElProCus Technologies Pvt Ltd
• Biometric authentication: five myths busted, by Sam Bakken
• Access Control System Basics – Components of Access Control, ACME Locksmith
• 3 Types of Access Control: Which is Right for Your Building? by Shannon Davis
• The history of the alarm system, ABUS Security Tech Germany
• Development of burglar alarms, Old Police Cells Museum
• CCTV Surveillance Video Practices and Technology, 2nd Edition, Author: Herman Kruegle
• Blogul Spy-Shop
• Design and Evaluation of Physical Protection Systems by Mary Lynn Garcia
• Implementing Physical Protection Systems: A Practical Guide, 2nd by David G. Patterson
• Physical Security Principles First Edition, by Michael E. Knoke CPP (Editor), Kevin E. Peterson CPP
• CCTV Handbook: Buying, Installing, Configuring, & Troubleshooting A User’s Guide to CCTV, by
Thomas Hill
• CCTV Surveillance: Video Practices and Technology, by Bozzano G Luisa
• CCTV for Security Professionals 1st Edition, by Alan Matchett
• Electronic Access Control 1st Edition, by Thomas L. Norman
• Integrated Security Systems Design: A Complete Reference for Building Enterprise-Wide Digital
Security Systems 2nd Edition, by Thomas L. Norman
• Designing Physical Access Control Systems: A design guide for consultants 1st Edition, by Ross Bale
CAPITOLUL 4. PREGĂTIREA ŞI REALIZAREA SISTEMELOR DE
SECURITATE
4.1. Pregătirea lucrărilor de instalare a sistemelor de securitate

Acest capitol este despre pregătirea și realizarea sistemelor de securitate și vă voi prezenta elementele
de competență și criteriile de realizare pentru această unitate de competență specifică pe care le veți
obține dacă veți alege să participați la cursul de specializare ˝Tehnician pentru sisteme de detectie,
supraveghere video, control acces˝.
Activitatea de pregătire a lucrărilor de instalare a sistemelor de securitate se desfășoară în șantier, în
spațiu închis sau deschis uneori în condiții de stress sub îndrumarea inginerului de sisteme de
securitate sau independent. În general, vorbim despre instalarea mai multor tipuri de sisteme: sisteme
tehnice de detecție efracție și control al accesului, sisteme de supraveghere video și sisteme tehnice
de monitorizare.
În cadrul activității de pregătire a lucrărilor de instalare a a acestor tipuri de sisteme vor putea fi, cu
siguranță și o serie de modificări. Vorbim aici despre schimbarea destinației spațiului, schimbări în
compartimentarea spațiului sau modificarea căilor de acces, etc.
Instalarea echipamentelor de securitate se face pe pereții spațiului de asigurat, la ferestre, uși, tavane,
etc. unde va trebui să fie utilizate o serie de instrumente de măsurare cum ar fi, de exemplu: ruletă,
telemetru, bulă de nivel, dispozitiv de detecție cabluri electrice, etc.
Se vor utiliza diferite tipuri de materiale: cabluri, centrale de detecție și alarmare, periferice:
detectoare, contacte, butoane, pedale, sirene, centrală de control acces, controllere, cititoare,
dispozitive biometrice, butoane, senzori magnetici, electromagneți, zăvoare electrice, turnicheți, uși
rotative, bariere auto, camere video, etc. Și nu în ultimul rând, va fi nevoie de efectuarea unor
măsurători suplimentare: distante, înălțimi, etc.
Vă voi prezenta elementele de competență și criteriile de realizare pentru această unitate de
competență specifică pe care le veți obține dacă veți alege să participați la cursul de specializare
˝Tehnician pentru sisteme de detectie, supraveghere video, control acces˝.
În primul rând:
situația din teren este verificată
în comparatie cu proiectul de
instalare.
În al doilea rând, situația reală se verifică având în vedere cerințele speciale ale beneficiarului
exprimate în contract sau în corespondența oficială și nu în ultimul rând, se verifică situația reală
conform prevederilor din normative.
Pentru a evita posibilele neplăceri, recomandarea este ca această activitate de verificare să fie făcută
cu mare atenție și meticulozitate.
Întotdeauna, amplasamentul
echipamentelor este stabilit în funcție
de proiectul final aprobat și de
modificările survenite în proiect.
Se va respecta amplasamentul
echipamentelor care este stabilit în
funcție de tipul sistemului și
componența acestuia.
Atenție! amplasamentul echipamentelor depinde de locul în care acestea urmează să fie instalate.
Recomandări: stabilește amplasamentul cu atenție și responsabilitate efectuând măsurătorile
necesare cu instrumentele specifice despre care am facut deja vorbire.
Necesarul de materiale este

stabilit pe baza specificațiilor din
proiect și, după caz, pe baza
măsurătorilor suplimentare
necesare.
Și în această etapă, este nevoie
de atenție și rigurozitate
calculând corect cantitățile de
materiale necesare.
4.2. Montarea tubulaturii pentru sistemele de securitate
Locurile în care se desfășoară lucrările de montare a tubulaturii pentru sistemele de securitate sunt
situate în spații închise sau deschise, ziua sau noaptea și în condiții meteo diverse (caniculă, frig, ploaie,
etc.) Se lucrează singur sau în echipă sub coordonarea inginerului sisteme de securitate.
Există o serie de operațiuni specifice de realizare a traseelor de tubulatură unde va fi nevoie să
străpungeți sau chiar să spargeți pereți, podele sau tavane și veți utiliza, pentru tubulatură, țevi și
tuburi cu diferite diametre pe care le veți îngropa în sol, în pereți și veți monta doze îngropate su
pozate pe pereți. Veți executa operațiuni de fixare a tubulaturilor aparente, veți monta țevi de plastic
în dibluri de plastic sau metal, și veți fixa jgheaburi din plastic sau metal etc. Și aici, pentru aceste
operațiuni, veți avea nevoie de o dotare cu echipamente corespunzătoare cum ar fi bormașinile cu
sau fără rotopercuție, scule de mână, instrumente de tăiat și/sau de măsurare a distanțelor.
Este important să înțelegeți foarte bine proiectul de instalare, reglementările legale, normative pentru
realizarea tubulaturii necesar sistemelor de securitate și normativele semnificative pentru
amplasarea/montarea/cablarea componentelor sistemelor de securitate.
Traseele de tubulatură se
realizează în conformitate cu
Proiectul de instalare avizat de
poliție, după caz prin operațiuni
specifice cu atenție și
meticulozitate.
Tubulatura îngropată este instalată
conform prevederilor din normativele
tehnice, în funcție de tipul acesteia și
având în vedere specificul zonei de
lucru, sigurând continuitatea traseului
la trecerile de nivel și dintr-o cameră
în alta.
Tubulatura aparentă este fixată

