ATENA ANTICĂ

1. Intemeierea cetății

2. Organizarea cetății
2.1 Clasele sociale
2.2 Conducerea cetății
2.3 Organizarea militată

3. Ocupații

4. Democratizarea Atenei. Reformatori și reforme

1. Intemeierea cetății
 a fost întemeiată de către ionieni în secolul VIII î Hr., în
regiunea Attica;
 a fost un stat aristocratic condus de un rege;
 potrivit legendei, primul rege a fost Tezeu;
 după înlăturarea regalității, la începutul secolului al VII î. Hr.,
eupatrizii („cei bine născuți”, nobilii) au acaparat întreaga
putere și au început să-și exercite controlul asupra instituțiilor
statului;

2. Organizarea cetății

2.1 Clasele sociale

Populația Atenei era formată din:
 aristocrați (patricieni);
 meteci;
 sclavi.
2.2 Conducerea cetății
La conducerea cetății participau mai multe instituții:
 Adunarea Poporului (Ecclesia);
 Sfatul Bătrânilor;
 Colegiul celor 9 arhonți;
 Colegiul celor 10 strategi;
 Areopagul, (organ de judecată și control);
 Tribunalul Popular (Heliaia).

2.3 Organizarea militată

 Din punct de vedere militar, Atena conducea Liga de la Delos;

4. Democratizarea Atenei. Reformatori și reforme

 Treptat Atena a trecut printr-un proces de democratizare. ai

societății ateniene au fost:
 Dracon (secolul VII);
 Solon (începutul secolului VI î.Hr.);
 Clistene (sfârșitul secolului VI î.Hr.);
 Pericle (secolul V î.Hr. – „secolul de aur al Greciei”).

Dracon
 a dat primele legi scrise la Atena numite si legi draconice;

Clistene
 a interzis ca atenienii datornici să mai fie vânduți ca sclavi;
 răscumpărarea sclavilor atenieni aflați în afara cetății;
 limitarea marii proprietăți a eupatrizilor;
 a interzis oamenilor să își mai pună gaj propria persoană,
principala sursă a sclaviei;
 a adoptat reforma censului prin care cetățenii au fost împărțiți în
funcție de venit în patru categorii; doar primele două ocupă
funcții publice, numai din primele trei este compusă armata;
 a sporit rolul Ecclesiei;
 a diminuat rolul Areopagului în care numai eupatrizii aveau
acces;
 a creat un Tribunal al poporului (Heliaia) unde putea fi numit
orice cetățean;
 a înființat Sfatul celor 400 de Bule (devenit ulterior Sfatul celor
500).

Clistene
 a împărțit populația în 10 triburi, pe criterii teritoriale, și nu de
origine; fiecare trib fiind format din cetățeni din oraș, din zona de
coastă și din interiorul teritoriului atenian; această măsură a
contribuit la unificarea Atticii;
 a mărit numărul membrilor Sfatulului Bătrânilor (Bule) la 500;
fiecare trib trimitea în Sfat prin tragere la sorți câte 50 de cetățeni
 peste 30 de ani; principalul său rol era acela de a pregăti legile
dezbătute de Adunarea Poporului;
 a mai adăugat un arhonte, formând Colegiul celor 10 arhonți;
 a creat Colegiul celor 10 strategi care comandau armata;
 a introdus ostracismul, pentru a preveni reinstaurarea tiraniei. O
dată pe an, membrii Adunării Poporului scriau pe un ciob de
ceramică (ostrakon), persoanele care erau prea populare în
rândul cetățenilor, putând fi bănuite că ar putea aspira la tiranie.
Aceste persoane erau obligate la un exil de 10 ani fără pierderea
averii și a poziției sociale. 6000 de cetățeni trebuiau să scrie
același nume.

Pericle
- a îndeplinit funcția de prim-strateg, situație unică la greci.
Guvernarea sa a fost considerată „Secolul de aur” al cetății Atena;
- a dat legea cu privire la cetățenia ateniană; calitatea de cetățean
se acorda bărbaților de peste 18 ani și care aveau ambii părinți
atenieni;
 a introdus tragerea la sorți a funcțiile;
 a introdus plata funcțiile pentru ca și cetățenii săraci să aibă acces
la ele;
 în timpul său a fost construit ansamblul arhitectural de pe
Acropolă;
 a transformat Adunarea Poporului (Ecclesia) în cea mai
importantă instituție; îi reunea pe toți cetățenii și reprezenta
puterea legislativă, căci aici cetățenii dezbăteau și votau legile
redactate de Sfatul celor 500.
Democrația ateniană a fost una directă, nu reprezentativă. Ea
era exercitată de toți cetățenii, nu prin reprezentanții lor.
Democrația ateniană avea și limite, deoarece erau excluși de la
viața politică femeile, metecii (străinii stabiliți la Atena) și
sclavii.
Sursa: https://nicucristina1974.wixsite.com/grecia-antica/atena
O istorie de mii de ani
Prezența umană în zona Atenei este atestată în urmă cu treisprezece milenii, iar în ultimii 5.000 de ani
există dovezi de locuire neîntreruptă. În jurul anului 1.400 î.Hr., Atena a devenit un centru important al
civilizației miceniene, iar pe Acropolă a fost construit un palat micenian, ale cărui ruine pot fi recunoscute
ușor datorită zidurilor ciclopice caracteristice. Aceste ziduri au fost ridicate din blocuri imense de piatră,
grecii de mai târziu fiind convinși că nu fuseseră construite de mâna omului, ci de ciclopi, uriașii cu un
singur ochi în frunte.

Mormintele bogate din „era întunecată”(secolele XIIVIII î.Hr.) dovedesc faptul că Atena a fost un centru
prosper în acea perioadă mai puțin cunoscută a istoriei Greciei antice. Orașul a beneficiat de o poziție
favorabilă, fiind în mijlocul lumii grecești, aproape de mare, la care avea acces prin intermediul portului
Pireu, ceea ce i-a oferit un avantaj semnificativ față de polisurile rivale, precum Sparta sau Teba.
Dezvoltarea socială și economică a fost însoțită însă de tulburări inerente, care au condus la reformele
constituționale ale lui Solon, din secolul al VI-lea î.Hr., piatra fundamentală a democrației ateniene de mai
târziu, introdusă prin reformele lui Clistene din 508 î.Hr.

