Silvia Diaconu Marian Dominte

Şahul ? – nimic mai simplu !!!

Ghid orientativ
pentru anii de studiu I-II
În conformitate cu cerinţele programului naţional opţional
„Şahul în şcoală”
 Ghid orientativ

Silvia Diaconu (profesor Palatul Copiilor Botoşani)

Marian Dominte (profesor Palatul Copiilor Iaşi)

Manualul prezintă un material didactic la nivelul anilor de studiu

I-II, (care va trebui desigur completat cu multiple elemente de
susţinere practică aferente fiecărei teme, respectiv poziţii explicative,
aplicaţii, exerciţii, diagrame-test, evaluări, recomandări etc.) utilizabil
în procesul de informare-instruire de către toţi acei care doresc
iniţierea şi apoi depăşirea rapidă a nivelului mediu. În acelaşi timp,
este un excelent ghid orientativ de predare, fiind foarte simplu de
structurat pe secţiuni bine delimitate (lecţii), de către toate categoriile
de profesori şi antrenori. Acest tip de manual are drept scop o
prezentare introductivă, cât mai concisă, a elementelor teoretice de
bază ale şahului, absolut necesare procesului de formare şi dezvoltare
a forţei de joc pe parcusul anilor de studiu. Din acest motiv (legat
bineînţeles şi de spaţiul pubicistic), cum sugeram anterior, nu a mai
fost necesară încărcarea materialului ilustrativ cu diagrame
exemplificatoare şi de test, care în acest stadiu sunt destul de simpliste,
acestea putând fi foarte uşor concepute sau preluate din alte lucrări
axate tocmai pe această latură strict practică.

Botoşani 2018

iii
 Anul I de studiu

Specifiaţie:
 pentru clasele şcolare I-II, materialul trebuie selectat după
specific, ţinând cont de vârsta timpurie şi nivelul
cunoştinţelor apropiat de "0" al elevilor;
 spre deosebire, anii de studiu I-II presupun deja cursanţi cu
vârste diferite (chiar mai înaintate) şi care în prealabil s-au
iniţiat într-o oarecare măsură, pe căi independente faţă de
mediul organizat;

iv
 Ghid orientativ

Planul Tematic

Tematică anul I de studiu ........................................................ 11

L1 Scurt istoric specific...................................................................... 11
L2 Dicţionar cu termeni esenţiali şi expresivi pentru începători ............ 15
L3 Tabla de şah ................................................................................. 18
L4-6 Piesele de şah............................................................................. 21
Mutarea şi capturarea pieselor .............................................. 21
L7-10 Valoarea comparată şi relativă a pieselor.................................... 27
L11-13 Notarea mutărilor .................................................................. 30
L14-21 Noţiuni de bază ..................................................................... 32
Atacul ................................................................................... 33
Apărarea .............................................................................. 35
Cooperarea ........................................................................... 35
L 22-28 Scopul jocului de şah ............................................................. 37
Matul împotriva regelui aflat singur ........................................ 38
L29-32 Remiza ..................................................................................... 43
L33-60 Strategia .................................................................................. 47
Primii paşi în deschidere ....................................................... 47
Timpul (tempoul) ................................................................... 52
Zugzwang ............................................................................. 52
Spaţiul ................................................................................. 54
Regula pătratului ................................................................... 55
Opoziţia ................................................................................ 55
Finaluri simple ...................................................................... 56
Rege şi pion contra rege ....................................................... 56
Turn şi pion contra turn ......................................................... 60
Reguli şi principii generale..................................................... 67
Nebuni de culori diferite......................................................... 68
Perechea de nebuni .............................................................. 70
Matul cu doi nebuni ............................................................... 71
Exerciţii ................................................................................. 74
Soluţii.................................................................................... 77

v
 Anul I de studiu

Tematică anul II de studiu ...................................................... 79

Dicţionar selectiv ............................................................................... 79
Strategia ........................................................................................... 87
Elemente de teorie .......................................................................... 90
Deschideri ......................................................................................... 90
Introducere în tactică......................................................................... 97
Delimitări teoretice .......................................................................... 102
Procedee strategice esenţiale ......................................................... 104
Manevra.......................................................................................... 104
Controlul centrului cu pioni .............................................................. 106
Pion infiltrat .................................................................................... 112
Joc pe diagonale principale ............................................................. 114
Ocuparea coloanelor des-chise ....................................................... 116
Alcătuirea planului de joc ................................................................ 118
Criterii de apreciere a poziţiilor ........................................................ 120
Faza iniţială de construcţie .............................................................. 123
Trecerea în jocul de mijloc............................................................... 130
Poziţii Tip ........................................................................................ 131
Jocul tactic ..................................................................................... 141
Apărarea poziţiei regelui.................................................................. 143
Faza finală a partidei ....................................................................... 143

vi
 Ghid orientativ

Cuvânt înainte

Fiecare început este marcat de temeri şi întrebări incomode,

iar domeniul şahului nu face excepţii: Voi reuşi să trezesc interesul
celor care mă susţin în pregătire? Voi putea crea un spaţiu de
comunicare cu aceştia, pentru o conectare la realitatea unei
evoluţii trepidante? Voi putea deveni un reper pentru alţi tineri
aflaţi la primii paşi în această activitate atât de captivantă, dar
deloc uşoară? Sunt întrebări la care numai timpul poate oferi
răspunsul şi oricine va simţi că în şah ar putea avea un cuvânt
important de spus trebuie să fie conştient că există premise pentru
reuşită: specialişti de nivel ridicat, mediu, susţinere, dotări
corespunzătoare, precum şi o permanentă competiţie.
Dimensiunea lineară, ireversibilă, care curge neîncetat
dinspre trecut, prin prezent, spre viitor, fără să cunoască
staţionarea, arată că şahistul cu „chemare” are înscrisă în el o
îngemănare de nestăvilită curiozitate şi dorinţă de autodepăşire,
exprimată prin a demonstra altceva, altcumva, altfel. Iar atunci
când ideea de modernizare se revoltă chiar din fragedă copilărie –
au răsărit deja mari maeştri de 12 ani! – toţi cei din jur se întreabă
nedumeriţi care sunt secretele acestor uimitoare ascensiuni, în timp
ce alţi copii la fel de dotaţi ca intelect, deşi încep încrezători, pierd
repede cadenţa. Explicaţiile cele mai verosimile ale acestui
fenomen care să ne poată lămuri suficient asupra bazei tipului de
progres, trebuie evident căutate pe linia psihologică a dezvoltării
capacităţilor impuse. Sintetizăm:
Un studiu făcut asupra unor copii teribili ai şahului arată că,
încă de la vârsta preşcolară, aceştia au fost absorbiţi de mirificul
spectacol al mişcării pieselor, pe care l-au perceput cu o prospeţime
caracteristică numai lor. Cu fiecare parte din zi petrecută în faţa
eşichierului, strategia jocului le-a apărut din ce în ce mai tentantă şi
mai atrăgătoare. Iar pe măsură ce capacitatea de înţelegere a

vii
 Anul I de studiu

crescut, orientarea către adaosul de cunoştinţe a antrenat cu

sine şi transformarea operativităţii mentale, factor care , în mod
obişnuit, devine premisă pentru sporul de cunoaştere. În aceste
condiţii, copilăria şi, mai ales, perioadele timpurii ale ei implică, în
proporţie diferită pentru fiecare, rapide şi intense dezvoltări ale
capacităţii intelectuale. Psihologii apreciază chiar că, în condiţii
optime, până la 6 ani se poate parcurge jumătate din drumul
dezvoltării inteligenţei, progresul acesta cu totul deosebit
explicându-se în mare măsură prin faptul că în procesul de instruire
şi asimilare tânărul este ajutat de adulţi competenţi.
Contextul comunicării cu cei care îl sprijină ajută pe
potenţialul performer să dobândească experienţa că tot ce învaţă nu
are nimic comun cu întâmplarea, iar dacă foloseşte corect acele
informaţii va reuşi să-şi satisfacă mai repede dorinţele şi să fie
apreciat. Faţă de activitatea în care a fost iniţiat şi a început să-l
atragă în mod deosebit, cere mereu explicaţii şi soluţii la ceea ce el
încearcă şi nu poate rezolva singur. Practic, începe un şir de
întrebări care, indiferent cum sunt privite de coordonatori, pentru
sine au o deosebită semnificaţie. Se instituie astfel o nouă atitudine
mentală, favorabilă dezvoltării, şi anume că totul are înţeles, se
leagă prin ceva etc. Are o mare încredere (şi va avea mult timp) în
nu doar informaţiile transmise, ci şi o anumită schemă, un model de
rezolvare a situaţiilor, ceea ce măreşte considerabil răspunderea
celui care îl pregăteşte şi îl susţine moral. Un bun exemplu în acest
sens este chiar fostul copil minune Garry Kasparov care, în afara
faptului că a beneficiat de un mediu şahist cu un standard extrem de
înalt, a fost îndrumat în permanenţă, pe tot parcursul carierei, de
mama sa, nelipsită de la nici o competiţie importantă, pe post de cel
mai fidel admirator.
O problemă importantă a progresului superior nivelului
mediu rămâne talentul. El reprezintă acea predispoziţie naturală
care, de exemplu, te poate face să înţelegi că nu vei obţine nici pe
departe într-un alt sport ceea ce poţi realiza în şah. Transferul de
experienţă pe cale intuitivă, de la cei ce îţi modelează „din mers”
tehnica, dă culoare talentului, care se manifestă virulent prin

viii
 Ghid orientativ

uşurinţa depistării combinaţiilor, continuărilor tari, logice sau

originale, dând astfel naştere, încă din copilărie, unei forţe reale de
joc, care urcă şi se menţine apoi foarte mult timp.
Efortul pentru a scrie acest ghid a fost motivat de amploarea
pe care a luat-o studiul şahului, contând drept materie opţională în
cadrul majorităţii grădiniţelor şi şcolilor. Iată un motiv în plus să
susţinem realitatea că "sportul minţii" cu marea lui diversitate, ca
impuls spre activitate şi confruntare, înseamnă o importantă bogăţie
de trăiri, de sentimente, de bucurie, de înfrângeri şi izbânzi,
renunţări şi îndoieli; uneori el provoacă teamă, tristeţe, dar şi
respect, pentru că izvorăşte din curiozitate şi se păstrează prin
pasiunea fierbinte pe care o dezlănţuie.

Autorii

ix
 Anul I de studiu

Un tratat pentru toţi şi totuşi puţini

În loc de prefaţă

Încă de la început, dorim să arătăm efectele benefice pentru

toţi cei care practică sportul minţii. În acest sens am cules cele mai
reprezentative valenţe educative în ceea ce priveşte răspunsul
concludent la întrebarea: ce implică, necesită şi dezvoltă şahul?

 Valenţa formativă a şahului cultivă atenţia, voinţa, gândirea

logică, perspicacitatea, iniţiativa, capacitatea de empatie.
 Mobilizează şi accelerează funcţiile psihice, de la raţionament
ipotetic la percepţie.
 Necesită capacitatea de sintetizare a ideilor, inventivitate, stări
variate de echilibru.
 Implică cerinţa de a calcula vizual-abstract, de a planifica,
organiza şi fomula permanent aprecieri, analize, etc.
 Reprezintă o motivaţie pentru creativitate şi modelare a
temperamentului.
 Îmbogăţeşte imaginaţia, lărgind abilitatea de pătrundere sau
perspectiva.
 Te provoacă să înveţi din propriile greşeli şi să te inspiri din
greşelile altora.
 Scoate în evidenţă conflicte interioare: talentul împotriva
experienţei sau memoriei; agresivitatea contra pasivităţii;
dinamica împotriva consolidării.
 Talentul şahist poate trezi capacităţi nedescoperite şi măreşte
considerabil încrederea în sine.
 Şahul modern, pe lângă faptul că foloseşte o literatură
profundă, necesită înţelegerea şi perfecţionarea pe computer.
 Dezvoltă alte calităţi cum sunt: spirit de competiţie, hotărâre,

x
 Ghid orientativ

 curaj, vigoare, răbdare, adaptare la necesitatea de a găsi noi

resurse, de a improviza şi a risca.
 Scoate în evidenţă importanţa autocontrolului şi solicită atacul
frontal asupra situaţiilor care produc emoţiile excesive.
 Insuflă obişnuinţa de a avea reacţii gândite, disciplinate şi că
trebuie respectate regulile de politeţe în contactele cu ceilalţi.
 Prin pasiune, educă echilibrul mental, iar trecerea în universul
paşnic al şahului poate constitui astfel o terapie.

În plan social, partida de şah, având în vedere conţinutul

etapelor necesare derulării sale, a putut fi introdusă în anumite
sisteme (matematică, cibernetică, chiar management!), aserţiune ce
sugerează un model de gândire a acelor activităţi.
De asemenea, şahul a devenit sursă de inspiraţie în artă, literatură,
fiind pătruns adânc şi în filatelie. Efectele psihologice a vieţii
cotidiene nu i-au lăsat nepăsători nici pe regizori.
Şahul este geometric, există şi a pătruns printre noi pentru a ne
bucura de el, să îl trăim cu intensitate pentru a ne măsura
inteligenţa, a ne învăţa să pierdem pentru a câştiga respect, şi nu în
ultimul rând ca să devină, pentru cei animaţi de talent, glorie
sportivă.

xi
 Anul I de studiu

xii
 Ghid orientativ
O latură a şahului ne sugerează
mereu că există anumite lucruri pe
care trebuie să le înţelegem singuri
Tematică
pentru anul I
de studiu
Primul an de studiu este accesibil
tuturor acelor care doresc iniţierea şi
aprofundarea notiunilor de bază ale
jocului de şah.
Aşa cum s-a prezentat la începutul
manalului, ciclul teoretic este necesar
să fie susţinut de un bogat material
cu caracter practic şi chiar de alte
lecţii cu activitate pe acelaşi conţinut
practic-tematic.
L = Nr. de lecţii ce ar putea fi afectat
fiecărei teme
L1. Scurt istoric
specific
Jocul de şah îşi are izvoarele
în timpurile cele mai străvechi.
După cum atestă vechile
manuscrise, regulile de joc
evoluate, apropiate celor de
astăzi, s-au dezvoltat abia la
sfârşitul sec. al XVI-lea.
În secolul al XVII-lea,
principiul de bază în desfă-
şurarea luptei era atacul decisiv
asupra regelui, dezvoltat cu
preţul oricăror sacrificii mate-
riale. Un reprezentant de marcă
al acestei perioade a fost
calabrezul Gioachimo Greco
(1600-1634), recunoscut după
anul 1620 drept cel mai mare
jucător al perioadei.
În secolul al XVIII-lea ob-
servăm un nou curent de gân-
dire. Unii maeştri au început să
demonstreze că partida de şah
trebuie condusă avându-se în
vedere şi unele scopuri inter-
mediare, înaintea celui final,
bine determinate şi cu acţiuni
planificate. Un astfel de teore-
tician şi practician de mare
forţă a fost francezul André
Danican Philidor (1726-1795),
care a expus principii de
11
 Anul I de studiu
strategie acceptate şi astăzi,
precum şi interesante analize
de deschideri şi finaluri.
În secolul următor, respectiv
după 1830, acestea sunt apli-
cate de către unul dintre cei
mai mari jucători ai tuturor
timpurilor, americanul Charles
Paul Morphy (1837-1884).
Partidele sale erau conce-
pute pe baza unor planuri stra-
tegice bine formulate.
Asupra acestei evoluţii vom
reveni în cadrul tematicii
pentru anul II de studiu.
***
Şi ce poate fi mai
cu şarm pentru cei
care încep să
parcurgă primii
paşi, decât lectura
minunatei legende
pline de sensuri
ascunse a şahului
De mult trăia
în Persia, trăia un
tînăr Şah (împărat),
pe care toate grijile şi bucuriile
cîrmuirii nu-l desfătau înde-
ajuns, ci visa noi petreceri şi
îndeletniciri. Se plicisea. În
zadar îi spunea bătrînul său
vizir că are multe de îndeplinit
în împărăţia sa, că viaţa omului
12
e prea scurtă pentru toate cîte
sunt de făcut chiar într-o biată
colibă de pustnic, necum în
culmea unei ţări atît de întinse.
Tînărul şah era întotdeauna
grăbit, repede se sătura de orice
sărbătoare, tăia şi spînzura fără
să se gîndească mult, răsplătea
din belşug orice străin pribeag
care îi aducea un cîntec nou,
sticle colorate şi mătăsuri
necunoscute.
- Nu te grăbi Măria Ta, nu te
prea grăbi! îi spunea înţeleptu-i
sfetnic.
Iată că într-o zi
pică la curte un
omuleţ ciudat care
cunoştea toate lim-
bile pămîntului şi
cînd vorbea, îi
scăpărau scîntei din
ochi, din dinţi şi din
unghiile ascuţite. El
se legă să născo-
cească o petrecere
pentru împărat, o
petrecere fără surle
şi dansuri, ci liniştită desfătare
a minţii, în clipe de singurătate.
Curînd aduse un joc pe care
nu-l cunoştea nimeni şi anume
şahul, care s-a păstrat în zilele
noastre. Mult îi plăcu împăra-
tului persan această născocire.
 Ghid orientativ
De bucurie că va şti cum să-
şi petreacă ceasurile de acum
înainte, el spuse învăţatului
străin că e gata să-i plătească
oricît pentru nepreţuitul dar.
Omu-leţul se făcu că nu cere
cine ştie ce, că el a vrut să fie
numai pe placul Măriei Sale, şi
că s-ar mulţumi cu un bob de
grîu drept răsplată.
- Mi-ajunge un bob de grîu
stăpîne, dar să-i
îndoieşti numărul
din pătrăţel în
pătrăţel, cîte des-
părţituri are măsu-
ţa. Un bob de grîu
în cel dintîi pătrat,
două în al doilea,
patru în al treilea,
opt în al patrulea şi
aşa mai departe.
Dacă-mi dai ce-ţi cer, mă faci
omul cel mai bogat din
împărăţia Luminăţiei Tale.
- Să i se dea numaidecît,
porunci şahul.
- Nu te prea grăbi, Măria Ta îi
spuse bătrînul vizir. Nu te prea
grăbi... Să nu fie prea mult!
- Ce-o să fie? Un pumn de grîu!
răspunse împăratul.
- Se prea poate. Dar să
numărăm întîi. O mică
socoteală nu strică!
- O traistă?
- Poate că mai mult!
- Un sac!
- Poate că mai mult!
- Eşti un bătrîn smintit şi atîta
tot! Şi mai nebun sunt eu care
stau de vorbă cu tine! Să se dea
străinului cît grîu a cerut!
porunci Înălţimea Sa. Şi puse
mîna pe sabie, ceea ce însemna
că va pedepsi pe oricine ar
îndrăzni să crîc-
nească. Pe înserat,
uitîndu-se pe fe-
reastră, ce să vadă
împăratul? Curtea
era plină de saci
iar în mijlocul lor
şedea meşterul
străin, privind
cum zeci şi zeci
de argaţi încarcă
grîu pe umeri şi ies pe poarta
palatului.
- Ce fac oamenii aceştia?
- Plătim datoria străinului,
răspunse vizirul oftînd.
- A ieşit aşa de mult!
- Precum vezi, Măria Ta!
Împăratul plecă de la
fereastră şi abia a doua zi se
mai uită afară. Acolo ce să
vadă? Mii de asini încărcaţi cu
cîte doi saci de grîu, intrau pe-o
poartă a palatului şi ieşeau pe
13
 Anul I de studiu
cealaltă; ciudatul vrăjitor cu
unghii luminoase era acolo, şi-
n jurul său o ceată de dregători
ai curţii. Ochii şi dinţii îi
străluceau în scîntei de bucurie
drăcească. El numără asinii,
arăta în catastif celui mai bătrîn
dintre curteni, acesta dădea din
cap în semn că aşa e şi alte cete
de dobitoace luau drumul
depărtărilor.
- Dar ce fac oamenii ăştia,
vizire?
- Plătim datoria străinului,
Măria Ta!
- Aţi numărat
bine?
- Bine, prea
bine, dar prea
tîrziu, vai!
Tînărul şah
păli puţin,
scrîşni din
dinţi, apoi ca
să nu pară că
se căieşte porunci:
- Să i se dea tot ce i se
cuvine!... Vorba mea e vorbă.
Şi nu se mai uită în curte
vreo trei zile, căci îl durea
inima să vadă atîta avuţie
pierdută.
A patra zi, cu inima strînsă
de-o teamă necunoscută se
apropie iar de fereastră. Dar
14
nu-i venea să creadă ochilor. Îşi
frecă pleoapele, se mai uită
odată dacă nu se înşelase: din
zare pînă-n zare numai cămile
încărcate cu saci de grîu şi
piticul cu haine bălţate era în
curte şi prin faţa lui treceau
poveri-poveri peste cocoaşele
înaltelor dobitoace. Iar
curteanul cel bătrîn se uita în
catastiful străinului şi dădea
mereu din cap că e aşa.
- Vizire, ce e asta?
- Plătim datoria străinului,
Măria Ta!
- Aţi
înnebunit?
- Am urmat
porunca
Măriei
Tale!
- Cum?...
Am spus să
i se dea un
bob de
grîu, îndoit de şaizeci şi patru
de ori, din pătrăţel în pătrăţel!
- Nici nu i s-a dat mai mult! Şi
nu i s-a dat nici măcar a zecea
parte din ceea ce i se cuvine!
Şahul chemă un învăţat şi
începură să socotească laolaltă
cu vizirul. Cîte boabe de grîu
ieşiră pînă la urmă, nu vă mai
spunem, ca să nu vă luaţi cu
 Ghid orientativ
mîinile de cap, cum au făcut cei
fruntaşi ai împărăţiei persane.
Socotiră cam cîte boabe ar intra
într-o traistă, cîte traiste într-un
sac, cîţi asini şi cîte cămile ar
trebui să poarte cîte doi saci şi
văzuseră că în tot cuprinsul
ţării nu putea creşte atîta grîu.
Şi nu se putea găsi atîtea
dobitoace, ca să îndeplinească
făgăduiala dată meşterului care
născocise îndemînaticul joc.
Şahul îşi dete seama cîtă
dreptate avea bărînul său vizir
L2. Dicţionar esenţial pentru începători
A avantaj – superioritate poziţio-
activizare – metodă de plasare
a figurilor pe câmpuri
importante dintr-un sector al
desfăşurării jocului; [dezvoltă
piesele repede şi bine];
adversar – partenerul de joc;
[cel cu care joci];
apărare – un complex sau o
singură mutare care vizează
respingerea atacului de orice
tip al adversarului; [respinge
atacurile adverse];
cînd îl sfătuia să nu se prea
grăbească. El plăti cu pungi de
aur grîul care-i dacă îşi
zdruncină cumplit visteria. Iar
altădată se gîndi mai mult pînă
să ia o hotărîre.
Reţineţi morala:
supeficialitatea şi graba nu
prea îşi au locul în jocul de
şah, iar ceea ce stă ascuns
reprezintă în fapt o teorie
vastă!
nală sau materială; [când ai
ceva în plus];
B
baterie – formaţie alcătuită din
cel puţin două figuri care
creează diferite ameninţări
specifice; [figuri care se susţin
un pe cealaltă];
C
cal – figură uşoară care se
deplasează in forma literei „L”
15
 Anul II de studiu
cu posibilitatea de a sări peste
piese; [sare 3 pătrăţele: două
drepte în toate direcţiile, una
lateral];
captură – eliminarea de pe
tablă a unei piese; [când iei o
piesă adversă];
centralizare – principiu strate-
gic care recomandă ocuparea
sau controlul câmpurilor
centrale; [din centru piesele
controlează mai multe
pătrăţele];
câmp – denumirea pătratelor
albe şi negre dispuse alternativ
pe tabla de şah fiind delimitat
distinct prin intersecţia unei
coloane (literă) cu o linie
(cifră); [pătrăţelele albe şi
negre];
coloană – şir de câmpuri
verticale identificat printr-o
literă de la „a” la „h”; [şirurile
culcate în faţă];
cooperare – principiu funda-
mental care susţine întreaga
strategie a partidei de şah
reprezentând colaborarea pie-
selor în vederea realizării
scopului propus; [piesele
proprii se susţin pentru acelaşi
scop];
16
D
dama – figura cea mai
puternică, care se deplasează
cât cuprinde, pe toate direcţiile
tablei; [merge în toate părţile şi
trebuie păzită cu străşnicie];
diagonală – şiruri de câmpuri
de aceeaşi culoare care se
unesc între ele în colţuri;
[liniile oblice de aceeaşi
culoare];
dinamica poziţiei – resursa
poziţiei de a se efectua acţiuni
în diverse zone al tablei; [joc
pe întreaga tablă];
E
en passant (în trecere) – un
pion advers poate fi capturat
atunci când din poziţia iniţială
este mutat peste două câmpuri
şi trece prin raza de acţiune a
unuia propriu; [mod special de
captură a unui pion]:
eşichier – tabla de şah;
figuri – rege, damă, turn,
nebun, cal având simbolurile:
R, D, T, N, C sau în sistemul
internaţional: q, r, t, n,
k;
 Ghid de studiu