conform prevederilor din
normativele tehnice pentru
realizarea tubulaturii aparente la
sistemele de securitate și având
în vedere specificațiile din
proiectul de execuție.
4.3. Realizarea cablajului necesar sistemelor de securitate
Locurile în care se realizează cablajul necesar sistemelor de securitate sunt situate în spații închise sau
deschise, ziua sau noaptea și în condiții meteo diverse (caniculă, frig, ploaie, etc.) Si aici, se lucrează
singur sau în echipă sub coordonarea inginerului sisteme de securitate.
Se utilizează o multitude de tipuri de cabluri îngropate : cabluri 2X0,75; 4X0,22; 8X0,22; coaxial; fibra
optica, etc. Când vorbim despre succesiunea operațiilor mă refer la operțiuni de: tragere cabluri, tăiere
cabluri sau realizare conexiunilor în doze.
Vom avea nevoie de diverse scule de mână: mașini de găurit; de tăiat; instrumente de măsurare a
curentului electric (ampermetru, voltmetru, etc.)
Cablurile îngropate sunt

instalate în conformitate cu
cerințele speciale ale
beneficiarului exprimate în
contract sau corespondența
oficială, în baza cerințelor
identificate în proiectul de
instalare avizat și în funcție de
tipul peretelui sau al tavanului.
Atenție la respectarea succesiunii operațiilor conform procesului tehnologic ți la utilizarea sculelor și

echipamentelor necesare în funcție de tipul cablului de montat.
Cablurile aparente se instaleaza în
conformitate cu prevederile din
normative de cablare, în funcție de
suportul de instalare și de tipul
tubulaturii utilizate.
Continuitatea cablurilor este

verificată având în vedere
transmiterea semnalului pe
întregul traseu conform
procedurilor specifice de lucru,
utilizând aparatura de măsură și
control necesară și urmărind, cu
aatenție, toate locurile de
instalare a sistemelor de
securitate.
4.4. Considerente bazate pe cerințele standardului SR CLC/TS 50131-7
Conform standardului SR CLC/TS 50131-7 din 2014 Sisteme de alarmă. Sisteme de alarmă la efracție
și jaf armat Partea 7: Linii directoare pentru aplicații care include recomandări pentru proiectarea,
planificarea, operarea, instalarea, punerea în funcţiune şi întreţinerea sistemelor de alarmă la efracţie
şi jaf armat (I&HAS) instalate în clădiri înainte de a începe instalarea componentelor sistemului, se
recomandă să fie luate în considerare o serie de aspecte.
Voi face o scurtă prezentare interconexiunilor din Anexa H, Analiza tehnică cu recomandarea mea de
a intra în posesia standardului prin achiziționare directă de la ASRO - Organismul Național de
Standardizare din România.
Se recomandă să se efectueze o
analiză tehnică pentru a se
confirma că cerinţele incluse în
propunerea de proiect a
sistemului pot fi respectate şi de
asemenea pentru a se
determina amplasarea exactă a
fiecărei componente a
sistemului şi a traseele de
cabluri de interconexiune (acolo
unde se utilizează interconexiuni
cablate).
De asemenea, se recomandă ca analiza tehnică să identifice orice factori care ar fi posibil să afecteze
funcţionarea sigură a I&HAS. Așa cum am precizat, deja, voi prezenta câteva exemple de asemenea
factori pentru interconexiuni.
Interconexiunile pot fi realizate
utilizând cablare specifică, cablare
nespecifică sau conexiuni fără fir.
Când se utilizează o cablare de interconexiune specifică, se recomandă să se ia în considerare:

• secţiunea şi tipul cablului;
• necesitatea de a masca cablurile;
• efectele căderilor de tensiune;
• izolarea cablurilor I&HAS faţă de alte cabluri de transport de înaltă tensiune; EXEMPLU -
Alimentare cu energie electrică sau cele care transportă curenţi de înaltă frecvenţă.
• asigurarea cablurile din punct de vedere mecanic;
• instalarea în poziţii inaccesibile pentru a se restricţiona sabotarea, atunci când este posibil;
• nevoia de a asigura protecţia împotriva deteriorărilor mecanice; EXEMPLU - Dacă sunt la mai
puţin de doi metri de nivelul podelei.
• conformitatea cu reglementările de cablare locale;
• utilizarea metodelor de joncţiune adecvate de exemplu, cutii de joncţiune (lipirea sau roluirea
să fie utilizate numai atunci când nu se pot utiliza cutiile de joncţiune);
• necesitatea de a se asigura securitatea la sabotaj pentru cutiile de joncţiune (face obiectul
gradului IAS);
• necesitatea de a se utiliza cablare specială, după recomandarea fabricantului de echipamente;
• utilizarea de bucle de cablare flexibile acolo unde este necesar;
• necesitatea de a se păstra traseele de cabluri în interiorul spaţiilor supravegheate atunci când
este posibil;
• atunci când este necesar să fie pozate cabluri în afara spaţiilor supravegheate, să se utilizeze
cabluri cu nivel de protecţie împotriva sabotajului corespunzător.
Atunci când se utilizează

interconexiuni nespecifice, se
recomandă să se ia în
considerare:
Când se utilizează interconexiuni fără
fir, se recomandă să fie luaţi în
considerare:
• poziţionarea antenelor pentru a se asigura comunicaţii sigure cu alte componente ale