Începutul secolului următor avea să schimbe radical istoria Atenei și a lumii grecești. Revolta
polisurilor grecești din vestul Asiei Mici (Ionia) împotriva regelui perșilor, Darius cel Mare,
avea să conducă la o confruntare directă cu Imperiul Persan. Atena a sprijinit revolta, ceea ce a
atras mânia marelui rege. O primă încercare de a subjuga Grecia a fost oprită în anul 490 î.Hr.,
când atenienii au obținut o victorie strălucită la Maraton.

Zece ani mai târziu, sub conducerea lui Xerxes, o uriașă armată persană a invadat Grecia
continentală. Deși atenienii au învins din nou, de data aceasta pe mare, la Salamina, orașul a
fost distrus de perși, care au intrat în Attica, după ce au înfrânt la Termopile rezistența eroică a
spartanilor conduși de regele Leonidas. Perșii au fost alungați din Elada în anul următor, iar
Atena, care a condus alături de Sparta lupta de eliberare, s-a bucurat de un prestigiu enorm în
lumea greacă. Perioada următoare a fost „Secolul de Aur” al democrației ateniene. În deceniile
care au urmat invaziei persane, Atena a fost reconstruită. Atunci au fost înălțate
spectaculoasele temple de pe Acropolă, inclusiv Partenonul.

Atunci au fost ridicate Zidurile Lungi, care au legat Atena de portul Pireu. În Atena condusă
de Pericle au trăit câteva dintre cele mai strălucite minți din istoria umanității, filosoful
Socrate, dramaturgii Eschil, Sofocle și Euripide, istoricii Herodot și Tucidide. Liga de la
Delos, o alianță a polisurilor grecești împotriva perșilor, a devenit de facto un Imperiu atenian.

Sursa:
https://historia.ro/sectiune/travel/atena-istorie-la-fiecare-pas-568397.html
 I. INTRODUCERE

Atena oras in sud-estul Greciei, capitala si cel mai mare oras al tarii. Este situata pe colina
Attic si este inconjurata cu munti din trei parti, cei mai importanti sunt muntii Párnis,
Pendéli, si Hymettos (Imittós). Doi curenti, raul Kifisós in vest si raul Ilisós in est, trec prin
oras. Atena cu portul ei, Pireu(Pireás), care este situat la 8 km de sud-vestul Golfului de
Saronikós (un intrand in Marea Egeana), formeaza o regiune metropolitana. Atena domina
viata economica, culturala, si politica din Grecia. In 1996 populatia din orasul cu suprafata
cea mai mare a fost de 3 100 000.

II Orasul CONTEMPORAN

O mare portiune din activitatea greceasca industriala este concentrata in Atena. Exista
fabrici de textile, bauturi alcoolice, sapun, faina, chimice, produse de hartie, piele, si
ceramica. Turismul este de asemenea important pentru economie.

In centrului orasului modern este Constitution Square, in apropiere este cladirea

Parlamentului si cateva muzee. Printre institutiile orasului de educatie inalta sunt si
Universitatea Nationala Capodistrian din Atena (1837), Universitatea Nationala de Tehnica
din Atena(1836), si scolile de arta, afaceri, si agricultura. Atena are numeroase muzee
printre care enumeram: Muzeul National de Arheologie, Muzeul Bizantin, Muzeul
Acropolis, si Muzeul Benaki, cu colectiile lor remarcabile.

Deasupra Atenei pe colina Acropole vegheaza ruinele civilizatiei antice grecesti. Cel mai
mare templu Parthenonul, a fost construit in onoarea zeitei patroane a orasului, Atena, in
secolul V i.e.n.. In ciuda deteriorarilor provocate de intemperiile naturii si a distrugerilor
umane, templul a rezistat in timp pana in zilele noastre. Desi este opera unui simpozion
artistic si desi nu stim care este contributia concreta ale mainilor lui Fidias, Parthenonul
este mai mult decat o realitate arhitectonica, este o realizare de un ordin care depaseste
speciile artei si care totusi persista sa se identifice cu zestrea spirituala pe care nu putem sa
i-o atribuim decat lui Fidias. Parthenonul este ideea unei forme care se numeste Fidias.
Planul templului grec se defineste dupa felul in care coloanele sunt dispuse fata de o
incapere centrala in care se afla imaginea de cult. Parthenonul reprezinta tipul cel mai
echilibrat al evolutiei templelor. Numara opt coloane pe fatada, randul de coloane dorice
care incadreaza templul margineste o incinta cu friza ionica, constructia fiind un exemplu
in privinta coeziunii acestor doua moduri de a exprima unitatea.

Ionicul are coloana mai verticalizata, capitelul mai bogat arcuit si profilurile mai jucate.
Distinctia insa se exprima mai clar prin felul in care ionicul umplea registrul frizei cu o
panda continua de sculpturi fata de banda dorica. Asa ca Parthenonul se infatisa in afara cu
metopele sculptate, iar pe dinauntru cu friza continua a reliefului Ionic, care inconjoara
incaperea in care se afla statuia Atenei Parthenos. Pe reliefurile statuii, apare lupta zeilor cu
gigantii, lupta lapitilor cu centaurii si lupta atenienilor cu amazoanele. Friza Parthenonului
infatiseaza procesiunea intregii cetati, a tuturor varstelor si oamenilor cetatii care participa
fara distinctii de rang la sacra solemnitate. Friza descrie doua cortegii care se intalnesc
ambele pe latura de rasarit acolo unde troneaza zeii. Pe latura de apus calaretii sunt alaturi
de caii lor si cortegiul este incipient, abia se formeaza. Pe latura nordica asa zisa cavalcada
este in plin mers. In sud, procesiunea fecioarelor asculta de o gradatie monumentala. Zeii
sunt izolati in asa fel pe latura de rasarit incat muritorii sa nu fie constienti de prezenta lor
adica sa nu para, ca zeii isi exercita oficial autoritatea, si ca impun tinuta de reculegere a
sarbatorii.

Aceasta naratiune a frizei pe langa amploarea pe care este capabila sa o sugereze, exprima
un continut profund al atitudinii grecesti; acel al libertatii de conceptie care prezideaza
chiar lucrurile absolute.