L înainte, la început şi două

linie – şir de câmpuri orizon-
tale identificat printr-o cifră de
la „1” la „8”; [şirurile în linie
de la stânga la dreapta];
M automat intr-o figură la alegere,
mat – regele atacat este în
imposibiltate de fi apărat; [ai
învins];
morişca – formă de atac dublu,
succesiv la rege; [atac devas-
tator];
N mutare neobişnuită (rocada) şi
nebun – figură uşoară care se
deplasează pe diagonală, în
funcţie de culoare; [piesă care
merge pe şiruri oblice albe şi
negre];
notaţia şahistă – sistem ce
permite înregistrarea desfăşu-
rării partidelor;
P remiză – partidă încheiată la
pat – nefiind în şah, una din
părţi este în împosibilitate de a
efectua mutarea. Partida se
încheie automat cu remiză; [nu
mai poţi muta şi nu eşti mat]
pion – considerată cea mai
slabă piesă, se mută numai
câmpuri, iar când capturează o
piesă adversă se deplasesză
înainte cu un câmp în diagonală
pe o coloană alăturată. Ajuns
pe ultima linie se transformă
aceasta intrând imediat în
acţiune; [defilează în faţa
figurilor];
rege – figura cea mai
importantă care se deplaseză pe
un singur câmp, în toate
direcţiile, poate efectua o
nu se poate menţine sub raza de
acţiune a unei piese adverse.
Poate captura ca orice altă
figură; [de el depinde soarta
partidei, nu poate rămâne în
şah, nu are voie sa fie vecin cu
regele advers]
regină – [cealaltă denumire a
damei]
egalitate (½ - ½); [nu ai pierdut
dar nici nu ai câţtigat partida]
rocada – mutare specială care
se realizează în anumite
condiţii. Regele este deplasat
două câmpuri de pe câmpul
iniţial către flancul damei sau
al turnului, apoi turnul sare

17
 Anul II de studiu

peste rege şi se aşează pe distincte (de obicei alb şi

câmpul alăturat acestuia; negru) care poartă denumirea
[regele şi turnul zboară două de câmpuri. Tabla este aşezată
pătrăţele] corect atunci când colţul de jos
din dreapta este de culoare
S albă.
schimb – captură reciprocă a
unor piese de valori egale sau 8

7
relativ egale; [ai dat o piesă
6
pentru alta]
5

transformare - posibilitatea de 4

înlocuire a unui pion pătruns pe 3

linia 1 respectiv 8 cu orice 2

figură în afară de rege; [ocazie 1

uriaşă de a întări pozţia cu o a b c d e f g h

figură puternică] Câmpurile sunt numerotate

turn – figură grea care cu litere şi cifre. Aşa cum
acţionează pe linii şi coloane şi putem observa în diagrama
participă la rocadă; [acţioneză următoare, numerotarea începe
în câmp deschis şi ascunde din colţul din stânga al
regele la colţ, prin rocadă] jucătorului cu piesele albe.
Literele se notează pe latura
L3. Tabla de şah orizontală a tablei, iar cifrele pe
latura verticală.
Jocul de şah se desfăşoară
a8 b8 c8 h8 8
cu participarea a doi parteneri 7
aflaţi faţă în faţă, care au tabla 6
de şah cu figurile albe şi negre 5
aşezate între ei. 4
Tabla de şah (denumită şi 3
eşichier) are forma pătrată şi 2
este împărţită în 64 de căsuţe
a1 b1 c1 h1 1
(pătrate la rândul lor) colorate a b c d e f g h

alternativ în două culori

18
 Ghid de studiu

Şirul de câmpuri notat cu cum sunt: b1-a2, c1-a3, a3-f8,

aceeaşi literă se numeşte
coloană, iar şirul de câmpuri
notat cu aceeaşi cifră poartă
denumirea de linie. Pe tabla de
şah distingem 8 coloane şi 8
linii. Coloanele se mai numesc
verticale, iar liniile orizontale.
Identificarea unui câmp oare-
care de pe eşicher se face prin
intersecţia unei coloane cu o
linie. Astfel, fiecare câmp are o
denumire proprie, compusă
dintr-o literă şi o cifră.
8
f1-a6, etc.
Pe verticală, tabla se imparte
in două zone numite flancuri şi
anume: flancul damei, care
cuprinde coloanele “a”, “b”,
“c”, “d” şi flancul regelui care
cuprinde coloanale “e”, “f”,
“g”, “h”. Este bine de ştiut
deasemenea, că pe table de şah
numărul de câmpuri pe
diagonală este egal cu numărul
liniilor respective. Această
observaţie se dovedeşte adesea
importantă în finalul partidei.

7 8

6 7

5 6

4 flancul flancul 5

3
damei regelui 4

2 3

1 2
a b c d e f g h
Şirurile de câmpuri cu
aceeaşi culoare care se ating
între ele prin colţuri, unind
astfel două laturi ale eşichie-
rului, se numesc diagonale.
Distingem două diagonale
principale: una pentru câmpuri
albe a8-h1 şi cealaltă pentru
câmpuri negre a1-h8, precum şi
mai multe diagonale secundare,
1
a b c d e f g h
Pe orizontală, tabla de şah
se imparte tot în două zone
denumite tabere sau dispo-
zitive. Liniile 1-a, a 2-a, a 3-a
şi a 4-a formează dispozitivul
albului, iar liniile a 5-a, a 6-a,
a 7-a şi a 8-a pe cel al negrului.
Patru câmpuri şi anume d4, e4,
d5, e5 formează centrul tablei
de joc. După cum vom vedea

19
 Anul II de studiu

ulterior, ocuparea şi stăpânirea cazul notaţiei cu litere, ale cărei

centrului tablei au o mare iniţiale sunt specific fiecărei
importanţă în jocul de şah ţări.
Adesea se vorbeşte de un
centru lărgit, atunci când pe 18 28 38 48 58 68 78 88 8

lângă cele patru câmpuri 17 27 37 47 56 67 77 87 7

menţionate, sunt luate in 16 26 36 46 56 66 76 86 6

consideraţie şi câmpurile c4, c5, 15 25 35 45 55 65 75 85 5

f4, f5. 14 24 34 44 54 64 74 84 4

13 23 33 43 53 63 73 83 3

8 12 22 32 42 52 62 72 82 2

7 11 21 31 41 51 61 71 81 1
a b c d e f g h
6

5 În acelaşi mod sunt

4 prezentate şi mutările: se indică
3 câmpul de plecare şi cel de
2 sosire a piesei, fără să se
1 specifice şi felul acesteia. De
a b c d e f g h
exemplu mutarea Cg1-f3 se va
Marii maeştri sunt capabili nota 71-63, iar e2-e4, 52-54
să joace partide sau chiar etc.
simultane, la un nivel ridicat,
Elemente practice comple-
fără a privi tabla (aşa zisele
partide oarbe). mentare:
În cazul jocului de şah prin  Exerciţii de notare corectă a
corespondenţă se foloseşte un liniilor având notată una
alt sistem de notaţie a tablei, dintre ele.
respectiv numai cu numere.  Ex. de notare corectă a
Astfel corespondentul câm- colanelor având notate toate
pului a1 va fi 11, a lui b2 va fi liniile şi una din coloane.
22, a lui c3 va fi 33, etc în acest  Ex. de notare corectă a
mod se creează un sistem diagonalelor având notat
internaţional unic de trans- unul dintre câmpuri.
mitere a mutărilor, evitându-se  Ex de notare corectă a
confuziile ce ar putea apărea în liniilor, coloanelor şi

20
 Ghid de studiu
diagonalelor de pe întreaga
tablă avînd notate o linie,
coloană şi diagonală.
 Alte variaţiuni...
L4-6. Piesele de şah
Jocul de şah conţine 32 de
piese, câte 16 pentru fiecare
jucător. Piesele au două culori
distincte (de obicei alb şi
negru) şi cuprind figuri şi
pioni. Fiecare figură are locul
ei bine stabilit pe tabla de şah
în poziţia iniţială. Pionii sunt
aliniaţi, pe liniile 2 şi 7,
înaintea figurilor.




a b c d e f g h
De obicei, în cazul pionilor,
notaţia se reduce doar la
câmpul pe care este deplasat.
Este posibilă şi scrierea
câmpului de pe care pleacă
pionul respesctiv. Ex: e2-e4 etc.
În cazul figurilor, este
obligatoriu de specificat câm-
pul de plecare, atunci când
două piese de acelaşi fel (doi
cai, două turnuri) şi de aceeaşi
culoare pot fi mutate pe acelaşi
câmp.
Mutarea şi capturarea
pieselor
Jocul de şah se desfăşoară
prin efectuarea alternativă a
câte unei mutări de către
fiecare jucător. Întotdeauna
deţinătorul pieselor albe
8 execută prima mutare. Prin
7 noţiunea de mutare înţelegem
6
deplasarea unei piese de pe
5
câmpul pe care staţionează pe
4
un alt camp, neocupat de
3
niciuna din piesele proprii.
2
Mutarea unui piese pe un câmp
1
ocupat de o piesă adversă
atrage după sine imediat
capturarea acesteia din urmă şi
eliminarea ei de pe tabla de joc.
Fiecare dintre cele 6 tipuri de
piese care participă la jocul de
şah se mută după nişte reguli
precise.
21
 Anul II de studiu

Regele
- se poate deplasa de
pe câmpul iniţial pe
oricare din câmpurile
învecinate, cu condi-
ţia ca acestea să nu fie
ocupate de figuri
proprii sau în bătaia
pieselor adverse. O singură
dată în partidă regele poate sări
peste două câmpuri (atunci
când efectuea-ză rocada).
Regele nu poate fi capturat,
fiind singura figură care trebuie
să rămână pe tablă până la
încheierea partidei. Amenin-
ţarea de captură a regelui
Dama
- are o rază de acţiune
vastă. Se deplasează
pe direcţia coloane-
lor, liniilor şi diago-
nalelor. Nu poate sări
peste o piesă adversă
în direcţia deplasării
sale. Este cea mai
puternică şi mai manevrabilă
piesă de pe tablă.
Reţineţi! Întoteauna în poziţia
iniţială dama (albă sau neagră)
stă pe coloana „d”, pe un câmp
de aceeaşi culoare cu a sa.
 8

poartă denumirea de şah. La  7

rândul său el poate captura 6

orice piesă adversă aflată în  5

raza sa de acţiune. 4

 8 a b c d e f g h

6 Turnul
5 -se poate muta numai
 4 pe direcţia coloanelor
3 şi liniilor pe care se
2 află (în sus, în jos,
1 spre stânga sau spre
a b c d e f g h
dreapta) fără sări
peste figuri (proprii

22
 Ghid de studiu

sau adverse). Regula de captură

este aceeaşi ca în cazurile
anterioare.  8

 7

6
8
5

 7
4
6

5   3

 2

 4

 1

 3
a b c d e f g h

1
8
a b c d e f g h
7

Deoarece dama şi turnurile 6

au o rază mare de acţiune, ele

 5

poartă denumirea de figuri 4

grele.
 3

Calul 1

-se deplasează de a b c d e f g h

pe câmpul iniţial
pe unul învecinat Nebunul
pe aceeaşi coloa- -se poate deplasa de-a
nă sau linie şi de lungul diagonalelor
acolo cu încă un pe care se găseşte.
câmp în diago- Nebunul de câm-
nală. Mutarea calului este astfel puri albe acţionează
compusă din două deplasări. pe diagonalele albe,
Calul este singura figură care iar cel de câmpuri negre pe
poate sări peste o piesă proprie diagonalele negre. Nebunii pot
sau adversă. Poate captura deasemenea captura oricare
deasemenea orice figură aflată din piesele adverse aflate pe
pe câmpul său final. direcţia lor de deplasare.

23
 Anul II de studiu

 8 dreapta faţă de câmpul său

7
iniţial.
6

5 8

 4 7

3 6

 2
  5

 1
  4


a b c d e f g h
3

Pionul,  2

1
-spre deosebire de a b c d e f g h

celelalte piese care

Când este mutat două
pot muta în orice
câmpuri înainte (deci de pe
direcţie, acesta
locul său iniţial), sărind astfel
avanseză câte un
peste câmpul de captură al unui
camp. Atunci când
pion advers, el poate fi capturat
pleacă din poziţia iniţială (linia
en passant (în trecere). Dia-
a 2-a sau a 7-a) pionul poate fi
gramele următoare ajută la
deplasat două câmpuri. Această
înţelegerea acestei reguli.
posibilitate o are fiecare pion o
singură dată şi numai de pe 8
locul său iniţial. 7

6
8
5

 7

6  4

 5
2
4
1
3
a b c d e f g h

  2
Albul este la mutare. El doreşte
1
a b c d e f g h să mute pionul de pe câmpul d2
pe câmpul d4. În timpul
Deşi înaintează pe coloană,
deplasării respective, pionul
pionul capturează numai în
“d” a sărit peste câmpul d3,
diagonală la stânga sau la

24
 Ghid de studiu
ajungând pe câmpul d4. Dar
câmpul d3 este un câmp de
captură pentru pionul negru din
c4. În această situaţie negrul
are dreptul să captureze pionul
din d4 care a fost în trecere pe
câmpul său de bătaie. Fiind la
mutare negrul captureză „en
passant” pionul din d4,
plasându-şi pionul pe câmpul
regulamentar de captură (în
acest caz d3).
8
7
6
5
4
 3
2
1
a b c d e f g h
Dacă negrul nu capturează
imediat pionul alb, la urmă-
toarea mutare sau în conti-
nuare, el pierde dreptul de a
mai captura en passant acest
pion. Acest gen de captură
poate avea loc numai pe
orizontalele a 3-a şi a 6-a. Deci:
 pionii nu se pot depăşi fără
a se expune capturii reci-
proce;
 pot captura orice altă
figură adversă aflată în raza
lor de captură;
 nu pot depăşi un obstacol
aflat pe coloana pe care se
deplasează, indiferent dacă
aceasta este o piesă proprie
sau adversă;
Un pion care îşi încheie
deplasarea şi ajunge pe linia a
8-a (respectiv linia 1-a) se
transformă într-o figură pe care
o doreşte jucătorul său. În acest
caz, pionul este obligat să se
transforme în damă, turn,
nebun sau cal. Aşadar în urma
transformării, pe tablă pot
apărea, la un moment dat, mai
multe figure de acelaşi fel.
Figura ce înlocuieşte pionul
va rămâne pe tablă până la
sfârşitul jocului sau când va fi
capurată.
  8
  7
6
5
4
3
  2
a b

c d e f

g h
1
25
 Anul II de studiu
Rocada
Este mutarea regelui prin
care acesta părăseşte câmpul
iniţial, refugiindu-se spre unul
din cele două flancuri.
Rocada poate fi efectuată
respectând următoarele condi-
ţii:
 spaţiul dintre rege şi turnul
din direcţia în care se face
rocada trebuie să fie degajat
de piese;
 nici una dintre cele două
figuri care participă la
rocadă (rege şi turn) să nu fi
fost mutată de pe câmpurile
iniţiale; în cazul în care
măcar una dintre cele două
figuri a fost mutată din
poziţia sa iniţială, rocada nu
mai poate fi efectuată;
 câmpul iniţial al regelui (e1
sau e8) să nu fie în bătaia
unei piese adverse; regele
nu poate efectua rocada
fiind în şah;
 câmpul peste care sare
regele în timpul efectuării
rocadei nu trebuie să se
găsească în bătaia unei
piese adverse;
 câmpul pe care ajunge
regele după efectuarea
rocadei nu trebuie să fie
ameninţat de o piesă
26
adversă, deoarece în caz
contrar regele s-ar afla în
şah, iar pentru a ieşi din
această situaţie ar fi
necesară o nouă mutare,
nepermisă de regulament.
În concluzie, în cazul
rocadei mici regele alb este
deplasat de pe câmpul e1 pe
câmpul g1, iar turnul din h1 pe
câmpul f1. Analog se
efectuează rocada mică a
regelui negru. Observăm în
cele două cazuri că regele sare
peste un câmp în direcţia
flancului damei sau a regelui,
aşezându-se pe câmpul imediat
următor de aceeaşi culoare cu
câmpul de pe care a plecat.
Turnul spre care se deplasează
sare peste acesta şi se aşează pe
câmpul de lângă el, cele două
manevre făcând parte din
aceeaşi mutare.
   8
7
6
5
4
3
2
a b c d

e f g

h
1
 Ghid de studiu
Când deplasarea regelui se face
spre flancul acestuia se execută
rocada mică (notată 0-0) iar
când regele se deplasează spre
flancul damei, se efectează
roca-da mare (notată 0-0-0) La
efectuarea rocadei regulamen-
tul impune mai întâi depla-
sarea regelui, apoi cea a
turnului, aceasta deoarece roca-
da este considerată ca fiind
mutarea regelui.
 