sistemului;
• posibilitatea ca alte echipamente RF să interfereze cu echipamentul de interconectare al
I&HAS;
• proximitatea unor obiecte metalice mari faţă de antena echipamentului.
4.5. Bibliografie
• Standardul ocupațional ˝Tehnician pentru sisteme de detectie, supraveghere video, control acces˝.
• SR CLC/TS 50131-7:2014 - Sisteme de alarmă. Sisteme de alarmă la efracţie şi jaf armat. Partea 7: Linii
directoare pentru aplicaţii
• SR EN 62676-4:2016 - Sisteme de supraveghere video utilizate în aplicaţii de securitate. Partea 4: Linii
• SR EN 60839-11-2+AC:2016 - Sisteme de alarmă şi de securitate electronică. Partea 11-2: Sisteme
electronice de control al accesului. Linii directoare pentru aplicaţii.
Vă mulțumesc pentru atenție și vă invit la următorul capitol unde vom discuta despre instalarea
sistemelor de securitate.
CAPITOLUL 5. INSTALAREA SISTEMELOR DE SECURITATE
5.1. Instalarea sistemelor de detecţie, efracţie şi control al accesului
Acest capitol este despre instalarea sistemelor de securitate și vă voi prezenta elementele de
competență și criteriile de realizare pentru această unitate de competență specifică pe care le veți
Locurile în care se realizează instalarea sistemelor de securitate (detecţie, efracţie şi control al
accesului) sunt situate în spații închise sau deschise, ziua sau noaptea și în condiții meteo diverse
(caniculă, frig, ploaie, etc.)
Si aici, se lucrează singur sau în echipă sub coordonarea inginerului sisteme de securitate.
În această etapă vorbim despre o serie de elemente componente ale sistemului de detecție și
semnalizare la efracție și control al accesului care vor fi instalate: centrala de detecție și alarmare la
efracție, detectoare, contacte, butoane, pedale, sirene etc. și/sau centrala de control acces,
controllere, cititoare, dispozitive biometrice, butoane, senzori magnetici, electromagneți, zăvoare
electrice, turnicheți, uși rotative, bariere auto, etc.
Pentru a înțelege mai bine ceea ce trebuie făcut în această etapă va trebui să cunoașteți
echipamentele tehnice cu care lucrați, reglementările legale relevante, normativele pentru cablarea
sistemelor tehnice de detecţie și alarmare la efracţie şi control al accesului și normativele pentru
amplasarea/montarea/cablarea componentelor sistemelor tehnice de detecție, semnalizare și
alarmare la efracție și control al accesului.
Dacă proiectul sistemului de securitate este corect executat veți avea la dispoziție un capitol denumit
generic ˝caiet de sarcini˝ care vă va ajuta să elaborați proceduri eficiente care să vă ajute să faceți
totul exact așa cum trebuie cum ar fi, de exemplu, procedura de configurare, instalare și alimentare
electrică a componentelor sistemelor de detecție la efracție și control al accesului utilizate.
Vă voi prezenta elementele de competență și criteriile de realizare pentru această unitate de
competență specifică.
Se recomandă ca sistemul să fie
instalat şi configurat în
conformitate cu propunerea de
proiect a sistemului. Se
recomandă, de asemenea, â ca
orice abatere de la propunerea
de proiect a sistemului să fie
convenită în scris, cu clientul.
La terminarea instalării sistemului, se

recomandă să se efectueze o inspecţie
a sistemului pentru a se confirma că
acesta a fost instalat în conformitate
cu propunerea de proiect a sistemului
şi cu planul de instalare (dacă a fost
întocmit).
Se recomandă ca orice abatere de la propunerea de proiect a sistemului să fie înregistrată pentru a fi

inclusă în documentaţia conform instalării.
La final, se recomandă
efectuarea unei încercări
funcţionale complete, inclusiv
activarea oricăror dispozitive de
avertizare şi emițătoare-
receptoare.
Acolo unde este instalat un emițătoar-receptoar, se recomandă efectuarea unei verificări cu

dispeceratul sau alt centru de recepţie pentru a se asigura că aceste semnale au fost recepţionate cu
succes.
Înainte de a începe instalarea
componentelor sistemului, se
recomandă să fie luate în considerare
o serie de aspecte.
Recomandările producătorului - Se recomandă ca toate componentele sistemului să fie instalate în

conformitate cu recomandările producătorului. Dacă nu este posibilă instalarea unei componente în
conformitate cu recomandările producătorului, se recomandă solicitarea consultanţei din partea
producătorului sau a furnizorului.
Consideraţii de mediu - Componentele sistemului se recomandă să fie adecvate condiţiilor de mediu
în care trebuie să funcţioneze.
Analiza tehnică - Pentru a se asigura că performanţele sistemului sunt compatibile cu cerinţele
detaliate în propunerea de proiect a sistemului, se recomandă să se realizeze o analiză tehnică a
spaţiilor care vor fi supravegheate.
Planul de instalare şi specificaţiile echipamentelor - În funcţie de mărimea şi complexitatea sistemului
planificat, se recomandă să fie luată în considerare elaborarea unui plan de instalare. Se recomandă
ca planul de instalare să se bazeze pe propunerea de proiect a sistemului şi să ia în considerare orice
aspecte identificate în analiza tehnică.
5.2. Instalarea sistemelor de supraveghere video (SSV)
Locurile în care se realizează instalarea sistemului tehnic de supraveghere video sunt situate în spații
închise sau deschise, ziua sau noaptea și în condiții meteo diverse (caniculă, frig, ploaie, etc.)
Si aici, se lucrează singur sau în echipă sub coordonarea inginerului sisteme de securitate.
Elementele componente ale sistemului tehnic de supraveghere video sunt reprezentate de camere
fixe, camere mobile, iluminatoare, monitoare, echipamente de procesare imagini, echipamente de
înregistrare imagini, emițătoare/receptoare de cablu torsadat, fibră optică, switch-uri, servere video
și de o serie de echipamente specifice subsistemului de alimentare electrică: alimentatoare, UPS-uri,
etc.
Lucrările de montare/instalare înseamnă montarea acestor componente având în dotare o serie de
scule și echipamente: bormașină cu și fără rotopercuție, șurubelniță electrică, cican de lipit, trusa
electrician, diferite aparate de măsură, dispozitiv detecție cabluri, scări, schele sau chiar nacele
hidraulice pentru aplicațiile mai complexe efectuate la exterior sau în hale cu înalțimi mari.
Cunoașterea componentelor sistemelor tehnice de televiziune cu circuit închis ce urmează a fi
instalate este obligatorie. Obțineți manualele tehnice de instalare, întreținere și punere în funcțiune
de la producători.
La fel ca în situația instalării sistemelor tehnice de detecție efracție și control al accesului și în cazul
instalarea sistemuelor tehnice de supraveghere video trebuie să cunoașteți și să înțelegeți prevederile
legale emise de autoritățile de reglementare, normativele pentru instalare și nu în ultimul rând,
procedurile interne pe baza cărora executați instalarea sistemelor tehnice de supraveghere video.
Trebuie acoperiţi următorii
parametri de performanţă:
• caracteristicile cheie de performanţă ale sistemului şi ale imaginilor afişate de acesta (de
exemplu, intervalul de timp în care operatorul poate vedea persoanele şi poate urmări
mişcările acestora în cadrul scenei);
• nivelul de detaliu al imaginii necesar pentru scopul observării atât pentru imagini live, cât şi
pentru imagini înregistrate sau exportate (adică poate fi preferabil sau adecvat să se utilizeze
rezoluţii diferite pentru imaginile live faţă de cele înregistrate);
• definirea oricărei funcţionalităţi de analiză a imaginii, împreună cu precizia anticipată şi în ce
măsură aceasta va fi obţinută de operator sau în mod automat de către sistem.
Echipamentele sistemului tehnic de