Decoratia exterioara a Parthenonului este formata din importante grupuri sculpturale cum
ar fi: uriasul orizont spre care cugeta fiinta lui Dionisos–Teseu, grupul de zeite de alaturi
ale caror maini retezate de timp, ciunge, vor parca sa vorbeasca despre imensitate si
grupurile statuare ale frontonului de rasarit cel care reprezinta nasterea Atenei din capul lui
Zeus.

Iluzii ale Parthenonului

Parthenonul, o capodopera de arhitectura antica greaca, este exemplul unei iluzii de linii.
Desi el pare perfect drept, structura nu contine unghiuri perfect drepte. Coloanele de
arhitectura sunt proiectate sa se aplece putin inauntru, arhitectii au construit baza si alte
elementele orizontale cu o curbura neinsemnata indreptata in sus. Aceste
modificari compenseaza pentrua a deforma efectele de perspectiva liniara, care altfel fac
structura sa apara incovoaiata.
III ISTORIE.
A. Perioada Antica
Colina Acropolis din Atena a fost locuita inca din Neolitic. In 1400 i.e.n. ea a fost
fortificata de Mycenae si Tiryns.
In mijlocul secolului IX i.e.n. a fost inclus orasul maritim Pireu in orasul-stat Atena.
In 560 BC tiranul Pisistratus, sprijinit de aristocratie, a castigat control Atenei.
Pisistratus a sponsorizat de asemenea evenimente publice ca festivalul Panathenaic, tinut o
data la patru ani in cinstea Atenei.

Multe alte lucrari publice au fost sa luate tiran si fiii sai intre anii 560 si 510 i.e.n..

In 509 i.e.n. Cleisthenes a condus o revolutie democratica, reorganizand structura tribala a

orasului asa ca baza suportului sau era in cel mai democratic centru urban si in Piraeus.
Cea mai puternica adunare populara se intalnea pe dealul Pnyx mai jos de Acropolis.
Referat despre Atena

Atena a devenit cel mai renumit oraş al Greciei Antice între anii 500-400 î.c. Regiunile pe
care azi le numim Grecia, coasta Turciei şi Egiptul erau pline de poleis sau oraşe cetăţi.
Unele erau cetăţi mari, ca de exemplu Corintul. Fiecare cetate avea monedă proprie, legi
proprii şi modul lor de a vorbi. Între anii 500-400 î.c. atenienii au dus numeroase lupte
împotriva altor oraşe cetăti. În această perioadă au întemeiat un imperiu şi au creat un mod
de viaţă, care de atunci a fost admirat de toată lumea.

Atenienii credeau că oraşul lor era sub protecţia zeiţei Atena, o zeiţă războinică şi că tatăl
ei era Zeus, regele tuturor zeilor. De asemenea credeau că ea are mulţi fraţi şi surori printre
care Apollo, zeul soarelui şi Dionysos, zeul vinului. Pentru ei Atena era zeiţa înţelepciunii;
ea a inventat plugul, trompeta, arta olăritului, carul de luptă, corabia.

Zeiţa Atena a oferit oraşului care-i purta numele măslinul, care l-a transformat într-o cetate
foarte bogată .Unele din minunile Atenei Antice pot fi văzute sub forma unor clădiri care
au supravieţuit până azi. În mijlocul Atenei se află un deal, numit Acropole . Aici s-au
construit cele mai minunate clădiri ale oraşului, care în majoritate erau folosite în scopuri
religioase.

Erechteionul ; numele acestui templu vine de la unul din primii regi ai Atenei. În curtea
Erechteionului creştea măslinul despre care se credea că fusese dăruit oraşului de către
zeiţa Atena. Statuia Atenei luptătoarea era atât de mare încât marinarii atenieni aflaţi
departe pe mare puteau vedea coiful şi lancea zeiţei strălucind în lumina soarelui.
Propileele. Pe aici se făcea intrarea în Acropole. Drumul către Propilee era format dintr-o
pantă abruptă pe care înaintau procesiunile religioase îndreptându-se spre templu.

Partenonul era cea mai frumoasă cladire de pe Acropole ; era un templu construit de
Pericle şi dedicat zeiţei Atena Partenos. Cuvântul grec “parthenos” înseamnă “necăsătorit
”, iar Partenon însemna “casa zeiţei necăsătorite”. Este o clădire impunătoare cu o lungime
de 99,7 m şi o lăţime de 33,5 m. Construcţia ei a durat 15 ani; a fost clădit din marmură
Pentelică, care conţine minereu de fier şi îi conferă în lumina soarelui o strălucire cală,
aurie. În interior există o altă statuie imensă a zeiţei Atena, sculptată în fildeş şi aur de
Phidias.

Partenonul era scena unuia din cele mai mari festivaluri ateniene-Panathenaea. Acest
festival se ţinea la fiecare 4 ani în cinste zeiţei Atena ; era un amestec de ceremonie
religioasă şi distracţie, se organizau întreceri atletice şi o cursă cu torţe care se ţinea
noaptea pe străzile oraşului.
Cel mai important eveniment al festivalului era o procesiune în care tinere fete ateniene
duceau peplos-ul la Partenon (îmbrăcăminte sacră făcută în fiecare an pentru Atena şi pusă
pe umerii statuii. Pericle a comandat ca această procesiune să fie sculptată pe friza care
înconjoară Partenonul. Aceste sculpturi se numesc marmurile Elgin (după Lordul Elgin, cel
care le-a dus în Anglia)Unele dintre ele pot fi admirate în British Museum. În fiecare an
atenienii ţineau un mare festival dramatic, numit Marea Dionysia . Festivalul ţinea 6 zile şi
punerea sa în scenă era foarte costisitoare. În primele3 zile se prezentau comedii şi întreceri
pentru poeţi , iar ultimele 3 zile erau rezervate pentru piese serioase.

Cel mai renumit festival al atleţilor era denumit Jocurile Olimpice ; ele şi-au luat numele
de la Olympus, centrul religios din sudul Greciei. Jocurile se ţineau la fiecare 4 ani, la
sfârşitul lunii iunie. După o ceremonie de deschidere solemnă primul eveniment era cursa
de care de luptă cu patru cai. Participau până la 40 de care învârtindu-se în jurul stadionului
însoţite de un zgomot ca de tunete. Foarte puţine erau cele care terminau cursa din cauza
ciocnirilor dar şi din cauza distanţei de 14,4 km cât măsura traseul obligatoriu.