a b

c d e f g
h
Recomandări:
 Ex. de aranjare corectă a
pieselor în pozţie iniţială şi
scriere corectă câmpurilor
unde se sflă acestea;
 Ex. de mutări şi capturi cu
fiecare piesă în parte;
marcarea de câmpuri pe care
pot muta piesele aşezate
într-o anumită poziţie pe
tablă;
 Ex. de respectare-învăţare a
regulii „en passant”;
 Ex. de efectuare a rocadelor;
 Aplicaţii practice cu întrebări
diverse legate de temă;
 Evaluări;
L.7-10. Valoarea
comparată şi
relativă a pieselor
Desigur că nu toate piesele
de şah au aceeaşi valoare. Deşi
regele este cea mai importantă
8
piesă, de situaţia sa depinzând
7
soarta întregii partide, figura
6
cea mai valoroasă este dama.
5
Urmează în ordine turnul, apoi
4
3
figurile uşoare, nebunul şi calul
2
(care în poziţie statică sunt
egale ca forţă) şi în sfârsit
1
pionul, care constitue cea mai
slabă piesă în şah. Toate
acţiunile întreprinse în şah sunt
puse în practică de către aceste
piese.
Unii teoreticieni, pentru a
putea stabili diferite echiva-
lenţe între piese, folosesc ca
unitate de măsură pionul.
Astfel ei consideră un cal sau
un nebun echivalent cu 3 pioni,
un turn cu 5 pioni, neputând
echivala dama cu pioni (ea
poate fi mai puternică chiar
decât cei opt pioni).
27
 Anul II de studiu
De aici deducem echiva-
lenţele dintre diferitele piese:
 turn şi două figuri uşoare
sunt mai valoroase dacât
dama;
 dama este egală cu două
turnuri sau trei figuri
uşoare;
 un turn este egal cu o figură
uşoară şi doi pioni;
 două figuri uşoare sunt mai
puternice decât un turn;
 un turn şi un pion sunt egale
cu două figuri uşoare etc....
Evoluţia partidei este însă
cea care stabileşte valoarea
reală a acestora. Ierarhizarea
anterioară este făcută în funcţie
de posibilităţile statice pe care
le deţine fiecare piesă în parte
în lupta şahistă.
Cu cât o piesă controlează
mai multe câmpuri, cu atât are
forţa mai mare şi implicit creşte
valoarea ei. Asfel o damă
situată în centrul tablei are sub
control 27 de câmpuri, un cal 8
câmpuri, în timp ce un pion
doar două. Deci pionul este
piesa cu cel mai slab potenţial,
însă aşa cum vom învăţa mai
târziu, tocmai în această
slăbiciune constă forţa sa: prin
promovarea pionilor se cuce-
reşte spaţiu pentru figurile
28
proprii, se ameninţă cele
adverse, pot fi uşor sacrificaţi
în vederea străpungerii dispozi-
tivului de apărare constituit de
către adversar.
Pionul, în funcţie de
rolul său în fiecare
poziţie, poate căpăta o
mare forţă, atât prin
posibilitatea de a se transforma
în orice figură, cât şi prin
crearea unor ameninţări cu
caracter decisiv. Fiecare pas al
său trebuie bine cumpănit.
întrucât nu se mai poate
întoarce, el poate descoperi
câmpuri importante sau poate
crea slăbiciuni ce pot fi
exploatate apoi de către
adversar.
Calul are valoare mare
atunci când este instalat
pe câmpuri de unde cu
greu poate fi alungat
(în special în centru)
contribuind în acest fel la
întreţinerea presiunii, susţine-
rea atacului şi participarea la
combinaţii etc.
Nebunul aflat într-o
poziţie favorabilă poate
facilita acţiuni de atac, el
luând în vizor obiectivul
 Ghid de studiu
ales de la distanţă. De
asemenea, poate realiza
legături neplăcute figurilor
adverse. În anumite conjuncturi
(ca şi celelalte figuri de altfel)
el poate deveni un simplu
figurant, mai slab chiar decât
un pion.
Turnul intră în joc mai
târziu şi are o forţă mai
mare, atunci când
controlează coloane de-
schise şi semideschise,
putând presa şi chiar
pătrunde în poziţia adversă.
Datorită mobilităţii mari, el
este mai puternic decât figurile
uşoare.
Dama coordonează în
general acţiunile celor-
lalte piese. Datorită
marii sale raze de
acţiune poate participa
la finalizarea unor
operaţiuni de atac. De
asemenea poate pendula într-un
timp scurt prin toate zonele
tablei, creând diferite ame-
ninţări. Fiind cea mai valoroasă
figură, trebuie avut grijă să nu
devină ţintă de atac, întrucât o
eventuală pierdere a damei
pentru alte piese ce nu
compensează forţa ei duce de
obicei la pierderea partidei. În
acest context, logica cea mai
corectă ne indică ca dama să
intre în joc mai târziu şi în toate
cazurile (dacă este posibil) să
ocupe câmpuri ce nu pot fi
atacate uşor de către forţele
adverse.
Regele trebuie apărat o
mare parte din partidă
impotriva oricărei ame-
ninţări adverse pentru ca
adevărata sa valoare să
se facă simţită în
finalurile de partidă (în special
cu figuri puţine şi fără dame).
***
Valoarea cumulată a tuturor
pieselor uneia dintre părţi aflate
la un moment dat pe tablă
constituie materialul cu care
jucătorul respectiv întreţine
lupta şahistă. Dacă una dintre
părţi deţine material în plus
spunem despre aceasta că are
avantaj material.
Cunoaşterea sistemului rela-
tiv de echivalenţe a valorii
pieselor îl ajută pe începător să
aprecieze în mod corect anu-
mite poziţii şi să-şi ordoneze
ideile de joc cel puţin în funcţie
de raportul de forţe. Acest gen
de apreciere nu este însă
suficient, ci reprezintă doar o
29
 Anul II de studiu
verigă a lanţului de criterii
necesare unei aprecieri corecte
a oricărei poziţii de şah.
Cunoaşterea valorii figurilor îşi
demonstrează deasemenea
utilitatea şi atunci când se
doreşte schimbul unora dintre
acestea. Astfel nu vom face
unele schimburi dezavantajoase
din punct de vedere material
decât dacă acestea ne aduc
avantaje compensatoare de altă
natură.
Noţiunea de avantaj material se
poate completa arătând că în
afară de avantajul cantitativ
putem vorbi şi de avantaj
calitativ, ca de exemplu:
 turn contra unei figuri
uşoare (în acest caz se poate
spune că partea care deţine
turnul are calitatea în plus).
L.11-13 Notarea
mutărilor
Nimeni nu poate să se
perfecţioneze în şah fără
consultarea unei literaturi de
specialitate, care include pe
lângă teorie şi analize
complexe, ale partidelor mari-
lor jucători şi nu numai. Devine
foarte clar că înregistrarea şi
30
descifrarea partidelor proprii
cât şi ale altor jucători stă la
baza accesului la ştiinţa
şahului.
În partidele oficiale (de
concurs) notarea mutărilor pe
fişa de concurs este obligatorie.
Desfăşurarea unei partide poate
fi notată mutare cu mutare,
folosind iniţialele figurilor:
- D – damă;
- R – rege ;
- T – turn;
- C – cal;
- N – nebun;
şi notaţiile câmpurilor.
Mutările se notează cu cifre
arabe de la „1” la „n”, până la
epuizarea lor.
Mişcarea pionilor se notează
fără indicarea denumirii piesei,
evidenţiindu-se doar cea a
câmpurilor. Liniuţa delimitează
câmpul iniţial de cel final.
În sistemul simplificat de
notare se scrie doar câmpul
final, ex. d5. În concluzie,
notarea se face scriind mai întâi
simbolul piesei, apoi simbolul
câmpului pe care s-a deplasat.
La notarea partidelor de şah
se folosesc şi semne conven-
ţionale:
- „:” sau „x” pentru captură
- „+” pentru şah
 Ghid de studiu

Ex: Cc3:d5+ (calul din c3 nale asigură internaţionalizarea

capturează piesa din d5 şi dă notaţiei în şah şi depăşirea
şah regelui) sau simplificat tuturor barierelor lingvistice.
Cxd5+ (C:d5+) Pe lângă semnele uzuale
- „++” pentru şah dublu arătate se mai folosesc unele
- „#” pentru şah mat convenţionale cu ajutorul
În cazul transformării cărora se exprimă prescurtat o
pionului la sfârştul mutării se apreciere a forţei mutărilor;
trece şi simbolul figurii ce a exprimă valoarea unei mutări:
luat locul acestuia; ex : d7-d8D
sau e2-e1T etc. ! mutare bună
Atunci când după cifra care !! mutare foarte bună
indică numărul mutării, în locul !? mutare interesamtă
mutării albului apar în notaţie ?! mutare îndoielnică
trei puncte (...) însemnă că la ? mutare greşită
mutare urmează negrul. Ex.: ?? greşeală gravă
1-0 negrul cedează
52...Qf6. 0-1 albul cedează
În notaţia specifică şahului ½ remiză
prin corespondenţă (unde se ***
foloseşte notaţia numerică Activităţi:
internaţională) piesa rezultată  determinarea razei de
prin transformare este indicată acţiune a pieselor aflate în
printr-o a 5-a cifră, astfel centrul tablei; câmpul e4 şi
1=dama, 2=turn, 3=nebun, e5 în cazul dat;
4=cal. Exemplu: d7-d8D  invăţarea aprecierii valorii
=47481 pieselor în raport cu pionul;
În bibliografia de specia-  exemple de poziţii în care
litate, la comentarii, iniţiala valoarea pieselor se stabi-
figurii a fost definită cu desenul leşte prin cele 2 moduri de
acesteia. Această modalitate măsură arătate: raza de
conjugată cu înlocuirea unor acţiune si pioni;
cuvinte (uzuale pentru comen-  Teste recapitulative cu
tariul şahist) cu un sistem întrebări diverse din
complex de semne convenţio- întreaga tematică cu

31
 Anul II de studiu
evaluări bazate pe
calificative.
L 14-21. Noţiuni de
bază
Jocul de şah este considerat
ca două armate care luptă între
ele. Piesele proprii se ajută, se
apără reciproc, le atacă pe cele
adverse şi încearcă să le
captureze, creând astfel un cerc
de procedee şi elemente
indispensabile procesului de
luptă. Este evident că în acest
stadiu al pregătirii, (evident ca
şi în celelalte cazuri) noţiunile
de bază sunt prezentate mai
mult cu titlu informativ.
Atacul
 Atacul direct,
Este un procedeu de bază prin
care o piesă devine agresoare,
prin ameninţarea creată asupra
unei piese adverse, atunci când
de pe câmpul pe care se găseşte
poate fi deplasată pe cel pe care
se gaseşte acea piesă adversă.
Toate piesele se pot ataca
reciproc cu excepţia regilor.
Acţiunea simplă, cel mai
frecvent folosită prin care (cum
vom deduce mai târziu) se
32
poate cîştiga timp şi spaţiu
necesare realizării în bune
condiţii a unor acţiuni proprii,
este atacul direct.
Cu cât ameninţarea este
mai rapid realizată, aceasta este
mai eficientă.
Ex. de aplicaţie cu relaţii de
atacuri directe:
 8
 7
 6
  5
 4
  3
2
 1
a b c d e f g h
- pionul alb din e3 at+acă
pionul negru din d4;
- nebunul alb din a3 atacă
turnul negru din d6;
- turnul alb din a5 atacă calul
negru din f5;
- pionul negru din d4 atacă
pionul alb din e3;
- regele negru din d7 atacă
- calul alb din d8;
- calul negru din f5 atacă
pionul alb din e3;
 Atacul dublu
O apărare mai dificilă se
realizează în cazul atacului
 Ghid de studiu

dublu. Acest tip de atac poate

lua mai multe forme dintre care
atac dublu cu nebunul
prezentăm câteva cazuri
specifice mai frecvent întâlnite  8

în practică.  7

 6

O piesă proprie atacă două 5

piese adverse.
 4

Reprezintă forma cea mai  3

simplă a atacului dublu şi se  2

poate efectua la fel ca în cazul a b c d e f

 g h
1

atacului direct cu oricare dintre ***

piese, inclusiv regele. atac dublu cu calul

atac dublu cu dama  8

8   7

 6

  7

 5

 6

 4

 5

 3

 4

   2

  3

 1

  2 a b c d e f g h

 1 ***
a b c d e f g h
atac dublu cu regele
atac dublu cu turnul 8

 8
 7

 7
  6

  6
 5

  5
  4

4
 3

 3
 2

  2 1
a b c d e f g h

a b c d e f
 g h
1

33
 Anul II de studiu
atac dublu cu pionul (furculiţa)
8 C. Torre – Em. Lasker
Moscova 1923
  7

  6
   8

   5
  7

  4
  6

 3
 5

 2
  4

  1
 3

 
a b c d e f g h
2

 Atacul prin descoperire a b c d

 
e f g h
1

Se poate realiza prin deplasarea

unei piese ce descoperă raza de
acţiunea a alteia. Practic, forţa
celor două piese este unită
manifestâdu-se printr-o singură
mutare. Acest tip de relaţie are
o deosebită eficienţă, putându-
se manifesta pregnant în toate
fazele partidei printr-o mare
varietate de forme.
Un caz particular de mare
eficacitate distructivă este
şahul prin descoperire, întrucât
piesa care descoperă este
invulnerabilă putând lua sub
atac sau captura o piesă
adversă. După caz, acea figură
se poate deplasa pe un câmp
protejat sau spre un altul
deosebit de important al
poziţiei respective.
Pentru o mai mare expre-
sivitate oferim o poziţie surve-
nită în practică:
34
[Albul are posibilitatea unei
suite de şahuri prin descoperire
care vor conduce în final la un
avantaj material decisiv.]
1.t:f7+ Rg8 2.tg7+ Rh8
3.t:b7+ Rg8 3.tg7+ Rh8
4.tg5+ Rh7 5.t:h5;
[şi negrul a cedat.]
Invulnerabilă bateria T+N a
acţionat ca o „morişcă”, recu-
perând dama şi a capturat în
plus un material substanţial.
 Două piese atacă simultan
o piesă adversă
Această operaţie se reali-
zează prin deplasarea de pe
linia unei figuri cu bătaie lungă
a unei alte piese (de regulă
figură) care, la rândul ei, atacă
piesa adversă. Forma cea mai
răspândită este şahul dublu care
 Ghid de studiu

se produce atunci când figura o anumită zonă a tablei cu

descoperitoare dă şah la rândul grade de slăbiciune
ei. În faţa acestui procedeu este Când obiectivul atacului este o
obligatorie deplasarea regelui. figură există patru posibilităţi
de a o apăra:
  8
1. părăsirea câmpului de
  7
staţionare: figura amenin-
 6
ţată se deplasează de pe
 5
câmpul aflat în zona ataca-
  4
tă. Acesta este un procedeu
  3
pasiv, piesa pleacă, dar,
  2
dacă este posibil, procedeul

a b c d e f g
h
1
poate fi activ atunci când la
plecare atacă la rândul său
1.Ke1++ piesa atacatoare sau alte
figuri adverse.
  8
2. interferenţa de protecţie:
  7
cînd figura atacatoare
 6
acţionează din depărtare şi
 5
pe direcţia sa se poate
  4
interpune o altă piesă.
  3
Acest procedeu poate
  2
implica un eventual

a b c d

e f g
h
1
schimb.
3. capturarea piesei care o
Diagrama scoate în evidenţă şi atacă
un atac triplu. 4. susţinerea piesei atacate:
piesa atacată ramâne pe
Apărarea locul său, dar în ajutorul
Este un complex de operaţii, său este adusă o altă piesă.
inclusiv preventiv, cu ajutorul 5. contraatacul: schema
căruia se respinge atacul de acestui procedeu de apărare
orice fel al adversarului: asupra este următoarea: figura
unei piese, un câmp sau mai atacată este lăsată fără
multe piese de aceeaşi culoare, ajutor dar se execută atacul

35
 Anul II de studiu

asupra unei figuri adverse Aplicaţie

de valoare superioară sau atac-apărare-cooperare
cel puţin egală cu figura
 8

agresată.
   7

  6

Cooperarea  5

Reprezintă un principiu   4

strategic esenţial al partidei de   3

şah, conform căruia figurile şi  2

pionii trebuie să acţioneze în 1

colaborare în vederea realizării a b c d e f g h

scopurilor propuse. Valoarea Piesele albe:

fiecărei piese creşte atunci când
acţionează în colaborare.
Unii dintre cursanţi au
început desigur să constate că
în timpul partidei, figurile şi
pionii capătă valori mai mari
sau mai mici faţă de cum sunt
cotate la început, în funcţie de
gradul de participare la acţiuni
de atac, apărare şi gradul de
mobilizare. Învăţând maturile
elementare: rege si turn sau
damă contra rege, începătorul
constată că fără ajutorul regelui
turnul sau dama nu poate
realiza matul. Acestea sunt de
fapt formele elementare de
cooperare între figuri în atac.
 regele apără pionul din g3,
nu atacă şi nu este atacat;
 pionul din f4 este apărat de
pionul din g3 şi dama din
d4, nu atacă nimic şi apără
calul din g5;
 calul din g5 atacă turnul din
f7, el nefiind sub amenin-
ţare;
 dama din d4 este atacată de
nebunul din b6 şi coopereză
cu nebunul din c3 în vederea
realizării matului din h8;
Piesele negre:
 regele negru apără turnul
din f7 şi se află sub
ameninţarea matului din h8;
 turnul din f7 se apără
reciproc cu turnul din b7,
este ameninţat de calul din
g5, presează asupra punctu-
lui din f4;

36
 Ghid de studiu
 nebunul negru apărat de
turnul din b7 atacă direct
dama albă din d4;
Concluzii:
În cazul în care albul este la
mutare realizează matul
datorită cooperării dintre D+N.
Dacă mută negrul are trei
posibilităţi de apărare a regelui:
1. deplasarea regelui pe f8
2. interferenţa Tg7 care scapă
astfel şi de atacul calului
3. captura damei din d4
Elemente complementare de
lucru:
 exemple cu poziţii de atac,
apărare şi cooperare a
figurilor;
 exemple cu descrierea
relaţiilor de atac, apărare şi
cooperare a tuturor pieselor
aflate pe tablă;
 multiple exemple de
coordonare armonioasă pe
grupuri de figuri: q+k,
q+n, q+t, t+n,
k+n;
 teste şi întrebări legate de
tematică;
 aplicaţii cu întrebări speci-
fice temei;
 teste orale şi scrise cu
evaluări;
 la fiecare partidă jucată de
cursant se va insista pe
această caracteristică a
poziţiei: armonia dintre
figuri sau altfel spus „lucrul
împreună al figurilor;
L.22-28 Scopul
jocului de şah
- matul -
Scopul jocului de şah constă
în aducerea regelui în postura
de a nu putea scăpa din faţa
ameninţării de captură lansate
de către una din piesele
adverse. În acest caz spunem că
regele este mat şi partida se
încheie cu victoria celui care
l-a realizat. Chiar dacă s-a
anticipat, reamintim că regele
nu poate fi capturat, deci în
momentul când este atacat
(primeşte şah) devine obliga-
37
 Anul II de studiu
torie apărarea acestuia prin una
din următoarele metode:
- mutarea regelui pe un câmp
neatacat de vreo piesă
adversă;
- captura piesei care dă
şahul;
- plasarea unei piese proprii
între rege şi piesa ataca-
toare, astfel încât acea piesă
să-l protejeze;
Întotdeauna când primim
şah trebuie să analizăm cu
maximă atenţie (cu excepţia
unor mutări obligatorii) care
dintre cele trei posibilităţi este
cea mai avantajoasă.
Se observă că schimbul de
piese şi captura sunt necesare
în primul rând pentru limitarea
posibilităţilor de apărare a
regelui.
În condiţiile jocului practic,
matul pe tablă se întâlneşte
foarte rar, deoarece jucătorul a
cărei înfrângere este iminentă
se recunoaşte învins (cedează
partida), fără a mai efectua
ultimele mutări elementare care
conduc la scopul final. Întâlnim
totuşi situaţii în care unii
jucători, ale căror poziţii sunt
mult inferioare (teoretic pier-
dute), din diferite motive nu
cedeză. În acest caz suntem
38
nevoiţi să cunoaştem, în primul
rând, finalurile simple de
partidă, în care o parte deţine
material suficient pentru
victorie, iar partea care se apără
a rămas pe tablă doar cu regele.
În orice caz, exersarea lor poate
constitui preludiul gândirii
concrete în şah.
Matul împotriva regelui
aflat singur
 Matul cu două turnuri
Acest tip de mat se poate
realiza uşor, în special datorită
faptului că se poate obţine mai
rapid şi fără ajutorul propriului
rege.
8
7
6
 5
 4
3
 2
 1
a b c d e f g h
Turnurile albe pot face mat
regele negru dacă îl obligă să
se retragă pe liniile de margine.
Această operaţie este uşor de
realizat prin deplasarea alterna-
tivă a turnurilor câte două linii,
 Ghid de studiu
obligându-l astfel pe acesta să
se retragă, în cazul nostru, spre
linia a 8-a, matul devenind
inevitabil. Jocul poate decurge
astfel:
1.tg5+ Rc6 2.th6+ Rd7
3.tg7+ Re8 4. th8#
Când turnurile sunt dispuse
sub altă formă principiul de
obţinere a matului rămâne
acelaşi, adică aducerea forţată a
regelui la marginea tablei.
În acest caz trebuie să avem
grijă ca regele atacat să nu se
apropie la o distanţă mai mică
de două câmpuri faţă de
vreunul din turnuri pentru a se
evita captura sa. Dacă unul din
turnuri va fi atacat, atunci el
trebuie deplasat în linie, pe o
altă coloană şi cât mai departe
de rege, nu însă pe coloana pe
care este plasat celălalt turn.
Acelaşi principiu se aplică şi
atunci când se urmăreşte matul
pe linia 1-a sau pe coloanele
„a” şi „h”.
1.tc2! Rb6 2.tb4+
[turnul se deplasează pe
coloana „b” pentru a-i permite
celuilalt turn să efectueze
atacul decisiv]
2...Ra5 3.tb1 Ra4 4.ta2#
 Matul cu un singur turn
Matul cu turnul şi regele se
bazează pe acelaşi principiu de
aducere a regelui advers pe una
din laturile tablei. De această
dată, participarea regelui pro-
priu este obligatorie. El preia
rolul de baricadă în faţa regelui
aflat singur, tăindu-se astfel
posibilităţile de fugă spre zona
centrală a tablei.
8
7
6
 5
 4
 3
2
1
a b c d e f g h
Regele negru se află în
centrul tablei. De aici albul
trebuie să-l oblige să se
refugieze spre una din
marginile tablei. Cele mai
apropiate sunt lina a 8-a şi
coloana "a". Deci, matul va fi
dat cel mai rapid pe una dintre
aceste laturi. Mai avantajoasă
este, în acest caz, linia a 8-a,
întrucât obţinem decizia cu mai
39
 Anul II de studiu

puţine mutări, deci cu eforturi

mai mici de gândire.   8

Constatăm că regele negru

poate muta pe trei coloane  6

(„c”, „d”, „e”) dar numai pe 4

două linii (a 5-a şi a 6-a), linia 3

a 4-a fiind baricadată de către 2

regele alb postat pe câmpul d3. 1

În această poziţie, în care regii a b c d e f g h

sunt aşezaţi pe aceeaşi coloană Se poate remarca că şahul

avînd între ei un câmp, spunem
că sunt în opoziţie, întrucât nu
se mai pot apropia unul de
celălalt. Acum şahul cu turnul
obligă regele negru să
părăsească linia pe care a
staţionat un timp şi să se
deplaseze spre înapoi, permi-
ţând astfel regelui alb să
cucerească linia care anterior îi
era inaccesibilă. Acum, mutând
1.th5+, albul forţează regele
negru să se refugieze pe unul
din câmpurile e6 sau d6. Pentru
cu turnul este folositor numai
în momentele în care regii sunt
în opoziţie, altfel regele singur
poate evada, caz în care va
trebui reluată manevra
cunoscută.
Matul mai poate surveni şi
fără poziţia în opoziţie, anume
atunci când regele aflat singur
este plasat pe unul din cele 4
câmpuri aflate în colţurile
tablei.
  8

alb este însă importantă 7

cucerirea liniei a 4-a pe care

 6

regele său, care va înainta, 5

căutând să intre din nou în 4

opoziţie, similar cu cea 3

anterioară. Un nou şah şi o 2

nouă linie cucerită de către 1

regele alb. Repetând aceste a b c d e f g h

manevre, albul va obţine Atunci când regele ame-

poziţia de mat ilustrată în ninţat face eforturi disperate de
următoarea diagramă a evita opoziţia, regele părţii

