Moștenirea - motiv literar recurent în literatura română

„Când copiii sunt răi nu merită nici o moștenire;

când copiii sunt buni și vrednici, nu au nevoie de moștenire.”

Moștenirea în sine, reprezintă transmiterea patrimoniului unei persoane decedate, către

una sau mai multe persoane în viață, în temeiul legii, al unui testament sau al unui contract de
donație de bunuri viitoare.

Indiferent de situație, fiecare persoană moștenește câte ceva de la strămoși. Mai departe,
aceștia aleg ce să facă, totul depinde de ei, unii moștenesc o avere, însă nu se descurcă, în timp
ce alții pot să moștenească doar o carte și să fie mai mult decât mulțumiți, cu atât mai mult, pot
să-și creeze un viitor mai bun decât ceilalți.

În literatura română, motivul moștenirii se întâlnește des, fiind un subiect important

pentru scriitorii români. Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, reprezintă o foaie de parcurs
pentru urmași, care se succed în ritmul vieții, făcând loc generațiilor viitoare, însă care se
alimentează din trecutul națiunii. Un trecut, care doar prin voință și fermitate în acțiuni se poate
preschimba într-un viitor mai bun, însă, odată lăsat la întâmplare, rămâne a fi unul cu serioase
accente de degradare socială. Motivul moștenirii se regăsește chiar în primele versuri ale operei
lui Tudor Arghezi „Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,/Decât un nume adunat pe o
carte,/În seara răzvrătită care vine/De la străbunii mei până la tine,/Prin rapi și gropi
adânci/Suite de bătrânii mei pe brânci/Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă/Cartea mea-i, fiule,
o treaptă.” Eul liric își anunță urmașul de moștenirea pe care o va lăsa, iar acesta are încredere că
se va descurca cu puținul pe care îl lasă.

O altă operă în care este specificat motivul moștenirii este poezia „Eu un strivesc corola
de minuni a lumii” de Lucian Blaga, prezent în versurile „Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii/și nu ucid/cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc/în calea mea (...)”. Reprezintă darul mitic,
pragul dezvoltării în care ar trebui să ajungă omul, lăsat drept moștenire din parte
Necunoscutului, ce ar trebui protejat, nu distrus prin „cunoaștere paradisiacă”.
 În concluzie, pot spune că, moștenirea reprezintă un motiv recurent în literatura română,
dar și un subiect important pentru societatea din ziua de azi, amplificând controversele dintre
familii, generații și societate.