În cadrul Jocurilor Olimpice mai existau meciuri de box, alergări, întreceri de lupte şi
petatlon. În limba greacă “pente” înseamnă cinci, iar “atlon” – întrecere. Deci pentatlonul
era o combinaţie de cinci discipline sportive diferite. Concurenţii trebuiau să alerge, să sară
în lungime, să arunce discul şi suliţa şi să se lupte. Învingătorii purtau pe cap o cunună de
frunze de măslin sălbatic.
Dansul joacă un rol mult mai important la vechii greci decât în societatea modernă. Dansul
nu este o doar o distracţie ci expresia spontană a unor sentimente profunde (bucurie,
tristeţe). Pe lângă dansurile solemne, se cunoşteau dansurile violente şi lascive , numite
cordax. Sparta a fost una din cetăţile unde dansul era la mare cinste. Muzica era unul din
elementele de cult şi puţine ceremonii religioase se desfăşurau fără cântece. Muzica era
acompaniamentul necesar al poemelor şi al “corurilor de dansatori” şi umplea lungile
intermedii dintre actele tragediilor şi comediilor. Soldaţii se duceau la luptă cântând şi tot
cântând se odihneau după o zi de muncă participanţii la banchete. Cei mai vechi muzicieni
cunoscuţi sunt Orfeu, Linos, Tamiris. Muzica greacă este în esenţă o muzică vocală.
Principalele instrumente folosite erau lira, flautul dublu şi tamburina. Notaţia muzicală era
alfabetică ; anumite semne adăugate deasupra literelor indicau durata sunetelor

La Atena exista un fel de poliţie, alcătuită din arcaşi sciţi.Şefii lor erau “Cei unsprezece”;
ei puteau aresta orice hoţ sau criminal prins în flagrant delict şi, dacă acesta îşi recunoştea
culpa, să-l execute pe loc. Dacă nu recunoştea, îl predau unui tribunal de judecată. În afara
pedepselor băneşti (amenzi, confiscarea totală sau parţială a bunurilor) tribunalele ateniene
condamnau la exil temporar (phyge) sau definitiv (aeiphygia), la pierderea drepturilor
cetăţeneşti , la închisoare şi la moarte. Locul de tortură era afară din oraş, în apropiere de
Zidul Lung de la nord, dintre Atena şi Pireu. Flagelarea pe o roată, stigmatizarea cu fierul
roşu şi jugul pus în jurul gâtului erau aplicate doar sclavilor.

