Funcțiile dreptului în societatea contemporană

Iustinian definea dreptatea ca voința constantă și statornică de a da fiecăruia

ce i se cuvine1. Pe baza acestei perspective, dreptul poate fi privit ca un sistem
menit să reglementeze relațiile sociale spre a permite oamenilor (or grupurilor de
oameni) să își atingă obiectivele. Bineînțeles, nu orice obiectiv uman poate fi permis
de către lege: aceasta există spre a crea un echilibru între posibilitatea îndeplinirii
intereselor fiecăruia. Astfel, principalele funcții în ale dreptului sunt reglementarea
drepturilor, libertăților și obligațiilor, pe de o parte, și investigarea și soluționarea
conflictelor derivate din acestea, pe de alta. Corespondente, în mare parte, dreptului
material și procesual, în prezent, aceste funcții pot fi analizate din multiple
perspective vitale pentru societatea contemporană. Acest eseu își propune să
dezvolte funcțiile dreptului în corelație cu dreptul național și cel internațional.
Din perspectiva dreptului național, aceste două funcții stau la baza tuturor
relațiilor între indivizi, companii și autorități. În relațiile legale verticale, statul este
considerat entitatea cea mai puternică din punct de vedere legal, urmată de
companii și apoi cetățeni. Scopul acestor două funcții în relațiile verticale este,
așadar, protejarea indivizilor de abuzurile companiilor sau instituțiilor. Între
companiile private și instituții, pe de altă parte, sistemul de garanții în privința evitării
și soluționării injustițiilor este împărțit: pe de o parte, companiile mici și mijlocii sunt
protejate de măsuri legislative ori administrative severe, care să le pună în pericol
existența și să descurajeze piața dintr-o anumită țară; pe de altă parte, companiilor
mari le sunt impuse limite pentru a nu concura pe piață în mod abuziv ori a nu avea
un efect detrimental asupra mediului.
În ceea ce privește relațiile legale orizontale, vor fi supuse analizei relațiile
dintre indivizi și cele între instituțiile statului. În primul rând, reglementarea relațiilor
dintre cetățeni are o dublă funcționalitate: pe de o parte, garantarea, din punct de
vedere legal, a integrității fizice, materiale și intelectuale a fiecăruia; pe de altă parte,
asigurarea ordinii în stat. Dreptul procesual are, în ceea ce privește relațiile între
cetățeni, în prim-plan asigurarea drepturilor lor fundamentale chiar și în cazul
încălcării legilor (în special în dreptul procesual penal, statul fiind obligat să asigure
atât un proces echitabil, cât și o bună desfășurare a investigației) și soluționarea
eficientă a disputelor (în dreptul procesual civil). În al doilea rând, autoritățile
funcționează pe baza principiului statului de drept și al separației puterilor în stat. Din
punct de vedere al dreptului material, aceste concepte sunt respectate și protejate
pe termen lung prin definirea instituțiilor naționale și atribuțiilor lor în constituție, spre
a îngreuna orice încercare a unor lideri politici de a schimba legea spre a se abate
de la respectivele valori. Dreptul constituțional procesual reglementează
mecanismele de acțiune în situațiile în care atât principiile în totalitatea lor, cât și
elemente derivate ale acestora sunt încălcate.

1 Vladimir Hanga, Mircea Dan Bob (Traducere și note), Instituțiile lui Iustinian, editura Cultura Juridică
(București, 2009), p. 29.
 Din perspectiva dreptului internațional, scopul acestuia este protejarea
independenței și integrității statelor suverane și crearea de mecanisme colaborative
pe subiecte ce depășesc jurisdicția unui stat (exemplele clasice în acest sens fiind
dreptul maritim și comerțul internațional). Nevoia de protejare a independenței și
integrității statelor suverane survine din dorința de reducere a numărului conflictelor
de pe glob, obținerea și menținerea păcii fiind o valori cheie ale secolului XXI. De
asemenea, reglementarea zonelor de interferență dintre state are ca scop
prevenirea abuzurilor și dezvoltarea acestora prin colaborare reciprocă. Din punctul
de vedere al dreptului material, funcția de reglementare se realizează prin
intermediul tratatelor bilaterale și multilaterale, a reglementărilor organelor
regionale/internaționale ce impun obligativitate juridică (precum Uniunea Europeană)
și a dreptului cutumiar. Din perspectivă procesuală, instituțiile însărcinate cu
investigarea presupuselor încălcări ale normelor internaționale, precum Curtea
Internațională de Justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ori Camera de
Comerț Internațional dispun de propriile reguli de procedură, adoptate concomitent
cu tratatele ce atestă crearea acestor instituții.
Cu toate acestea, una dintre principalele funcții ale dreptului internațional nu
se încadrează în perspectiva clasică de reglementare a drepturilor și obligațiilor sau
a soluționa încălcările acestora. Este vorba de cooperarea internațională în scopul
rezolvării unor probleme comune. Principalul exemplu în acest sens îl reprezintă
dreptul mediului: poluarea, schimbarea climatică ori dezastrele naturale sunt situații
care afectează în egală măsură întreaga planetă (deși adesea sub manifestări
diferite depinzând de factori geografici), care nu sunt cauzate în principiu de încălcări
ale dreptului material (deși agravarea problemei prin încălcarea legilor ori tratatelor
pe această temă este posibilă) și care nu pot fi soluționate la nivel național ori
regional. Spre deosebire de alte subiecte ce au evoluat în ultimele decenii la nivel
internațional, precum dreptul internațional cosmic, inteligența artificială ori terorismul,
în care interesul fiecărei părți poate fi ușor determinat, precum și culpabilitatea,
dreptul de mediu deschide o nouă perspectivă asupra prevalenței funcției
cooperative a dreptului internațional în societatea din prezent și viitor. Așadar,
funcțiile dreptului internațional continuă să se bazeze pe reglementarea relațiilor
dintre state ori dintre companii, instituții sau persoane ce transced granițele naționale
și să ofere remedii pentru eventuale încălcări de regulamente; în același timp, însă,
această arie legală evoluează spre o funcție nouă, și mai colaborativă, ce are ca
scop combaterea de probleme globale, ce nu sunt imputabile din punct de vedere
legal unor persoane (fizice sau juridice) și a căror rezolvare este în interesul întregii
populații a lumii.
În concluzie, reglementarea relațiilor dintre subiecții juridici și a modalităților
de soluționare a conflictelor derivate din acestea sunt două aspecte primordiale ale
dreptului, atât la nivelul oricărui stat, cât și pe plan internațional. Deși prevalează
încă de la primele manifestări ale dreptului, aceste funcții își păstrează importanța și
în zilele noastre, completate fiind de noile cerințe impuse datorită dezvoltării
societății ca un întreg global.
Bibliografie:
1. Vladimir Hanga, Mircea Dan Bob (Traducere și note), Instituțiile lui Iustinian,
editura Cultura Juridică (București, 2009).
2. Hersch Lauterpacht. The Function of Law in the International Community,
editura Oxford University Press (New York, 2011).
3. Kenneth M Ehrenberg, The functions of law, editura Oxford University Press
(Oxford, 2016).
4. Paul Gowder, The rule of law in the real world, editura Cambridge University
Press (Cambridge, 2016).