supraveghere video sunt montate
având în vedere tipurile de suporți de
fixare și materialele de confecționare
ale acestora, utilizând scule și
dispozitive specifice.
Se va avea în vedere fixarea tuturor elementelor componente în locurile prestabilite conform

proiectului, în conformitate cu jurnalul de cabluri și schemele de conexiuni.
Dacă acest lucru nu este posibil, procesul de proiectare trebuie să înceapă din nou, utilizând noile
condiţii din obiectiv/noua evaluare a riscului.
Înainte de începerea lucrului, trebuie să fie avute în vedere toate cerinţele de siguranţă relevante.
Acestea pot varia în funcţie de natura obiectivului şi pot implica echipamente speciale de instalare,
dacă se lucrează în zone periculoase.
Metodele de instalare ale SSV-ului trebuie să fie aplicate de tehnicieni instruiţi care sunt familiarizaţi
cu cerinţele de instalare impuse de producător şi cu bunele practici din domeniu. Dacă există o
evaluare a conformităţii în acest sens, atunci instalatorul trebuie să deţină o astfel de certificare.
După finalizarea punerii în
funcţiune şi a predării, compania
de instalare trebuie să furnizeze
beneficiarului o declaraţie de
conformitate.
Dacă se afirmă că VSS-ul sau componente ale acestuia respectă prevederi legislative, reglementări,
standarde naţionale sau regionale, toate aceste afirmaţii trebuie incluse în declaraţia de conformitate.
5.3. Considerente bazate pe cerințele standardului SR EN 62676-4:2016
Standardul SR EN 62676-4:2016 - Sisteme de supraveghere video utilizate în aplicaţii de securitate.

Partea 4: Linii directoare pentru aplicaţii oferă recomandări şi cerinţe cu privire la selectarea,
planificarea, instalarea, punerea în funcţiune, întreţinerea şi încercarea sistemelor de supraveghere
video (VSS), care cuprind unul sau mai multe dispozitive de captare a imaginilor, interconexiuni şi
dispozitive de procesare a imaginilor, pentru utilizarea în aplicaţiile de securitate.
Scopul sau este de a oferi linii directoare referitoare la modalitatea în care se asigură că sistemul de
supraveghere video (VSS), numit până în prezent televiziune cu circuit închis (TVCI), îşi îndeplineşte
cerinţele funcţionale şi de performanţă.
Sumarul documentaţiei –
Preinstalare
Se recomandă ca în această fază
a dezvoltării VSS-ului să fie
elaborată următoarea
documentaţie, pentru a asista şi
a permite rezolvarea nevoilor
utilizatorului final.
Se recomandă ca aceste documente să fie arhivate în siguranţă pentru a putea fi utilizate ca ghid de
referinţa pentru detaliile sistemului.
Evaluarea riscului - Se recomandă ca pentru determinarea riscurilor să fie analizate ameninţările la
adresa locaţiei. În consecinţă, VSS-ul trebuie să fie proiectat pentru a reduce aceste riscuri identificate.
Cerinţe operaţionale - Cerinţele operaţionale enunţă în mod clar aşteptările beneficiarului cu privire
la ceea ce trebuie să asigure funcţiile sistemului. În cazul în care există un acord intre proiectantul
sistemului şi beneficiar, cerintele operationale pot fi definite în cadrul propunerii şi specificaţiei privind
proiectul sistemului.
Specificaţie de proiectare - După finalizarea studiului amplasamentului şi a OR-ului, VSS-ul poate fi
proiectat şi trebuie elaborată o propunere de proiectare precum şi specificaţiile sistemului.
Proiectarea trebuie să ia în considerare diversele cerinţe şi factori privind locaţia.
Planul amplasamentului - În această etapă, se recomandă să se întocmească un plan al
amplasamentului, inclusiv amplasarea diferitelor componente cheie, cum ar fi camere (inclusiv câmpul
de vizualizare), detectoare (inclusiv raza şi acoperirea), camere de control, surse de alimentare
electrică, interconexiuni etc.
Plan de încercări - Se recomandă ca încercarea să fie astfel elaborată încât să se asigure că orice funcţie
şi orice caracteristică prevăzute ale unui VSS pot fi evaluate. Se recomandă ca această evaluare să
acopere orice cerinţe specifice identificate în faza de proiectare.
Dacă se vor identifica modificări la