40
 Ghid de studiu
mai tari trebuie să-l urmeze pas
cu pas până când acesta, ajuns
la marginea tablei, va trebui să
se întoarcă, moment în care nu
va mai putea evita opoziţia
critică.
8
7
6
 5
4 11.rc5 Re4 12.rc6 Re5 13.
3
 2
1 [Observând că la 15.rc7
a b c d E f g h
Ultimul schimb de figuri a
adus regele alb în postura de a
lupta singur împotriva turnului
şi regelui advers. Negrul
trebuie să decidă pe ce linie sau
coloană marginală va da mat.
1...Te2
[Se pare că a ales coloana „a”;
în acest scop, cu prima mutare
se interzice accesul regelui alb
spre flancul opus]
2.rd4 Rg6
[Începe manevra regelui]
3.r3 Te7 4.rd2
[Dacă 4.rd4 atunci după 4...
Rf5 albul nu mai poate urca
întrucât intră în opoziţie]
4... Rf5 5.rd1 Rf4 6.rd2
Rf3 7.rd1 Rf2 8,rd2 Td7!
9rc3 Re3 10.rc4 Td1!
[Regele alb este atras să intre în
opoziţie, dar el va evita
aceasta]
rc7 Re6 14.rc8 Re7 15.rb7
Tc1+ ajunge tot pe coloana
„b” regele alb se refugiază de
bună voie acolo]
15...Tc1!
[Bineînţeles se cucereşte ime-
diat coloana eliberată]
16.rb6
[În cazul 16.rb8 intervine un
mat foarte rapid în colţul tablei:
16...Tc6! se închide drumul atât
pe linie cât şi pe coloană;
17.rb7 Rd6 18.ra7 Rc7
19.ra8 Ta6# sau dacă 18.rb8
– în loc de 18.ra7 – 18...Tc7
19.ra8 Rc6 20.rb8 Rb6
21.ra8Tc8#]
41
 Anul II de studiu

16...Rd6 17.rb5 Rd5 18.rb4 în aducerea regelui advers în

Tc8 unul din colţurile tablei, după
care venirea regelui decide.
[Manevra turnului prin care se
trece mutarea părţii adverse în 8

scopul realizării poziţiei cheie,

 7

adică opoziţia] 6

5
19.rb3 Rd4 20.rb2 Rd3
21.rb1 Rd2 22.rb2 Tb8+  4

3
23.ra4 Rc3 24.ra4 Rc4
 2

[Este bine şi 24...Tb3, dar 1

mutarea din text scurtează
finalul]
25.ra5 Tb1! 26.ra6 Rc5
27.ra7 Rc6 28.ra8 Rc7
29.ra7 Ta1#.
 Matul cu dama
Matul cu dama şi regele se
poate da foarte rapid într-o
gamă variată de poziţii.
Tehnica de realizare este relativ
aceeaşi ca şi în cazul precedent.
Regele advers este adus forţat
pe o coloană sau linie
marginală, apoi i se limitează
posibilităţile de refugiu cu
ajutorul propriului rege. Toate
acestea se petrec însă mult mai
rapid decât în cazul matului cu
turnul, deoarece dama poate
controla în plus şi diagonalele
tablei. O metodă simplă constă
a b c d e f g h
1... Qd6 2.rc3 Qd5 3.rc2
Qd4 4.rc1 Qd3
[Dama se menţine permanent
în apropierea regelui advers la
distanţă de o mutare de cal; în
acest mod ea ţine sub control
cele mai multe câmpuri]
5.rb2 Qc4 6.rb1 Qc3 7.ra2
Qd4 8.ra1
[Regele a ajuns în colţ; acum
mutarea 8...Qb3 nu mai este
posibilă, întrucât regele alb nu
ar mai avea unde muta şi
partida s-ar încheia la egalitate;
de aceea urmează venirea
regelui]
8...Rf6 9.ra2 Re5 10.ra1
Rc3 11.ra2 Rc3 12.ra1
Db2#

42
 Ghid de studiu
Totuşi acest gen de manevră
nu este cel mai rapid.
Următoarele succesiuni de
mutări se numesc variante.
Varianta I 1...Qd6 2.rc3 Rf6
3.rc4 Re5 4.rc3 Qd4+
5.rb3 Re4 6.rc2 Qd3+
7.rb2 Rd4 8.ra2 Qb5 9.ra3
Rc3 10.ra2 Qb2#
Varianta II 1...Qd6 2.rc3 Rf6
3.rc2 Re5 4.rc1 Qd3 5.rb2
Rd4 6.rc1 Qe2 7.rb1 Rc3
8.rc1 Qb2#
Aferent lecţiilor acestei
tematici sugerăm:
 repetări cu diverse poziţii a
tehnicii de mat împotriva
regelui rămas singur;
 rezolvări de probleme diver-
sificate cu mat într-o singură
mutare pentru fiecare piesă
în parte;
 teste in care albul şi negrul
dau mat dacă sunt la mutare;
 teste şi evaluări cu punctaj şi
calificative;
L29-32 Remiza
Desigur, nu toate partidele
se încheie cu victoria uneia din
părţi. Sunt cazuri (în prezent
din ce în ce mai frecvente) în
care partida se încheie la
egalitate. În această situaţie
fiecare jucător obţine câte
jumătate de punct.
Situaţia propriu-zis de
remiză este aceea în care au
rămas doar regii pe tablă. De
asemenea, remiza survine şi în
poziţiile în care, deşi una dintre
părţi deţine avantaj material,
acesta nu este suficient pentru a
obţine matul, ca de exemplu:
- rege contra rege şi o figură
uşoară;
- rege contra rege şi doi cai;
- finaluri în care sunt în joc
forţe egale de ambele părţi;
 Remiza prin şahul etern
Uneori, una dintre părţi care
deţine poziţie mai slabă are
posibilitatea ca, de fiecare dată
când îi revine rândul la mutare
să dea şah regelui advers, fără
a-l putea pune într-o situaţie de
mat.
 8
  7
  6
  5
 3
  2
 1
a b c d e f g h
43
 Anul II de studiu

Albul are doi pioni în insă, oricare dintre celelalte

minus, iar regele său este figuri, de ex. turnul:
ameninţat de mat. E suficient
ca negrul să joace ...Q:g2+  8

pentru ca lupta să se încheie în    7

favoarea sa. Cu toate acestea,   6

albul la mutare salvează partida   5

graţie şahului etern:   4

 3

1.qe8 Rb7 2.qc6+ Rc8

 2

3.qe8+
a b c d e

f g h
1

şi poziţia se repetă la infinit.

*** 1.tg7+ Rh8 2.th7+ Rg8 3.
Thg7+ ş.a.m.d.
 8
***
  7
În diagramele următoare,
  6
prezentăm câte un exemplu în
  5
care şahul etern este executat
 4
de nebun, respectiv mecanis-
 3
mul cal+turn.
   2

a b c d e f

g h
1

 8

Într-o altă poziţie, albul la   7

mutare salvează partida datorită

  6

 5

aceleiaşi posibilităţi de a da şah

etern:
  4

  3

1.qb8+ Qg8 2.qe5+ 3.Qg7   2

cu remiză. a b c d e f

g h
1

***
În cele mai frecvente cazuri Deşi cu un turn mai puţin,
figura care dă şah continuu este albul forţează remiza:
dama (ca în exemplele de mai 1.nd4+ Rf8 2.nc5+ Rg7
sus). Acest rol îl poate juca 3.nd4+ Rh6 4.ne3+ Rg7

44
 Ghid de studiu

şi situaţia se repetă. 8

***
atac tipic  7

   6

 8
  5

 7
 4

  6 3

   5 2

 4 1

3 a b c d e f g h


a b c d e f
1.kh7+ Re8 2.kf6+
3.kh7+ Rg8 4.kf6+
(...Rh8 5.Th7#) ½-½.
***
 Remiza prin poziţia de pat
Patul reprezintă o altă
modalitate de a obţine remiza.
Prin pat înţelegem acea poziţie
în care un jucător la mutare
constată că nu mai are
posibilitatea de a o efectua. La
şahiştii începători întâlnim
frecvente poziţii de pat datorate
neatenţiei (survenite adeseori în
poziţii superioare pentru una
din părţi).
Prezentăm în continuare o
modalitate simplă, care ne arată
că uneori partea cu deficit de
material, beneficiază de unele
posibilităţi ascunse prin care
obţine forţat patul.
2
1.b6+! R:c6
1
g h [1...Rb8 2.rb5 =]
Rf8 2.b7 Rc7 3.ra7 N:b7 ( pat)
Rf8
În cazul jucătorilor experi-
mentaţi, poziţiile de pat nu sunt
rezultatul întâmplării, ci se
obţin în urma unor calcule
precise ale variantelor, ce pot
transforma o partidă teoretic
pierdută într-o remiză
nesperată.
 Alte reguli de validare a
remizei.
În afara cazurilor arătate
anterior, remiza poate fi con-
semnată şi prin înţelegerea
jucătorilor care, din diferite
motive, preferă această soluţie
în locul unei lupte ce ar putea
da naştere elementului surpriză.
Motivele ar putea fi diverse, ca
de pildă: poziţia este conside-
rată de către ambii jucători ca

45
 Anul II de studiu

fiind perfect egală şi fără nici o Aferent lecţiilor acestei

pătrundere în dispozitivul tematici sugerăm:
advers a vreuneia dintre părţi  prezentarea unor poziţii cu
(cazul poziţiilor blocate sau a diversele posibilităţi de
finalurilor teoretice de remiză) remiză, cu albul şi negrul la
Remiza se mai poate mutare;
consemna şi la repetarea de trei  formarea deprinderii de a
ori a aceleiaşi poziţii survenite construi singuri poziţii cu
la un moment dat în partidă. tematică impusă (cu
Remiza o poate cere cel care predilecţie, în conţinut,
aflându-se la mutare, demon- elementele de bază);
strează că prin mutarea ce  aplicaţii şi teste sub formă
urmează să o efectueze, poziţia de întrebări;
rezultată este identică cu cel
puţin două survenite anterior în
partidă.
În sfârşit, o altă regulă ţine
de limitarea timpului orar al
defăşurării unei partide şi
intervine atunci când, de la
ultimul schimb sau captură de
piesă s-au efectuat 50 de mutări
de o parte şi de alta. Numărul
de 50 de mutări se măreşte în
cazul unor poziţii complexe
teoretice ce necesită un numar
mai mare de mutări, cum ar fi:
- turn şi nebun contra turn;
- damă şi pion contra damă;
- unele poziţii turn şi pion,
contra figură uşoară şi pion;

46
 Ghid de studiu

1.e4 e5 2.kf3 Kc6 3.Nb5

  8

L33-60 Strategia   7

- studiu introductiv –  6

  5

 4

 3

 Primii paşi în deschidere   2

În etapa iniţială a dezvoltării 

a b
c d e f g h
1

pieselor, cu excepţia mutărilor

***
1.Kf3; 1.g3 sau 1.b3, albul începe
jocul cu mutarea pionilor 1.e4 e5 2.kf3 Kf6
centrali "e"; "d"; "c"; şi foarte
rar "f" în vederea încercării de   8

a obţine controlul centrului. În   7

continuare ramificaţiile varian-  6

telor depind în mare măsură de  5

formele de răspuns ale negru-  4

lui, aceasta fiind deja o  3

problemă complexă a studiului   2

în viitor.  
a b c d e f g h
1

1.e4 e5 2.kf3 Kc6 3.nc4 ***

  8 1.e4 e5 2.f4

  7

  8

 6

 7

 5
6

  4

 5

 3

 4

  2
3

 
a b c d e f g h
1
  2

***

a b c d e f g h
1

***

47
 Anul II de studiu

1.e4 Kf6 1.e4 d6 2.d4 Kf6 3.kc3 g6

   8
  8

 7
   7

 6
  6

5 5

 4
 4

3
 3

  2
  2


a b c d e f g h
1
 
a b c d e f g h
1

*** ***
1.e4 c6 2.d4 d5 1.e4 d5
 8
 8

  7
  7

 6 6

 5
 5

 4
 4

3 3

  2
  2


a b c d e f g h
1

a b c d e f g h
1

*** ***
1.e4 e6 2.d4 d5 1.e4 c5 2.kf3
 8
 8

  7
  7

 6 6

 5
 5

 4
 4

3
 3

  2
  2


a b c d e f g h
1
 
a b c d e f g h
1

*** ***

48
 Ghid de studiu

1.d4 Kf6 2.c4 e6 3.kc3 Nb4 1.d4 d5 2.c4 e6

  8
 8

  7
  7

 6
 6

5
 5

 4
 4

 3 3

  2
  2

 
a b c d e f g h
1

a b c d e f g h
1

*** ***
1.d4 Kf6 2.c4 e6 3.kf3 1.d4 d5 2.c4 d:c4
  8
 8

  7
  7

 6 6

5 5

 4
 4

 3 3

  2
  2

 
a b c d e f g h
1

a b c d e f g h
1

*** ***
1.d4 Kf6 2.c4 e6 3.g3 1.d4 d5 2.c4 c6
  8
 8

  7
  7

 6
 6

5
 5

 4
 4

 3 3

   2
  2


a b c d e f g h
1

a b c d e f g h
1

*** ***

49
 Anul II de studiu

1.d4 Kf6 2.c4 c5 3.d5 1.d4 Kf6 2.c4 g6 3.kc3 Ng7

4.e4 d6
  8

  7
  8

 6
  7

 5
  6

 4 5

3
 4

  2
 3


a b c d e f g h
1
  2

 
a b c d e f g h
1

***
1.d4 Kf6 2.c4 c5 3.kf3 ***
1.c4 e5 2.kc3 Kf6
  8

  7
  8

 6
  7

 5
 6

 4
 5

 3
 4

  2
 3

 
a b c d e f g h
1
  2

  1

*** a b c d e f g h

1.d4 Kf6 2.c4 g6 3.kc3 d5 ***

1.c4 e5 2.kc3 Kf6
  8

   7
  8

 6
  7

 5
 6

 4
 5

 3
 4

  2
 3

 
a b c d e f g h
1
  2

  1

*** a b c d e f g h

***

50
 Ghid de studiu

1.f4 d5 2.kf3 cu ameninţarea banală de mat

la f7. Respigerea matului este
  8
foarte uşoară în ambele cazuri,
  7
după care negrul rămâne cu
 6
avans în dezvoltare.
 5

 4
***
 3
O altă ciudăţenie ar fi;
  2
1.e4 e5 2.qh5?
 
a b c d e f g h
1

 8

***   7

Constatare: 6

dreptul primei mutări nu   5

trebuie să-l tenteze pe începător  4

să întreprindă acţiuni care să 3

conducă repede la mat sau   2

câştig de material. Această   

a b c d e f g h
1

deprindere greşită este motivată

deseori de faptul ca adversarul
[Sperând la captura pionului
ar greşi flagrant. Obişnuit
"e". În această poziţie, în afară
reţeaua de mat este îndreptată
de constatat continuările
împotriva celui mai slab punct
corecte, ar fi poate utilă
al poziţiei iniţiale (câmpul f7
întrebarea: care este mutarea
sau f2). De ex.: cea mai greşită a negrului?]
1.e4 e5 2.nc4 Kc6 3.qf3? ***
(qh5?) Cu siguranţă insă, o astfel
  8 de deprindere greşită va putea
  7 fi remediată în cel mai scurt
 6 timp posibil prin învăţarea
 5 princi-piilor şi regulilor de bază
  4 ce guvernează orice început de
 3 partidă.
  2 Altfel stau lucrurile în cazul
  
a b c d e f g h
1 curselor în deschidere. Aici

51
 Anul II de studiu

primează neatenţia sau necu- Este evident că studiul elementelor de

noaşterea unor trucuri teoretice, strategie reprezintă pentru
toţi o problemă mereu
ceea ce este cu totul altceva. prezentă
Un exemplu ar fi în deschi-
derea:  Timpul (tempoul)
1.e4 e5 2.kf3 Kf6 3.k:e5 Noţiunea de timp în jocul de
K:e4? 4.qe2 şah se referă la succesiunea
alternativă a mutărilor. Deci,
un timp este echivalentul unei
  8

mutări. În decursul partidei

  7

6 timpul joacă un rol extrem de

important şi orice mutare cu
 5

tempo (câştig de timp) poate

 4

3 ajuta fie la obţinerea unei

superiorităţi în dezvoltare sau
 2

la organizarea unor ameninţări

    1
a b c d e f g h decisive înainte ca adversarul
[După care negrul în cel mai să aibă timpul necesar orga-
fericit caz pierde un pion (4...d5 nizării unei apărări satisfăcă-
5.d3 Qe7 6.d:e4 Q:e5 7.e:d5 +- toare, fie la realizarea unor
iar în cel mai nefericit, prin condiţii necesare rezolvării cu
retragerea calului, dama] succes a unui final de partidă.
Atacul figurilor cu pionii
4...Kf6 5.kc6+ reprezintă cel mai elementar
*** câştig cu tempo. Orice mutare
fără scop este considerată o
pierdere de tempo. Putem
afirma că timpul este un
element ce condiţionează din
umbră întreaga tehnică de
desfăşurare a unei partide.

 Zugzwang
Se prezintă ca fiind o
situaţie aparte, ce poate inter-

52
 Ghid de studiu

veni pe parcursul partidei Albul mută şi va pierde un

atunci când una din părţi fiind
la mutare, nu dispune decât de
continuări ce o aduc forţat în
dezavantaj poziţional sau
material. Zuzgvang-ul îşi
găseşte cea mai mare aplicare
la finaluri, în special cele de
pioni, care oferă elemente clare
de înţelegere a noţiunii. Ele pot
fi apreciate cu exactitate drept
câştigătoare, pierdute sau
remiză. Partea activă este
necesar să ştie să folosească
procedeele tehnice de joc la
câştig. Acestea fac referire la:
 activizarea regelui;
 structura superioară de
pioni;
 existenţa cel puţin a unei
mutări de rezervă pentru a
transmite mutare adversa-
rului şi aducerea în poziţie
pierzătoare cu dreptul la
mutare.
Aplicaţie
tempo pentru a-şi aduce adver-
sarul în zugzwang.
1.rf6!
[greşit ar fi fost 1.rf5?
deoarece după 1...Rd4 intră
albul în poziţie de zuzgvang.]
1...Rd4 2.rf5!
[se pierde pionul e5 şi câştigul
se va asigura prin transforma-
rea pionului alb]
Dacă negrul este la mutare
procedează la fel 1...Rd3! cu
poziţie câştigată din aceleaşi
motive.
***
Uneori intervine o situaţie în
care una din părţi are regele
aproape în poziţie de pat şi
faptul că nu este la mutare îi
distruge tot avantajul material.
Lupta pentru victorie
8

7
8

7   6

 6  5

 5   4


3
4

 3  2
2
a b c d e f g

h
1

1
a b c d e f g h

53
 Anul II de studiu

1.td1+ Tg1 2.tf1! T:f1 2. o figură prost plasată, de

3.r:f1 a5 4.b:a5 b4 5.a6 b3 6.a7 exemplu pe un câmp la
b2 7.a8q(n)# marginea tablei, scade
*** sensibil forţa de luptă a
8
ansamblului pieselor şi
7
permite adversarului să
realizeze o superioritate de
  6 forţe în centru;
 5
3. lupta pentru stăpânirea
  4 centrului;
   3
Am observat cu uşurinţă că
 2
toate cele 64 de câmpuri au
1
a b c d e f g h aceeaşi dimensiune. Nu acelaşi
lucru putem însă spune şi
Pentru a putea valorifica
despre valoarea acestora.
avantajul negrul trebuie să
Prezenţa pieselor schimbă
joace:
radical situaţia, întrucât se
1...h5! constată superioritatea celor
aflate pe câpurile centrale faţă
[Păstrînd astfel mutarea de cele care ocupă poziţii
câştigătoare de rezervă 1...a5. marginale. Într-adevăr, cum am
Orice altă continuare anulează văzut deja la deplasarea
poziţia de zugzwang.] Acum figurilor, una plasată pe un
urmează forţat: câmp marginal îşi pierde în
2.rf2 f4 3. rf3 f:g 4.r:g3 f5 mod sensibil forţa de luptă
5.rf3 f4 6.rf2 Rf5 7.rf3 a6! (datorită razei mici de acţiune),
în timp ce una aşezată pe unul
şi negrul câştigă. central îşi pune în valoare
întregul său potenţial de
Spaţiul acţiune. Datorită acestui
Trei idei trebuie să fie clare: element, câmpurile centrale se
1. câmpurile centrale au o dovedesc a fi mai valoroase
valoare mai mare decât decât celelalte.
celelalte; Câmpurile ocupate împre-
ună cu cele controlate de către

54
 Ghid de studiu
figurile uneia din părţi
reprezintă spaţiul deţinut în
poziţia respectivă, la un
moment dat pe eşicher. Cu cât
este mai mare faţă de cel
advers, cu atât efectuarea
diferitelor regrupări şi manevre
strategice poate asigura un
substanţial avantaj de poziţie.
Atenţionare:
Lipsa spaţiului poate
conduce la plasamentul defici-
tar sau fără libertate de
mişcare a unor figuri.
 Regula pătratului
Pentru a stabili dacă în
anumite finaluri regele are
posibilitatea de a opri la timp
(sau în condiţii bune) un pion
advers ce se deplaseză spre
câmpul de transformare, este
necesară însuşirea regulilor
pătratului şi a opoziţiei.
Latura pătratului imaginat
pe tabla de joc cuprinde pionul
şi câmpurile pe care acesta le
are de străbătut până la linia de
transformare, conturându-se
între pion şi zona în care se
găseşte regele advers.
8
7
6
5
4
 3
2
a b c d e f g

h
1
În diagramă, pătratul este
b3-b8-f8-f3. Cu negrul la
mutare, poziţia este remiză
intrucât regele său pătrunde în
pătrat, oprind transformarea.
Dacă albul este la mutare
regele nu mai poate interveni.
Regula pătratului trebuie
aplicată cu atenţie în cazul în
care pionul se află în poziţia sa
iniţială, deoarece în acest caz
pionul putând înainta cu două
câmpuri, pătratul î-şi restrânge
brusc dimensiunile.
 Opoziţia
Aşa cum s-a remarcat la
matul cu turnul împotriva
regelui singur, reprezintă
poziţia când cei doi regi se
găsesc faţă în faţă la distanţă de
un câmp unul faţă de celălalt.
De cele mai multe ori partea ce
trebuie să părăsescă opoziţia
(cea care este la mutare) intră
în dezavantaj, în general
55
 Anul II de studiu
hotărâtor, pentru rezolvarea sau
salvărea unui final inferior.
 Finaluri simple
Având în vedere că metodo-
logia predării şahului reco-
mandă, pentru nivelul de
începători, mai întâi studiul
finalurilor de partidă,am
selectat câteva de pioni
(urmând apoi să diversificăm)
care sunt foarte expresive
pentru înţelegerea anumitor
noţiuni specifice, de bază.
In cadrul acestei teme vom
expune sumar metodica rezol-
vării cu succes a unor situaţii
tipice. Finalul partidei de şah
prezintă aspecte la fel de
complexe ca şi celelalte două
părţi ale acesteia. Numărul
poziţiilor ce pot surveni în
finalul este imens şi studierea
tuturor acestor poziţii este
imposibil. Posibil este însă
cunoaşterea unor metode cu
ajutorul cărora putem aprecia şi
stabili şansele părţilor în
poziţiile respective.
În final contează foarte mult
aşezarea pionilor şi forţa
relativă a figurilor care acum
creşte simţitor. De multe ori,
regele poate atinge o forţă
relativ egală cu a unei figuri
56
uşoare. O mare parte a
poziţiilor de final poate fi
rezolvată prin compararea
ideilor cu clele studiate în
cadrul poziţiilor tipice
apropiate. În afara finalurilor
tip ce sunt analizate aici,
prezentăm şi câteva reguli
generale după care ne putem
orienta într-o altă varietate de
poziţii. Bineînţeles că aceste
reguli, fiind relative, cuprind şi
excepţii. Cu o parte din ele ne
vom întâlni mai târziu în cadrul
analizelor unor partide.
 Rege şi pion contra rege
În acest tip de final, deosebit
de importantă este poziţia
regelui aflat singur în raport cu
un pion, respectiv dacă acesta
se află în pătratul pionului sau
nu. În cazul când pionul poate
fi oprit din drumul spre
transformare, principalul ele-
ment devine poziţia celor doi
regi, unul faţă de celălalt şi
amândoi faţă de pion. Se
evidenţiază astfel regula
opoziţiei.
În poziţia care urmează,
regele aflat singur se găseşte în
pătratul pionului „h”, dar el nu
poate opri înaintarea acestuia
 Ghid de studiu

datorită acţiunii stânjenitoare a pionul negru. Dacă se află la

regelui advers. mutare, el obţine opoziţia
laterală (blocarea regelui
8
advers la marginea tablei) şi
7
implicit remiza:
 6

