MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI, EDUCAȚIEI, TINERETULUI ȘI SPORT

UNIVERSITATEA de STAT din REPUBLICA MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALITATEA PSIHOPEDAGOGIE

Referat

INFLUENȚA PĂRINȚILOR
CA FACTOR AL GHIDĂRII
ÎN CARIERĂ

Efectuat:
Verificat:
 Chișinău 2010

2
Plan
Introducere................................................................................................................3
1. Rolul părinţilor în alegerea carierei................................................................4
2. Cariera şi alegerea ei.......................................................................................5
Concluzie....................................................................................................................8

Introducere
3
 Alegerea profesiei este un moment important în viaţa fiecăruia, constituind una din
premisele majore ale inserţiei sociale, dar ea are loc într-un context mai larg în care sunt
implicaţi factori de natură personală, educaţională, economică, contextuală. Din acest motiv,
planificarea carierei implică demersuri ca: orientarea şcolară, orientarea profesională, consilierea
pentru carieră, fiecare cu specific propriu.
„ Oamenii au înăscut în ei instinctul imitaţiei şi fiecare este influenţat, în măsură mai
mică sau mai mare, de vorbirea, felul de a fi şi de a gândi al semenilor săi.”(Samuel Smiles)
A trăi o viaţă plină de sens şi valoare presupune capacitatea fiecărui individ de a concepe,
construi şi urma un traseu în care cariera ocupă un rol şi un loc de prim rang. Orientarea
persoanei către un ideal în viaţă este susţinută de modul în care îşi concepe viaţa, de sensul şi
semnificaţia atribuite vieţii.
Cariera este un traseu parcurs de o persoană în exercitarea unor activitîţi care presupun o
anumită pregătire şi formare, concretizate în capacităţi şi competenţe specifice. Alegerea unei
profesii şi construirea unei cariere sunt procese decizionale asemănătoare celor implicate în
rezolvarea oricărui tip de problemă. Este o etapă importantă de viaţă în existenţa fiecărui individ,
de aceea trebuie să fie privită ca un act profund personal, liber, rezultat al procesului deliberării
responsabile, în acord cu situaţiile concrete, obiective ale realităţii sociale şi economice, cu
motivaţiile interne şi interesele dominante şi stabile .

1. Rolul părinţilor în alegerea carierei

4
 Alegerea carierei este o decizie esenţială atât pentru elevi cât şi pentru părinţii lor, în
majoritatea situaţiilor familia este îndrumătorul major în conturarea opţiunilor pentru o anumită
carieră a tinerilor, adeseori influenţa lor fiind cea decisivă. Familia poate fi sau deveni pentru
copil un factor al dezvoltării personalităţii, un model de imitat, un refugiu permisiv sau un câmp
de confruntări, o zonă a dogmatismului agresiv, a inflexibilităţii şi autoritarismului.
În alegerea profesiei şi construirea unei cariere, tinerii, sunt influenţaţi de acţiunea unor
factori obiectivi şi factori subiectivi. Oamenii, mentalităţile, instituţiile (familia, şcoala,
organizaţiile de diferite tipuri) devin factori esenţiali în alegerea carierei. Însă o orientare
profesională este un proces de durată, care ţine seama de talentele şi dorinţele adolescentului, dar
şi de realităţile vieţii de zi cu zi. Procesul presupune: competenţă, competiţie, selecţie,
concurenţă, succes, eşec, învăţare, pregătire profesională continuă, asumarea de responsabilităţi,
etc. Toate acestea îl vor sprijini pe tânăr să-şi îndeplinească propria carieră, ajutându-l să aibă un
destin demn în viaţă.
Evoluţia profesională este influenţată de asemenea de o serie de factori generali precum
ereditatea, mediul, experienţa de viaţă şi dezvoltarea personală, toţi aceşti factori au un rol
important în atingerea unei maturităţi profesionale şi menţinerea acesteia pe o perioadă de timp
cât mai îndelungată.
Familia joacă un rol esenţial, alături de şcoală, în dezvoltarea şi menţinerea stării de bine,
al acelui echilibru biopsiho-social atât de necesar fiinţei umane. Membrii familiei, respectiv
părinţii, sunt cei care pot să faciliteze copilului accesul la unele domenii sau să-i orienteze către
altele. Ei sunt cei care au posibilitatea să pună la dispoziţia copiilor lor resurse materiale sau
informaţionale sau să-i priveze de ele, ei sunt cei care asigură climatul socio-afectiv de susţinere,
înţelegere, acceptare, recunoaştere şi apreciere a copilului. Astfel ei pot observa şi cunoaşte
anumite preferinţe ale copilului, curiozităţi sau înclinaţii. Rolul lor nu este doar pasiv de
observatori, ci şi activ de a selecta înclinaţiile pozitive de cele negative şi de a orienta copilul
către dezvoltarea înclinaţiilor benefice. Preferinţa pentru anumite activităţi în copilărie este
determinată pe de o parte de factori genetici, iar pe de altă parte de experientele timpurii ale
copiilor.
Practica modernă a consilierii şi orientării solicită în acţiunile sale şi implicarea părinţilor;
aceştia pot contribui la actul consilierii prin sprijinirea propriilor copii în alegerea liberă a
viitoarei lor cariere, găsirea unui loc de muncă, slăbirea stereotipurilor şi prejudecăţilor cu privire
la muncă, încurajarea mobilităţii în vederea formării profesionale sau exercitării unei profesii.
Posibilităţile de influenţă ale părinţilor sunt variate şi se pot concretiza în: discuţii pe
tema alegerii carierei cu scopul de ale cunoaşte punctul de vedere, temerile, ezitările, succesele;