nivelul condiţiilor din obiectiv sau al
evaluării riscului, cerinţele
operaţionale şi procesul de proiectare
a sistemului trebuie să fie rediscutate
pentru a se asigura că proiectul va
îndeplini cerinţele operaţionale.
Dacă acest lucru nu este posibil, procesul de proiectare trebuie să înceapă din nou, utilizând noile
condiţii din obiectiv/noua evaluare a riscului.
Înainte de începerea lucrului, trebuie să fie avute în vedere toate cerinţele de siguranţă relevante.
Acestea pot varia în funcţie de natura obiectivului şi pot implica echipamente speciale de instalare,
dacă se lucrează în zone periculoase.
Metodele de instalare ale VSS-ului trebuie să fie aplicate de tehnicieni instruiţi care sunt familiarizaţi
cu cerinţele de instalare impuse de producător şi cu bunele practici din domeniu. Dacă există o
evaluare a conformităţii în acest sens, atunci instalatorul trebuie să deţină o astfel de certificare.
Orice modificare produsă în planurile obiectivului, planurile de instalare, proiectarea sistemului şi/sau
a arhitecturii logice se recomandă să fie inclusă în şi ataşată la documentaţia finală şi se recomandă să
cuprindă aprobarea efectuării modificării şi riscurile/problemele/înregistrările generate în timpul
procesului de instalare.
Protecţia/detectarea sabotării
sistemului
Principala metodă de protecţie împotriva sabotării a componentelor centrale ale VSS, cum ar fi
echipamentele de stocare a imaginilor sau echipamentele de control, este instalarea sistemului într-
un loc adecvat, securizat și dotat cu sistem corespunzător de control al accesului, atât la
amplasamentul sistemului, cat şi la sistem/echipament.
5.4. Bibliografie
• Fixing Security System Installation Mistakes, Northeast Security Solutions, Inc. Blog
• The ultimate guide to alarm system installation, Safe and Sound Security
Vă mulțumesc pentru atenție și vă invit la următorul capitol unde vom discuta despre punerea în
funcțiune a sistemelor de securitate.
CAPITOLUL 6. PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A SISTEMELOR DE
SECURITATE
6.1. Punerea în funcţiune a echipamentelor şi sistemelor de detecţie, efracţie şi

control acces
Acest capitol este despre punerea în funcțiune a sistemelor de securitate și vă voi prezenta elementele
de competență și criteriile de realizare pentru această unitate de competență specifică pe care le veți
Punerea în funcțiune a echipamentelor şi sistemelor de detecţie, efracţie şi control acces se execută
la diferite ore, ziua și noaptea, în orice condiții de timp, anotimp și stare a vremii.
Activitatea se executa, de multe ori în condiții de stres lucrările fiind efectuate individual sau în echipă
de lucru, situație în care se recomandă implicarea într-un număr limitat de activități printr-o împărțire
adecvată a sarcinilor fiecărui membru al echipei. Din nou, precizez că procedurile interne concepute
corect își vor face treaba.
În această etapă vom avea o serie de lucrări de aducere la starea de funcționare (verificări și reglaje)
cum ar fi: verificarea funcționării electrice/mecanice primare pentru detectoare, contacte, butoane,
pedale, sirene, centrala de control acces, controllere, cititoare, dispozitive biometrice, butoane,
senzori magnetici, electromagneți, zăvoare electrice, turnicheti, uși rotative, bariere auto și reglarea,
setarea parametrilor funcționali (orientare, rază de acțiune, sensibilitate, viteză de mișcare, adresă
etc.)
Verifică alimentările cu energie
electric a sistemului de detecţie,
efracţie şi control acces.
Verificările alimentărilor cu energie electric a sistemului de detecţie, efracţie şi control acces se fac
efectuând toate măsurtorile suport necesare, având în vedere toate echipamentele componente ale
sistemului și urmărind asigurarea securității personale pe timpul efectării lucrărilor.
Pornește sistemul de detecţie,

efracţie şi control acces.
Pornirea sistemului de detecţie, efracţie şi control acces se face conform procedurilor tehnice
specifice, în conformitate cu precizările din proiectul de instalare, având în vedere cerințele speciale
ale beneficiarului și utilizând manualele de instalare ale componentelor sistemului.
Efectuează setările programelor

de funcționare a
echipamentelor/sistemelor de
detecţie, efracţie şi control
acces.
Setarile programelor de funcționare a echipamentelor/sistemelor de detecţie, efracţie şi control acces

sunt efectuate în funcție de caracteristicile obiectivului, asigurând programarea corectă a tuturor
echipamentelor componente ale sistemului, urmărind corectitudinea mesajelor recepționate de
centrală în funcție de rolul senzorilor și pe baza specificațiilor din proiectul de instalare.
6.2. Punerea în funcţiune a echipamentelor şi sistemelor de supraveghere video
(SSV)
Punerea în funcțiune a echipamentelor şi sistemelor de supraveghere video ține seama de o serie de

variabile cum ar fi elementele componente ale TVCI, lucrările de aducere la starea de funcționare,
lucrări de testare, evaluare dar și de verificare a integrității funcționale.
Despre componentele sistemului TVCI am vorbit, până acum, în mai multe prezentări așa că nu le voi
ma reaminti în mod separat dar voi face referire la acestea în prezentarea celorlalte trei variabile.
Lucrările de aducere la starea de funcționare a echipamentelor şi sistemelor de supraveghere video
înseamnă verificarea funcționării electrice/mecanice primare pentru camere fixe, camere mobile,
iluminatoare, monitoare, echipamente de procesare imagini, echipamente de înregistrare imagini,
emițătoare/receptoare de cablu torsadat, fibră optică, switch-uri, servere video etc. și reglarea,
setarea parametrilor funcționali cum ar fi (încadrare imagine, claritate, regim zi-noapte, limite de
mișcare, poziții prestabilite etc.)
Lucrările de testare și evaluare a echipamentelor şi sistemelor de supraveghere video constau în
verificarea funcțională a camerelor fixe, camerelor mobile (probe de zi-noapte, orientarea camerelor
mobile, autofocus, autoiris etc.) și în verificarea funcțională pentru echipamente microprogramate
(emițătoare/receptoare de cablu torsadat, fibră optic, switch-uri, servere video etc.).
Când vorbim despre lucrările de verificare a integrității funcționale asta înseamnă verificarea
comunicației dintre echipamentele de procesare imagini, echipamente de înregistrare imagini și
fiecare dintre camerele fixe și mobile.
Trebuie să aveți cunoștiințe despre punerea în funcțiune a sistemelor de supraveghere video cu care
lucrați (producătorul este sursa primară pentru aceste informații) să cunoașteți și să înțelegeți
prevederile legale emise de autoritățile de reglementare și așa cum am spus de mai multe ori, până
acum, procedurile interne pe baza cărora executați punerea în funcţiune a echipamentelor şi
sistemelor de televiziune cu circuit închis.
Alimentările cu energie electrică
se fac urmărind asigurarea
securității personale pe timpul
efecturii tuturor lucrărilor.
Pornește sistemul de supraveghere

video.
Pornirea sistemului de supraveghere video se face conform procedurilor tehnice specifice, în

conformitate cu precizările din proiectul de instalare, având în vedere cerințele speciale ale
beneficiarului și utilizând manualele de instalare ale componentelor sistemului.
Efectuează setările și instalarea

programelor de funcționare a
sistemului de supraveghere
video.
Programele de funcționare ale sistemului de supraveghere video sunt setate în funcie de