1.rf4 Rh4 2.rf3 Rh3

  5

4
(în cazul pionilor marginali „a”
3
şi „h”, nu se câştigă dacă regele
2
părţii slabe are acces pe un
1
a b c d e f g h
câmp aflat în faţă pe direcţia de
transformare a pionului)
1.re4 Rg4
3.rf2 Rh2 4.rf1 h5 5rf2 h4
[s-a obţinut opoziţia câştigă- 6.rf1 h3 7. Rf2
toare]
[cu remiză]
2.re3 Rg3 3.re2 Rg2 4.re3 ***
h5 În aceste poziţii tip, pionii
[după care pionul se transfor- marginali se dovedesc a fi mai
mă.] slabi decât cei care se deplasea-
*** ză pe celelalte colane.
8
8

7
7

 6
6

  5
 5

 
4
4

3
3

2
2

1
1
a b c d e f g h
a b c d e f g h

În acest exemplu, este foarte Acum nu mai funcţionează

important cine este la mutare. opoziţia laterală, ci numai cea
Regele alb se găseşte acum cu frontală. Albul câştigă
un câmp mai aproape faţă de

57
 Anul II de studiu
indiferent cine este la mutare.
Negrul la mutare continuă cu:
1... Rb5 2.rf5 Rc5 3.re6
[cu câştig. Dacă 2...Rb6 3.re6
Rc7 4.re7 (opoziţia laterală
câştigătoare) şi susţinut pionul
se transformă.]
***
În următoarele două exemple,
regele aflat singur se găseşte la
un câmp în faţa pionului,
situaţie în care, cu o apărare
corectă, el menţine echilibrul.
Indiferent cine mută, negrul
va trebui să manevreze astfel
încât atunci când regele său
ajunge pe ultima linie să deţină
opoziţia cu regele advers.
 5

a b c d e f g h
1.e4+ Re6 (sau 1...Re5) 2.rd4
Rd6 3.e5+ Re6 4.re4 Re7
5.rf5 Rf7!
[manevră corectă, în continuare
repetându-se acelaşi procedeu]
58
6.e6+ Re7 7.re5 Re8 8.rd6
[sau 8.rf6 Rf8]
...Rd8
[negrul a obţinut opoziţia cu
mutarea la adversar, deci
remiza:]
9.e7+ Re8.
Observaţie: pentru remiză este
important ca pionul să
înainteze pe penultima linie.
Dacă negrul alege 8...Re8?
opoziţia devine decisivă 2.e7
Rf7 3,rd7 cu transformare.
***
Acelaşi rezultat se obţine şi
în cazul următor:
8 8
7
 7
6 6
 5
4 4
3
 3
2 2
1 1
a b c d e f g h
Regele alb se află pe un
câmp în faţa pionului propriu.
Acum el păstrează în rezervă o
mutare de pion, element decisiv
în lupta pentru păstrarea
opoziţiei.
 Ghid de studiu

1.d4 1.re2!
[Dacă albul s-ar afla la mutare [nu 1.rf2 Rg7 2.rf3 Rf7!
în poziţia rezultată, ar trebui remiză]
să-şi deplaseze regele lateral şi
negrul l-ar impiedica să pătrun- 1... Rg7 2.rd3 Rf6 3.rd4
dă prin manevra cunoscută] Re6 4.re4

1...Re7 2.rc6 Rd8 3.rd6 [şi câştigă opoziţia.]

Rc8 4 re7 Rc7 5.d5
[şi albul câştigă.]
***
Din aceste exemple se
desprinde clar că, atunci când
regii se află faţă în faţă, pe
aceeaşi coloană şi numărul
câmpurilor dintre ei este impar,
***
Pentru rezolvarea finalului
următor, este necesară stabi-
lirea câmpurilor de bază pe
care poate manevra regele alb
în drumul spre câştigul opo-
ziţiei pe câmpul cheie b5.
 8

opoziţia o pierde cel care este 7

la mutare. 6

 8
 4

7 3

6 2

a b c

d e f g h
1

 3
a b c d e

f g
Pentru a putea câştiga, albul
trebuie să ocupe unul dintre
câmpurile importante: f5, e5,
d5. Bineînţeles el alege câmpul
cel mai îndepărtat de regele
advers, respectiv d5.
Astfel apar două soluţii: cea
2
incorectă:
h
1
[constând în deplasarea regelui
spre zona centrală]
1.rd2 Re7 2.re3 Rd6 3.rd4
Rc6 =
[şi cea corectă, constând în
deplasarea spre flancul damei]

59
 Anul II de studiu

1.rc2! 2.Re7 2.rb3 Rd6

 8

3.ra4 Rc7 4.ra5! 7

[manevra de învăluire]   6

 5

4...Rb7 4

3
[4...Rc6 5.ra6 etc] 2

5.rb5 a b c d e f g h
1

[cu câştig.] O poziţie de excepţie în care

***
Continuăm cu câteva poziţii
instructive care implică mai
pregnant lupta pentru victorie
şi moduri de obţinere a remizei.
Doi pioni răzleţi câştigă
 7
 
albul poate câştiga doar sacrifi-
când pionul „c”:
1.c7! R:c7 2.re7 Rc8
3.rd6 Rb7 4.rd7 Rb8 5.rc6
Rc8 6.rb6 Rb8 7.rc6 Rc8
8.b6 Rb8 9.b7 Ra7 10.rc7.
8
***
O interesantă aplicaţie în care
6
ne întâlnim din nou cu
5
problema opoziţiei:
4


3
8

2
7

a

b c d e f g h
1
  6

1...Re6 2.g6! Re7 3.rc2 Rf8  4

4.e6! 3

2
[după care, unul dintre pioni se 1
transformă fără ajutorul a b c d e f g h

regelui.]
*** 1.g5!

60
 Ghid de studiu

[acum albul ca capura pionul Dacă negrul ar apropia

din g6 obţinând şi opoziţia
favorabilă]
Rf7 2.rd7 Rf8 3.re6 Rg7
4.re7 Rg8 5.rf6 Rh7 6.rf7
Rh8 7.rg6 Rg8 8.rh6 Rh8
9.g6 Rg8 10.g7 1-0
***
Poziţia următoare reprezintă un
celebru studiu al marelui
maestru ceh R. Reti. Pionul alb
pare pierdut, iar cel negru de
neoprit în marşul său spre
transformare.
regele de pionul alb în loc să
avanseze pionul, albul ar
câştiga timp pentru a intra în
pătratul pionului advers
(2...Rb6 3.re5 h3 4.rd6 =).
***
Albul luptă pentru remiză.
Cu rezolvarea acestei poziţii nu
vor avea probleme cei care s-au
familiarizat deja cu opoziţia
regilor.
apărare
8

 8 6

 
7 5

  6 4

 5
 3


4 2


3 1

2 a b c d e f g h

a b c d e f g h
1
Observând varianta 1.rg3?
Re1 2.rg4 Rf2 etc. este clar
Poziţia reprezintă un celebru că albul nu are cum să forţeze
studiu al marelui maestru ceh jocul. De aceea el trebuie să
R. Reti. Pionul alb pare pierdut, stea numai în apărare, aceasta
iar cel negru de neoprit în fiind doar o simplă problemă
marşul său spre transformare. de tehnică.
Totuşi după:
1.rh1!! Re2 2.rg2 Re1
1.rg7 h4 2.rf6 h3 3.re7! h2 3.rg1 Rd2 4.rh2! (4.rf2??
4.c7 h1Q 5.c8q+ Rd3!! -+) remiză
[şi jocul este remiză.] ***

61
 Anul II de studiu
jocul la victorie

 8
Remiză prin pat
7

 6 autoblocare
 5
8

 
4
7

  3
6

 
2
5

1
4
a b c d e f g h
3

Pentru a învinge rezistenţa 2

şi contraatacul negrului, în 1

acest caz este necesară elabo- a b c d e f g h

rarea unei strategii mai profun- 1.rc6! Rd8 2.rd5 R:d7

de, bazată pe ocuparea opo- 3.re4! Rd6 4.rf3 Re5 5.rg4
ziţiei de la distanţă. Rf6 6.rh5! R:f5 pat
1.rg8! Rb6! ***
autoblocare
[1...Rb5? 2.rf7 Rc4 3.re6 8

Rc5 4.rd7! etc.]  7

2.rf8 Rc6 3re8 Rd6  6

[Din cauza propriului pion,  4

regele negru nu va mai putea   3

ţine opoziţia de aproape, fiind   2

nevoit să părăsăsească coloana 1

a b c d e f g h
principală]
1.rb5! f5! (1...R:e7? 2.rc4
4.rf7! Rd7 5.rf6 Rd6 6.rf5
+-) 2.rc6! R:e7 3.rd5 Rf6!
Rd7 7.re5 Rc6 8.re6 Rc5
4.rd4 f4 5.re4!
9.rd7! Rb5 10.rd6 Rc4
11.rc6 1-0. [5.r:d3 f3 -+]
*** 5…Rg5 6.rf3 Rf5 pat.
***
62
 Ghid de studiu
intrare în cuib de pat Întrebarea care se pune este
 8 dacă acest final se poate câştiga
 7 sau nu.
 6
1.f5
 5

4 [Încercarea albului de a prinde

 3 pionul negru eşuează pentru că
2 nu este in pătrat favorabil
1
datorită poziţiei regelui negru]
a b c d e f g h

1.rd4 d6! 2.rc3 d5 3.rd4 b4 1…c5 2.f6 c4 3.f7 c3 4.f8q c2

4.r:d5! b3 5.rc6! [Singura metodă a albului este
apropierea prin şahuri de regele
[ameninţă a7]
negru pentru a-l forţa să
5...Rb8 6.rb6 b2 7.a7+ Ra8 pătrundă în faţa pionului. Apoi
8.ra6 aducerea pas cu pas a regelui
propriu decide]
[Albul a intrat cu regele
într-un cuib de pat, care 5.qb4+ Ra2
împiedică transformarea pionul
[Regele părţii mai slabe nu se
într-o piesă câştigătoare (damă
duce în faţa pionului propriu
sau turn)]
dacă nu este forţat]
***
8 6.qc3 Rb1 7.qb3+ Ra1!
 7
[după care albul nu mai poate
6
evolua poziţia]
 5

 4 8.q:c2 pat
3 ***
 2 În cazuri similare dar cu pionul
1 aflat la transformare pe
a b c d e f g h
coloanele „b”, „d”, „e”, „g”
Albul la mutare deţine poziţia se câştigă. Pe coloanele
avantaj întrucât va transforma „a” şi „h” remiza survine în
pionul înaintea celui negru. urma faptului că regele pasiv

63
 Anul II de studiu
nu poate fi scos din colţ,
survenind astfel patul.
 5

a b c d e f g h
1.qc5+ Rd2 2.qb4+ Rc2
3.qc4+ Rd2 4.qb3! Rc1
5.qc3+ Rb1
[Prin această manevră repetată
albul reuşeşte să aducă regele
în sprijinul damei pentru
captura pionului.]
***
În toate genurile de final aceste
anexe tipice ajută prin
comparaţie la găsirea ideilor
corecte. După studiul unui
marerial faptic larg s-au putut
desprinde câteva recomandări
pentru finalurile de pioni.
 regele este piesă activă de
atac; poziţiile bune ale
acestuia sunt cele în care
realizează opoziţia favora-
bilă. Păstrarea poziţiei
iniţiale cu trecerea mutării
la adversar se realizea-ză
64
prin metoda simplă a
triunghiului. Uneori este
necesară renunţarea la
8
poziţia bună a regelui,
7
pentru a înlesni unele
6
elemente combinative le-
gate de câştigul tempourilor
4
sau transformarea pionilor;
3
 crearea situaţiilor de
2
zugzwang, în care avantajul
1
mutării se dovedeşte fatal,
este un atribut fundamental
al tentativei de valorificare
a poziţiilor;
 poziţia ideală a pionilor o
constituie falanga;
 pionul liber depărtat, apă-
rat sau cel care opreşte doi
adverşi pot asigura victoria;
 calculul devine mai simplu
atunci când partea opusă nu
deţine contrajoc.
 avantajul material este, în
cele mai multe cazuri,
hotărâtor;
 păstrarea principiului coo-
perării între pioni şi figuri,
creşte şi rolul structurii de
pioni;
Deşi par dificile, astfel de
finaluri tip si cele care vor
urma, împreună cu regulile
principiile şi recomandările
teoretice, trebuie studiate de
 Ghid de studiu

orice începător imediat ce a ducând la un final cu pion ce

învăţat noţiunile elementare
ale jocului! O remarcă
specială este aceea că
modurile de rezolvare a celor
mai multe poziţii de final
sunt relativ unice, fapt care
creşte rolul cunoştinţelor
teoretice.
 Turn şi pion contra turn
 8
nu poate fi câştigat.
Foarte frecvent, în finalurile
partidei se poate ajunge la tipul
de poziţie expus în diagrama
următoare.
***
Regele părţii mai slabe este
izolat la distanţă de o coloană
faţă de pion şi regele advers.
podul

  8

 7

 7

 6
6

 5
5
4
4
3
3
2

1  2

a b c d e f g h
a b c d

e f g h
1

Poziţia de mai sus reprezintă Metoda de câştig într-un

cheia metodei de obţinere a
remizei atunci când regele
părţii aflate în inferioritate se
găseşte în faţă pionului.
Observăm că turnul negru
din h6 nu permite regelui alb
pătrunderea pe orizontala a 6-a,
de unde ar putea crea
ameninţări de mat. El trebuie să
se menţină pe această linie pînă
când albul va promova pionul:
1.e6 Th1! după care, urmează
fie şahul etern, fie capturarea
pionului, fie schimbul turnului,
astfel de caz a fost arătată încă
în anul 1847 de către spaniolul
Lucena:
1...Tg3.
[Negrul încearcă împiedicarea
deblocării pionului de propriul
rege şi de aceea menţine turnul
pe coloana „g”.]
2.te4

65
 Anul II de studiu
[Constituie aşa-zisul pod de
apărare pe linia a 4-a împotriva
şahurilor adverse]
2...Tg1! 3.td4+ Rc7 4.re7
Te1+ 5.rf6 Tf1+ 6.re6
Te1+
[după mutarea de aşteptare
6...Tf2, urmează td4→d5→f5]
7.rf5 cu câştig.
Partea aflată în superioritate
câştigă în toate poziţiile
asemănătoare, excepţie făcând
poziţiile cu pionii aflaţi pe
coloanele marginale „a” şi „h”.
***
Să analizăm acum un
exemplu ceva mai complex
gândind că unii dintre cursamţi
au atins deja o anumită cotă
valorică a pregătirii.
 8
 
 
 
 3
 
a b c d e f g h
Manevra de câştig a albului
este foarte instructivă şi scoate
în evidenţă faptul că pătrun-
66
derea regelui negru în spatele
pionilor albi nu reprezintă un
element suficient pentru sal-
vare:
1.re1! Rg4 2.a7! Rh3 3.rd1
f5 4.rc1 Rg2 5.rb1 Ta4
6.rb2 Rf2 7.rb3 Ta1 8.rc4
Ta4 9.rc5 Re1 10.rb6 Re2
11.rb5!
[Un tempo extrem de preţios.]
11…Ta7 12.ta7 d3 13.te7
Rf3 14.rc4 d2 15.td7 Re2
16.rc3 d1Q 17.td1 Rd1
18.rd3 (1-0)
***
Iată unde stă ascuns secretul:
ultimul pion decide!
Remarcă:
Suntem de acord cu toţii că
este mare păcat a fi irosită
munca dintr-o partidă bine
7 condusă pentru că nu stăpâniţi
tehnica necesară abordării cu
6
5 încredere a finalurilor de
4 turnuri, cu predilecţie cele în
care materialul joacă rolul
2 primordial.
1 Aşa cum fiecare activitate
solicită elemente ajutătoare
specifice, şi aici este indispen-
sabilă călăuzirea după unele
marcaje directoare
 Ghid de studiu
Reguli şi principii generale
 Punctul fierbinte al crite-
riului de circulaţie trebuie
să-l constituie activizarea
turnurilor.
 Foarte oportună este
prezenţa unui pion liber
depărtat, caz în care cel mai
bun blocheur este regele.
 În cazul pionului liber mar-
ginal şansele de câştig se
diminuează.
 Niciodată nu trebuie pierdu-
te detaliile cheie ale poziţiei:
plasamentul regelui în zona
salvatoare ori replică efi-
cientă, indiferent de riscuri.
 Pasivitatea, cu mici excepţii,
nu este recomandată doar
pentru menţinerea egalităţii.
Jocul în avantaj
 Forţa pionului liber este
dată de posibilitatea sus-
ţinerii eficiente.
 Cei mai periculoşi pioni
liberi sunt cei legaţi.
 Poziţia optimă a turnului în
ajutorul pionului liber este
în spatele acestuia, even-
tual cu limitarea interven-
ţiei regelui opus sau contra-
atacul asupra altor pioni.
 Sprijinul regelui spre o zonă
favorabilă trebuie să implice
o anumită siguranţă a pro-
priilor pioni rămaşi desco-
periţi.
 Forţarea pătrunderii regelui
către pionii adverşi prezintă,
de obicei un, caracter
decisiv.
 Turnul şi doi pioni câştigă
relativ uşor împotriva
turnului în cele mai multe
poziţii. Ceva mai greu
câştigă în situaţiile în care
pionii sunt dispersaţi;
 Turnul poate câştiga
împotriva unei figuri uşoare
numai în poziţii de excepţie,
în care regele advers este
constrâns la margine, iar
figura este rău plasată
În apărare
 Contrajocul activ se obţine
fie prin crearea unui pion
liber, fie prin realizarea
unor ameninţări concrete a-
supra bazei lanţului advers.
 Dacă nu poate bloca pionul
liber, regele trebuie men-
ţinut în preajma acestuia,
ţinând însă seama de
particularităţile traseului
figurilor adverse.
 Nu trebuie neglijată apă-
rarea activă, ce implică
ameninţările de mat. O altă
67
 Anul II de studiu

tactică se poate dovedi venirea regelui alb şi înaintarea

reducerea substanţială a pionului la f6 să urmeze
materialului
 8

 Cea mai bună supraveghere

 7

a pionului liber advers este

 6

din spate.
 5

 În cazul a doi pioni liberi  4

legaţi, turnul trebuie să 3

oprească înaintarea celui 2

mai avansat. 1
a b c d e f g h

Regulile şi principiile cu
caracter particular pot fi
discutate doar concret, prin
analogie, în cadrul unor
comentarii raportate strict la
poziţiile pe care dorim să le
examinăm. Ne ajută mult şi
constatarea lui Tarrasch:
„Dacă o singură figură are un
plasament incolor, atunci
întreaga poziţie ar putea fi
pusă sub semnul îndoielii”.
***
1...Nf6 2.rf6 pat.
***
De asemenea, pionul margi-
nal şi nebunul de culoare
diferită de cea a câmpului de
transformare nu pot câştiga
împotriva regelui advers aflat
singur, dacă acesta reuşeşte să
ocupe câmpul de transformare.
8
 7

 6

 Nebuni de culori diferite  5

4
De cele mai multe ori, în astfel
de finaluri, avantajul unuia sau  3

2
mai multor pioni în plus se
1
poate dovedi insuficient pentru a b c d e f g h

victorie.
În diagrama următoare, negrul
deplasează nebunul pe diagona-
la mare, urmând ca după
 Nebunul,
Este mai puternic decât
calul în poziţii deschise, cu
pioni pe ambele flancuri, în

68
 Ghid de studiu
special când nu există
posibilităţi de formare a unui
pion liber depărtat de regele
advers. Superioritatea nebunu-
lui constă în mobilitatea sa mai
mare, putându-se deplasa rapid
de pe un flanc pe celălalt,
precum şi posibilitatea de a
apăra şi ataca, în acelaşi timp,
două câmpuri depărtate unul de
celălalt. De asemenea, nebunul
poate executa mutări de
aşteptare (câştiguri de tempo),
iar calul nu.
 Calul
Poate fi superior nebunului în
poziţii cu pioni blocaţi pe
câmpuri de aceeaşi culoare cu
nebunul advers, acesta fiind
redus la pasivitate şi jucând
doar rolul de apărător. De ase-
menea, calul poate controla
câmpuri de ambele culori şi
poate executa mai uşor atacuri
duble.
 7
 
 
 
  
 2
a b c
 d e f g h
Avem în faţă o poziţie tipică
cu cal bun şi nebun rău. În timp
ce calul domină aproape
întreaga tablă, nebunul alb este
lipsit de mobilitate din cauza
propriilor pioni. El nu poate
ataca nimic, jucând doar rolul
de apărător.
Ideea de câştig a negrului
este foarte simplă. Aducerea
calului pe câmpul h4 şi
pătrunderea regelui pe flancul
damei.
1...Rb6 2.rc3 Kg6 3.rd3Ra5
4.rc3
[4.re4 Kh4! cu pătrunderea
regelui negru]
4...Kh4 0-1
***
Referitor la cal si nebun în
finalul partidei (şi celelalte
faze) întâlnim astfel noţiunea
de C-N bun. Aprecierea este
dată de structura proprie
favorabilă, fără ca mobilitatea
8 să fie diminuată. În contrast
intâlnim noţiunea de C-N rău
6 adică cu mobilitatea diminuată
5 din cauza poziţiei pionilor, cu
4 alte cuvinte figuri stânjenite în
3 mişcări . Este de remarcat că
aceste principii legate de
1 amplasarea pionilor pe câmpuri
69
 Anul II de studiu

de unde să stânjenească mobilităţii deosebite a celor doi

activitatea propriilor piese nebuni!
trebuie luată in seamă încă de
la primele mutări ale partidei. G.Kasparov-E. Bareev
Novgorod 1994
Deci, gândeşte mereu cum muţi
pionii în raport cu poziţia!  8

  7
 Perechea de nebuni   6
De multe ori vom întâlni şi   5

noţiunea de avantaj al perechii  4

de nebuni. În cazul poziţiilor  3

deschise, avantajul acesteia  2
poate fi mai pronunţat atunci a b c

d e f

g h
1

când se confruntă cu doi cai

sau un cal şi nebun, întrucât
acum şi nebunii vor controla
câmpurile de ambele culori. Ei
se pot constitui încă din jocul
de mijloc într-un eficient
mecanism de atac asupra
regelui. Tragem concluzia că
perechea de nebuni este
formaţia ce depinde mult de
structura pionilor, fiind de
preferat ca aceasta să nu-i
stânjenească mobilitatea.
Apeciind situaţia următoare,
unii jucători ar putea face
eroarea de a concluziona că
poziţia negrului este supe-
rioară, datorită celor doi pioni
în plus. În realitate, negrul este
pierdut datorită presiunii figu-
rilor grele pe coloana „d” şi a
Cum ar trebui să continue
albul?
30.h4!!
[Cam aşa stau lucrurile în
această fază avansată a partidei,
când, prin propulsarea candidă
a pionului marginal, se
pregăteşte parcă o replică
şahistă a acestuia, înfăţişând,
totodată, o uimitoare imagine
de zugzwang, realizată
pragmatic pe diverse teme stra-
tegice.]
30…Rh8 31.h5 g5 32.qf3 Rg7
33.qf5
[Dama se plasează pe câmpul
de unde creează presiunea cea
mai distructivă asupra regelui
negru.]