Atena a devenit cel mai renumit oras al Greciei Antice intre anii 500-400 i.c. Regiunile pe
care azi le numim Grecia, coasta Turciei si Egiptul erau pline de poleis sau orase cetati.
Unele erau cetati mari, ca de exemplu Corintul. Fiecare cetate avea moneda proprie, legi
proprii si modul lor de a vorbi.
Intre anii 500-400 i.c.atenienii au dus numeroase lupte impotriva altor orase cetati. In
aceasta perioada au intemeiat un imperiu si au creat un mod de viata, care de atunci a fost
admirat de toata lumea.
Atenienii credeau ca orasul lor era sub protectia zeitei Atena, o zeita razboinica si ca tatal
ei era Zeus, regele tuturor zeilor. De asemenea credeau ca ea are multi frati si surori printre
care Apollo, zeul soarelui si Dionysos, zeul vinului. Pentru ei Atena era zeita intelepciunii;
ea a inventat plugul, trompeta, arta olaritului, carul de lupta, corabia.
Zeita Atena a oferit orasului care-i purta numele maslinul, care l-a transformat intr-o cetate
foarte bogata .
Unele din minunile Atenei Antice pot fi vazute sub forma unor cladiri care au supravietuit
pana azi. In mijlocul Atenei se afla un deal, numit Acropole. Aici s-au construit cele mai
minunate cladiri ale orasului, care in majoritate erau folosite in scopuri religioase.
Erechteionul ; numele acestui templu vine de la unul din primii regi ai Atenei. In curtea
Erechteionului crestea maslinul despre care se credea ca fusese daruit orasului de catre
zeita Atena.
Statuia Atenei luptatoarea era atat de mare incat marinarii atenieni aflati departe pe mare
puteau vedea coiful si lancea zeitei stralucind in lumina soarelui.
Propileele. Pe aici se facea intrarea in Acropole. Drumul catre Propilee era format dintr-o
panta abrupta pe care inaintau procesiunile religioase indreptandu-se spre templu.
Partenonul era cea mai frumoasa cladire de pe Acropole ; era un templu construit de
Pericle si dedicat zeitei Atena Partenos. Cuvantul grec “parthenos” inseamna “necasatorit
”, iar Partenon insemna “casa zeitei necasatorite”. Este o cladire impunatoare cu o lungime
de 99,7 m si o latime de 33,5 m. Constructia ei a durat 15 ani; a fost cladit din marmura
Pentelica, care contine minereu de fier si ii confera in lumina soarelui o stralucire cala,
aurie. In interior exista o alta statuie imensa a zeitei Atena, sculptata in fildes si aur de
Phidias. Partenonul era scena unuia din cele mai mari festivaluri ateniene-Panathenaea.
Acest festival se tinea la fiecare 4 ani in cinste zeitei Atena ; era un amestec de ceremonie
religioasa si distractie, se organizau intreceri atletice si o cursa cu torte care se tinea
noaptea pe strazile orasului. Cel mai important eveniment al festivalului era o procesiune
in care tinere fete ateniene duceau peplos-ul la Partenon (imbracaminte sacra facuta in
fiecare an pentru Atena si pusa pe umerii statuii. Pericle a comandat ca aceasta procesiune
sa fie sculptata pe friza care inconjoara Partenonul. Aceste sculpturi se numesc marmurile
Elgin (dupa Lordul Elgin, cel care le-a dus in Anglia)Unele dintre ele pot fi admirate in
British Museum.
In fiecare an atenienii tineau un mare festival dramatic, numit Marea Dionysia . Festivalul
tinea 6 zile si punerea sa in scena era foarte costisitoare. In primele3 zile se prezentau
comedii si intreceri pentru poeti , iar ultimele 3 zile erau rezervate pentru piese serioase.
Cel mai renumit festival al atletilor era denumit Jocurile Olimpice ; ele si-au luat numele
de la Olympus, centrul religios din sudul Greciei. Jocurile se tineau la fiecare 4 ani, la
sfarsitul lunii iunie. Dupa o ceremonie de deschidere solemna primul eveniment era cursa
de care de lupta cu patru cai. Participau pana la 40 de care invartindu-se in jurul stadionului
insotite de un zgomot ca de tunete. Foarte putine erau cele care terminau cursa din cauza
ciocnirilor dar si din cauza distantei de 14,4 km cat masura traseul obligatoriu.
In cadrul Jocurilor Olimpice mai existau meciuri de box, alergari, intreceri de lupte si
petatlon. In limba greaca “pente” inseamna cinci, iar “atlon” -; intrecere. Deci pentatlonul
era o combinatie de cinci discipline sportive diferite. Concurentii trebuiau sa alerge, sa sara
in lungime, sa arunce discul si sulita si sa se lupte. Invingatorii purtau pe cap o cununa de
frunze de maslin salbatic.
Dansul joaca un rol mult mai important la vechii greci decat in societatea moderna. Dansul
nu este o doar o distractie ci expresia spontana a unor sentimente profunde (bucurie,
tristete). Pe langa dansurile solemne, se cunosteau dansurile violente si lascive , numite
cordax. Sparta a fost una din cetatile unde dansul era la mare cinste. Muzica era unul din
elementele de cult si putine ceremonii religioase se desfasurau fara cantece. Muzica era
acompaniamentul necesar al poemelor si al “corurilor de dansatori” si umplea lungile
intermedii dintre actele tragediilor si comediilor. Soldatii se duceau la lupta cantand si tot
cantand se odihneau dupa o zi de munca participantii la banchete. Cei mai vechi muzicieni
cunoscuti sunt Orfeu, Linos, Tamiris. Muzica greaca este in esenta o muzica vocala.
Principalele instrumente folosite erau lira, flautul dublu si tamburina. Notatia muzicala era
alfabetica ; anumite semne adaugate deasupra literelor indicau durata sunetelor.
La Atena exista un fel de politie, alcatuita din arcasi sciti.Sefii lor erau “Cei unsprezece”;
ei puteau aresta orice hot sau criminal prins in flagrant delict si, daca acesta isi recunostea
culpa, sa-l execute pe loc. Daca nu recunostea, il predau unui tribunal de judecata. In afara
pedepselor banesti (amenzi, confiscarea totala sau partiala a bunurilor) tribunalele ateniene
condamnau la exil temporar (phyge) sau definitiv (aeiphygia), la pierderea drepturilor
cetatenesti , la inchisoare si la moarte. Locul de tortura era afara din oras, in apropiere de
Zidul Lung de la nord, dintre Atena si Pireu. Flagelarea pe o roata, stigmatizarea cu fierul
rosu si jugul pus in jurul gatului erau aplicate doar sclavilor.
Democratia Atenei avea trei componente principale Ecclesia, Boule si Dikast eria. Ecclesia
era adunarea tuturor cetatenilor de sex masculin in varsta de peste 18 ani. Femeile nu
puteau deveni membre. In Ecclesia atenienii alegeau magistratii si functionarii orasului; ei
discutau treburile importante si hotarau ce era de facut.
Boule, era consiliul care propunea lucrurile pe care urma sa la realizeze Ecclesia. Membrii
acestui consiliu erau alesi prin vot. Dikasteria era formata din tribunale.
Deoarece locuiau intr-o clima firbinte, atenienii purtau imbracaminte usoara. Barbatii
purtau o tunica scurta cu maneci lungi pana la cot stransa cu centura in jurul taliei ; era
confectionata din lana sau panza aspra. Tunica femeilor era colorata in culori vii, mai
scurta si deseori nu avea maneci; sepurta peste o fusta lunga plisata si era stransa in talie cu
o centura. Atat femeile cat si barbatii purtau sandale din pile sau lemn sau un fel de cisme
perforate legate pana la genunchi numite “coturni”,care aveau talpa groasa si puteau fi
purtate atat pe piciorul drept cat si pe cel stang.
Tinerii eleganti din clasa cavalerilor purtau parul lung; atenienele isi ondulau parul, isi
faceau bucle si- l adunau in crestet si la ceafa. Ele isi acopereau capul cu o parte din tunica
sau din mantia lor, indoita ca o gluga. Parul putea fi vopsit (mai ales blond, culoare foarte
apreciata) , se purtau cozi false si peruci, impodobite cu piepten de os, fildes, sidef, sau
bronz.Sclavii si oamenii din popor, purtau pe cap o boneta din piele de caine, numita kyne,
iar cei instariti purtau pilos (palarie frumoasa, cu calota inalta, conica, ascutita la varf).
Atena era un mare centru comercial. Marfuri din toata lumea greaca erau importate prin
portul Pireu. Navele comerciale se numeau “rotunde sau “scobite”, fata de cele de razboi,
mai lungi, inguste si mai putin adanci. Cele mai mari vase comerciale transportau aproape
400 de tone. Portul Pireu a fost amenajat de Temistocle si a ajuns centrul unei activitati
intense, comerciale si militare. Marina de razboi era alcatuita din trireme (nave cu trei
randuri de vasle) , era o corabie rapida, care putea transporta 200 de oameni.
In domeniul matematicii s-au evidentiat Euclid, Arhimede, Apolonios din Perga , Pitagora
si Tales din Milet. Primii pitagoricieni au descoperit media geometrica si numerele
irationale. Redactate la sfarsitul secolului al IV-lea sau la inceputul secolului al III-lea, cele
13 carti ale Elementelor lui Euclid, alcatuiesc o “summa”geniala a matematicii din timpul
sau. Carsile 1-4 cuprind geometria plana, 5-6 raporturi si proportii, 7-9 teoria numerelor,
10 studiul numerelor irationale, 11-13 geometria in spatiu. Lui Arhimede din Siracuza, ucis
in 212 la varsta de 75 de ani, I se datoreaza printre altele, calculul suprafetei sferei si a
suprafetelor laterale ale conului si cilindrului.

REFERAT LA DISCIPLINA ISTORIE

,, ATENA – PERIOADA ANTICĂ ,,

1.
INTRODUCERE

Lucrearea de față își propune o incursiune în timp în această lume nouă și straveche a orașului și poporului
atenian, cu realizările sale grandioase.

