Edvard Munch a fost un pictor norvegian, considerat precursor al

expresionismului. A fost prin natura sa un solitar, dar l-au interesat foarte

mult relaiile interumane, care vor reprezenta esena creaiei sale.
Tipatul este cea mai reprezentativa imagine a expresionismului, fiind
una din cele mai controversate picturi ale omenirii echivalandu-le ca
notorietate si dezbateri aparute chiar pe Mona Lisa lui Leonardo da
Vinci.
Aceast oper are mai multe variante, realizate de la sfritul secolului al
XIX-lea pn n anul 1910.
Tabloul Tipatului este cel prin care Munch reuseste sa patrunda intr-o
lume putin abordata de pictorii de pana atunci, o lume a fricii si a
singuratatii. Tabloul se poate descrie ca avand in prim plan un om care
tipa, al carui trup contorsionat si gestul mainilor care cuprind capul
transmit spaima pe care personajul o traieste. Chipul are o culoare
galbuie, armonizandu-se foarte bine cu craniul asamanator unui cadavru,
dar si cu culorile mediului, simbolizand aceeasi stare psihica anxioasa a
personajului.
Tabloul este considerat o expresie a anxietii omului modern. Povestea
realizarii tabloului este extrem de interesanta. Autorul povesteste ca in
timp ce se plimba cu doi dintre prietenii sai la apus de soare, i s-a parut
ca cerul devine rosu ca sangele. Acesta afirma ca, in mod inexplicabil, se
simtea foarte obosit, si, tremurand de spaima a auzit tipatul naturii.
Munch nu si-a dorit nici pe departe sa creeze sau sa capteze atentia cu
ceva frumos, din contra. Cerul care fierbe, chipul distorsionat al
personajului, imbinarea perfecta dintre rece-cald, mainile ce incearca sa
acopere urechile sau capul, nu transmit decat durere, neliniste, teama si
incercarea de regasire.

Pictnd tabloul iptul, Edvard Munch ptrunde n lumea fricii i a

singurtii.
Figura central a operei iptul triete un profund sentiment de fric,
amplificat de starea de solitudine. Peisajul sumbru, aproape apocalyptic,
reflect drama interioar a celui care ip. Minile care cuprind capul
trdeaz o spaim imens.
Culorile mediului simbolizeaz starea psihic a personajului, albastrul
ntunecat reine glasul sfietor i il reflect cu ecou pn sub cerul
strlucitor , de un rou sngeriu.
Primul lucru care este sugerat in tablou este disperul, tocmai prin pozitia
mainilor personajului din prim-plan si prin deschiderea exagerata a gurii.
Tabloul surprinde foarte bine ideile centrala a curentului: senzatia de
indepartare de esenta intr-o lume a secolului al XX-lea ultra-mecanizata
si necesitatea unei revolte impotriva omenirii alienate prin expresia unui
strigat primordial, nearticulat, aproape animalic. Culorile din fundal
provoaca sentimentul unui sfarsit de lume, tocmai prin contrastul
cromatic puternic dintre rosul si albastrul din compozitie. In tablou
lipseste partea modernista a societatii, deci poate natura, stearsa si lipsita
de rolul ei protector, ar fi provocat un raspuns atat de puternic la o lume
ce se duce pe apa sambetei.
Personajul din tablou simbolizeaza disperarea, alienarea si neputinta.
Personajul ar dori sa scape de acolo, sa se indeparteze. Deoarece acesta
isi acopera urechile cu mainile sugereaza faptul ca vrea sa fie singur sau
ca sunt multe voci care ii inunda mintea lui.

Zadarnicul strigat neauzit de nimeni din pictura Tipatul aminteste de

strigatul ce razbate apasat de tacere din poezia Plumb, de George
Bacovia ( si-am inceput sa-l strig).
Tabloul lui Munch se afla in concordanta cu poezia bacoviana datorita
aspectului pictural al poeziei. Aceasta poate fi asociata cu poezia lui
Bacovia deoarece ambele sugereaza ideea neputintei, iar poezia
bacoviana depaseste deseori sfera simbolismului in directia
expresionista.
Spaima de moarte, de solitudine a poetului se concentreaz n aceast
explozie de durere, aa cum o putem vedea i n tabloul amintit. Acesta
ns nu este monocrom, alturi de alb i negru pictorul introduce
sugestiv galbenul i portocaliul, ce se pierde n roul aprins. Ca si in
pictura lui Munch, rosul si galbenul acapareaza o mare parte din lirica
lui Bacovia. roul inundand lumea ntr-o sngerare de proporii, iar
galbenul avand semnificaia dezndejdii. Figura din prim-plan se afl n
mijlocul unui pod, sub care vrtejul apei pare s se nale. Podul este
elementul sugestiv al nesiguranei ce strnete strigtul. Figura uman
este redat sub forma unui trup ce pornete spre contorsionare, chinuit,
speriat, gata s ipe, dar nu are voce. Sonorul ns este ascuns n culori,
n privirea terifiat. i-am nceput s-l strig spune Bacovia n timp ce
sufletul ncremenete de frig, de greutatea de plumb a sentimentelor.
Edvard Munch ptrunde n lumea fricii i a singurtii. Tipatul
tradeaza o intreaga drama a unui secol in deriva.