70
 Ghid de studiu
33…b6 34.n:d7 K:d7 5.n:g5!
(1-0)
[Caracterul paşnic s-a instalat
după o finalizare de înaltă
factură tehnică. 35…h:g5
36.q:g5 Rf8 37.h6 b:c5 38.h7 + – ]
***
 Matul cu doi nebuni
În cazul matului cu figuri
uşoare, problemele care apar
sunt ceva mai complicate decât
în exemplele precedente .
Cum ştim, matul cu un
singur nebun sau cu un singur
cal, fără alte piese pe tablă nu
este posibil. În cazul în care
partea mai tare deţine doi cai şi
rege contra rege, matul nu se
poate realiza decât cu concur-
sul părţii care se apără (altfel
stau lucrurile dacă există un
pion blocat de unul dintre cai)
Principiul matului cu doi
nebuni este acelaşi ca şi în
cazurile precedente: partea care
deţine nebunii caută să limiteze
aria de mişcare a regelui
advers, până la anularea sa
totală în zona unuia din
colţurile tablei. Partea aflată în
apărare caută să se menţină cât
mai mult în centrul tablei şi să
evite apropierea de coloanele şi
liniile marginale, în special în
colţurile eşicherului, acolo
unde se găsesc câmpurile cri-
tice pentru obţinerea matului.
Acestea sunt în număr de
12: a1, b1, g1, h1, a2, h2, a7,
h7, a8, b8, g8, h8. Când regele
părţii mai slabe a ajuns pe unul
din aceste câmpuri, regele
părţii aflate în atac trebuie să
ocupe unul din câmpurile
învecinate, având grijă să evite
poziţia de pat. Câmpurile cheie
pentru regele părţii care atacă
se află la distanţă de o mutare
de cal faţă de câmpul din colţul
tablei. Acestea sunt in număr
de 8: b3, b6, c2, c7, f2, f7, g3,
g6. După ocuparea unuia din
aceste câmpuri, regele advers
va fi făcut mat cu nebunul de
culoarea câmpului critic.
8
7
6
  5
4
 3
2
 1
a b c d e f g h
Regele părţii mai slabe se
află în centrul tablei. În
acţiunea de constrângere a
71
 Anul II de studiu
acestuia de a se îndrepta spre
unul din colţurile tablei, vor fi
mobilizaţi atât cei doi nebuni
cât şi regele propriu. Nebunii
vor colabora între ei,
schimbându-şi rolurile cu
fiecare mutare, astfel unul va
susţine atacul, în timp ce
celălalt va bara accesul regelui
negru spre câmpurile de
siguranţă (desigur, în cooperare
cu regele)
Să presupunem că albul
continuă cu:
1.nf3+ Re5
[Câmpul cel mai central. Albul
trebuie să ia regelui negru acest
câmp, de aceea pregăteşte o
manevră de aşteptare.
2.nd2 Rd6 3.nf4
[Regelui negru îi rămân doar
câmpurile (mai bune) c5 şi e6.
Făcând abstracţie de variantele
secundare ce pot interveni,
jocul ar putea continua astfel:]
3…Rc5 4.rc3 Rb5 5.nf4
Rc5 6.rc3 Rb5 7.ne3 Ra6
8.nc6
[se limitează mobilitatea
regelui negru]
72
8…Ra5 9.rc4 Ra6 10.rc5
Ra5 11.nf4 Ra6 12.nc7 Ra7
13.ne4 Ra6 14.rc6 Ra7
15.nd3 Ra8 16.nf4 Ra7 17
Rc7!
[Regele alb a ajuns în câmpul
cheie]
17…Ra8
[Urmează mutările tipice de
mat, având grijă de a lăsa un
câmp de refugiu regelui advers]
18.ne5 Ra7 19.nd4+ Ra8
20.ne4#
Precizăm că analiza pe
computer a demonstrat că doi
nebuni şi rege pot câştiga
împotriva cal si rege
 Matul cu cal şi nebun se
constituie într-o problemă mai
de complexă deorece presu-
pune un număr mare de mutări
complicate. De aceea, tema
respectivă trebuie studiată în
anii superiori de pregătire,
aceasta putând reprezenta chiar
examenul de maturitate al
jucătorului avansat.
 Ghid de studiu

La încheierea acestui competiţii) cu caracter

ciclu anual de pregătire se general, în vederea
impun unele teste stabilirii obiective a
recapitulative (inclusiv cunoştinţelor acumulate
analiza efectivă a unor precum şi o selecţie a
partide jucate în celor mai talentaţi şi
conştiincioşi cursanţi.

73
 Anul II de studiu

Întrucât lecţiile practice Următoarele poziţii sunt

complementare nu fac obiectul combinaţii în care albul mută şi
acestui manual prezentăm obţine avantaj decisiv:
selectiv câteva modele de
joc capcană
exerciţii şi poziţii test :
alb→mat într-o mutare: 4. 8

1. 8  7

 7
5

  6
4

 5
3

  4

  3  2

  2 
a b c d

e f g h
1

a b c d

e f g

h
1
atac dublu
alb→mat in două mutări 5.  8

2. 8
  7

7
  6

 6
 5

5
   4

 4
 3

 3 2

 2

a b c d e f g h
1

1
a b c d e f g h
transformare
alb→remiză
6. 8

3.  8

 7

  7
6

  6
5
5

4
 4

3
3

2
 2

1

a b c d e f g h
1

a b c d e f g h

74
 Ghid de studiu
cooperare şah prin descoperire
7  8
10    8

 7
   7

 6
 6

5
  5

 4 4

3
 3

2
  2

a b c d e f

g h
1
a b
c d
 
e f g h
1

*** ***
transformarea avantajului interferare
8  8
11  8

 7
   7

  6
 6

 5 5

 4 4

3
  3

2
  2

a b c d

e f g h
1
a b c d
 
e f g h
1

*** ***
atragere legături
9   8
12     8

  7
  7

  6
  6

 5
 5

  4
  4

3 3

  2
  2

a b c
 
d e f g h
1
a
b c d e

f g h
1

*** ***

75
 Anul II de studiu
tactică în atac distragere
13  8
16 8

 7
  7

  6
  6

   5
   5

   4
  4

   3
  3

 2
 2

1 1
a b c d e f g h a b c d e f g h

*** ***
interferenţă
14  8
soluţiile la pagina 77
  7

  6

 5

  4

  3

  2
După cum observăm, studiul
a

b c d e f g h
1
în cadrul acestui program,
tinde către atingerea aspec-
*** telor de bază ale jocului,
calul instabil chiar dacă uneori în forme
mai complicate. Aceasta, în
15 8
speranţa că timpul afectat
   7
pentru învăţare reglează
 6
cunoştinţele din fiecare lecţie
 5
sau stadiu, în forma evidentă
 4
de la simplu la complex.
3

1
a b c d e f g h

***

76
 Ghid de studiu
1. 1.0-0 # (din moment ce nu s-
a făcut nici o precizare
suplimentară, mutarea
capcană este perfect regula-
mentară.
2. 1.qh3 Re4 2.tc4 #
3. 1.th7 T:h7 pat
4. 1.d8q+ R:d8 2.0-0-0 urmat
de 3.r:b2 şi albul câştigă
5. 1.qa8+ (1.k:b3 Qb6+ şi
negrul recuperează figura)
1...Ra2 2.qa1+ (1...Rc2
2.qc1+ ) urmat de 2...R:a1
3.k:b3+ rege oriunde
4.k:a5 +-
6. 1.c8t (1c8q? Tc4+ 2.q:c4
pat) 1...Ta4 2.rb3 şi
datorită ameninţării de mat,
negrul pierde turnul +-;
7. 1.rf5 Rh7 (1...T:g7 2.th1
#) 2.rf6 Ta8 3.g8q T:g8
4.th1#
8. 1.te7+ T:e7 2.d:e7 R:e7
3.re5 si albul obţine
opoziţia câştigătoare +-
9. 1.te7+ Q:e7(1...R:e7 q:g7
#) 2.d6+ după care se
câştigă dama cu şah +-
10. 1.tc7 Q:h5 2.te7+ Rf8
3.t:b7+ Re8 4.te7+
Rf8 5.t:a7+ Re8
6.te7+ Rf8 7.t:h7+
Re8 8.t:h5 +-
11. 1.te7 şi albul obţine
avantaj material decisiv
12. 1.td8+ şi datorită legătu-
rilor, negrul pierde dama
13. 1.q:g7+ R:g7 2.g:h7+
Rf7 (mutare unică) 3.tg7+
şi albul căştigă
14. 1.ke6 –lovitură cu efect
decisiv (I. Timman)
15. r:d4 Kb5+ 2.rc5 K:a7
3.rb6 Kc8 4.rc7 Ka7
(4...Ke7 5.h7 Rg7 6.f6+-
sau 5...Kd5 6.rd6 +-)
5.rd7 Kb5 6.h7 Rg7 7.f6!
R:h7 8.f7 Rg7 9.re7 +-
16. 1.Ta3 şi indiferent unde ar
muta dama să pareze Nf2
mat, se pierde după şahul
Kf3 urmat de altul prin
descoperire
77
 Anul II de studiu

78
 Ghid de studiu
Tematică
pentru anul II
de studiu
Parcurgerea acestui ciclu
implică deja condiţia asimilării
în trecut a unui minim bagaj de
cunoştinţe. Chiar dacă nu va fi
accesibil la acelaşi nivel pentru
toţi cursanţii, nu trebuie să
constituie pentru nimeni un
motiv de renunţare. Totul se
poate revizui şi recupera în
viitor...
Având în vedere că problemele
devin din ce în ce mai com-
plexe, s-a renunţat la împărţirea
materialului pe lecţii (aceasta
ramânând în sarcina celor care
vor preda) recomandând pentru
studiul strategiei, aferent
acestui an o reţetă în ore de
pregătire după cum urmează:
a. Deschideri (repertoar) .. 15
b. Combinaţii ................... 25
c. Joc poziţional ............... 50
d. Finaluri ........................ 40
e: Partide şi analize ........ 120
Dicţionar selectiv
- completare –
A
antrenament – proces de
pregătire sub conducerea unui
instructor sau antrenor;
aprecierea poziţiei – analiza
poziţiei pe baza unei serii de
caracteristici statice şi relative
ale pieselor, care formează
ansamblul criteriilor funcţio-
nale de evaluare;
arbitru – persoană care
conduce după regulament
competiţia şahistă;
atragere – procedeu tactic prin
care o piesă adversă este
obligată să ocupe o poziţie
dezavantajoasă;
B
blitz – partidă de şah fulger;
79
 Anul II de studiu
blocadă – limitarea mobilităţii
unui potenţial factor important
de luptă, aplicabilă uneia sau
unui grup de piese, prin
sistemul blocheur;
blocheur – figura care
stopează mişcarea unei piese,
de obicei un pion liber advers;
bluf – o acţiune neclară, în
poziţie mai slabă, prin care se
doresc complicaţii bazate pe
eventuale erori ale adversarului
C care poate rupe radical şi
calculul variantelor –
verificarea permanentă a compensaţie – deţinerea unui
posibilităţilor proprii şi ale
adversarului. Se anticipează
mental, un şir de variante
posibile;
calitate – noţiunea se referă la
poziţiile în care una din părţi
deţine un turn în schimbul unei
figuri uşoare;
ceas de control – ceas prevăzut
cu două cadrane care
înregistrează succesiv timpul
de gândire aferent partidei;
câmp corespondent – impune
ocuparea unui câmp cheie
(unic valabil) în vederea
ocupării de la distanţă a unei
80
poziţii favorabile, în special
regele în finaluri de pioni;
clasificări sportive – nivel
intern cat. III – II – I, CM, M,
ME;
coeficient ELO (rating) –
sistem valoric independent de
apreciere obiectivă prin punctaj
a forţei de joc, pentru jucătorii
competitivi;
combinaţie – manevră tactică,
de efect, cu sau fără sacrificii,
neaşteptat echilibrul poziţional;
anumit avantaj poziţional în
schimbul unuia material;
consolidare – operaţie obişnuit
preventivă de întărire a unei
zone strategice importante;
(supraapărare)
contraatac – ripostă activă
contra unui atac advers care
aparent a obţinut iniţiativa, prin
care se urmăreşte profit de pe
urma oricărei fisuri a activităţii
primare;
contrajoc – acţiunile active
adverse sunt contracarate cu
aceeasi metodă care vizează
preluarea iniţiativei;
 Ghid de studiu
contrasacrificiu – reprezintă
un mijloc de răsturnare sau
complicare a jocului prin
refuzarea momentană a unui
sacrificiu;
contraşah – eliminarea
atacului dat asupra regelui
printr-un şah asupra celui
advers;
criză de timp – deficit mare în
timp de gândire; depăşirea
timpului de gândire conduce cu
mici excepţii la pierderea
partidei;
cursă – acţiune care provoacă
adversarul la răspunsuri aparent
bune, dar în realitate greşite;
D
derocare – pierderea dreptului
de a efectua rocada;
dezlegare – eliberarea unei
piese aflată pe legătură;
dezvoltare (cu tempo) –
scoaterea rapidă a pieselor în
joc, uneori prin atacuri ce
asigură iniţiativa;
dinamica poziţiei – resursa
poziţiei de a se putea efectua
acţiuni în diverse zone al tablei;
distrugere – procedeu tactic
care urmăreşte eliminarea
apărării prin sacrificii diverse;
F
falangă – structură cu mai
mulţi pioni alăturaţi aşezaţi în
linie;
fazele partidei – deschidere,
joc de mijloc, final, succedate
de etapele: trecerea către jocul
de mijloc şi trecerea în final;
fianchetto – plasametul nebu-
nilor pe diagonalele principale
(câmpurile b2, g2 respectiv b7,
g7);
FIDE – Federaţia Internaţi-
onală de Şah;
final – ultima parte a partidei,
caracterizată prin reducerea
numărului de piese rămase în
luptă;
flanc – împărţirea tablei în
două, pe direcţia coloanelor,
flancul regelui şi flancul damei;
forfait – pierderea jocului prin
neprezentare;
G
gambit – deschidere
caracterizată printr-un
81
 Anul II de studiu
sacrificiu oferit cu scopul
obţinerii iniţiativei;
ideie de joc – variantă care
răspunde ca motivaţie planului
de joc ales;
improvizaţie – alternativă
neteoretică, având deseori
scopul psihologic de a deruta
un adversar foarte bine pregătit
teoretic.
inovaţie toretică – contribuţie
cu o mutare sau variantă având
titlul de noutate;
insulă de pioni – pioni dispuşi
izolat, de regulă fiind o
structură nefavorabilă;
interferenţă – procedeu tactic
prin care se întrerupe controlul
unei figuri asupra unui punct
important al poziţiei;
intervertire de mutări –
schimbarea ordinii mutărilor
intr-o anumită variantă
teoretică sau aparent forţată;
intuiţie şahistă – înzestrare
nativă de pătrundere a esenţei
unei poziţii, invocând expe-
rienţa şi simţul de a efectua
mutări care nu se bazează pe
analize raţionale
82
îndepărtare – procedeu tactic
prin care o piesă este forţată să
părăsescă un câmp sau zonă
importantă din poziţia adversă;
J
jadoupe (aranjez) – prevenire
obligatorie în cazul atingerii
unei piese incorect aranjate pe
tablă.
joc combinativ – desfăşurarea
luptei se bazează pe lovituri
tactice diverse, presărate cu
variante forţate, unde calculul
concret joacă un rol decisiv;
joc de mijloc – este faza în
care ideile ţin mult de domeniul
creaţiei, al cunoştinţelor meto-
dice, exprimate la un nivel cât
mai ridicat, fiind exclusă
aplicarea unor variante liniare;
joc poziţional – se caracte-
rizează prin acumularerea
treptată a unor mici avantaje
poziţionale, care se vor putea
tranforma în altele, cu caracter
decisiv;
lanţ de pioni – structură de
pioni plasaţi pe aceeaşi diago-
nală care se apără reciproc;
 Ghid de studiu
legare – un procedeu foarte
eficace, prin care una sau mai
multe piese sunt imobilizate;
M să într-o combinaţie;
mobilitatea figurilor – capaci-
tate a figurilor de a lua parte la
un număr cât mai mare
de operaţii tactico-strategice
active, fără a se mişca de pe
câmpurile pe care le ocupă sau
de a interveni în orice moment
în alt sector important al tablei;
morişca – formă de atac dublu,
succesiv la rege;
P
pătratul – regulă de calcul
folosită în finaluri de rege şi
pion contra rege, pentru a
deduce perimetrul de oprire a
pionului către transformare;
perechea de nebuni – prezintă
avantaj în anumite tipuri de
poziţii deschise, când se pot
dovedi mai puternici decât
cuplul cal-nebun;
piesă în priză – se lasă nejus-
tificat o piesă sub atacul
advers;
plasă de mat – închiderea
sistematică a refugiului regelui
până la prinderea lui într-o
capcană;
poantă – mişcare foarte ascun-
pod – manevră de câştig în
unele finaluri de R, T contra R,
T şi pion;
program de şah – transpu-
nerea algoritmului şahist
într-un set de instrucţiuni care
permit analiza şi jucarea de
partide pe calculator;
R
regulament – ansamblu de
norme şi reguli după care se
desfăşoară în mod obligatoriu
toate partidele şi concursurile
se şah
S
sacrificiu – reprezintă o ofertă
deliberată de material cu un
scop bine determinat;
schemă de joc – ramificaţie a
unei variante teoretice;
spaţiu – este un element
strategic care se referă la
stăpânirea unei zone extinse,
pentru a asigura maxima
mobilitate a figurilor;
83
 Anul II de studiu
strategie – un reper esenţial în
conceperea şi realizarea planu-
rilor de joc, ce oferă principiile
generale ale desfăşurării luptei
şahiste, fiind baza artei jocului
poziţional;
străpungere – pătrundere
printr-o structură adversă
utilizată des prin sacrificii de
pion cu diferite scopuri
poziţionale sau tactice;
structură – dispunerea pioni-
lor, element strategic esential al
jocului poziţional;
supraapărare - operaţie obiş-
nuit preventivă de întărire a
unei zone strategice importante
(consolidare);
T avea
tactică – o parte a teoriei
şahului care oferă mijloacele
concrete de realizare a obiec-
tivelor strategice (procedee);
tempo – unitate de măsură a
mutării care ne arată că
efectuarea de mutări inutile
conduce la principiul că a
pierde un tempo înseamnă a
face intr-un număr egal de
mutări cu o mutare utilă mai
puţin decât adversarul;
84
teorie – totalitatea infomaţiilor
complexe şi elementare care
stau la baza studiului
principiilor strategice şi tactice
în partida de şah
timp de gândire – reprezintă
timpul afectat fiecărui jucător
în cadrul unei partide stabilit
prin regulamentul concursului
respectiv.
titluri sportive – maestru
FIDE, maestru internaţional,
mare maestru şi aleatoriu
campion mondial;
V
variantă – serie logică de
mutări care în funcţie de
răspunsul adversarului poate
multiple ramificaţii,
forţate sau nu.
Z
zugzwang(forţare) – se con-
stată în unele poziţii când
dreptul la mutare constitue un
dezavantaj care conduce fie la
înrăutăţirea situaţiei, fie la
pierderea partidei
 Ghid de studiu

În afară de simbolurile albul are un avantaj

+-
cunoscute deja, pentru comen- decisiv
tarii, se mai folosesc şi unele negrul are un avantaj
care exprimă o apreciere gene- -+
decisiv
rală a unei poziţii, survenită la = joc egal
un moment dat în desfăşurarea ∞ joc dificil de apreciat
unei partide. Cele mai uzuale ∞ egalitate pe fondul
sunt: = unui joc complicat
cu atac
albul are un mic cu iniaţiativă
± cu compensaţie pentru
avantaj W
negrul are un mic material
+ nu există compensaţie
avantaj W
pentru material