caracteristicile echipamentelor, reglate pentru obținerea unor imagini cu încadrare și calitate
corespunzătoare și în baza specificațiilor din proiectul de execuție.
6.3. Considerente bazate pe cerințele standardului SR EN 62676-4
Reamintesc ca standardul SR EN 62676-4:2016 se referă la Sisteme de supraveghere video utilizate în

aplicaţii de securitate - Linii directoare pentru aplicaţii.
Ce spune standardul despre VSS. VSS-ul, în forma lui simplă, este un mijloc de furnizare de imagini,
care utilizează camere de securitate şi dispozitive de înregistrare în scopul vizualizării acestor imagini
pe un monitor prin intermediul unui sistem de transmisie. Din punct de vedere teoretic, nu există nicio
limită pentru numărul de camere şi monitoare care pot fi utilizate la instalarea unui VSS dar în practică
acestea vor fi limitate de eficienţa combinării echipamentelor de control şi afişare şi de capacitatea
operatorului de a gestiona sistemul.
Funcţionarea cu succes a unui VSS necesită cooperarea activă a utilizatorului în aplicarea procedurilor
recomandate.
Înainte de efectuarea încercărilor de punere în funcţiune, se recomandă ca întregul sistem să fie setat
corect. Pentru a se furniza un etalon de performanţă, se recomandă ca încercările să fie realizate în
condiţii ce reflectă cel mai bine utilizarea normală de zi cu zi. Pe cât posibil, se recomandă ca
operatorul sau observatorul să ocupe poziţia sa obişnuită, îndeplinind sarcini normale.
Se recomandă ca toate componentele sistemului să se afle în modul de lucru „normal”. De exemplu,
camerele reglabile se recomandă să se afle în poziţia de repaus, cu funcţiile de zoom, focalizare şi iris
în condiţia presetată normală, indiferent care este aceasta; monitoarele se recomandă sa fie reglate
la parametrii normali.
Documentarea sistemului de
supraveghere video
Se recomandă ca documentaţia
să fie finalizată pentru a veni în
sprijinul etapelor de proiectare,
instalare şi punere în funcţiune a
VSS-ului.
Se recomandă să se includă evaluarea riscului, cerințele operaționale, planul de încercări, studiul

locaţiei, proiectul sistemului şi planul de amplasament împreună cu următoarele documente:
• rezultatele încercărilor, planurile/desenele conform execuţiei; descrierile interfeţei de date;
• instruire, manuale, documentaţie de suport etc.;
• planul de întreţinere, inclusiv inspecţia de rutină, curăţare etc. (a se vedea articolul 17 pentru
• mai multe detalii).
Încercare de recepţie la utilizator,

punere în funcţiune şi predare
Încercarea de recepţie la utilizator trebuie să dea asigurări că instalarea sistemului respectă

specificaţiile şi aceasta trebuie să fie convenită de comun acord între proprietar şi instalator.
Profunzimea şi condiţiile încercării, în special pentru caracteristicile unice ale instalaţiei, trebuie să fie
convenite conform cerinţelor operaţionale. Încercarea de recepţie la utilizator trebuie să includă toate
echipamentele instalate de instalator. O procedură de recepţie la utilizator poate să fie prezentată
beneficiarului în avans. Prin aceasta sunt verificate caracteristicile speciale, caracterul complet şi
funcţionalitatea produselor înainte de punerea în funcţiune efectivă a obiectivului.
Se va verifica existenţa şi calitatea documentelor convenite pentru toate componentele. Acestea sunt
manuale, instrucţiuni de asamblare, instalare şi punere în funcţiune, planuri de cablare, etc.
După o încercarea de recepţie la utilizator reuşită, sistemul poate fi considerat pus în funcţiune iar
proprietarul trebuie să semneze un documentul oficial de recepţie.
Punerea în funcţiune a
sistemului (cu auditul specific
camerei)
Se recomandă să fie predate documentele următoare:

• rezultatele încercării de recepţie la utilizator şi documentul de aprobare;
• copie după declaraţia de punere în funcţiune în cazul în care procesul de punere în funcţiune
a fost oficializat;
• copie după contractul/programul de întreţinere, dacă este cazul;
• copie după manualul (manualele) utilizatorului, inclusiv ghidul rapid de referinţă, procedurile
de acces la sistem/componente (nume de utilizator/parole/metode) şi alte materiale de
instruire, dacă este cazul;
• se recomandă să fie realizate imagini de referinţă de la toate camerele, conform înţelegerii cu
beneficiarul.
6.4. Bibliografie
Vă mulțumesc pentru atenție și vă invit la următorul capitol unde vom discuta despre asigurarea
mentenanței sistemelor de securitate.
CAPITOLUL 7. ASIGURAREA MENTENANŢEI SISTEMELOR DE
SECURITATE
7.1. Asigurarea mentenanţei şi service-ului pentru sistemele de detecţie,

antiefracţie şi control acces
Acest ultim capitol al cursului este despre asigurarea mentenanței sistemelor de securitate și vă voi
prezenta elementele de competență și criteriile de realizare pentru această unitate de competență
specifică pe care le veți obține dacă veți alege să participați la cursul de specializare ˝Tehnician pentru
sisteme de detectie, supraveghere video, control acces˝.
Activitatea se desfășoară la termenele stabilite prin contract conform specificațiilor tehnice ale
echipamentelor de detecţie, antiefracţie şi control acces.
Activitățile specifice asociate planificării mentenanței preventive sunt activități periodice de curățare,
reglare, verificare detectoare, contacte, butoane, pedale, sirene, cititoare, dispozitive biometrice,
butoane, senzori magnetici, electromagne și, zăvoare electrice, turnicheți, uși rotative, bariere auto
dar și activități periodice de testare, evaluare aferente sistemelor tehnice de detecţie, antiefracţie şi
control acces completate cu o activitate de completare a documentelor în conformitate cu
reglementările în vigoare și conform prevederilor contractuale.
Activitățile de constatare a defecțiunilor includ, printre altele, constatarea manifestărilor neconforme
ale sistemului tehnic de detecţie, antiefracţie şi control acces și indentificarea cauzei manifestrilor
neconforme (greșeli de operare, erori în programele de configurare, echipament defect etc.).
În această etapa, sunt importante activitățile de mentenanță corectivă care pot include, după caz, o
serie de acțiuni:
• înlocuirea echipamentelor constatate defecte;
• repararea echipamentelor defecte la sediul furnizorului;
• eliminarea neconformităților constatate în programarea de configurare;
• eliminarea greșelilor de operare constatate;
• activități de testare, evaluare aferente sistemelor tehnice de detecţie, antiefracţie şi control
acces;
• activități de completare a documentelor în conformitate cu reglementările în vigoare și
conform prevederilor contractuale.
Verifică starea de funcționare a

