"OMUL S-A NASCUT LIBER, ÎNSA PRETUTINDENI ESTE

ŢINUT IN LANŢURI"

Rousseau

Spunem că omul s-a născut liber...oare de ce susţinem acest lucru fara

nici un sens? Omul nu se naste liber. Afirmatia aceasta o fac doar cei ce
vad omul ca pe orice alta fiinţa, poate chiar ca pe un animal. Da, despre un
animal salbatic, nascut în jungla putem spune ca se naşte liber. Din
momentul primei rasuflări, el e independent, uneori nu intră in contact nici
măcar cu cea care i-a dat viaţă, nu are legi care să-l constrângă, în funcţie
de care să trăiască.Este liber.
Omul însă este mai mult decât un animal, este mai mult decât concepţia
de fiinţă în ansamblu; este un sistem complex format din două subsisteme:
trup şi suflet. Din aceste subramuri, numai unul are capacitatea de a fi liber,
sufletul. Însă nici această libertate nu este totală deoarece interdependenţa
dintre trup şi suflet, nu-i permite celui din urmă să fie detaşat de primul şi
lanţurile ce ţin trupul împiedicându-l să fie liber, prind implicit în strânsoarea
lor şi o parte a sufletului. Pentru ca partea spirituală a omului să fie cu
adevărat liberă ar fi necesară o divizare totală a cele două subsisteme, fapt
imposibil din pricina interdependenţei ce există între ele.
Dar sunt acele lanţuri imposibil de frânt? Parerea mea este că fiinţa
umană a fost prinsă şi pusă în aceste lanţuri încă din primul pas făcut
înafara regnului animal din care a evoluat. Aşadar lanţurile, constrângerile
cele mai importante provin din chiar condiţia umană, care nu poate fi
depăşită. Iluzia că omul îşi poate depăşi condiţia umană este provocată de
acelaşi factor ce generează şi iluzia libertăţii, anume dorinţa de a rupe
lanţurile. Această doleanţă se hrăneşte cu iluziile create chiar de ea şi
stimulează viaţa, asigură continuitatea ei.
Caracterul social al omului este un element ce nu-i permite să fie liber.
Dependenţa de cei din jur face din fiinţa umană, un prizonier de frica
singurătăţii. Un om singur iese de sub tiparul fiinţei pe care o reprezintă, se
dezumanizează, e drept, deci, tragem concluzia că omul nu poate să se
mai numescă om odată eliberat din lanţuri.
Legile, paradoxal, chiar şi cele ce asigură libertatea individuală, nu fac
decât să constrângă oamenii, să-i supună unor acţiuni ce nu le stau mereu
în fire. Pentru mine libertatea înseamnă să nu existe legi, prejudecăţi,
dependeanţă. Libertatea cea mai aproape de aceea totală este în gândire,
în sulflet, în sentimente. În ciuda acestora constat că pe zi ce trece omul
devine tot mai influenţat de factorii din jurul lui, îşi pierde trepatat şi
libertatea pe care o mai are, îşi scurtează singur, inconştient şi inevitabil
lanţurile.
Opusul libertăţii nu e obligatoriu sclavia. Libertatea este nu numai o
nevoie fizică ci şi una psihică. Opusă libertăţii poate fi manipularea, şi
dominarea verbală sau morală. Dar oare acestea nu reprezintă tot o
manifestare a libertăţii?
Ajungem, astfel, încetul cu încetul la concluzia că libertatea nu este ceva
care poate fi definit. Ea se manifestă în atâtea circumstanţe şi îmbracă
atâtea mănuşi că nu o mai putem identifica...cu alte cuvinte, subiectivismul
fiinţei umane îşi pune amprenta,omul pierzând până şi doar ideea de
libertate,ca efect al faplului că "este pretutindeni în lanţuri"...

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai complet site cu referate