85
 Anul II de studiu

 studiul intens asupra

Pentru cei care conduc procesul de
pregătire:
Pe parcursul acestui stagiu
vom constata desigur o
diferenţă clară a nivelului de
înţelegere şi asimilării de
cunoştinţe între cursanţi,
evidenţiate prin consistenţa
ideilor aplicate în partidele
oficiale şi nu numai. Laturile
pozitive concentrate în jocul lor
(jucători deveniţi poate între
timp clasificaţi, decişi să se
supună pentru mulţi ani unor
forme riguroase de pregătire) ar
putea fi îmbunătăţite în cursul
ciclulului de pregătire, prin
unele lecţii suplimentare care
să vizeze familiarizarea cu
unele aspecte rămase încă
nedefinite, (în funţie de vârstă
şi sex) întrucât acestea vor
trebui oricum să constituie o
prioritate permanentă în drumul
evoluţiei către performanţă.
Aprofundare:
 tendinţe moderne ale jocului
în deschidere;
 mutări critice în deschidere;
 ritmul de joc (dozarea
timpului de gândire la
începutul jocului şi pe
parcurs);
principiilor dezvoltării şi
coordonării armonioase a
pieselor în deschidere, joc
de mijloc, final;
 siguranţă prin joc poziţional;
 dezvoltarea continuă a
capacităţii de calcul
(rezolvări multiple: analiză
poziţii, combinaţii, studii,
probleme);
 analiza propriilor partide cu
şi fără ajutorul programelor
speciale pe computer;
 partide libere cu sau fără
tematică impusă;
 modul de dezechilibrare a
unor poziţii – pentru forţarea
jocului la câştig;
 abordări în manieră
dinamică a jocului;
 selectarea unor deschideri
care permit trecerea rapidă
în faza finală (cu predilecţie
pentru cei care o stăpânesc
bine);
 pregătirea pentru concurs
(direct sau pentru potenţiali
adversari);
 cunoaşterea perfectă a
regulamentului jocului de
şah;

86
 Ghid de studiu
Strategia
 Succesiunea dezvoltării în
deschidere
Partida de şah se împarte în
trei părţi, denumite faze:
deschiderea, jocul de mijloc şi
finalul.
Aşa cum deja am fost
iniţiaţi, deschiderea reprezintă
faza de început a partidei, în
care are loc mobilizarea
generală a forţelor, în vederea
declanşării acţiunilor viitoare
cu caracter restrâns şi bine
definit.
Se recomandă:
 Dezvoltarea pionilor, îndeo-
sebi celor centrali. Aceştia
trebuie să asigure controlul
unor câmpuri importante şi
vor putea proteja propriile
figuri de eventualele atacuri
adverse neplăcute.
 Orice mutare de pion
trebuie făcută cu un scop
precis. Deplasarea lor poate
lăsa anumite câmpuri
importante descoperite,
oferind părţii adverse
obiective precise de urmărit
sau obligă prematur
propriile figuri să stea în
apărarea lor.
 Plasarea figurilor uşoare pe
poziţii optime de exercitare
a unor presiuni asupra
sectorului advers. Nu
trebuie să impiedice
mobilitatea altor piese
proprii.
 După rocadă, în funcţie de
situaţiile ivite, vor intra în
joc şi figurile grele.
Deocamdată au rolul de a
exercita presiune de la
distanţă pe coloanele
deschise sau semideschise în
vederea apărării sau
susţinerii unor acţiuni în
centru sau pe flancuri.
 Se vor evita pierderile de
timp şi material, pentru care
nu se obţine o compensaţie
suficientă, datorate unor
mutări ce nu respectă
principul armoniei.
 Este necesară înţelegerea
ideilor aplicate de adversar.
 Cu albul, trebuie acţionat în
general pentru obţinerea
iniţiativei, iar la negru se
recomandă o tactică elastică
de menţinerea a echilibrului
şi preluarea iniţiativei.
87
 Anul II de studiu

Atenţionare: nici unul din Iată două exemple:

principiile mai sus menţionate
nu trebuie aplicat mecanic. În
practică există şi excepţii
justificate de natura poziţiei
sau de intenţiile ascunse ale
jucătorilor. Uneori, efectuarea
unor mutări cu aceeaşi figură,
ieşirea timpurie a damei sau
crearea de slăbiciuni sunt
folosite pentru a se da jocului o
turnură oarecum riscantă, dar
nu neapărat greşită în
contextul respectiv.
***
Pe parcusul primelor 10-20
de mutări, ambele părţi dispun
de un număr foarte mare de
posibilităţi, riguros sistema-
tizate şi analizate în teorie.
Cunoaşterea variantelor şi
corecta interpretare a acestora,
a. ieşirea prematură a damei
Deschiderea engleză
Z. Peng - O. Basagic
Novisad – 1990
1.c4 e5 2.kc3 Kf6 3.g3 c6
4.ng2
[teoria recomandă 4.kf3]
4…d5 5.c:d5 c:d5 6.qb3 Kc6
[un sacrificiu corect de pion
pentru iniţiativă;]
7.k:d5 Kd4 8.qc4
[o greşeală gravă; trebuia jucat
8.k:f6+;]
8…C:d5 9.nd5 b5!
   8

permite evitarea din start a unor   7

6
curse sau mutări greşite.
Nerespectarea principiilor   5

de bază: întârziere în dezvol-  4

tare, lipsă de coordonare,  3

slăbirea unor cîmpuri impor-    2

tante sau goana de câştig    

a b c d e f g h
1

material în dauna mobilizării

armonioase a forţelor conduc
deseori la acţiuni energice ale
adversarului cu efecte distrugă-
toare.
[o replică, neprevăzută de alb,
prin care va fi sancţionată
imediat poziţia expusă a damei]
10.nc6+

88
 Ghid de studiu
[albul ar fi avut dificultăţi mari
şi după 10.n:f7+ Re7 11.qd5
Kc2+ 12.rd1 K:a1 13.q:a8
Qc7 14.nb3 Ne6!]
10…Nd7 11. N:d7 Q:d7
12.qd3 Qc6!
[atac dublu decisiv, permis de
întârzierea în dezvoltare a
albului]
13.kf3 Kc2+ 14.rd1 K:a1
15.qc3 Tc8 16.b3 Nd6 17.nb2
Qa6 18.qd3 Q:a2 (0-1)
b. sancţionarea pierderii de
timp.
Apărarea siciliană.
R. Fischer – S. Rechewsky
SUA 1958
1.e4 c5 2.kf3 Kc6 3.d4 c:d4
4.Kd4 g6 5.kc3 Ng7 6.ne2
Kf6 7.nc4 0-0 8. nb3 Ka5??
[corect era 8...d6, urmat de
9...Nd7; mutând pentru a doua
oară calul, înaintea terminării
dezvoltării, negrul va fi
pedepsit surprinzător de rapid]
9.e5! Ke8 10.n:f7+! (1-0)
[negrul a cedat, intrucât pier-
derea damei nu mai poate fi
evitată: 10...Tf7 11.ke6 sau
10...r:f7 11.ke6! R:e6
12.qd5+ Rf5 13.g4 cu atac de
mat]
  8
  7
 6
  5
 4
  3
  2
a

b c
 d e f g h
1
Jucătorii fără experienţă nu
trebuie să se grăbească cu
învăţarea temeinică a varian-
telor teoretice. Înţelegerea
subtilităţilor acestora necesită
mai întâi cunoaşterea perfectă a
principiilor, după care au fost
concepute şi implicit a ideilor
de bază pe care le pot oferi în
continuarea jocului.
Folositor este deocamdată
fixarea unui repertoriu restrâns,
cu 8-10 mutări în deschidere –
variante de bază, ce va fi
dezvoltat în timp, paralel cu
perfecţionarea şi înţelegerea
profundă a tehnicii şahiste.
Marele maestru A. Kotov
considera utilă, din punct de
vedere al începătorului obser-
varea periodică, începând chiar
după primele mutări, raspun-
89
 Anul II de studiu
zând apoi la un set de întrebări
simple de genul:
 figurile sunt dezvoltate
suficient?
 aşezarea pionilor şi figurilor
nu este lipsită de armonie?
 nu am făcut oare prea multe
mutări de pioni?
 regele propriu este oare în
pericol imediat?
 de ce a trebuit la început
mutată de mai multe ori
aceeaşi piesă?
Utilizând cel puţin o dată, în
timpul fazei de deschidere,
această metodă de autocontrol
(de preferinţă pe timpul de
gândire al adversarului) pot fi
evitate unele abateri de la
principiile de bază sau, dacă ele
au fost deja comise, jucătorul
are şansa de a se "trezi la
realitate", încercând să limiteze
efectele.
Elemente teoretice sintetice
(pentru formare repertoar)
Vom sublinia că denumirea
deschiderilor provine fie de la
locul de origine, fie după
numele celor care le-au
inventat.
90
 Deschideri deschise 1.e4 e5
Partida italiană
1.e4 e5 2.kf3 Kc6 3.nc4 Nc5
Deschidere cunoscută încă din
sec al XVI-lea, în special
datorită maeştrilor italieni. In
prezent ea este destul de
frecvent jucată, studiul său
fiind mereu imbogăţit de
practică.
4.kc3 Kf6 5.d3 d6 6.ng5 h6
7.n:f6 Q:f6 8.kd5 Qd8 9.c3
Ke7 10.b4 Kd5 11.b:c5 Ke7
***
Jocul celor 2, 3 şi 4 cai
1.e4 e5 2.kf3 Kc6
Datorită asaltului limitat al
pionilor şi posibilităţilor rapide
de schimb a figurilor, jocul
cailor a fost mult timp consi-
derat ca fiind o deschidere
paşnică. Teoria modernă
evidenţiază şi aici unele
posibilităţi tactice.
3.kc3 Kf6 4.nb5 Nb4 5.0-0
0-0 6.d3 Nc3 7.b:c3 d6 8.ng5!
Qe7 9.te1 Kd8 10.d4 Ke6
11.nc1 c5 12.d5 Kc7 13.nd3
=
***
 Ghid de studiu
Apărarea rusă
1.e4 e5 2.kf3 Kf6
Studiată la începutul secolului
al XIX-lea de primul mare
maestru al Rusiei, A. Petrov.
Este jucată astăzi cu multă
încredere la turneele de cel mai
înalt nivel. Caracteristica
principală o constituie contra-
atacul rapid asupra pionului e4.
3.ke5 d6 4.kf3 Ke4 5.qe2
(5.nd3 d5) Qe7 6.d3 Kf6
7.ng5 Q:e2+ 8.n:e2 Ne7
9.kc3 c6! 10.b4 Kbd7 11.0-0
Kf8 12.b5 Ke6 =
***
Partida spaniolă
1.e4 e5 2.kf3 Kc6 3.nb5 a6!
4.na4 Kf6 5.0-0 Ne7 6te1
b5 7.nb3 d6 8.c3 0-0
Sistem de joc complex, cu
analize ample intrat în
repertoriul a numeroşi mari
maeştri de elită. Albul tinde
către stăpânirea zonei centrale
şi pregăteşte atacul pe flancul
regelui. Cu metode diverse,
negrul menţine tensiunea în
centru şi elaborează acţiuni pe
flancul damei.
4.nc6 d:c6 5.kc3 f6 6.d4 e:d4
7.qd4 Qd4 8.kd4 Nd6 9.ne3
Ke7 10.0-0-0 Nd7 11.kb3 0-0-0
= [varianta schimbului.]
7…d5 8.e:d5 K:d5 9.ke5 K:e5
10.t:e5 Kf6 11.d4 Nd6
12.te1 [tacul Marshall]
 Deschideri semideschise
Cuprind sistemele la care
negrul răspunde la 1.e4 cu alte
mutări decât 1…e5
Apărarea Alehin
1.e4 Kf6
Introdusă în practică de
genialul şahist rus A. Alehin în
1921, această apărare subtilă
are la bază ideea cedării
centrului, pentru ca ulterior
pionii adverşi să devină
obiective de atac. Viabilitatea
ideii a fost unanim recunoscută,
în prezent fiind frcvent folosită
în marile turnee.
2.e5 Kd5 3.d4 d6 4.c4 Kb6 5.f4
d:e5 6.f:e5 Nf5 7.kc3 e6 8.ne3
Nb4 9.kf3 c5 10. ne2 Kc6
11.0-0 =
***
91
 Anul II de studiu
Apărarea Caro-Kann
1.e4 c6 2.d4 d5
Metodă solidă de contraatac în
centru datorată germanului
Caro şi austriacului Kann, care
au analizat-o în detaliu.
3.kc3 d:e4 4.k:e4 Nf5 5.kg3
Ng6 6.hf3 Kd7 7.h4 h6 8.h5
Nh7 9.nd3 N:d3 10.qd3 Qc7
11.nd2 Kgf6 12.0-0-0 e6
13.rb1 Ne7 =
***
Apărarea franceză:
1.e4 e6 2.d4 d5
Apărare foarte solidă. Albul
acţionează pe flancul regelui,
iar negrul contraatacă pe
flancul damei, de unde
presează asupra pionilor
centrali, pregătind o eventuală
subminare a acestora.
3.e:d5 e:d5 4.nd3 Kc6 5.c3
[varianta schimbului]
3.kc3 Kf6 4.ng5 Ne7 5.e5
Kfd7 6.n:e7 Q:e7 7.f4 0-0
8.kf3 c5 9.d:c5 Kc6 10.nd3 f6
11.e:f6 Tf6 [varianta clasică]
4.ng5 d:e4 5.ke4 Ne7 6.nf6
g:f6 7.kf3 f5 8.kc3 Nf6
92
9.qd2 c5! = [varianta Rubin-
stein]
4.e5 c5 5.a3 Nc3 6.b:c3
[varianta Nimzovici]
3…Kf6 4.e5 Kd7 5kce2 c5
6.c3 [varianta Steinitz]
3.kd2 Kf6 4.e5 Kfd7 5. f4 c5
6.c3 Kc6 [varianta Tarrasch]
***
Apărarea Pirc-Ufimţev
1.e4 d6 2.d4 Kf6 3.kc3 g6 4.f4
Ng7 5.kf3 0-0 6nd3 Kc6 7.0-
0 e5 d:e5 f:e5 9.d5 Kd4 10.
ke5 Kd5 11 kd5 Ne5
***
Apărarea scandinavă
1.e4 d5
Riscând de la început pierderea
unui tempo, negrul caută să
elimine stâjenitorul pion de la
e4
2.e:d5 Q:d5 3.kc3 Qa5 4.d4
Kf6 5.kf3 c6 6.nc4 Nf5
7.nd2 e6
***
 Ghid de studiu
Apărarea siciliană
1.e4 c5 2.kf3
Jucată la cele mai înalte nivele,
s-a dovedit a fi o armă deosebit
de tăioasă ce imbină eficace
arta apărării cu cea a
contraatacului.
2…d6 3.d4 c:d4 4.k:d4 Kf6
5.kc3 a6 6. nc4 atacul Sozin
sau 6.ng5 [varianta Najdorf]
5…e6 6.g4 [atacul Keres] sau
6.ne2 [varianta Scheveningen]
5…g6 varianta dragonului
2…Kc6 3.d4 c:d4 4.k:d4 Kf6
5.kc3 e5 6.kdb5 d6 7.ng5
varianta Celiabinsk
5…d6 6.ng5 [atacul Richter
Rauzer]
4…e6 5.kc3 a6 6.ne2 7.Kge7
[varianta Taimanov]
2…e6 3.d4 c:d4 4.k:d4 a6
5.nd3 d6 6.c4 [varianta
Paulsen]
***
 Deschideri închise
Cuprind sisteme ce încep cu
1.d4 şi derivă din gambitul
damei. Prin natura lor, oferă o
mare libertate continuărilor cu
caracter poziţional.
Deschiderea catalană
1.d4 Kf6 2.c4 e6 3.g3 d5 4.kf3
d:c4 5.ng2
Gambitul damei
1.d4 d5 2.c4
Sistem foarte diversificat fiind
cuprins într-o vastă literatură.
2…d:c4 3.kf3 Kf6 4.e3 e6
5.n:c4 c5 6.0-0 a6 7.qe2 b5
8.nb3 Nb7 9.kc3 Kbd7
10.td1 Ne7 = [varianta
gambitul damei acceptat]
2…e6 3.kc3 Kf6 4.kf3 Ne7
5.ng5 0-0 6.e3 [varianta
clasică]
4.c:d5 e:d5 5.ng5 c6 6.qc2
Ne7 7.e3 Kbd7 8.kf3 0-0
9.nd3 Te8 10.0-0 Kf8
[varianta schimbului]
3…c5 4.c:d4 e:d5 5.kf3 Kc6
6.g3 Kf6 7.ng2 Ne7 8.0-0 0-0
[apărarea Tarasch]
***
93
 Anul II de studiu
 Deschideri semiînchise
Cuprind sisteme ce încep cu
1.d4 şi nu se regăsesc în
celelalte grupe
Apărarea Benoni
1.d4 Kf6 2.c4 c5 3.d5
Deschidere cu multiple posibi-
lităţi dinamice.
3…e6 4.kc3 e:d5 5.c:d5 6.e4 g6
7.kf3 Ng7 8.ne2 0-0 9.0-0
te8 10.kd2 a6 10.a4 [varianta
modernă]
3…e5 4. kc3 d6 5.e4 Ne7
6.kf3 0-0 7.nd3 a6 8.0-0 Ke8
9.a3 g6 10.b4 b6 [varianta
închisă]
***
Apărarea Nimzovici
1.d4 Kf6 2.c4 e6 3.kc3 Nb4
Oferă negrului multe posibili-
tăţi pentru o dezvoltare sigură.
4.e3 0-0 5.nd3 d5 6.kf3 c5 7.0-
0 c:d4 8.e:d4 d:c4 9.n:c4 b6
10.ng5 Nb7 11.tc1 Kc6 =
4.qc2 c5 5.d:c5 Ka6 6.a3 N:c3
7.q:c3 Kc5 =
***
94
Indiana damei
1.d4 Kf6 2.c4 e6 3.kf3
Se refuză legătura 3.kc3 Nb4
3…b6 4.g3 Nb7 5.ng2 Ne7
6kc3 0-0 7.0-0 ke4 =
4…Na6 5.b3 Nb4 6.nd2 Ne7
7.ng2 d5 8.ke5
4.a3 Nb7 5.kc3 d5 6.c:d5 K:d5
7.qc2 K:c3 8.b:c3 Ne7
9.nb5+ c6 10.nd3
***
Apărarea olandeză
1.d4 f5
Riscând din deschidere o mică
slăbiciune a liniei de apărare a
regelui, negrul tinde către
controlul importantului avan-
post de la e4
2.kf3 Kf6 3.g3 e6 4.ng2 Ne7
5.0-0 0-0 6.c4 d5 7.qc2 c6
8.ke5 Kbd7 9.kd3 Ke4
10.kbd2 Qe8 11.kdf3 ∞
3.c4 d6 4.kc3 g6 5.g3 Ng7
6.ng2 0-0 7.0-0 c6 8.d5 Qe8
9.kd4 Nd7 10. tb1 Ka6 =
***
 Ghid de studiu
Apărarea Grünfeld
1.d4 Kf6 2.c4 g6 3.kc3 d5
Negrul permite formarea
centrului de pioni albi, pentru
a-l ataca ulterior.
4.c:d5 K:d5 5.e4 K:c3 6.b:c3
Ng7 7.nc4 0-0 8.ke2 c5 0.0-0
Kc6 10.ne3 Ka5 11.nd3 b6
12 qd2 Nb7 =
8.qd2 Qa5 9.tc1
***
Indiana regelui
1.d4 Kf6 2.c4 g6 3.kc3 Ng7
4.e4 d6
Jucată în confruntări de
nivel înalt are o reputaţie de
verificată soliditate.
5.f3 0-0 6.ne3 e5 7.d5 Kh5
8.qd2 f5 9.0-0-0 f4 10.nf2 Nf6
11. qe1 ±
5.kf3 0-0 6.ne2 e5 7.0-0 Kc6
8.d5 Ke7 9.ke1 Kd7 10.kd3
f5 11.nd2 Kf6 12 f3 f4 13 c5
g5
6.g3 e5 7.ng2 Kbd7 8.0-0 Te8
9.te1 c6 10.h3
***
 Deschideri de flanc
Cuprind sistemele în care
jocul începe pe unul din
flancuri. Cu excepţia deschi-
derii engleze, jocurile de flanc
sunt în prezent rar jucate
Deschiderea engleză
1.c4
Se caracterizează prin
multiple posibilităţi de intrare
prin intervertire în alte sisteme
de joc, fiind de aceea preferată
de numeroşi mari maeştri.
1…e5 2. kc3 Kf6 3.g3 c6 4.d4
e:d4 5.q:d4 d5 6.ng2 Ne6
7.c:d5 c:d5 8. kf3
3. kf3 Kc6 4.g3 Nb4 5.ng2
0-0 6.0-0 e4 7.kg5 Nc3 8.b:c3
Te8 9.f3 ∞
3.g3 d5 4.c:d5 K:d5 5.ng2 Kc7
8.kf3 Kc6 7.qa4
***
Deschiderea Reti
1.kf3 d5 2.c4
Prezintă o luptă poziţională
prelungită. Albul vizează
centrul advers de pe poziţii
destul de retrase. Jocul oferă
elemente diversificate datorită
95
 Anul II de studiu

păstrării structurii mobile a 2…d5 3.e:d5 e4 [contragambitul

pionilor regelui]
2…c6 3.b3 Kf6 4.nb2 Nf5 Gambitul Volga-Benkö
5.g3 e6 6.Ng2 Kbd7 7.d3 Nd6
1.d4 Kf6 2.c4 c5 3.d5 b5
8.kbd2 h6 9.0-0 a5 10.a3 Nh7
= Esenţa sistemului este de
*** natură modernă şi constă în
elemente poziţionale: presiune
 Gambituri importante pe coloanele semideschise "a"
şi "b", controlul diagonalei a6-
Gambitul regelui
f1 cu obţinerea unei dispuneri
1.e4 e5 2.f4 armonioase a figurilor.
Reprezintă arma cea mai 4.c:b5 a6 5.b:a6 N:a6 [varianta
compexă de luptă îm cadrul principală]
jocurilor deschise. Prin ***
sacrificiul de pion se urmăreşte Constatare:
obţinerea superiorităţii în Întrucât respectă principiile
dezvoltare, combinată cu dezvoltării şi coordonării
dominaţia în centru. Aceste armonioase a figurilor în
compensaţii permit albului deschiderile teoretice de bază,
crearea de ameninţări reale de poziţiile rezultate sunt relativ
atac asupra regelui advers, egale şi oferă şanse ambelor
situaţie ce se poate solda însă şi părţi. În continuare fiecare
cu realizări poziţionale. Negrul trebuie să caute ca prin
poate organiza o apărare solidă manevre iscusite (arta navi-
şi lupta pe anumite căi pentru gării) să oblige pe adversar să-
iniţiativă. şi creeze slăbiciuni sau să
strice armonia pieselor. Orice
2…e:f4 [gambitul regelui greşeală cât de mică va trebui
acceptat] apoi exploatată vizbil în jocul
2…Nc5 sau 2…d6 [gambitul de mijloc.
regelui refuzat]

96
 Ghid de studiu
Introducere în tactică
Cum s-a dedus din unele
exemple, operaţiunile tactice se
bazează de obicei pe metode de
constrângere, cum ar fi: atacul,
captura unei piese, sacrificiul,
ameninţarea directă sau
indirectă.
Cu ajutorul acestor procedee
se poate dezvolta unul din cele
mai frumoase, fanteziste şi
creatoare elemente: combinaţia.
Jocul combinativ este o formă
de luptă cu un caracter
surprinzător, neobişnuit, care
poate oferi impresii estetice
deosebite. Prin combinaţii se
pot anula avantaje materiale şi
poziţionale ale părţii adverse.
Iraţionalitatea unei mutări
setransformă brusc datorită
forţei de calcul şi fanteziei
şahistului, într-o armă a
victoriei.
Combinaţiile în şah au
practic dimensiuni nelimitate,
înregistrând o gamă variată de
idei şi motive pe teme simple
sau complexe, putându-se
manifesta în toate fazele
partidei.” Sacrificiul, care stă
de obicei la baza oricărei
combinaţii, este elementul ce
dă tonusul necesar expresiei
practice a ideilor combinative.
Evaluarea forţei dinamice a
unei figuri sau a unei poziţii stă
la baza sacrificiului. În căutarea
atacului direct sau a combina-
ţiei care duce la acesta, nu
trenuie să ne fie teamă de
sacrificiile materiale dacă pozi-
ţia dinamică a forţelor o cere.
Fiind un domeniu imens,
studiabil în toată cariera şahistă
facem o mică introducere în
tactica finalurilor. Elementele
ceva mai complexe le
recomandăm în cadrul lecţiilor
practice suplimentare
 Sacrificiul
  8
 7
6
 5
4
3
 2
1
a b c d e f g h
1.kb6! c:b6
[…rb7 2.kc4! (1-0)]
2.rg3 Rb7 3.rf4 Rc7 4.re5
Rd7 5.rd5! Rc7 6.re6! (1-0)
97
 Anul II de studiu

*** Observăm în cele 3 diagrame

cum, pe calea sacrificiului, se
 8

obţine o poziţie cu pion alb pe

 7

linia a 5-a contra pion negru pe

  6

linia a 6-a. Urmează apoi

 5

pătrunderea regelui alb cu

4

câştigul pionului şi al partidei.