Lumea Atenei m-a fascinat încă din copilărie când bunica cu farmecul ei m-a adormea cu povești și
legende din Olimp.

Dorința de a cunoaște acestă capitală europeană s-a împlinit în vacanța trecută când tatăl meu mi-a oferit
cadou o escursie la Atena. Aici am descoperit construcții cu arhitectură modernă, parcuri fără seamăn ca
frumusețe, monumete de artă încărcate de istorie în care trecutul și prezentul se întrepătrund creând o lume
mirifică la care mulți visează. Am făcut parte din cei peste 30 de milioane de oameni care au plăcerea și
norocul să viziteze aceste meleguri care le lasă o impresie și frumusețe fără margini.

Atena , capitala Greciei, este unul dintre cele mai vechi și interesante orașe ale Europei, cu o strălucită
istorie, care șe-a păstrat peste milenii calitatea de capitală economică, politică și spirituală a lumi grecești,
menținându-se până astăzi un adevărat oraș-muzeu cu prețioase vestigii care sunt vii și astăzi datorită
mulțimei de vizitatori. Atena rămâne o capitală eternă, care simbolozează drumul luminos al civilizației
umane de la începuturi și până în prezent.

2.
ISTORIA ÎNCEPUTURILOR SALE

Istoria Atenei este și istoria Aticii, a regiuni istorice unde se găsește acest oraș, iar locuitorii Aticii sunt
atenienii.

Atena , oraș din centrul Câmpiei Cephisiene a apărut în antichitate, la 8 km de mare. Această câmpie
deschisă în partea sudică spre golful Saronic este înconjurată de dealuri printre care Aigaleos spre est și
Pranes spre nord-est, Hymettos la est, iar golul dintre nord-est dintre Pranes și Hymettos este completat de
structura de clădire cu frotoane a muntelui Pentelic. Râul Cephisos cuge spre vest, nu departe de oraș și
este alimentat de două râuri mai mici, Eridandos și Iissos, la nod și la sud de Acropolă, ce avea să fie
Acropola unui mare oraș, era inițial orașul însuși1. Atena părea să aibe avantaje puternice, acropola se
ridica deasupra câmpiei și stâncile abrupte nu erau prea confortabile atacatori. Urme ale unui palat
micenian au fost descoperita aproape de centrul părți nordice și ziduri puternice cu multe fațade fuseseră
construite în jurul acestei zone în secolul al XIII î.Hr. . Aceste zidur par să fi fost puternic influiențate de
zidurile Argolidei cu care se aseamănă mult2.

Din punct de vedere al origini, ateneieni se lăudau că sunt o populaţie autohtonă, de rasă pură, nefiind
niciodată cuceriţi de alţii, dar Tucidide comentează acid afirmaţia arătând ,, că acest lucru se întâmplase,
totuşi, deoarece Atica avea un sol sărac, chiar dacă forţa Acropolei nu era deloc irelevantă” 3 . În regiunea
Aticii, au păstrat dialectul ionic, confirmând tradiţia ateniană că teritoriul lor, deşi atacat, nu a fost ocupat,
şi a devenit refugiu pentru popoare dispersarsate şi un punct de plecare pentru imigraţia viitoare 4. Dar
există şi alte dovezi care infirmă această tradiţie lucru sugerat de vestita întrecere dintre Poseidon şi Atena
pentru dominaţia Acropolei, când Atena a oferit un măslin sacru ca simbol şi Poseidon un izvor mineral.
Atena a învins dar Poseidon, sub forma unui şarpe, a primit şi el dreptul de a trăi în continuare pe acest
deal al Atenei5.

Totuşi, atunci când începe istoria scrisă, cele câteva comunităţi independente din Atica renunţaseră la
independenţa lor faţă de Atena şi formaseră împreună cu ea un singur stat. Acest transfer de putere a fost
comemorat la Atena de festivalul anual Synoikia iar Tucidide referindu-se la semnificaţia lui, afirmă că : ,,
Sub Cecropos şi primi regi, până în vremea lui Tezeu, Atica a fost o regiune de comunităţi independente,
fiecare cu propriile ei organe administrative şi cu propri ei magistraţi, aceştia venind la regele Atenei doar
pentru a se consulta cu el când se simţeau nesiguri. În toate celelalte perioade ei îşi rezolvau singuri
problemele şi unii chiar purtau războaie cu Atena... când Tezeu a devenit rege, fiind atât puternic cât şi
înţelept, aceste organe administrative cât şi consilii ale megistraţilor independente au dispărut, Tezeu
concentrându-le într-un singur organ administrativ şi un singur consiliu... Tezeu a lăsat urmaşilor săi un
oraş măreţ”6.

Istoria veche a formelor de guvernare ateniene se aseamănă cu aceea a multor state greceşti prin faptul
general că monarhia, supusă mai multor restricţii lasă locul aristocraţiei. Prima limitare a puteri regale
realizată în aristrocraţie a fost instituirea unui polemarchos sau comandant militar. Comanda supremă a
armatei, care aparţinuseră regelui, i-a fost transferată lui, care era ales dintre aristocraţi şi de către ei.
Următorul pas pare a fi fost răsturnarea casei regale de către puternica familie a Medonitizilor. Medontizii
nu au preluat ei înşişi titlul regal dar nici nu l-au abolit, creând funcţia de archonte sau regent, care a
uzurpat cele mai importante funcţii ale regelui. Acastos Medontidul a fost primul archonte, acest lucru
confirmat de faptul că deoarece arhonţii din epocile următoare promiteau întodeauna că-şi vor respecta
jurământul la fel ca Acastos. Ei se apropiau însă de monarhie şi într-un alt mod: fiecare regent era ales de
comunitate, numai că acestă comunitate era obligată să aleagă pe cineva din familia Medontizilor.
Următorul pas în slăbirea puteri acestui magistrat aproape regal a fost schimbarea regenţei care a devenit
dintr-o funcţie pe viaţă una pe 10 ani. Aceasta reform apare să fi fost efectuata pe la mijlocul sec. al VII-
lea. Nu este sigur în acest moment Mendotizii au lipsiţi de prerogativele lor regenţa devenind accesibila
tuturor nobililor. Urmatorul pas ne poarta pe un teren si mai solid regenţa devenind o funcţie anuala 7.
La mijlocul sec.al VII-lea î. Hr puterea executiva din Atena se afla in mainile a trei functionari aleşi anual:
arhontele, regele şi polemarhul. Arhontele era judecătorul suprem în toate procesele legale. Când îşi prelua
funcţia, el publica o declaraţie intacta in timpul arhontatului său propietatea fiecarui cetaţean. Ulterior
această sferă a puterii judiciare a fost limitata si el judeca mai ales cazuri în care părinţi afectati în vreun
fel, orfani sau moştenitori erau implicaţi. El deţinea locul cel mai important printre magistraţi,avându-şi
reşedinţa oficiala în Prytaneion , unde se afla vatra comunitaţii şi numele său apărea în capul listelor
oficiale, de unde purta şi numele de epônymos. Polemarhul avea îndatoriri judiciare pe lângă faptul că era
comandantul armatei. El îşi avea curtea în Epilykeion pe malurile râului Ilisos şi acolo judeca toate
cazurile în care erau implicaţi indivizi ce nu erau cetăţeni ai Atenei. Astfel ceea ce arhontele reprezenta
pentru cetăţenii polemarhul reprezenta pentru clasa de colonişti străini numiţi ,, meteci”. Regele îşi avea
reşedinţa în Stoua regală în Agora şi îndeplinea funcţii administrative religioase de stat şi la conducerea
anumitor cazuri judiciare legate de religie

