Pacea lui Nicias // Aristofan

Nume: Antohe Bianca-Mihaela

Anul I, Sectia – Istorie
Grupa A-M
 Premise
 In urma victoriilor ateniene din Pelopones, importante dar nu decisive, distrugerii aliantului Atenei in 428, si mai cu
seama, neprevazuta epidemenie care ravaseste si demoralizeaza Atena intre 430 si 429/8, si careia insusi Pericles ii cade
victima in anul 429, schimba radical situatia. Cleon , partisan al celor mai radicale actiuni, se afirma in acesti ani.
Acesta ii nemultumeste pe cei moderati,chiar daca aduce atenienilor o mare victorie in 425 ( cand un detasament de
peste 700 cetateni spartani este inconjurat si capturat de atenienii comandati de strategul Demosthenes si apoi de Cleon
insusi )
 Victoria nu poate fi insa sarbatorita pana la capat din cauza infrangerii atenienilor unde peste 1000 de hopliti atenieni
cad in lupta din cauza actiunilor spartane sub comanda generalului Brasidas ( acolo pe unde trebuiau sa treaca corabiile
care aducea la Atena grau din nordul Marii Negre ).
 Asediul cetatii Amphipolis unde flota comandata de Tucidide ajuge prea tarziu ( este exilat pentru 20 de ani ) se incheie
cu Victoria lui Brasidas.
 In 423 cele doua cetati , ambele cu un numar de resurse limitat, mai ales umane, incheie un armistitiu de un an. Un
ultim effort atenian in sudul Traciei se incheie in 422 cu o noua victorie a lui Brasidas, care moare insa in lupta, ca si
adversarul sau Cleon.
 Nicias
( 470-413 )

 Politician si
comandant atenian.
 Este unul dintre cei
mai importanti
generali in timpul
Razboiului
Peloponesiac.
 Pacea
Se constituie dupa prima etapa a razboiului ( razboiul archidamic 431-421).
În anul 421, negocierile dintre generalul atenian Nicias si regele Spartei, Pleistoanax, duc la
inchierea unei paci pentru 50 de ani, cunoscuta sub numele de “pacea lui Nicias”, revenindu-se la
statutul dinainte de război:
 teritoriile cucerite şi prizonierii trebuiau să fie restituite de către ambele tabere.
 se prevede accesul liber în sanctuarele panelenice, cu garantarea independenţei sanctuarului de
la Delphi.
 tratatul va fi obligatoriu timp de cincizeci de ani pentru atenieni și aliații atenienilor și pentru
lacedaemonieni și aliații lacedaemonienilor, fără fraude sau răniți pe uscat sau pe mare.
 Lacedaemonienii și aliatii lor vor returna Amfipolis atenienilor. Cu toate acestea, în cazul
oraselor predate de către lacedaemonieni atenienilor, locuitorilor li se va permite să
meargă acolo unde doresc și să își ia proprietatea cu ei: iar orașele vor fi independente,
plătind doar tribut lui Aristides.
 Nu va fi legal ca atenienii sau aliații lor să poarte război împotriva lor după încheierea
tratatului, atât timp cât tributul este plătit. Orașele la care se face referire sunt Argilus,
Stagirus, Acanthus, Scolus, Olyntus și Spartolus. Aceste orașe vor fi neutre, aliați nici ai
lacedaemonienilor, nici ai atenienilor, dar dacă orașele își dau acordul, va fi legal ca
atenienii să le facă aliați, cu condiția ca orașele să o dorească întotdeauna.
 Nu va fi legala detinerea armelor, cu scopul de a face rau, atat pentru atenieni si aliatii sai
impotriva lacedaemonieni, cat si invers.
 Atenieinii vor da inapoi Coryphasi, Cythera, Methana, si pe lacedaemonienii care se afla
in inchisoare in Atena sau in oricare alte orase ateniene.
 Nu dupa mult timp de la incheierea tratatului, este incheiata o alianta; Prezentul tratat este reprezentat de aceleași
persoane din ambele părți care au jurat celuilalt. ( Nicias, Demosthenes – general atenian, Lamachus – strateg
atenian, , Pleistoanax )
 În cazul lui Scione, Torone și Sermylium și al oricărui alt oraș pe care atenienii îl pot avea, atenienii pot adopta
măsurile dorite.
 Lacedaemonienii vor fi aliați ai atenienilor timp de cincizeci de ani.
 În cazul în care vreun inamic invadează teritoriul Lacedaemonului și îi rănește pe lacedaemonieni, atenienii ii vor
ajuta în funcție de puterea lor. Dar dacă invadatorul va avea ca scop prădarea țării, acel oraș va fi dușmanul
Lacedaemonului și Atenei fiind osândit de amândoi și unul nu va face pace fără celălalt. Pentru a fi sinceritate,
loialitate și fără fraudă.
 În cazul în care populația de sclavi crește, atenienii îi vor ajuta pe lacedaemonieni în funcție de puterea lor.
 Acest tratat va fi reînnoit anual de către lacedaemonienii care merg la Atena pentru Dionysie (festivaluri
religioase dedicate lui Dionysos), iar atenienii care merg la Lacedaemon pentru Hyacinthia ( sarbatoare spartana),
iar un oricare dintre părți va fi pus la punct, la Lacedaemon, lângă statuia lui Apollo la Amyclae și la Atena, pe
Acropolă lângă statuia Atenei. În cazul în care lacedaemonienii și atenienii vor vedea să adauge sau să scoata din
alianță o prevedere, va fi în concordanță cu jurământul ambelor părți să facă acest lucru, în conformitate cu o
anumita discreție.
 Acest lucru completează istoria primului război, care a ocupat întreaga perioada de 10 ani.
 Consecinte