5
oferirea de sugestii, dar fără impunerea punctului de vedere; discuţii cu profesorii; încurajări
permanente; informarea în legătură cu ofertele de muncă, etc.
Grupul de prieteni reprezintă o sursă semnificativă de influenţă asupra planurilor de
carieră ale adolescenţilor în accepţiune pozitivă, acesta îl ajută pe copil să îşi contureze propria
identitate şi modul de relaţionare socială.
2. Cariera şi alegerea ei
Cariera este ansamblul rolurilor profesionale performate de-a lungul vieţii active a căror
succesiune poate urma traiectorii diferite în timp. Traiectoria în carieră depinde nu numai de
resursele acţionale ale persoanei la începutul carierei şi pe parcursul ei, ci şi de oportunităţi şi,
mai ales, de modul în care individul are obiective de carieră clare şi este capabil să se folosească
de aceste oprtunităţi pentru a le atinge.
Profesia reprezintă specialitatea (calificarea) pe care o persoană o dobândeşte prin studii.
Ocupaţia este activitatea pe care o desfăşoară efectiv o persoană, într-o unitate
economico-socială şi care reprezintă pentru aceasta sursa de existenţă.
Integrarea tinerilor în activitatea profesională este pregatită treptat, cu contribuţia
concertată a şcolii şi familiei. La acestea se adaugă influenţa şi modelele din mediul informal al
tânărului, mass-media, diverse influenţe din mediul social. Importante sunt şi aspiraţiile
personale care pot fi sau nu în concordanţă cu oferta societăţii la acel moment.
S-a constatat că, dintre aceşti factori, un rol deosebit îl joacă familia în dezvoltarea
individului şi transmiterea unor valori individuale ce constituie patrimoniul familial şi care se
transmit numai în cadrul familiei. Se ştie că orientarea profesională se realizează – alături de
şcoală – prin îndrumarea părinţilor care oferă propriul “model” de reuşită în carieră, exemple din
anturajul familiei sau îşi proiectează la copii aspiraţiile profesionale pe care ei înşişi nu au reuşit
să le atingă.
De multe ori, această orientare nu corespunde aptitudinilor şi motivaţiilor copiilor şi este
sursa de conflict între generaţii. Indiferent însă de tipul de orientare asigurată de familie,
copilul/tânărul ştie că va putea conta pe sprijinul moral şi mai ales financiar al părinţilor. În
familie, alegerea unei cariere pentru copil are întotdeauna o puternică încărcătură afectivă şi
constituie un factor de coeziune între membrii acesteia.
Ponderea influenţei părinţilor asupra copiilor în alegerea unei cariere este, de multe ori,
decisivă. Modelele comportamentale ce ţin de muncă şi sunt vehiculate în familie (de apreciere
sau, dimpotrivă, de depreciere a anumitor profesii) vor fi preluate şi de copii, contribuind treptat
la conturarea alegerilor. Din motive lesne de înţeles, mulţi părinţi îşi supraapreciază copii (lucru
dealtfel bun până la un anumit punct) şi le impun trasee educaţionale şi filiere profesionale la

