RĂSPUNDEREA

INTERNAȚIONALĂ A
STATELOR
 FUNDAMENTUL RĂSPUNDERII

În mod tradițional – condițiile cumulative ale

răspunderii erau preluate din dreptul civil al
"națiunilor civilizate":

1. Fapta ilicită
2. Imputabilitatea
3. Prejudiciul
4. Cauzalitatea
 FUNDAMENTUL RĂSPUNDERII

În dreptul internațional contemporan s-au

conturat două tipuri de răspundere:

A. Numai pentru fapta ilicită (nu este necesară

dovedirea unui prejudiciul)
B. Numai pentru prejudiciul cauzat de
activități licite (nu este necesară dovedirea
caracterului iliceit al faptei și culpa)
 A. Răspunderea pentru fapta ilicită
Sediul materiei:
NORME CUTUMIARE, pe agenda CDI
din 1949
Prima codificare: Proiectul CDI din 1996
- reținea prejudiciul ca și condiție a
răspunderii
- făcea distincție între două categorii de fapte
ilicite: crime internaționale (încălcarea unei
obligații generale, erga omnes) și delicte
internaționale
 Sediul materiei în prezent

Proiectul de articole CDI privind

răspunderea statelor pentru fapte
internaționale ilicite, forma finală din
2001
 Proiectul de articole CDI (2001)
Condiţiile răspunderii pentru fapte ilicite:

I. Fapta ilicită = încălcarea unei obligaţii

internaţionale;

II. Imputabilitatea = atribirea faptei

ilicite statului.
 I. Fapta ilicită
Încălcarea unei reguli de DIP:
- poate privi orice fel de norme, indiferent de
forma lor;
- nu se mai face distincţia între crime
internaţionale şi delicte internaţionale;
- poate consta într-o acţiune ilicită, dar și într-o
omisiune (cazurile Canalul Corfu, Personalul
Diplomatic şi Consular etc.)
 Încălcarea unei norme DIP
 Momentul încălcării (art. 14-15):
- Fapt ce nu are caracter continuu – momentul săvârşirii,
chiar dacă efectele continuă;
- Fapt ce are caracter continuu – se întinde pe toată
perioada în care faptul continuă
- Fapt ce constă într-o inacțiune (încălcarea unei
obligaţii pozitive, de exemplu de prevenire) – pe toată
perioada cânt evenimentul continuă
- Fapt compus (mai multe acţiuni sau omisiuni
cumulate) - încălcarea are loc când se produce faptul
care, împreună cu celelalte, este suficient pentru a da
un caracter ilicit ansamblului de fapte;
 II. Imputabilitatea
Imputabilitatea = legătura dintre stat şi
persoana/persoanele care comit fapta
- deşi este intitulată condiţie “subiectivă” a
răspunderii, ea ţine de anumiţi factori
obiectivi – existenţa legăturii care permite
atribuirea faptelor ilicite statului
 A nu se confunda cu existenţa/inexistenţa
vinovăţiei (intenţie, culpă / lipsa vinovăţiei)
 II. Imputabilitatea
Cele 8 cazuri de imputabilitate precizate în
Proiectul de Articole CDI (2001):
1) Fapta unui organ de stat;
2) Fapta persoanelor sau entităţilor care nu
sunt organe de stat, dar sunt împuternicite să
exercite elemente de autoritate
3) Fapta unui organ al altui stat pus la
dispoziţia statului;
 Cazurile de imputabilitate
4) Fapta unui organ care acţionează cu depăşirea
atribuţiilor sau instrucţiunilor (ultra vires)
5) Fapta unor persoane sau grupuri de persoane care
acţionează pe baza unor instrucţiuni sau sub
dirijarea sau controlul statului;
6) Fapta persoanelor sau grupului de persoane care
exercită în fapt atribute de autoritate
guvernamentală în absenţa sau în cazul
neîndeplinirii acestora de către autorităţi şi în
circumstanţe care cer exercitarea acelor elemente
de autoritate;
 Cazurile de imputabilitate
7) Faptele unei mişcări de eliberare naţională cu
condiția ca aceasta să formeaze noul guvern
8) O faptă care nu se încadrează în cazurile de
mai sus este imputabilă dacă şi în măsura în
care statul confirmă şi îşi asumă conduita ca
fiind a sa proprie (CIJ, 1980, Personalul
diplomatic și consular al SUA de la Teheran)
 Invocarea răspunderii internaţionale –
statul vătămat
 Statul vătămat = statul îndreptăţit să invoce răspunderea

Obligaţia încălcată trebuia îndeplinită faţă de:

- statul în cauză;
- un grup de state determinat, inclusiv acel stat;
- comunitatea internaţională în ansamblul său, dacă
încălcarea afectează în mod special acel stat sau
ansamblul statelor.
Invocarea răspunderii internaționale –
statul indirect vătămat

 Statul indirect vătămat = statul de cetățenie al unei

persoane care suferă un prejudiciu cauzat de un stat
terț prin nerespectarea de către acesta din urmă a
obligațiilor internaționale care îi revin
 Statul de cetățenie, indirect vătămat, are dreptul să
exercite protecţia diplomatică asupra resortisanților
săi după epuizarea căilor de recurs interne din statul
terț
Invocarea răspunderii – statul interesat
 Un alt stat decât cel vătămat poate invoca
răspunderea dacă:
- obligaţia este datorată unui grup de state, inclusiv
cel care invocă, pentru protecţia unui interes
colectiv;
- Obligaţia este datorată comunităţii internaţionale
 Statul interesat poate cere:
- încetarea conduitei ilicite;
- Repararea prejudiciului în interesul statului vătămat
 Notificarea prealabilă
Notificarea prealabilă trebuie să indice:

- conduita ce trebuie adoptată pentru a pune

capăt încălcării obligației;

- formele reparaţiei
Circumstanţe care exclud caracterul ilicit

1) Consimţământul statului vătămat

“în măsura în care faptul rămâne în limitele
consimţământului respectiv”
2) Legitima apărare – trimitere la Carta ONU
3) Forţa majoră – intervenţia unei forţe irezistibile
sau a unui eveniment neprevăzut, dincolo de
controlul statului
Condiţii:
- să nu fie datorată conduitei statului;
- statul să nu-şi fi asumat riscul
Circumstanţe care exclud caracterul ilicit

4) Starea de primejdie – situaţia în care

autorul nu avea altă modalitate rezonabilă,
în situaţia de primejdie, să-şi salveze viaţa
sau vieţile altor persoane încredinţate lui
Condiţii:
- să nu fie datorată statului;
- să nu fie susceptibilă să creeze un pericol
comparabil sau mai mare decât cel existent
 Circumstanţe care exclud caracterul ilicit
5) Starea de necesitate - condiții:
- fapta ilicită este singura modalitate ca statul să
își protejeze un interes esenţial împotriva unui
pericol grav şi iminent;
- fapta ilicită nu afectează grav un interes
esenţial al statului faţă de care există obligaţia
sau faţă de comunitatea internaţională
Circumstanţe care exclud caracterul ilicit

Imposibilitatea invocării
circumstanțelor care exclud
caracterul ilicit în cazul unor
norme de jus cogens !
 Repararea prejudiciului

 Regula: revenirea la situația anterioară comiterii

faptei ilicite (restitutio in integrum)

- dacă este posibilă;

- dacă nu implică o sarcină total disproporţionată

(Caz: Uzina Chorzow, 1928).
 Repararea prejudiciului
 Excepția - în cazul în care revenirea la situația
anterioară nu este posibilă
- Se acordă despăgubiri care acoperă orice
prejudiciu evaluabil financiar, inclusiv pierderea
câştigurilor (damnum emergens + lucrum
cessans)
- Se acordă o satisfacţie echitabilă pentru
repararea prejudiciilor morale – recunoaşterea
încălcării obligației, exprimarea regretului, scuze
oficiale
 Contramăsurile
 Contramăsurile = neexecutarea, pentru un timp, a
obligaţiilor internaţionale faţă de statul răspunzător

Contramăsurile au un caracter provizoriu

- Scopul: determinarea statului răspunzător să-şi
îndeplinească obligaţiile
- Obiectul: suspendarea obligaţiilor internaţionale
datorate statului răspunzător
- Modul de aplicare: astfel încât să permită reluarea
îndeplinirii obligaţiilor reciproce
 Contramăsurile
Condiţii:
1) De fond: proporţionalitatea
2) De formă :
a) Cererea privind încetarea violării
b) Notificarea aplicării contramăsurilor

Încetarea contramăsurilor:
1) Faptul ilicit a încetat fără a fi produse prejudicii
2) Diferendul a fost supus unui tribunal internațional
3) Statul răspunzător şi-a îndeplinit obligaţiile de
reparare a prejudiciului
 Contramăsurile - limite
Nu pot afecta:
- Obligaţii privind folosirea forţei;
- Obligaţii de protecţie a drepturilor omului
- Obligaţi cu caracter umanitar;
- Norme imperative de drept internaţional;
- Obligaţii de soluţionare a diferendelor;
- Inviolabilitatea agenţilor diplomatici
II. Răspunderea pentru activităţi neinterzise

Principiu general: precauţiunea

Cazul privind topitoria Trail Smelter: orice
stat este răspunzător de prejudiciile cauzate
altui stat de pe teritoriul său
Principii specifice :
- Prevenirea riscurilor
- Impunerea răspunderii în cazul realizării
unui risc (liability)
 Codificarea normelor cutumiare
I) Proiectul de Convenţie privind prevenirea
daunelor transfrontaliere produse de
activităţile periculoase – CDI 2001

II) Principii privind atribuirea răspunderii

pentru pagube în cazul daunelor
transfrontaliere – CDI 2006
 Proiectul de convenţie 2001
1) Sfera de aplicare: activităţi neinterzise care
implică riscul unor daune transfrontaliere
semificative
2) Principiul prevenirii (art. 3)
3) Principiul autorizării prealabile în urma
evaluării riscului (art. 6, 7)
4) Obligaţia de a notifica în cazul identificării
riscului (art. 8)
 Proiectul de convenţie 2001
5) Mecanism de soluţionare a diferendelor –
Comisie de Anchetă
- Comisia adoptă un raport pe care părţile
trebuie să îl ia în considerare
 Proiectul de Principii 2006
1) Sfera de aplicare: daunele transfrontaliere cauzate
de activităţi periculoase neinterzise de dreptul
internaţional
2) Statele vor lua toate măsurile necesare pentru
compensarea promptă şi adecvată a victimelor
unor daune transfrontaliere ale activităţilor
periculoase cauzate de pe teritoriul lor sau sub
jurisdicţia/controlul lor
 Proiectul de principii 2006
3) Principiul notificării unui incident
4) Adoptarea măsurilor de remediere prin consultare
şi cooperare pentru reducerea daunei
5) Asigurarea de remedii (prompte, adecvate,
efective) prin organele judiciare şi administrative
6) Încheierea de acorduri bilaterale
7) Impunerea răspunderii operatorului (liability) şi
obligaţia de a constitui garanţii financiare pentru
compensare