Influenta parintilor asupra copiilor in alegerea carierei

Oamenii au inascut in ei instinctul imitatiei si fiecare este influentat, in masura mai mica sau mai mare, de vorbirea, felul de a fi si de a gandi al semenilor sai. Samuel Smiles A trai o viata plina de sens si valoare presupune capacitatea fiecarui individ de a concepe, construi si urma un traseu in care cariera ocupa un rol si un loc de prim rang. Orientarea persoanei catre un ideal in viata este sustinuta de modul in care isi concepe viata, de sensul si semnificatia atribuite vietii. Cariera este un traseu parcurs de o persoana in exercitarea unor activitati care presupun o anumita pregatire si formare, concretizate in capacitati si competente specifice. Alegerea unei profesii si construirea unei cariere sunt procese decizionale asemanatoare celor implicate in rezolvarea oricarui tip de problema. Este o etapa importanta de viata in existenta fiecarui individ, de aceea trebuie sa fie privita ca un act profund personal, liber, rezultat al procesului deliberarii responsabile, in acord cu situatiile concrete, obiective ale realitatii sociale si economice, cu motivatiile interne si interesele dominante si stabile . Alegerea carierei este o decizie esentiala atat pentru elevi cat si pentru parintii lor, in majoritatea situatiilor familia este indrumatorul major in conturarea optiunilor pentru o anumita cariera a tinerilor, adeseori influenta lor fiind cea decisiva. Familia poate fi sau deveni pentru copil un factor al dezvoltarii personalitatii, un model de imitat, un refugiu permisiv sau un camp de confruntari, o zona a dogmatismului agresiv, a inflexibilitatii si autoritarismului.1 In alegerea profesiei si construirea unei cariere, tinerii, sunt influentati de actiunea unor factori obiectivi si factori subiectivi. Oamenii, mentalitatile, institutiile (familia, scoala, organizatiile de diferite tipuri) devin factori esentiali in alegerea carierei. Insa o orientare profesionala este un proces de durata, care tine seama de talentele si dorintele adolescentului, dar si de realitatile vietii de zi cu zi. Procesul presupune: competenta, competitie, selectie, concurenta, succes, esec, invatare, pregatire profesionala continua, asumarea de responsabilitati,
1

1. Jigau Mihai, Consilierea carierei, Ed. Sigma, Bucuresti, 2001, pag - 174

etc. Toate acestea il vor sprijini pe tanar sa-si indeplineasca propria cariera, ajutandu-l sa aiba un destin demn in viata. Evolutia profesionala este influentata de asemenea de o serie de factori generali precum ereditatea, mediul, experienta de viata si dezvoltarea personala, toti acesti factori au un rol important in atingerea unei maturitati profesionale si mentinerea acesteia pe o perioada de timp cat mai indelungata. Familia joaca un rol esential, alaturi de scoala, in dezvoltarea si mentinerea starii de bine, al acelui echilibru biopsiho-social atat de necesar fiintei umane. Membrii familiei, respectiv parintii, sunt cei care pot sa faciliteze copilului accesul la unele domenii sau sa-i orienteze catre altele. Ei sunt cei care au posibilitatea sa puna la dispozitia copiilor lor resurse materiale sau informationale sau sa-i priveze de ele, ei sunt cei care asigura climatul socioa-fectiv de sustinere, intelegere, acceptare, recunoastere si apreciere a copilului. Astfel ei pot observa si cunoaste anumite preferinte ale copilului, curiozitati sau inclinatii. Rolul lor nu este doar pasiv de observatori, ci si activ de a selecta inclinatiile pozitive de cele negative si de a orienta copilul catre dezvoltarea inclinatiilor benefice. Preferinta pentru anumite activitati in copilarie este determinata pe de o parte de factori genetici, iar pe de alta parte de experientele timpurii ale copiilor. Parintii sunt pentru copii sursa primara si cea mai puternica de invatare, de sprijin afectiv si securitate, pot avea o influenta in alegerea copilului pentru o anumita cariera prin: atitudinile lor; stilul educativ care influenteaza increderea in sine, directia si masura ambitiilor; modul de apreciere pozitiva sau negativa a unor activitati; faptul ca familia este cea care opteaza pentru anumite scoli, care ingradesc mai mult sau mai putin posibilitatile copiilor; faptul ca ei sunt cei care transmit expectantele, acele asteptari sociale adecvate pozitiei lor sociale statutul socioeconomic joaca un rol important; etc. Copilul inca de mic isi schiteaza in familie jaloanele importante ale personalitatii sale si se poate defini pe sine prin valorile promovate de aceasta, normele sociale apreciate si puse in practica, telurile ei, etc. Adeseori modelele compotramentale legate de munca si vehiculate de catre parinti vor fi preluate si de copii, contribuind treptat la conturarea propriilor alegeri. Experienta personala

