“ Legea si dreptatea sunt doua lucruri pe care Dumnezeu le-a unit,dar pe

care omul le-a despartit”

(Charles Gordon)

Consider ca dreptatea este unul dintre cele mai importante principii care a stat si sta in atentia
nu doar a filozofilor, ci si a omului obisnuit, fiind una dintre calitatile general valabile care
trebuie sa caracterizeze omul de pretutindeni. Suntem insetați după dreptate, văzand-o ca pe o
necesitate si o nevoie permanenta. Precum si legea este facuta de om in scopul de a proteja
drepturile si libertatile oamenilor.

Ca si cetateni trebuie sa cunoastem legile pentru a ne apara drepturile,dar si pentru a nu incalca

legile. Incalcare legilor poate aduce chiar sanctiuni penale.

Legea si dreptatea sunt doua elemente inseparabile,care nu pot actiona decat simultan, lucrul
lor in echipa aducand un beneficiu societatii. Ele fiind menite sa mentina echilibrul
social,economic,cultural.

In viata de zi cu zi a unui simplu cetatean omul poate folosi legea pentru a se proteja (cu scopuri
si interese proprii) chiar daca ei nu au dreptate. Unele situatii pot fi interpretate in asa fel incat
omul se poate apara indiferent daca e vinovat sau nu. Prin aceste “manarii” un om vinovat poate
obtine castigul avand cunostinte mai vaste in legislatie,pe cand persoanele care au dreptate dar
nu au cunostinte in domeniul administrativ vor avea de pierdut. Astfel oamenii profita de
legi,precum spune si domnul Charles Gordon “omul le-a despartit”. Remarca dansului
evidentiaza caracterul uman,instinctul primar al omului de a-si dovedi nevinovatia,de a dovedi
ca are dreptate cu orice pret chiar daca este asa sau nu.

Astazi toata lumea priveste dreptatea,justitia intr-un sens material,care inseamna castigul pe
care partile vor sa-l obtina sau pedeapsa pentru adversar “pentru cel vinovat” .

Toti vorbesc astazi despre justitie si singurul lucru pe care il au in comun este folosirea
termenului. Dar chiar daca folosim acelasi cuvant, trebuie sa recunoastem ca nu pentru toti are
aceeasi semnificatie si ca nu toti intelegem prin el acelasi lucru. Si toate acestea pornesc de la
faptul ca atunci cand vorbim despre un lucru incepem sa avem senzatia ca il cunoastem si ca il
putem controla.

In final cred ca trebuie sa ne amintim cu totii de faptul ca justitia s-a nascut mai intai ca un
concept spiritual,sensul moral al acesteia si functionarea principala fiind restaurarea spiritului
dreptatii care este masurat prin participarea acestuia la binele omenirii,la cat anume daruieste
cetatenilor si cu cat contribuie la drepturile si libertatile lor,prin alegerea virtutilor morale.
Justitia trebuie sa fie aspiratia oamenilor catre spiritualitate si egalitate,catre totalitate si
exersarea intelepciunii,a gandirii corecte. Binele justitiei nu poate sta decat intr-un plan
spiritual,moral unde dreptate nu se confunda cu lipsa nedreptatii,ci intotdeauna o implinire a
existentei noastre.