3.
MARII REFORMATORII

Principala problemă de atunci era că oamenii erau nemilţumişi de administrarea arbitrară a dreptăţii şi
insistau ca delictele şi pedepsele să fie consfinţite în scris.

Primul reformator care a reuşit să transcrie în scris legislaţia ateniană a fost Dracon, care era renumit
pentru calităţile sale de excelent legislator. Ulterior, s-a considerat că Dracon le-a arătat atenienilor cât
erau de aspre legile lor şi numele său a devenit proverbial ca legislator sever. Un orator atenian a devenit
celebru la Atena pentru o epigramă ce spunea că legile lui Dracon nu erau scrise cu cerneală, ci cu sânge.
Această idee a pornit de la faptul că anumite delicte minore, cum ar fi furtul unei verze, de pildă, erau
pedepsite cu moartea9.

Un alt mare reformator a fost Solon, care a fost artonte şi arbitru în problemele staului, adresându-se
concetăţenilor la adunări în versuri. Solon a primit însărcinarea specială în 593 î.Hr. şi în loc să facă o
declaraţie obişnuită, că va păstra proprietatea tuturor nediminuată, el a proclamat anularea tuturor
datoriilor şi eliberarea tuturor celor care fusese întemniţaţi pentru datoriile lor(până atunci datoria era
garantată de propria persoană)a bătut o nouă monedă mai valorasă ş.a.. În domeniul administrativ el a
împărţit cetăţenii în patru clase în funcţie de averea lor (medimni, pentacosiomedimni, hippeis, zeugitai).
Principalele funcţii în stat erau acela de arhonte, poleomarh, care acum erau rezervate primei clase
(medimni), apoi mai exista un consiliu, precum şi Adunarea Poporului. Legile lui Solon erau înscrise pe
tăbliţe de lemn numite axones, care erau numerotate, iar fiecărui cetăţean i se cerea să depună un jurământ
că va respecta legile. Când şe-a părăsit funcţia, a fost asaltat de nemulţumiţi şi susţinea că a întreprins totul
fără a face favoruri şi fără a se teme ,, Mi-am aruncat scutul puternic – spunea el – asupra ambelor
părţi”10.

Realizarea memorabilă a lui Clistene a fost invenatrea unei organizări cu totul noi, care a înlocuit triburile
ioniene bazate pe legături de sânge, cu triburi definite teritorial ca bază a organizări politice(10). A
înfiinţat consiliul celor cinci sute bazat pe cele 10 triburi care dădeau câte 50 de membri, care erau aleşi
anual prin tragere la sorţi, iar la investirea depuneau un jurământ că ,, vor alege tot ce e mai bine pentru
oraş”. Acest consiliu avea autoritate deplină în toate problemele statului cât şi asupra celorlalţi magistraţi.
Din punct de vedere militar fiecare trib trebuia să dea un regiment de hopoliţi şi un escadron de cavaleri
iar în fruntea armatei erau aleşi 10 generali din rândul celor 10 triburi.

4.
RĂZBOAIELE DE APĂRARE

În secolul al V – lea î.Hr. apar noi amaeninţări mai ales din partea celei mai mari puteri din acele vremuri,
Imperiul Persan.
Oraşele greceşti din Asia Mică care făceau parte din Imperiul Persan în frunte cu Miletul s-au răsculat
contra stăpâniri persane fiind instigaţi de Atena. Răsculaţii sunt înfrânţi lângă Efes de o armată persană.
Perşii organizează atunci o expediţie pentru a ccerii Atena, dar flota este scufundată de o furtună în dreptul
Muntelui Athos şi armata este obligată să se retragă. Darius conducătorul Imperiului Persan ,, regele
regilor” era hotărât însă să zdrobească Atena, de aceea organizează o nouă expediţie de data aceasta
trimiţând circa 600 de corăbii – ne spune Herodot – lupta avân loc pe Câmpia de la Mrathon (490 î.Hr.),
unde persi şi greci aveau forţe aproximativ egale cifrate la circa 10.000 de soldaţi, atenieni fiind conduşi
de Miltiade. Aceasta era însă prima înfrângere serioasă suferită de perşi într-o mare bătălie (ne spune
Herodot)12.

În 480 î.Hr. noul rege al Imperiului Persan Xerxes organizează o nouă expediţie împotriva Ateni trimiţând
circa 180.000 de oameni şi 800 de trireme(Horodot exagerează acest număr la 5 mil. De soldaţi şi peste
1200 de nave, o cifră exagerată dacă ne gândim la posibilităţile tehnice şi materiale, teorie confirmată de
majoritatea istoricilor)13.

Întreaga eladă se ridică şi crează o confederaţie creând o armată de uscat şi o flotă. Regele Spartei
Leonidas conducea armata de uscat iar confruntarea a vut loc la Termopile, cu toate că a rezistat eroic în
faţa uriaşei armate acesta moare iar armata este distrusă. Atena este evacuată de frica unei invazii, iar
ultimile speranţe se îndreptau spre flotă. Înfrunatrea finală are loc la Salamina între flota grecească şi cea
persană, sorţii favorizându-i pe greci. Dar lupat continuă în anul următor în 479 î.Hr. la Palateea când
învinge din nou greci, astfel aceştia timp de un secol şi jumătate nu vor mai îndrăzni să întreprindă o altă
expediţie iar Alexandru Macedon va obţine împotriva monarhiei asiatice ceea ce Xerxes nu a reuşi să
obţină împotriva statelor libere ale Eladei.