pozitiva sau negativa, frustrarile lor profesionale sau anumite stereotipuri cu privire la munca (grea, banoasa, sigura, murdara, de prestigiu, etc.), vor fi transferate sau chiar impuse copiilor, avand efecte nefavorabile asupra acestora, totodata ingradindu-le posibilitatea de a alege. Printre criteriile pe care le au parintii in vedere, in ce priveste posibilitatile de alegere a carierei copiilor, pot fi regasite si: siguranta si viitorul profesiei pe piata fortei de munca; durata studiilor pentru atingerea unui obiectiv; costuri financiare; avantaje materiale neasteptate; pozitia sociala conferita de profesie; potentiale riscuri in exercitarea profesiei, etc. Atitudinile pe care le manifesta parintii, pozitive de acceptare, incurajare, securitate, parentale puternic autoritare, negative de evitare, blamare, raceala, indiferenta, o judecata strict pragmatica, cele de tip compensator, etc. vor avea un impact asupra modului in care tanarul isi formeaza o idee in ce priveste optiunile sale, determinand o alegere in avantajul sau dezavantajul sau. De asemenea sunt intalnite situatii cand parintii isi supra-apreciaza copiii, uneori mai mult decat e cazul, si le impun acestora trasee educationale si directii profesionale la care ei nu adera cu convingere, sau pentru realizarea carora vor face fata cu greu, uneori din pacate cu esecuri repetate sau rezultate mediocre, fapt care se va rasfrange si asupra satisfactiei si reusitei lor ulterioare in munca. Parintii sunt cei care detin puterea financiara de decizie atunci cand e vorba de suplimentarea instruirii copilului, aici aducand in discutie orele de meditatie particulare, oferind suport in directia dorita de copil sau conditionand posibilitatile existente, iar cu acest instrument pot influenta cariera adolescentului. In acelas timp se pot aminti si parintii care tin cu tot dinadinsul sa impuna o profesie stafeta ce a fost profesata si transmisa in familie mai multe generatii la rand (profesor, preot, avocat, etc.). Din pacate toate aceste fenomene pot deveni o sursa de conflict intre parinti si copii, profesori sau consilieri in cazul in care copilul are o alta optiune sau este sfatuit sa abordeze o alta filiera scolar-profesionala decat cea spre care aspira parintii.

Relatia dintre conditiile dezvoltarii individului, pe de o parte, caracteristicile personalitatii sale si optiunile profesionale/ocupationale, pe de alta parte, este ilustrata de Anne Roe si Marvin Siegelman (1964) prin urmatoarele idei (apud Belkin, 1984, pag-499)::2 un mediu familial protectiv, plin de afectiune si solicitudine in care a crescut copilul va determina orientarea adultului de mai tarziu spre oameni si problemele lor si, in consecinta, optiunea acestuia pentru profesii si ocupatii corespunzatoare; un mediu social rejectiv, care neglijeaza copilul, va determina indreptarea acestuia, la varsta adult, spre profesii si ocupatii orientate impotriva oamenilor; conditii familiale extrem de protective si extrem de solicitante, resimtite in copilarie ca fiind restrictive, ar putea determina persoana sa opteze pentru profesii si ocupatii care nu sunt orientate spre altii(ca modalitate de aparare); unele persoane care au copilarit in medii familiale rejective s-ar putea indrepta spre profesii si meserii orientate spre oameni, ca modalitate (compensatorie) de realizare a trebuintelor nesatisfacute in copilarie: un mediu social plin de afectiune si caldura umana ar putea furniza un sentiment de siguranta suficient de puternic, astfel incat persoana sa opteze mai degraba pentru profesii si ocupatii orientate spre relationare interpersonala decat spre satisfacerea unor nevoi personale. Chiar daca atitudinea parintilor coreleaza in mai mica masura cu interesele copiilor, tipul parental creeaza un anumit gen de oportunitati si de asemenea impune anumite limitari ale experientelor. In momentul de fata, practica moderna a consilierii si orientarii solicita in actiunile sale si implicarea familiei, parintii pot contribui la actul consilierii prin sprijinirea propriilor copii in alegerea libera a viitoarei lor cariere, gasirea unui loc de munca, slabirea stereotipurilor si prejudecatilor cu privire la munca, incurajarea mobilitatii in vederea formarii profesionale sau exercitarii unei profesii. Orientarea scolara presupune si o serie de activitati dedicate parintilor si profesorilor. Influenta acestora asupra deciziei copilului poate fi mai mare sau mai mica, in functie de mentalitate, de pozitia sociala, de nivelul lor cultural. Colaborarea cu parintii se poate face prin
2