 În perioada următoare, 421-416, condiţiile păcii nu sunt respectate de nici una din părţi, mai mult,
Corintul, Elisul, Teba şi Megara (toate aliate ale Spartei) refuză să semneze acest tratat.
 Pe scena politică ateniană îşi face apariţia Alcibiades, nepot al lui Pericles şi elev al lui Socrate, care
promovează o politică violentă, de reluare a ostilităţilor.
 Sparta si-a incalcat imediat promisiunea de a restitui Amphipolis, iar atenienii nu se retrag din Messenia.
 În consecinţă, este iniţiată o strategie de alianţă cu Argosul pentru a dezintegra Liga Peloponesiacă.
Operaţiunile se desfăşoară în Arcadia iar spartanii obţin o mare victorie la Mantineea, în august 418.
 În 416 locuitorilor din Insula Melos li se impune, de către Athena, intrarea în Liga maritimă, dar ca
urmare a refuzului lor sunt masacraţi. Athena votează, în pofida opoziţiei lui Nicias, plecarea în expediţia
costisitoare din Sicilia, între 415-413, pretextând că oferă ajutor la chemarea cetăţii Segeste, atacată la
rândul său de Selinonte şi de Syracusa.
 Dramaturg grec ,
cunoscut pentru
Aristofan (448 – 380 )
comediile sale.
 “Este cel mai ilustru
reprezentant al
comediei vechi şi
singurul a cărui opera
o cunoaştem”.
 Din cele 40 de opere,
11 sunt pastrate
integral, dar si
fragmente.
 Aristofan (in partea
stanga) si Menander
(in partea dreapta ).
 Aristofan a fost numit
Maestrul Vechii
Comedii, iar Menander
Maestrul Noii Comedii
 Prima sa comedie, acum pierdută, "Daitales", în care critica noul sistem de educație
orăşenească şi lăuda vechile obiceiuri săteşti, a luat premiul al doilea în 427.
 "Babylonienii" (de asemenea pierdută) s-a reprezentat imediat după răscoala insulei
Mitylene împotriva Atenei şi succesul ei a salvat pe bărbaţii mitylenieni de la
exterminarea în masă pe care o plănuia Cleon. Piesa, care conţinea un cor de sclavi
babylonieni care lucrau într-o moară (de unde şi titlul), era un atac violent impotriva
politicii lui Cleon, care l-a şi dat în judecată pe comediograf, pentru origine străină şi
înaltă trădare.
 Dar în 425, se joacă totuşi "Acharnanienii", prima dintre comediile sale păstrate,fiind cea
mai veche din cele 11 piese, în care atacurile împotriva lui Cleon continuau, căci piesa
este o pledoarie pentru terminarea războiului de asuprire a foştilor aliaţi ai Atenei,
deveniţi supuşii şi exploataţii ei. Piesa a luat premiul întâi.
 O mare parte din lucrări se ocupă de viaţa socială, literară şi filosofică a
Atenei şi de teme inspirate de războiul peloponesiac.
 Norii (423) – constituie o critica remarcabil de puternica la adresa educatiilor
si moravurilor “moderne” ale epocii, transmise si predate de carte marii
intelectuali, denumiti sofisti.
 Viespile (422) – reprezinta o comedie care ironizează modul atenienilor de a
se judeca mereu unii pe alţii. Principala tinta a piesei avea scopul de a
reflecta abuzurile facute de Cleon.
 Pacea (421) – Piesa a fost jucată la putin timp dupa ce Cleon şi Brasidas, cei
doi rivali susţinători ai războiului, din partea Atenei şi a Spartei, fuseseră
ucişi în bătălie, cu doar câteva săptămâni înainte de ratificarea Păcii lui
Nicias (421 î.Hr.).
• Ramane cel mai important reprezentat al comediei vechi, ilustrand prin
piesele sale politica ateniana, viata cotidiana, folosindu-se de o libertate
pronuntata a criticii.
 In următoarea comedie, "Cavalerii" (424), atacurile continuă, deşi Cleon era la
apogeul carierei sale politice, şi sunt îndreptate nu numai împotriva demagogului,
ci şi împotriva defectelor democraţiei ateniene însăşi. Şi această piesă a luat
premiul întai.
 Rand pe rand, Aristofan reprezintă apoi "Norii" (423) . "Viespile" (422) . "Pazea"
(421), "Păsările" (414), "Lysistrata" (411),"Thesmophoriazusai" (410) ,
"Ecclesiazusai" (392) , "Plutos" (388).
 Aceste comedii au caracterele generale alt comediel vechi, pe care Aristofan a
dezvoltat-o şi căreia i-a dat un conţinut şi un rol social serios, transformand-o el
însuşi treptat şi apropiind-o de tipul comediei noi. Dialogul său este viu şi firesc,
corurile sale lirice au uneori pasaje foarte frumoase.
 Comediile politice ale lui Aristofan îl arată ca pe un reprezentant al intereselor
ţărănimii şi ale micilor arendași de pământ şi ca oponent viguros la politica de
război care îi ruina pe aceştia.
 A atacat pe toţi partizanii acestei politici, de la Pericle la Cleopon, şi i-a atacat
personal, în viaţa privată, în caracterul lor, în slăbiciunile lor, precum a atacat şi
tot ce ii se părea ridicol şi criticabil în obiceiurile, tendinţele şi viaţa curentă a
epocii sale
 Bibliografie

 Aristotel – Poetica ( pg. 137-139)

 Plutarh – Vieti Paralele ( Viata lui Alcibiades, Viata lui Nicias)
 Zoe Petre – Civilizatia greaca si originile democratiei ( pg. 93)
 Tucidide – Istoria razboiului peloponesiac ( Cartea V, capitolul -XV)