Consecinţele războaielor

medice
Liga maritimă ateniană
 Liga maritimă ateniană
 Principala consecinţă a victoriilor de la Mycale şi Sestos
este redobândirea independenţei cetăţilor insulare şi de
pe coasta Asiei Mici.
 Acestea - înzestrate cu o flotă puternică şi exersată în
campaniile persane - decid înfiinţarea unei ligi maritime,
a cărei hegemonie o oferă mai întâi Spartei, cea mai
importantă forţă militară a lumii greceşti.
 Spartanii nu acceptă, iar cetăţile ioniene se adresează
atenienilor,
 care organizează cea mai mare şi mai coerentă alianţă
militară a lumii antice, liga maritimă sub hegemonie
ateniană, cu sediul oficial în sanctuarul lui Apollon de la
Delos
Liga maritimă ateniană
 Liga maritimă ateniană
 Liga – summachia –
 are un consiliu, convocat anual la Delos, din care fac
parte reprezentanţii fiecărei cetăţi membre,
 fiecare având - inclusiv Atena - câte un vot.
 Principalul obiectiv este constituirea unei flote
permanente,
 în acest scop, fiecare cetate participă cu un contingent de
corăbii, cu echipaje mobilizate permanent, adică cel puţin 8
luni din an,
 sau plăteşte o contribuţie anuală, phoros, la tezaurul comun,
păstrat în sanctuarul de la Delos;
 Delos
 1847
 Liga maritimă ateniană
 Folosind sumele strânse ca phoros,
atenienii se angajează să construiască, să
echipeze şi să întreţină cota de triere care
ar fi revenit fiecărei cetăţi care plătea
tributul.
 Liga maritimă ateniană
 Dintre cetăţile aliate, doar cele mai
importante şi mai bogate - Samos, Chios,
Thasos şi alte câteva - preferă să dea
contingente de corăbii;
 cele mai multe consideră că e mai puţin
împovărător să plătească phoros-ul anual
decât să mobilizeze şi resurse umane, şi
resurse materiale importante pentru flota
comună.
 Liga maritimă ateniană
 Kimon, fiul lui Miltiades, e primul om politic
atenian care înţelege că o carieră
victorioasă de strateg îi poate aduce
beneficii materiale şi o putere politică
personală remarcabile,
 chiar în condiţiile în care forţa colectivă a
demos-ului tindea să diminueze drastic
ponderea şi prestigiul individual al
aristocraţilor.
 Liga maritimă ateniană
 între 477 şi 461, victorii succesive în zona
Traciei de sud şi pe coastele Asiei Mici,
 culminând în 469 cu victoria de la
Eurymedon, din Pamphylia, contra perşilor,
 pun în evidenţă potenţialul imens pe care
liga de la Delos îl punea la dispoziţia
Atenei
 şi asigură un imens prestigiu lui Kimon
 Liga maritimă ateniană

Del
phi
 Liga maritimă ateniană
 Stoa polkile
Liga maritimă ateniană
 Liga maritimă ateniană
 În Egipt, căpetenia libiană Inaros porneşte
o răscoală contra perşilor în 463;
 cere ajutor atenienilor;
 flota ligii ajunge până la Memphis.
 In 456, perşii trimit o puternică flotă care îi
asediază pe atenieni în Delta Nilului.
 În 454, o înfrîngere catastrofală pune
capăt acestei aventuri egiptene.
 Liga maritimă ateniană
 Atenienii mută tezaurul de la Delos, considerat prea
expus, în templul Atenei Parthenos de pe Acropole.
 Înfrângerea flotei aliate provoacă la răscoală facţiunile
aristocratice de la Thasos, Samos şi din alte cetăţi
 Acestea încearcă să răstoarne regimurile inspirate de modelul
instituţiilor ateniene.
 şi să se retragă din Ligă
 Cu ajutorul
 aliaţilor mai mărunţi, care aveau interesul de a păstra liga,
 şi al flotei, din ce în ce mai “ateniene” datorită mecanismului
tributului
 Atena învinge pe rând răscoalele de la Thasos,
Samos, Colophon, Chalcis şi Eretria (447), Milet
(446/5).
 Liga maritimă ateniană
 Pedepsirea cetăţilor răsculate e
exemplară:
 atenienii confiscă o parte din teritoriu pe
care îl distribuie propriilor oşteni –
clerouchoi - instalaţi ca garnizoană în
oraşele rebele;
 cetăţile învinse prestează un jurământ de
fidelitate faţă de Atena.
 Liga maritimă ateniană
 Liga de la Delos se transformă astfel din
hegemonie în arche,
 instrumentul esenţial al politicii Atenei.
 scopul originar - apărarea contra Persiei - devenise
caduc odată cu încheierea păcii lui Callias (449?).
 Marea majoritate a celor cca. 275 de cetăţi aliate
rămân fidele alianţei până la sfârşitul Războiului
peloponesiac,
 preferând avantajele de securitate pe care liga
le oferea idealurilor de suveranitate absolută.
 Liga maritimă ateniană
 Organizarea Ligii e mult mai bine cunoscută din
454, când tezaurul se mută la Atena;
 în schimbul găzduirii în templul Atenei
Parthenos, fiecare cetate consacră a 60-a parte
din tribut în chip de ofrandă, aparche, pentru
zeiţă;
 inscripţiile care înregistrau an de an aceste
ofrande s-au păstrat (Listele Tributului atenian);
 analiza lor a permis istoricilor să reconstituie
cuantumul tributului şi mecanismele acestei
structuri politico-militare unice în lumea
antică.
 Liga maritimă ateniană
 Liga rămâne, în linii mari, la structura
imaginată în 478 de Aristeides.
 cetăţile sunt grupate în cinci districte pe
criteriu geografic - Tracia, Hellespontul,
Ionia, Caria şi insulele.
 Cuantumul total al phorosului este cel fixat
în 478, de cca 470 de talanţi
 (până în primii ani ai războiului peloponesiac,
când sare brusc la peste 1300 de talanţi).
 Liga maritimă ateniană
 Odată la patru ani, cuantumul phoros-ului e
rediscutat pentru fiecare cetate în parte,
 variind de la mai puţin de un talant pentru
cetăţile mai mici la peste 15 talanţi pentru cetăţi
mari, ca Byzantion sau Abdera.
 In fiecare an, la Marile Dionysii, delegaţii sutelor
de cetăţi aduc la Atena tributul şi îl încredinţează
magistraţilor atenieni numiţi hellenotamiai
(vistiernici ai Elenilor)
 care îl administrează conform cu deciziile
sunedrion-ului şi mai ales ale Consiliului
atenian al celor 500, boulè.
 Liga maritimă ateniană
 Atena obţine prin Ligă o întâietate necontestată
ca putere maritimă
 Atena concurează cu Sparta pentru statutul de
cea mai mare putere militară a lumii greceşti.
 Hegemonia îi permite o lărgire fără termen de
comparaţie a cadrului instituţional intern,
 inventarea şi funcţionarea formei celei mai
radicale de guvernare democratică din istoria
lumii antice.