2. Dumnitru Al. Ion, Consiliere Psihopedagogica, Ed. Polirom, Iasi, 2008, pag 216.

intrevederi, reuniuni, seminarii, conferinte si se pot concretiza in: discutii pe tema alegerii carierei cu scopul de ale cunoaste punctul de vedere, temerile, ezitarile, succesele; oferirea de sugestii, dar fara impunerea punctului de vedere; discutii cu profesorii; incurajari permanente; informarea in legatura cu ofertele de munca, etc. Parintii pot participa la sedintele de consiliere sau pot fi informati ulterior asupra mersului acestora. In acest sens, sporirea eficientei interventiilor parintilor, inevitabile, de altfel, in consilierea si orientarea scolara si profesionala a tinerilor este posibila prin: sprijinirea parintilor pentru o cunoastere obiectiva a resurselor personale ale copiilor lor cu privire la: interesele, aptitudinile si trasaturile de caracter prin intermediul unor metode si mijloace precum - observatie sistematica prin care sa urmareasca modul in care invata copiii, atitudinea acestora fata de sarcinile scolare, preocuparile din timpul liber, atitudinea fata de munca; convorbiri cu copiii, cu profesorii/dirigintele de diferite specialitati; analiza rezultatelor activitatii copilului: rezultate obtinute la diferite discipline scolare, cercuri pe discipline, activitati artistice, sportive etc.; atenuarea impactului unor prejudecati si stereotipuri cu privire la profesii si lumea muncii; constientizarea lor ca tanarul trebuie tratat cu seriozitate si respect, ascultat si incurajat sa-si asume responsabilitati; punerea la dispozitie a unor surse de informatii actualizate, sa-i incurajeze sa citeasca ziare si reviste de specialitate pe piata muncii, care contin anunturi de angajare si prezentari de companii; atentionarea tinerilor asupra continutului unui anumit anunt care nu este serios (cum ar fi cele care contin promisiuni exagerate si aluzii transparente la alte activitati sau obligatii); convingerea ca in procesul alegerii carierei copiilor este important sa stea de vorba cu ei, sa le asculte cu rabdare temerile, ezitarile, punctul de vedere si ca acestia trebuie sa-si exprime liber acordul si adeziunea;

 furnizarea de informatii cu privire la reteaua scolara si piata fortei de munca :date despre scoli, locuri de munca, dinamica dezvoltarii socio-economice, profile ocupationale, tehnici de cautare a unui loc de munca, posibilitati de angajare etc.; constientizarea ca este extrem de utila, pentru tanar, cultivarea permanenta a increderii in sine, in fortele proprii, in capacitatea de a realiza ceva, fara a exagera si fara a valoriza la modul absolut; incurajarea intereselor scolar-profesionale ale copiilor, etc. Profesorilor le vor fi propuse stagii de formare prin activitatea de orientare si li se vor furniza materiale informative. Scopul este acelasi, transformarea parintilor si profesorilor in aliati in procesul de orientare constienta si realista a copiilor pe un drum profesional care sa corespunda aptitudinilor, dar si posibilitatilor concrete oferite pe piata muncii. Atunci cand parinti nu ajung la un consens cu privire la viitoarea profesie a copiilor, efectele acestei situatii vor influenta alegerea facuta de copil, in sensul ca aceasta isi va contura cu greu intentiile, gradul de adeziune la ea va fi redus, iar materializarea optiunii ezitanta si fara entuziasm. Alegerea carierei este considerata o alegere realizata de fiecare persoana atunci cand: exista mai multe alternative; persoana are libertatea deplina de a alege; se ofera servicii educationale necesare formarii persoanei, pentru a sti ceea ce corespunde posibilitatilor capacitatilor si dorintelor acestuia, pe de o parte, si cerintelor sociatatii, pe de alta parte. In acest fel se poate asigura dezvoltarea unei motivatii corespunzatoare care sa sustina si sa directioneze optiunile persoanei privind cariera. 3 Bibliografie
1. Baban Adriana, Consiliere educationala, Ed. Ardealul, Cluj-Napoca, 2001 2. Dumnitru Al. Ion, Consiliere Psihopedagogica, Ed. Polirom, Iasi, 2008. 3. Dumitru-Tiron Elena, Consiliere Educationala, Ed. Institutul European, Iasi, 2005. 4. Jigau Mihai, Consilierea carierei, Ed. Sigma, Bucuresti, 2001.

