Alte izvoare ale dreptului

internațional
Structura
1) Principiile generale de drept
2) Jurisprudența și doctrina
3) Actele unilaterale ale statelor
4) Actele organizațiilor internaționale

5) Echitatea

6) Jus cogens
 Principiile generale de drept
 Reguli de drept intern care, datorită
consacrării acestora în numeroase
sisteme de drept, sunt recunoscute ca
norme de drept internațional
 Exemple: buna credință, egalitatea părților
în proces, “sarcina probei incumbă
reclamantului”
 Deosebire față de principiile dreptului
internațional
Exemple
 1928 – “Uzina Chorzow” – principiul
“restitutio in integrum”
 2007 – “Interpretarea și aplicarea Convenției
privind genocidul” Bosnia și Herțegovina c.
Serbia – principiul res judicata
 2010 – Uzinele de celuloză – sarcina
probei incumbă reclamantului
Jurisprudența și doctrina
Jurisprudența
 Nu este izvor principal de drept
 Mijloc de determinare a normei de drept:
◦ Interpretare
◦ Constatare (în cazul cutumelor)

și jurisprudența internă poate fi luată în

considerare (ex. Secesiunea Quebec, 1998)
Doctrina
 Rol de analizare și interpretare
 Exemple:
- Asociația de Drept Internațional (ILA)
- Institutul de Drept Internațional
- Comisia Europeană pentru
Democrație prin Drept de la Veneția
 Opinii individuale sau separate ale
judecătorilor
Actele unilaterale ale statelor
Definiție: manifestare de voință unilaterală capabilă
să producă efecte juridice

Cazul Testele Nucleare, 1974

Concluziile Comisiei de Drept Internațional 2006

– principii generale

Clasificarea actelor unilaterale:

- acte reglementate de dreptul internațional
- acte emise de state în temeiul libertății de a
acționa
Principii generale privind actele
unilaterale
1) Declarațiile publice care manifestă
voința de a constitui o obligație produc
efecte juridice. Caracterul obligatoriu
decurge din buna credință. Statele
interesate le pot invoca (jurisprudența
Testele nucleare)
2) Orice stat are capacitatea juridică de a
se obliga prin acte unilaterale
3) Pentru determinarea efectului juridic, se
iau în considerare:
- conținutul; circumstanțele; reacțiile
terților

4) O declarație unilaterală obligă statul

numai dacă este emisă de o autoritate
având competența să oblige statul: șef de
stat, șef guvern, m.a.e., alte autorități
numai în domeniile lor de competență
5) Pot avea caracter scris și oral
6) Pot fi adresate comunității
internaționale sau unui număr de state
7) Interpretare: în caz de dubiu,
interpretare restrictivă. Se va lua în
considerare textul, iar în mod auxiliar
contextului și circumstanțelor
8) Nu poate încălca jus cogens
9) Nu poate crea obligații pentru un stat terț

10) O declarație unilaterală nu poate fi revocată în

mod arbitrar
 În analiza caracterului arbitrar, se vor examina:
- prevederile declarației referitor la revocare
- modul în care terții s-au bazat pe declarație
(principiul estoppel-ului / precluziunii)
- dacă a avut loc o schimbare fundamentală a
circumstanțelor
 Tipuri de acte unilaterale:
1) Notificarea – act solemn prin care se
aduce la cunoștință un fapt determinat
2) Recunoașterea – manifestare de voință
prin care se consideră legitimă o
anumită stare de fapt sau de drept
3) Protestul – manifestarea de voință prin
care un stat nu recunoaște ca legitimă o
stare de fapt sau drept. Efect -
inopozabilitate
4) Renunțarea – abandonarea voită a unui
drept
5) Promisiunea – act unilateral ce poate da
naștere unor drepturi în beneficiul
terților
Actele organizațiilor internaționale
1) Actele referitoare la funcționarea
organizației – obligatorii în interiorul
organizației
2) Actele care se adresează statelor
membre – caracterul obligatoriu
depinde de statutul organizației
Actele ONU
 Rezoluțiile Consiliului de Securitate:
◦ Obligatorii dacă sunt adoptate în temeiul
capitolului VII, referitor la acțiuni în caz de
amenințare contra păcii, încălcare a păcii sau
act de agresiune
◦ Recomandative dacă sunt adoptate în temeiul
capitolului VI din Carta ONU
Rezoluțiile Adunării Generale
- Recomandative
Valoare juridică:
a) Constrângere moral-politică
b) Pot relua norme dintr-un tratat existent
c) Pot interpreta norme dintr-un tratat existent
d) Pot reprezenta elemente în formarea normelor
cutumiare (Legalitatea folosirii armelor nucleare,
1996)

Conceptul soft law

Echitatea
Articolul 38 alin. (2) din Statutul CIJ:
Soluționarea litigiilor ex aequo et bono –
reprezintă soluționarea de către Curte
făcând abstracție de normele de drept
- este necesar acordul expres al părților
Echitatea – normă de drept
Aplicare
1) funcția moderatoare – infra legem
2) funcția supletivă – praeter legem
3) funcție de atenuare a rigorilor dreptului –
contra legem

Echitatea în dreptul convențional:

- delimitare (dreptul mării)
- succesiunea la bunuri, arhive și datorii
Jus cogens
 Jus cogens = norme imperative de drept
internațional

Reglementare:
Articolele 53 și 64 din Convenția de la
Viena privind dreptul tratatelor
Jus cogens
Definiție:
Art. 53 (2) – o normă imperativă de drept
internațional este o normă acceptată și
recunoscută de comunitatea
internațională a statelor în ansamblul ei
drept normă de la care nu este permisă
nicio derogare și care nu poate fi
modificată decât printr-o normă având
același caracter
Efectele jus cogens
1) Nulitatea tratatelor care contravin jus
cogens:
a) Posterioare (art. 53)
b) Anterioare (art. 64)
Categorii de norme jus cogens
 Nu există o enumerare – este necesară
examinarea de la caz la caz:
Doctrina:
- principiile Cartei ONU
- drepturile fundamentale la viață și
demnitate umană
- drepturi general recunoscute comunității
internaționale (libertatea mărilor)
Referiri în jurisprudența CIJ
 Barcelona Traction Light and Power
Company (1970) – obligații erga omnes
 Activități militare și paramilitare în Nicaragua
și împotriva acesteia (1986)
 Proiectul Gabcikovo-Nagymaros (1997)
Referiri în jurisprudența CIJ
 Legalitatea folosirii armelor nucleare (1996)
– “principii cu caracter intransgresibil”
 Activități armate pe teritoriul CONGO (RD
Congo c. Ruanda, 2006) – rezerva la clauza
compromisorie din Convenția privind
genocidul
 Obligația de a judeca sau extrăda, Belgia c.
Senegal (2012) – tortura, para. 99