Satele eladei pentru a preveni o nouă invazie a Imperiului Persan constituie ,, Liga de la Delos”, în Insula
Delos, unde fiecare polis contribuie cu bani sau flota pentru a preveni o nouă invazie, fiecare oraş având
câte un vot în total 150 care erau controlate de Atena iar arhitectul acestei alianţe a fost Temistocle.

Tot în acea perioadă Atena fortifică atât oraşul căt şi drumul şi portul care făceu legătura cu marea, pentru
că în acea vreme Atena era cea mai mare putere maritimă a eladei, astfel asigurânduşi o preponderenţă atât
militară căt şi politică, faţă de celelalte state.

În timpul lui Pericle 443 – 429 î.Hr. Atena cunoaşte maxima înflorire a democraţiei, iar principala
caracteristică era plata funcţiilor astfel orce cetăţean putea accede la o funcţie înaltă în stat. Motoarele
acestei noi democraţii erau tragerea la sorţi şi funcţiile plătite, iar greul problemelor publice era dus de
către cetăţenii bogaţi, nu de către cei săraci14.

Atena a dus la îndeplinirea un aplu program de restaurarea a templelor din oraş şi din teritoriile
dependente făcându-le mai măreţe, dar construind şi altele:


Statuia gigantică a Atenei Promachos – lucrată în bronz de Fideas.

Templul Parthenon – Fideas a realizat decoraţiunile exterioare


Templul lui Hefaistos
 5.
SFÂRŞITUL DEMOCRAŢIEI ATENIENE

Momentul care marchează declinul şi sfârşitul democraţiei Ateniene este marcată de Războiul
Peleoponesiac (431 – 404 î.Hr.), care a avut ca preludiu două colonii corintice Corcyra şi Potideea.
Războiul a avut ca protagonişti cele două mari puteri ale eladei şi anume Atena şi Sparta care a antrenat
întreaga eladă, conflicatele sau sucedat dar în cele din urmă vctoria a fost de parea Spartei. Pe parcursul
războiului Atena şe-a secătuit puterea miliatră der şi economică care va duce în cele din urmă le
instaurarea tiraniei şi sfârşitul democraţiei Ateniene.

6.
PERIOADA ELENISTICĂ

După înfrângerea flotei spartane la Naxos (376 î.Hr.) oraşul stat renaşte şi redobândeşte supremaţia
maritimă. În anii 325 – 322 î.Hr. Atena face o tentativă de a se scutura de jugul macedonean. O perioada
tulbure au fost luptele dintre genrali macedoneni (diodohi), Atena şi celelalte oraşe greceşti devin libere în
196 î.Hr. , dar libertatea lor va fi mai mult formală, pentru că statul roman care le-o dăruise , va pune
stăpânire asupra lor. În acest timp Atena nu mai este decât un imporatnt centru de cultură. Şcoala de
filozofie de aici, era un fel de Universitatea lumi antice, fregventată de numeroşi tineri veniţi din diferite
părţi ale statului roman.

7.
CONCLUZII


Zilelel de aur ale cetăţi au luat sfârşi odată cu intrarea sub stăpânire a eladei în Imperiul Roman.
Gerecii au insuflat romanităţii acea cultură şi civilizaţie care au adus măreţia acestui popor.

Greci nu au înţeles decât foarte târziu că civilizaţia lor a apus, pentru că o mare civilizaţie se
cramponează întodeauna de trecut, nevrând sau nedorind să renunţe la măreţia de altădată.
 
Poporul grec de azi, priveşte cu mândrie la trecutul lui, dar doreşte să-şi redobândească măreţia din
trecut, devenind astăzi unul din stâlpi care susţin fundaţia Europei de mâine.

Sursa: https://istorie-edu.ro/istoria-universala/grecia-antica/atena.html
BIBLIOGRAFIE


,, CAPITALELE LUMII” – Vasile Cucu, Gabriel Florin Matei, Nicolae Vesenciuc, coord. Dr
Docent Victor Tufescu, Ed. Enciclopedică, Bucureşti 1971

„ISTORIA GRECIEI” – J.B. Bury, Russell Meiggs, ED. ALL, 2006

,, LUMEA COMPLETĂ A MITOLOGIEI GRECEŞTI” – Richart Buxton, Ed. Aquila, 2006

,, CHEIA CUNOAŞTERII” – Reader's Digest, Bucureşti, 2007

1,, Istoria Greciei,, - J.B. Bury, Russell Meiggs, Ed. All, pag
2 ,, Istoria Greciei,, - J.B. Bury, Russell Meiggs, Ed. All, pag 34.

3 ,, Istoria Greciei,, - J.B. Bury, Russell Meiggs, Ed. All, pag 34.

4 ,, Istoria Greciei,, - J.B. Bury, Russell Meiggs, Ed. All, pag 56.

5 ,, Istoria Greciei,, - J.B. Bury, Russell Meiggs, Ed. All, pag 115-116.

6 ,, Istoria Greciei,, - J.B. Bury, Russell Meiggs, Ed. All, pag 116

7 ,, Istoria Greciei,, - J.B. Bury, Russell Meiggs, Ed. All, pag 118

8 ,, Istoria Greciei,, - J.B. Bury, Russell Meiggs, Ed. All, pag 118

9 ,, Istoria Greciei,, - J.B. Bury, Russell Meiggs, Ed. All, pag 121

10 ,, Istoria Greciei,, - J.B. Bury, Russell Meiggs, Ed. All, pag 123-124

11 ,, Istoria Greciei,, - J.B. Bury, Russell Meiggs, Ed. All, pag 136-138

12 ,, Istoria Greciei,, - J.B. Bury, Russell Meiggs, Ed. All, pag 157-160

13 ,, Istoria Greciei,, - J.B. Bury, Russell Meiggs, Ed. All, pag 167-176

14 ,, Istoria Greciei,, - J.B. Bury, Russell Meiggs, Ed. All, pag 216-217