3. Dumnitru Al. Ion, Consiliere Psihopedagogica, Ed. Polirom, Iasi, 2008, pag 213.

5. Conf. univ. dr. Tatu Cornelia, Consilierea carierei note de curs masterat,

Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Psihologie si Pedagogie Brasov, 2009 .

Frustratia vocationala cauze si consecinte

Multi au avut aptitudini extraordinare insa fiindca n-au avut curaj, ei au trait ca niste morti si au sfarsit prin a fi ingropati in inactivitatea lor Nicolae Iorga

Atunci cand in calea satisfacerii unei trebuinte exista un obstacol, apare o stare de incordare numita frustratie, care se manifesta printr-un grad ridicat de emotionalitate. Modul de reactie al fiecarei persoane in cauza fiind determinat de mai multi factori, in functie de natura agentului frustrant si temperamentul, structura afectiva sau de gradul de stabilitate/instabilitate emotionala a individului supus actiunii acestui agent. Raspunsurile la frustare sunt diferite, cel mai frecvent fiind agresivitatea. Frustarea este un fenomen inevitabil in viata psihica, insa cand este moderata, ea poate avea efecte benefice asupra dezvoltarii personalitatii, determinand persoana in cauza la o munca asidua pentru a-si putea atinge scopul propus. Adeseori frustrarea nu este determinata de trebuintele bazale ci de trebuintele de performanta, de identificare sociala, de realizare profesionala. Una si aceeasi situatie poate fi resimtita ca favorabila de catre o persoana si poate fi traita ca frustranta de catre alta.

FRUSTRATIE, fenomen complex de dezechilibru afectiv ce apare la nivelul personalitatii in chip tranzitoriu sau relativ stabil, ca urmare a nerealizarii unei dorinte, a obstructionarii satisfacerii unei trebuinte, a deprivarii subiectului de ceva ce ii apartinea anterior, in ordinea materiala sau in plan proiectiv si afectiv. Frustratia intervine si atunci cind, dupa expresia lui Norbert Sillamy, subiectul se insala in sperantele sale". Termenul a fost introdus de Sigmund Freud ca denumire a starilor de privatiune pe care le resimte subiectul in conditiile nerealizarii libidourilor sale. Apoi frustrarea a fost extrapolata in cele mai diverse domenii, inclusiv cele psihosociale si interpretata ca un fenomen central al vietii si relatiilor afective. 4 VOCATIE, inclinatie imperioasa pentru o activitate profesionala sau artistica la o persoana care poseda aptitudinile necesare. Vocatia rezulta din cauze profunde, afective, adesea inconstiente, care imping literalmente subiectul sa aleaga cutare activitate mai degraba decat alta. In general, o persoana se implineste atunci cand isi poate satisface vocatia. Intreaga arta a psihologului consta in a face distinctie intre vocatiile veritabile, care se bazeaza pe aptitudini reale, si proiectele himerice ale unor adolescenti rau adaptati la real. 5 Conditiile obiective ale existentei nu vor putea niciodata satisface toate trebuintele, dorintele, proiectiile subiectului. Ca urmare, problema nu este la nivelul conditiilor obiective (materiale, afective, etc) ale existentei subiectului, ci la nivelul conditiilor subiective (trebuinte, motive, aspiratii, idealuri). Decalajul dintre cele doua categorii de conditii este firesc. In cazul in care se depaseste un anumit nivel de toleranta specific subiectului, frustrarea poate conduce la consecinte patologice. In general insa frustrarea este un fapt inevitabil si firesc cu efecte activatoare. Fenomenul propriu-zis de frustrare se naste in cadrul unui raport social in conditiile prezentei unui conflict motivational uman, implicand cu necesitate actul evaluarii si interpretarii prin care persoana frustrata atribuie persoanei frustrate acel sens specific fenomenului de frustrare: reaua intentie, actiunea in sensul privarii unui drept, sentimentul de nemultumire. 6
4 5 6