6
care aceştia nu aderă cu convingere sau pentru realizarea cărora vor face faţă cu greu, în mod
penibil, cu eşecuri repetate sau rezultate mediocre, fapt ce se va răsfrânge şi asupra satisfacţiei
sau reuşitei lor în muncă.
Părinţii transferă adesea copiilor nemulţumirile lor profesionale, stereotipurile cu privire
la muncă (grea, bănoasă, sigură, de prestigiu, etc.) sau propriile aspiraţii nerealizate, faptul având
efecte nefavorabile în alegerea şi realizarea carierei acestora. Ponderea în care copii ţin seama de
dorinţa părinţilor cu privire la filiera şcolară de urmat şi profesia viitoare scade pe măsură ce
aceştia sunt incluşi în niveluri mai înalte de şcolarizare (liceu, facultate). Toţi cei abia ieşiţi de pe
băncile liceului şi-au pus, la un moment dat întrebări cu privire la care profesie ar fi cea mai
potrivită pentru ei. În general, „criteriile” pe care le au în vedere părinţii în influenţarea alegerii
şcolar-profesionale a copiilor se referă la:
- siguranţa şi viitorul profesiei pe piaţa forţei de muncă
- durata studiilor pentru a atinge un astfel de obiectiv (timp în care tânărul este
dependent material de familie)
- costurile financiare (taxe ale educaţiei)
- avantajele materiale neaşteptate
- poziţia socială conferită de profesie
- potenţialele riscuri ale muncii
Categoriile de argumente folosite de familie sunt, cel mai adesea, diferite de cele
ale specialiştilor în consilierea şi orientarea profesională, acestea fiind de natură economică,
afectivă, de conservare a tradiţiilor, de poziţie socială.
Iată ce sfaturi dă Mihai Jigгu, autorul cărţii „Consilierea Carierei”, părinţii în
vederea consilierii tinerilor trebuie să urmeze următoarele puncte:
- tânărul trebuie tratat cu seriozitate şi respect, ascultat şi încurajat să-şi asume
responsabilităţi;
- părinţii trebuie să se asigure că vor să-l sprijine în a lua o decizie bună şi nu să-şi impună
punctul de vedere sau profesia lor ca model, pentru a-şi compensa propriile nereuşite sau pentru
a-şi realiza propriile aspiraţii;
- să stea de vorbă cu copii pe tema carierei, să le asculte cu răbdare temerile,
ezitările, punctul de vedere;
- să stea de vorbă cu profesorii;
- să se informeze, împreună cu copiii, despre ofertele de educare/angajare;
- să le pună la dispoziţie şi să-i încurajeze să citească ziare şi reviste de
specialitate pe piaţa muncii, care conţin anunţuri de angajare şi prezentări de companii;

7
 - să le atragă atenţia asupra conţinutului unui anumit anunţ care nu este serios (cum
ar fi cele care conţin promisiuni exagerate şi aluzii transparente la alte activităţi sau obligaţii);
- la început, lista opţiunilor profesionale ale tinerilor este mai largă; ei trebuie ajutaţi
treptat să-şi contureze interesele cu privire la carieră, prin luarea în considerare a tot mai multe
criterii, condiţii sau restricţii impuse de ralitate şi astfel, să se focalizeze pe un număr mai mic de
alternative;
- nu trebuie inoculate, în mintea tinerilor, idei preconcepute şi stereotipuri cu privire la
anumite profesii;
- tinerii trebuie preveniţi că este o realitate a pieţei muncii schimbarea profesiei, a
locului de muncă, concedierea şi şomajul, învăţarea continuă sau reorientarea profesională;
- pentru că unii tineri au tendinţa de a se limita la niveluri de studii mai reduse sau
părăsesc un anumit tip de educaţie înainte de încheierea oficială a duratei acestuia şi fără a se
înscrie la o altă formă de educaţie, ei trebuie avertizaţi asupra faptului că gama ofertei de locuri
de muncă şi salarizarea sunt în legătură directă cu nivelul de studii finalizate;
- este extrem de utilă cultivarea permanentă a încrederii în sine, în forţele proprii, în
capacitatea de a realiza ceva, fără a exagera şi fără a valoriza la modul absolut;
- tinerii trebuie ajutaţi să nu se descurajeze dacă, după ce au mers la mai mulţi
angajatori, şi după luni de căutare, nu şi-au găsit încă un loc de muncă. Căutarea unui loc de
muncă poate fi foarte frustrantă, de aceea se recomandă apelarea la ajutorul unor specialişti în
recrutare;
- tinerii nu trebuie împiedicaţi, ci dimpotrivă, să se angajeze pentru o lună sau
două pe perioada verii;
- tinerii trebuie informaţi asupra drepturilor ce le revin odată angajaţi, salarii, carte
de muncă, concedii de odihnă şi medicale, asigurări, protecţia muncii.
În majoritatea siuaţiilor, familia este reperul major în conturarea opţiunilor pentru o
anumită carieră a tinerilor.

Concluzie

8
 Părinţii sunt pentru copii sursa primară şi cea mai puternică de învăţare, de sprijin afectiv
şi securitate, pot avea o influenţă în alegerea copilului pentru o anumită carieră prin: atitudinile
lor; stilul educativ care influenţează încrederea în sine, direcţia şi măsura ambiţiilor; modul de
apreciere pozitivă sau negativă a unor activităţi; faptul că familia este cea care optează pentru
anumite şcoli, care îngrădesc mai mult sau mai puţin posibilităţile copiilor; faptul că ei sunt cei
care transmit expectanţele, acele aşteptări sociale adecvate poziţiei lor sociale statutul socio-
economic joaca un rol important; etc.
Copilul încă de mic îşi schitează în familie jaloanele importante ale personalităţii sale şi
se poate defini pe sine prin valorile promovate de aceasta, normele sociale apreciate şi puse în
practică, ţelurile ei, etc.