sistemului tehnic de detecţie,
antiefracţie şi control acces.
Verificarea starii de functionare a sistemului tehnic de detecţie, antiefracţie şi control acces se face
respectand planul de mentenanță preventivă, pe baza proiectului de securitate cu respectarea
procedurilor specifice, în funcție de tipul sistemului și echipamentelor componente și conform
instrucțiunilor de întreținere emise de producător.
Identifică defecțiuni ale sistemelor de

detecţie, antiefracţie şi control acces.
Defectiunile sistemelor de detecţie, antiefracţie şi control acces sunt identificate pe baza mesajelor
furnizate de aparatura de semnalizare având în vedere concluziile verificărilor efectuate in sistem și
informațiile furnizate de beneficiar.
Efectuează operații de
mentenanță corectivă sau
service la sistemele de detecţie,
antiefracţie şi control acces.
Operațiile de mentenanță la sistemele de detecţie, antiefracţie şi control acces sunt efectuate pe baza
instrucțiunilor de utilizare a echipamentelor în funcție de tipul defectului identificat, de solicitările
beneficiarului și de situația din obiectiv.
7.2. Asigurarea mentenanţei şi service-ului pentru sistemele de supraveghere video

(SSV)
Activitatea de asigurare a mentenanţei şi service-ului pentru sistemele de supraveghere video se

desfșoară la termenele stabilite prin contract conform specificațiilor tehnice ale echipamentelor.
Activitățile specifice asociate planificării mentenanței preventive se desfășoară în interiorul
obiectivului beneficiarului sau la furnizorul echipamentului/sistemului de televiziune cu circuit închis.
Există o serie de activități specifice asociate planificării mentenanței preventive cum ar fi: activități
periodice de curățare, reglare, verificare camere fixe, camere mobile, iluminatoare, monitoare,
echipamente de procesare imagini, echipamente de înregistrare imagini, emițătoare/receptoare de
cablu torsadat, fibră optică, switch-uri, servere video etc.
Încadram la activități specifice asociate planificării mentenanței preventive și testările periodice
precum și activitățle de completare a documentelor în conformitate cu reglementrile în vigoare și
Activitățile de constatare a
defecțiunilor includ, de regulă:
• constatarea manifestărilor neconforme ale sistemului de supraveghere video;

• identificarea cauzei manifestărilor neconforme (greșeli de operare, erori în programele de
configurare, echipament defect etc.).
Cât despre activitățile de mentenanță corectivă, acestea includ, după caz:
• înlocuirea echipamentelor constatate defecte;
• repararea echipamentelor defecte la sediul furnizorului;
• eliminarea neconformităților constatate în programarea de configurare;
• eliminarea greșelilor de operare constatate;
• activități de testare, evaluare aferente sistemului de supraveghere video;
• activități de completare a documentelor în conformitate cu reglementrile în vigoare și
Verifică starea de funcționare a

sistemului de supraveghere video.
Verificarea stării de funcționare a sistemului de supraveghere video se face conform planului de

mentenanță pe baza proiectului de securitate cu respectarea procedurilor specifice în funcție de tipul
sistemului și al echipamentelor folosite conform instrucțiunilor (manualului) de întreținere.
Identifică defecțiuni ale
sistemului de supraveghere
video
Defecțiunile sistemului de supraveghere video sunt identificate pe baza mesajelor furnizate de

sistemele SSV având în vedere concluziile verificărilor efectuate în sistem și informațiile furnizate de
beneficiar.
Efectuează operații de mentenanță

corectivă/service a sistemelor de
supraveghere video.
Operațiunile de mentenanță corectivă se efectuează conform instrucțiunilor de întreținere și au ca

scop repunerea în funcțiune a echipamentelor sistemului de supraveghere video, asigurarea unei
funcționări optime pe o perioadă cât mai îndelungată.
Asigurarea răspunsului rapid la sesizările beneficiarului și asigurarea continuității funcționării conduc
la consolidarea renumelui companiei de securitate.
7.3. Considerente bazate pe cerințele standardului SR EN 60839-11-2+AC:2016
Standardul SR EN 60839-11-2+AC Sisteme de alarmă şi de securitate electronică Partea 11-2: Sisteme

electronice de control al accesului - Linii directoare pentru aplicaţii descrie cerinţele generale pentru
planificarea, instalarea, operarea, întreţinerea şi documentaţia pentru aplicarea sistemelor
electronice de control al accesului (EACS).
În ˝Funcţionarea şi întreţinerea sistemului˝ standardul include informaţii privind responsabilităţile
utilizatorului final al EACS pentru a se asigura funcţionarea corectă a sistemului şi întreţinerea
adecvată a acestuia.
Acestea acoperă inspecţia, service-ul şi utilizarea diagnosticării la distanţă pentru ca nivelul de
performanţă determinat în etapele de planificare a sistemului să poată fi menţinut.
Voi face o scurtă prezentare a articolelor despre funcționarea și întreținerea sistemului cu
recomandarea de a intra în posesia standardului prin achiziționare directă de la ASRO - Organismul
Național de Standardizare din România.
Funcţionarea sistemului
electronic de control al
accesului
Se recomandă să revină proprietarului sistemului responsabilitatea de a se asigura că:

• utilizatorii şi operatorii sunt instruiţi;
• sunt furnizate instrucţiuni pentru utilizatori şi operatori;
• utilizatorii sunt instruiţi şi motivaţi în legătură cu securitatea amplasamentului;
• sunt respectate procedurile de administrare a sistemului şi de back-up al datelor;
• datele de sistem sunt actualizate;
• oricărei alerte îi este furnizat răspunsul corect;
• sunt îndeplinite cerinţele naţionale de reglementare aplicabile;
• este organizată întreţinerea regulată a sistemului;
• există măsuri organizatorice în caz de defectare a EACS.
Se recomandă ca societatea de instalare/întreţinere să informeze proprietarul sistemului cu privire la
responsabilităţile sale de gestionare.
Întreținerea sistemului electronic de

control al accesului.
Pentru a se asigura funcţionarea corectă a EACS, se recomandă ca acesta să fie inspectat şi deservit la
intervale convenite, de exemplu, de două ori pe an sau dacă este disponibilă diagnosticarea la
distanţă, intervalul de inspecţie şi de deservire poate fi redus la o dată pe an.
Se recomandă ca acordurile de întreţinere să fie făcute înainte ca EACS să fie pus în funcţiune. Se
recomandă să fie încheiat un acord privind nivelul serviciului de întreţinere cu o organizaţie
competentă pentru inspecţie şi deservire. Se recomandă ca întreţinerea să fie efectuată numai de
persoane instruite corespunzător şi competente în activităţile necesare pentru inspecţia şi deservirea
sistemului.
Aranjamente de întreținere a
sistemului electronic de control
al accesului
Pot fi utilizate diferite tipuri de aranjamente de întreţinere, de exemplu:

• procedura (procedurile) de inspecţie - acţiunea limitată la o verificare de diagnosticare a
sistemului;
• procedura (procedurile) de deservire - inspecţie urmată de repararea sau înlocuirea părţilor
defecte ale sistemului.
În timpul lucrărilor de întreţinere ar putea fi necesar ca EACS să funcţioneze într-un mod degradat.
În toate cazurile, se recomandă ca personalul de deservire să informeze operatorul de sistem şi să
obţină autorizaţia de a continua lucrările de întreţinere. Este necesar să se asigure că, la sfârşitul
lucrărilor de întreţinere, este restabilită funcţionarea completă a EACS.
Se recomandă ca documentaţia pentru întreținere să includă instrucţiuni pentru întreţinerea
preventivă, intervalele de înlocuire a bateriei de rezervă şi programarea pentru inspecţie a sistemului
instalat.
7.4. Bibliografie
• EN 50131 Guide – Intruder Alarm Grades Made Simple
Vă mulțumesc pentru atenție și vă invit la cursurile de specializare profesională cu certificare

națională organizate de către RQM Certification.
Ion Iordache
Consultant de securitate

Bazele Instalării Și Mentenaței Sistemelor de Alarmare Efracție

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bazele Instalării Și Mentenaței Sistemelor de Alarmare Efracție

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SISTEMELOR DE ALARMARE LA EFRACȚIE

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ..........................................................................................................................7

CAPITOLUL 2. ASPECTE LEGALE ÎN ROMÂNIA REFERITOARE LA LEGISLAȚIA SPECIFICĂ INSTALĂRII ȘI

CAPITOLUL 3. SOLUȚII TEHNOLOGICE ........................................................................................................... 20

CAPITOLUL 4. PREGĂTIREA ŞI REALIZAREA SISTEMELOR DE SECURITATE ...................................................... 44

CAPITOLUL 5. INSTALAREA SISTEMELOR DE SECURITATE .............................................................................. 53

CAPITOLUL 6. PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A SISTEMELOR DE SECURITATE ........................................................ 62

CAPITOLUL 7. ASIGURAREA MENTENANŢEI SISTEMELOR DE SECURITATE ..................................................... 69

Compania dispune de o echipă de specialiști cu experiență vastă în domeniul sistemelor de

Sunt consultant și trainer în

Scopul pe care-l urmarim este ca

Cursul este împărțit în șapte capitole:

Asa cum stiti, evaluarea este

Cursanții ar trebui să fie

Așa că hai să începem cu primul capitol. Multumesc foarte mult.

1.1. Ocupații profesionale în industria de securitate privată din România.

În România, ocupațiile care se regăsesc în organigramele tuturor companiilor ce ofera servicii de

Inginerul sisteme de securitate,

Proiectantul sisteme de securitate,

1. Proiectarea sistemelor tehnice de detecţie şi semnalizare la efracţie şi control acces, TVCI şi

Vă mulțumesc pentru atenție și vă invit la următoarea lecție despre proiectarea și evaluarea

Pentru o mai bună înțelegere a operațiunilor de instalare și mentenață a sistemelor de securitate

Siguranță versus securitate

Pentru a formula aceste obiective, evaluatorul și proiectantul trebuie:

La evaluarea necesității de securitate

Condițiile fizice ale obiectivelor.

Să exemplific: luăm în considerare comportamentele și modalitățile de intervenție ale unui grup de

Nu voi intra în amanunte dar

Chiar dacă prevederile legale sunt,

Am mai amintit despre acest

a obiectivelor, bunurilor şi valorilor prevăzute de lege, transpuse în planul de pază şi proiectul

3.1. Istoria sistemelor de securitate (detecție, supraveghere video, control acces)

Istoria sistemelor de securitate

Cele 19 încuietori se împart ingenios: 3 în stânga, 3 în dreapta, 3 sus și 7 pe încuietoare, acționate

La 21 iunie 1853, Augustus

Lui Holmes nu i-a trebuit prea

3.2. Sisteme de detecție antiefracție

Senzorii pentru interior sunt

Senzorii pentru exterior detectează

Senzori pentru detectarea spargerii

Senzori pasivi cu infraroșii (PIR)

Senzori fotoelectrici pentru interior

Există astfel de dispozitive destinate uzului în aplicații de exterior sau interior.

Traductoarele destinate detectării energiei mecanice de joasă frecvență se montează direct pe

Principiul de funcționare, asemănător cu cel al detectoarelor de geam spart, se bazează pe un

Despre sistemele de supraveghere video vom discuta în lecția următoare.

Majoritatea situațiilor de securitate

Rețeaua de transmisie digitală oferă comunicații bidirecționale de control audio și o transmitere

Prezentare generală a sistemului de

Tipuri de obiective ale

Sistemele de supraveghere video si

In urma cu ceva vreme,

Primele șase puncte se referă la

Cartelele cu cod de bare au apărut și

Sistemul de recunoaștere cu cartele

Este de remarcat că unele din

Introducerea securitatii biometrice pe

4.1. Pregătirea lucrărilor de instalare a sistemelor de securitate

Necesarul de materiale este

Tubulatura aparentă este fixată

Cablurile îngropate sunt

Atenție la respectarea succesiunii operațiilor conform procesului tehnologic ți la utilizarea sculelor și

Continuitatea cablurilor este