4. Paul Popescu-Neveanu, Dictionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978, pag - 283 5. Norbert Sillamy, Larousse - Dictionar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic,1998, pag - 341 6. Dumitru-Tiron E., Consiliere Educationala, Ed. Institutul European, Iasi, 2005, pag - 186

Saul Rosenzweig (1934) clasifica tipurile sau modurile personale de reactie la frustrare, aceasta clasificare sta la baza interpretarii testului P.F.:

tipul extrapunitiv - reactioneaza la frustrare acuzand un obiect, o persoana exterioara de intamplarea traita. Formele de manifestare ale extrapunitivului difera in functie de particularitatile subiectului, putind fi: acuzarea altuia, agresivitatea, revendicarea etc. tipul intrapunitiv se acuza pe sine insusi de insatisfactiile suferite facindusi reprosuri care ajung pina la autopedepsire. tipul impunitiv nu acuza pe altii si nici pe sine cind este frustrat.

Rosenzweig spunea ca fiecare om dispune de o anumita capacitate fie de a evita descarcarea tensiunii, fie de a incerca sa-si impuna un grad de idiferenta fata de situatiile frustrante iar toleranta la frustrare are atat componente individuale cat si educationale si datorita acestui fapt poate exista o ,,amanare rationala fie a satisfacerii unei trebuinte, fie a raspunsului agresiv de saturatie. In cadrul grupului, fiecare individ se confrunta cu intentiile celorlalti, in aceasta situatie putem spune ca frustrarea presupune ingustarea campului de actiune. Reactia la aceasta situatie poate fi activa, deci agresiva, pentru ca subiectul sa-si impuna intentiile, sau pasiva atunci cand acesta isi reprima actele, pentru a limita agresivitatea celorlalti. Termenul de frustrare trebuie privit in stransa corelatie cu notiunile de conflict, stress si inferioritate. In situatiile in care conflictele si frustrarile imbraca forme acute si cand acestea se prelungesc in timp, pot aparea tulburari comportamentale (abandon scolar, furt, minciuna, violenta, etc.), sau tulburari emotionale (depresie, anxietate). In ceea ce priveste frustratia vocationala, aceasta, apare ca efect in urma unui conflict de motive, iar cauzele care o pot determina pot fi: familia, in mod special parintii; lipsa unei orientari vocationale; principii, mediu nefavorabil; mentalitatea; situatii de forta majora, etc. Sunt intalnite adeseori cazurile in care parintii, datorita unor principii ( traditii, religii, prejudecati, o judecata strict pragmatica, propiile lor frustrari profesionale, etc.), nu tin cont de

pasiunile tinerilor, de dorintele sau de inclinatiile lor spre un anumit gen de arta sau alte domenii ale stiintei, ei fiind cei care hotarasc in locul acestora. Situatii in care, in lipsa unei orientari vocationale sau a unui suport din partea familiei/parintilor (profesorilor/consilierilor), tinerii opteaza spre domenii ce in timp se dovedesc a fi o alegere gresita. Mediile sociale defavorizate si parintii cu posibilitati financiare modeste care nu permit tinerilor talentati sa isi puna in valoare aptitudinile, limitand posibilitatile acestora in a-si urma vocatia. Influenta grupul din care face parte tanarul, imaturitatea acestuia, teama de a nu dezamagi, opiniile mai putin favorabile despre unele profesiuni (pictor, actor, etc) si alti factori, il pot influenta sa isi indrepte atentia spre o cu totul alta profesie decat cea dorita. De asemenea contextul socio-economic al unei societati in tranzitie devine o problema obiectiva care poate conditiona alegerea carierei. Intr-un astfel nu gandesc pe termen lung economice imediate, ceea si fac alegeri care ce de context tinerii sa le aduca beneficii

se justifica in situatia data. Insa in

aceste situatii s-a dovedit ca pe termen lung, aceste alegeri duc la insatisfactii si frustrari profesionale datorate inadecvarii pe care o percepe individul legat de profesia sa. Intensitatea trairilor afective generate de conflict si de frustrare depinde nu atat de natura si forta de actiune a factorilor frustranti cat mai ales de gradul maturizarii afective si morale a individului. Daca totusi se instaleaza o anumita stare de frustrare aceasta poate fi depasita fie de catre subiectul insusi, atunci cand isi mobilizeaza fortele psihice, fie apeland la un consilier. Cunoasterea frustrarii nu conduce in mod automat la rezolvarea ei. Frustrarea este personala, apartine unui anumit subiect, cu o numita structura personalitate si istorie de viata. Componenta la fel de importanta in depasirea unei frustrari este autocunoasterea. Reducerea sau depasirea frustrarii personale se realizeaza prin corelarea celor doua componente:

cunoasterea frustrarii;

cunoasterea personalitatii frustrate. 7 Se intampla adeseori ca cei frustrati pe linia realizarii vocationale sa devin agresivi in

discutiile ce tin de obiectivele din campul activitatilor comune cu inclinatiile lor reprimate. In alte situatii, foarte rar, o frustratie vocationala puternica poate da nastere unei apatii. Efectul in timp al unei frustratii vocationale puternice, alimentata si de o serie de probleme nerezolvate pot determina lipsa de motivatie in ceea ce face, persoana in cauza sa simta ca a pierdut orice sansa de a mai schimba ceva, diminueaza capacitatea de adaptare determinand aparitia stresului, toate acestea avand un efect negativ in adaptarea si echilibrul personal. In perioada preadolescentei si adolescentei frustrarile sunt mai accentuate, deoarece asceasta perioada se caracterizeaza prin fenomene precum: respingerea autoritatii, experimentarea unor forme de libertate, teribilism, bravada, sau prin fenomene opuse ca: izolare, sentimentalism, suferinta psihica, etc. Aceasta perioada pare a fi cea mai frustranta perioada din intreaga viata a individului, este perioada de identificare a eului de consolidare a nucleului personalitatii, de definire a specificului personalitatii in raport cu o alta personalitate. Adolescenta este cea mai complexa si efervescenta perioada din viata individului, in aceasta perioada atentia scolii, a psihologului/consilierului scolar trebuie sa fie mai crescuta. In situatiile in care frustrarile adolescentului nu sunt identificate, ele pot avea efecte negative asupra personalitatii subiectului. Din frustrari relative, specifice varstei, acestea se pot transforma frustrari structurale ce pot determina unele tulburari de personalitate sau psihice (delincventa, nevroza, psihopatie, etc.), deoarece in copilarie si adolescenta perceptia de sine se modifica si se corecteaza mereu iar procesul de autoidentificare ramane deschis. Activitatea de consilierea educationala este cea prin care se actioneaza asupra conditiilor interne, subiective ale frustrarii. Este important sa se tina cont de importanta conditiilor interne ale frustrarii (perceptii, ganduri, sentimente, structuri volitive, comportamente) deoarece parintii, profesorii, chiar persoanele frustrate sau alti factori responsabili tind sa incrimineze conditiile obiective ale frustrarii ( lipsa banilor, lipsa afectiunii, lipsa intelegerii, lipsa motivatiei, etc.). Frustrarea nu se confunda cu o privatiune exterioara, cu obiectele care-i lipsesc subiectului, ea se refera la starile de deprivare traite de subiect, la o situatie interrelationala in care subiectul se
7

7. Dumitru-Tiron Elena, Consiliere Educationala, Ed. Institutul European, Iasi, 2005, pag 187.

simte nedreptatit, in procesul de evaluare sau autoevaluare. Cel in cauza invata pe parcursul existentei sale de viata care este decalajul optim intre dorintele si posibilitatile sale, invatand sa isi cunoasca limitele si posibilitatile in asa fel incat sa poata sa dozeze dificultatile pe de o parte si sa isi imbunatateasca rezistenta psihica pe de alta parte. Prin consilierea vocationala sau consilierea carierei, se face evaluarea aptitudinilor si a tipului de personalitate vocationala cu ajutorul instrumentelor psihologiei si colerarea lor cu informatii despre piata muncii. Datele obtinute de specialist in urma evaluarii, il vor ajuta pe candidat sa identifice factorii ce ii vor influenta cariera, sa constientizeze si anticipeze dificultatile, ca apoi sa poata stabili un plan de studii sau profesional. Eficienta activitatii de consiliere vocationale si consilierea carierei depinde de existenta unei stranse interactiuni si permanente colaborari intre scoala, familie, servicii specializate, dar si agenti economici, mass-media, organizatii profesionale, etc.

Bibliografie:
1. Dumitru-Tiron E., Consiliere Educationala, Ed. Institutul European, Iasi, 2005. 2. Norbert Sillamy, Larousse - Dictionar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic,1998. 3. Paul Popescu-Neveanu, Dictionar de psihologie Ed. Albatros, Bucuresti, 1978. 4. Conf. univ. dr. Tatu Cornelia, Consilierea carierei note de curs masterat, Universitatea

Spiru Haret, Facultatea de Psihologie si Pedagogie Brasov, 2009.