 3

***
 2

 Deschidere de linie
1
a b c d e f g h

 8

1.d7+! R:d7 2.ne5! Rc8  7

3.rf4 Nb8 6

5
[dacă negrul nu încearcă acum
schimbul nebunilor, albul pă-  4

trunde fără probleme 3...Rd7

 2

4.rg5 Re7 5.rg6 Re8 6.rf6

 1

Rd7 7.rf7 Rc8 8.r:e6 Rb7 a b c d e f g h

9.rd7 Ra8 10.rc6! (greşit 1.rf4 Rf2! 2.re4 Re2 3.rd4

10.rc8? Nb8! 11.nb8 pat)] Rd2 4.Rc5! Rc3
4.n:b8 R:b8 5.re5 Rc7 [4...Tc1+? 5.rb4 Tb1+
6.r:e6! (1-0) 6.ra3 Ta1+ 7.rb2+ +-]
*** 5.tc8! T:a7 6.rb6+! (1-0)
 8 ***
 7 L. Kubbel
 6
  8

 5
   7

4
6

 
3
5


2
4


1
3
a b c d e f g h

 2

1.q:d6+! c:d6 2.rf6 (1-0) 1

a b c d e f g h

98
 Ghid de studiu

1.e6! d:e6 următoare care la prima vedere

[Pionul trebuie luat, altfel se
ameninţă mat pe coloana g. Nu
ajută nici încercarea de
închidere a drumului turnului
spre g5 prin 1...d5 2.tc2 d:e4
3.tg2 şi matul este imparabil]
2.tg5 Qc6!
[la 2...Qb7 se câştigă forţând
deschiderea liniei a 7-a,
3.tg8+ Rf7 4.d6+! e:d6
5.tg7+]
pare într-adevăr pierdută de
alb. Ameninţarea capturii
pionului h2 şi a damei albe ar
trebui să reprezinte factorul
decisiv în această poziţie.
Deplasarea damei ar avea
deisgur efectele scontate de
negru. Spre surpriza lui Dreev,
marele maestru indian pune în
valoare o remarcabilă resursă
tactică.
V. Anand-A.Dreev
8

3.tg8+ Rf7 4.kg5+ Rf6 7

5.f3!!
 6

[nu numai că închide drumul  5

damei spre câmpul h1, dar la   4

5...Rf7 6.ke5+, iar la 5...Qf3 3

6.tf8+ duce la câştig] 2
a b c d e f

g

h
1

5…e5 6.tg6+ Rf5 7.t:c6

(1-0)
***
Subliniem faptul că aproape
toate operaţiile tactice şi
relaţiile apecifice ce apar, mai
ales în jocul de mijloc se
întâlnesc şi în finaluri
***
Încheierea luptei dramatice
din jocul de mijloc, care a fost
dominată de negru, a dus la
poziţia finală din diagrama
1.a5!! T:g1 2.rg1 Rg7 3.a6
Nb8 4.rh1!
[o mutare unică, de studiu, care
forţează în final o superbă
poziţie de pat.]
4…Rg8 5.rg1 Rf8 6.rh1
Re8 7.g5 f5 8.g6 f4 9.g7 Rf7
10.g8q R:g8 11.a7 Na7 (½-½)
***

99
 Anul II de studiu

Leviţki-Marshall mutări. În general, ea se

constituie sub formă de
 8
contralovitură tactică.
  7

 6
 
 4
 
  
a b c d e

f g
După 23...Qg3!!, albul a fost
obligat să cedeze. Intr-advăr, la
24 h:g3 urmează 24...Ke2#; la
24.f:g3, mat îm două mutări
24...Ke2+ 25.rh1 T:f1#, iar
după 24.qg3 Ke2+ 25.rh1
Kg3+ 26.rg1 K:f1, negrul
rămâne cu o figură în plus.
***
 Mutarea intermediară
În cele două exemple care
urmează ne vom întâlni cu un
element tactic de mare
importanţă practică şi anume
Deschiderea Ponziani
5
A. Barabanov - A. Moros
Frunze 1984
3 1.e4 e5 2.kf3 Kc6 3.c3 Kf6
2 4.d4 Ke4 5.d5 Kb8 6.ke5
h
1 Qe7 7.qd4 d6 8.qe4 f5
[înainte de a captura calul din
e5, cu dama sau pionul, negrul
execută mutarea intermediară
f5, fiind convins că, după
deplasarea damei albe, ar
obţine o falangă solidă de pioni
prin d:e5]
9.nb5
[la rândul său, albul surprinde
adversarul folosind acelaşi
procedeu tactic.]
9…Rd8
   8

mutarea intermediară. Proce-    7

deul are drept scop principal  6

câştigul de timp necesar   5

întreprinderii unei acţiuni  4

ulterioare. Se poate impiedica,  3

înaintea unei mutări forţate, o   2

acţiune favorabilă părţii  

a b c
 d e f g h
1

adverse, ce ar putea urma

efectuării imediate a acelei

100
 Ghid de studiu

[nu era bine 9…c6 10.d:c6 şi nici A.Dreev – L. Iudaşin

9...Nd7 10.qf5! Nb5 11.qc8+ Rusia 1990
Qd8 12.qb7. Acum se vede   8

clar că mutarea intermediară a   7

negrului a fost greşită.]  6

5
10.ng5!
 4

[o nouă mutare intermediară a   3

albului care decide partida,   2

deoarece la 10...f:e4, urmează 1

a b c d e f g h
11.kf7 mat]
*** 1...Kc5!!
[pe cale tactică, a sosit
   8

menţinerea echilibrului.]
  7

 6
2.n:c5 T:c5 3.t:e6 c2
 5

  4
[Iată consecinţele sacrificiului
 3
de figură. Acum, pentru a
  2
împiedica transformarea pionu-
a b

c d
 
e f g h
1
lui, albul este obligat să creeze
ameninţări de mat. Negrul a
În poziţia rezultată, albul joacă: calculat însă precis.]
1.n:c4! 4.ng6 Tf5!! 5.re2 Tf6!
[mutare intermediară] 6.te8 Tf8 7.t:f8 R:f8 8.n:c2
Rg7 ½
1…e6 2.nb5+ Re7 3.kg6+!
Finalul a însemnat pentru
şi negrul cedează, întrucât la Iudaşin muză de inspiraţie în
3...h:g6 urmează 4.kd5+ e:d5 compunerea unui studiu pe
5.qe5+ mat temă apropiată şi a imaginat
*** următoarea poziţie:

101
 Anul II de studiu
tactică în apărare b. cucerirea şi mărirea trep-
8
tată a avantajului material
cu caracter decisiv
  7

Obţinerea superiorităţii ma-

 6

teriale reprezintă un proces

 5

deosebit de complex. Pentru

 4

realizarea lui este necesar să

 3

creem măcar un punct slab în

 2

poziţia adversă, iar apoi să

 
a b c d e f
1.g7 Tg4!
[1...Tf1 2.t:f1 Tg4
=]
2.t:g4 Nc3 3.td4!!
[3.tg1? Ta5! – +]
3...Re7! 4.g8k!!
[foarte elegant, transpunerea
minoră salvează o jumătate de
punct.]
4...Re6 5.t:d3 N:g7 6.te3 =
Delimitări teoretice
Acum ştim că obiectivul
final în partida de şah se poate
realiza pe două căi, ce se
desprind, mai devreme sau mai
târziu, în funcţie de natura
avantajelor de poziţie obţinute:
a. atacul de mat asupra
regelui.
1
g h îndreptăm asupra acestuia un
număr superior de figuri,
comparativ cu partea care se
3.r:d2 apără. Rezultă astfel că atacul
în partida de şah este considerat
operaţiunea de bază prin care
se obţin nişte rezultate.
Din acest motiv, principiile
pregătirii şi aplicării planului
de luptă şi principiile planului
de apărare constituie baza
partidei de şah. Se înţelege că
atacul nu aduce întotdeauna
succes. El devine justificat
numai în acele cazuri când se
relizează cele două condiţii
esenţiale ale sale: superioritatea
de piese în zona unde poziţia
adversă este mai slabă, slăbirea
poziţiei adverse şi dezorgani-
zarea apărării sale.
Aceste obiective se pot
realiza simultan sau succesiv,
apropiind sistematic timpul
îndeplinirii condiţiei obligatorii
a concretizării atacului. În

102
 Ghid de studiu
acelaşi timp, trebuie avut în
vedere faptul că acţiunile părţii
active vor fi puternic contra-
carate de către adversar.
Greşeala sau elaborarea unui
plan nesatisfăcător simplifică
acţiunea uneia din părţi. În
cazul unui joc corect, pentru
atingerea scopului, este
necesară mobilizarea întregii
capacităţi tehnice pe care o
oferă poziţia. Strategia, esenţa
teoriei şahului, se manifestă
prin totalitatea acţiunilor
ofensive, de apărare şi
profilactice. Ea crează sau
destrămă treptat condiţiile de
bază ale atacului.
Strategia dispune de metode
de luptă care definesc cele trei
laturi ale sale: atacul, apărarea
si manevra. Presupune o serie
de principii ca: dezvoltarea
figurilor, lupta pentru centru şi
spaţiu, dispunerea efectivă a
pionilor, valoarea relativă a
figurilor uşoare, preluarea şi
dezvoltarea iniţiativei. Cum
s-a studiat anterior, între
procedeele strategice se
numără: centralizarea figurilor,
ocuparea coloanelor deschise,
ocuparea diagonalelor princi-
pale, descoperirea şi izolarea
figurilor adverse, limitarea mo-
bilităţii figurilor adverse, sim-
plificarea, aglomerarea apără-
rii adverse.
În procesul luptei strategice
şi ca rezultat al acţiunilor în
diferite zone ale tablei, apar
necondiţionat diferite ciocniri
între figuri. In acest caz
intervin procedee tactice.
Pentru realizarea de rezultate
efective, tactica cere obliga-
toriu o bună coordonare a
figurilor. Nu este neapărat
atacul decisiv la rege sau
câştigul de material, ci şi
realizarea poziţională prin
simplificări favorabile etc.
Orice acţiune tactică, de
obicei, se relizează cu ajutorul
ameninţărilor concrete, obli-
gând partea adversă la răspun-
suri relativ forţate.
În concluzie, spre deosebire
de operaşii de strategie, care
treptat realizează condiţii
pentru atac, tactica este în
măsură ca în decursul câtorva
mutări să pună în valoare o
superioritate obiectivă.
Putem concluziona că
elementele de bază ale tacticii
constau în: ameninţarea,
tempoul şi jocul în forţă.
Acesta din urmă presupune o
103
 Anul II de studiu
multitudine de procedee şi
situaţii tactice, cum ar fi:
 atacul (direct, dublu, prin
descoperire);
 atragerea;
 îndepărtarea;
 blocarea (autoblocarea);
 legătura absolută sau
relativă
 acoperirea;
 supraîncărcarea figurilor;
 mutarea intermediară;
 distrugerea;
 dirijarea;
 eliminarea apărării (distra-
gerea);
 zugzwang-ul.
Procedee strategice
esenţiale
 Manevra
Este operaţiunea strategică
ce contribuie într-o mare
măsură la succesul scopurilor
stabilite. Cu ajutorul mane-
vrelor putem clarifica o serie de
probleme greu de depăşit:
drumul cel mai sigur către ţel;
necesitatea de a crea unele
tensiuni aparente diversificate;
perspective obiectiv reale care
pot influenţa continuarea
jocului în poziţii egale.
104
Obţinerea unor avantaje în
astfel de cazuri poate rezulta
din provocarea adversarului la
întreprinderea unor acţiuni
nefavorabile. Se foloseşte în
special metoda ameninţărilor
aparente (în realitate fără
valoare practică). Atenţie: nu
trebuie neglijată ordinea şi
legătura între mutări, pentru a
nu permite vreo surpriză! Prin
natura lor, manevrele pot fi:
 de aşteptare (fără un scop
evident),
 tactice (nu trebuie confun-
date cu combinaţia)
 de apărare şi plan.
Să urmărim manevrele damei
în lupta contra turn.
Jocul părţii ce posedă dama
constă, de obicei, în apropierea
regelui propriu de cel advers,
timp în care dama suprave-
ghează câmpurile active ale
turnului. Această acţiune se
desfăşoară până ce regele părţii
inferioare este adus la una din
extremităţile tablei. Urmează
apoi izolarea sau legarea
turnului de rege, având ca
rezultat captura acestuia.
 Ghid de studiu
Deschiderea engleză
8

7
V. Korcinoi – N. Short
Roterdam-1990
 6
1.c4 e5 2.g3 Kc6 3.kc3 g6
 5
4.ng2 Ng7 5.e3!? d6 6.kge2
 4
h5 7.d4 h4 8.d5 Kce7 9.e4 f5
 3

1    8

a b c d e f g h    7

1.rc5 Ta3 2.qh2 Rg5   6

3.qd2+ Rf5 4.qc2+ Rg4  5

5.rd4 Tf3 6.qg2+ Tg3

   4

  3

7.qe2+ Rg5 8.qe5+ Rh4

  2

9.qe1 Rh3 10.qh1+ Rg4    1

11.re4 Rg5 12.qh2 Rg4 a b c d e f g h

13.qh6 Tg2 14. qg6 Rh3 10.kg1!

15.qh5+ Rg3 16.re3 Tg1
17.qe5+ Rg2 18.re2 Th1 [O manevră neprevăzută, care
19.qe4+ Rg1 20.qg4+ Rh2 arată expresiv dorinţa menţi-
21.rf2 Ta1 22.qh4 1-0 nerii mersului firesc al
*** lucrurilor. Din punct de vedere
al aprecierii generale, retrage-
rea pare nepotrivită, deoarece,
ajuns în poziţia iniţială, calul
nu mai exercită presiune asupra
punctelor centrale. Să ne
amintim însă de cuvintele lui
Cigorin, care trata problemele
teoriei şahiste în mod creator:
“În unele poziţii în care atacul
Din acest punct al ghidului vom trece nu se creează imediat după
la notaţia clasică, fără semnul de vreo mutare, aşa cum se
captură. întâmplă de obicei în jocul de
gambit, o continuare sau alta
făcută la începutul partidei nu

105
 Anul II de studiu

are însemnătate deosebită [ar fi fost exact timpul potrivit

pentru desfăşurarea ei. Până şi pentru schimbul nebunilor:
cele pe care unii le consideră 19…Nh6 20.nh6 Th6 21.kb5
ca timpi pierduţi nu sunt menite Th8! ]
să aibă consecinţe grave. Este
necesar însă să fie încadrate  8

într-un plan, să nu devină  7

inutile.” Aici ideea este, pe cât   6

de bizară, pe atât de logică:  5

luarea în vizor a câmpului   4

tocmai slăbit g5.]   3

10…Kf6 11.ng5   2

a
 b c
 d e f g h
1

[Şanse egale pot exista în

varianta: 11.kh3 fe 12.kg5 20.nd2!
nh6! 13.kge4 ke4 14.ke4 [O nouă deviere perfectă care
nc1 15.tc1 h3! 16.nf3 kf5 arată înaltul spirit analitic al
17.ng4 kd4 18.f4 nf5. Acum albului. Putem încerca,
evenimentele se precipită sub o parcurgând criteriile de
altă formă.] apreciere, să deducem cum a
11…hg 12.hg Th1 13.nh1 Rf7 gândit Korcinoi această
14.qe2 Qh8 15.ng2 Nd7 retragere fină:
 la prima vedere, nici una din
[dacă 15…qh2 albul pregăteşte părţi nu a realizat lucruri
cu 16.qf1 şi înaintarea f4.] deosebite;
 totuşi, mobilitatea figurilor
16.0-0-0 Qh5
albe este mai mare, iar
[16…Nh6 17.kf3 permite controlul câmpului g5 şi
controlul imediat asupra păstrarea în rezervă a
punctelor slabe g5-e6.] intercalării kb5 sunt eleme-
nte semnificative.
17.qh5 Kh5 18.kh3 Th8  Nf6 rămâne limitat de lanţul
19.th1 Nf6 pionilor proprii.

106
 Ghid de studiu
Concluzie:
Criteriile funcţionale indică
schimbul de roluri al figurilor
ce vizează câmpurile slăbite
amintite. Calea corectă am
văzut care este, iar cum se va
îndeplini planul vom constata
pe parcurs.]
20…Rg7 21.kb5 fe?!
[Repetarea inconsecvenţei. Se
arată că Short a pierdut
controlul psihologic al jocului.
Aceasta va duce, încetul cu
încetul, la distrugerea poziţiei
sale. Studiind posibilitatea
21…a6 22.kc7 Tc8 23.na5!
Kg8 24.rb1 Nd8 25.ke6
Ne6 26.nd8 a constatat că
poziţia regelui la Rg7 este
vulnerabilă. De aceea cedează
cu uşurinţă câmpul e4.]
 8
 
 
   5
 

  
 
a b c d e f g h
22.kc3!
[Prin aceste manevre surprin-
zătoare dute-vino ale figurilor
albe, în perfectă concordanţă cu
planul de hărţuire poziţională,
s-au creat negrului neplăceri
greu de remontat.]
22…Kg8 23.ke4 Ne7 24.khg5
Kgf6 25.ke6 Ne6 26.de c6?
[Era necesar fie schimbul
cailor, fie retragerea 26…
Kh7?!, dar şi în acest caz albul
menţinea avantajul.]
27.kg5! Te8 28.nf3 Nf8
29.nh5 gh?
[Cum anticipam, negrul a intrat
definitiv pe linia descendentă.
Acum, pionul trecut al albului
va fi perfect susţinut. La o
întârziere a acestei acţiuni ar fi
condus 29…Kh5.]
30.f4 ef 31.gf Rg6 32.kf3 Ke4
[32…Te6 33.f5 Rf5 34.kd4 ]
33.ne3 c5 34.kh4 Rf6 35.f5
7
Ne7 36.tf1 Rg7 37.tg1 Rf6
6
38.nf4 Nd8 39.rc2 a6 40.tg2
1–0
4
3 Intervenţia inevitabilă re3
2 conduce la o splendidă situaţie
1 de zugzwang.
***
107
 Anul II de studiu

 Controlul centrului cu 7.tc1 Ke4 8.cd Kc3 9.qd2

pioni Qa2 10.bc Qd2?
Constituie factorul de bază
[Fără a realiza că schimbul de
în pregătirea şi desfăşurarea
dame duce la un final mai slab]
atacului. Prin ocuparea centru-
lui cu pionii, acţiunile adverse 11.rd2 Kd7 12.nb5 0-0
sunt stânjenite şi limitate 13.nd7 Nd7 14.e4 f5 15.e5 e6
datorită, resimţirii unei oare- 16.c4 Tfc8
care lipse de spaţiu. Plasarea
figurilor în spatele unei mase [Albul are avantaj substanţial
de pioni are rolul de susţinere în centru datorită masei de
şi participare la acţiunea de pioni. În plus, se limitează
înaintare. Masa de pioni acţiunea nebunului din g7. Prin
centrală are o forţă dinamică ultimele manevre negrul
deosebită. În momentul avansă- reuşeşte să restabilească
rii, poate aduce câştig de echilibrul mate-rial. Forţa
material. Sunt posibile şi pionilor centrali adverşi se
spargeri prin care se dă posibi- dovedeşte însă redutabilă.]
litatea figurilor de a întreprinde
acţiuni energice sau să ocupe    8

câmpurile eliberate.    7

Acum avem un nou prilej de   6

exerciţiu analitic:  5

  4

3
Apărarea Grüfeld
A. Karpov – G. Kasparov   2

Londra 1986
a b

c d e f
 g h
1

În partida a 5-a a meciului

pentru titlul mondial, Karpov a
reuşit încă din deschidere să
obţină o poziţie promiţătoare:
1.d4 Kf6 2.c4 g6, 3.kc3 d5
4.nf4 Ng7 5.e3 c5 6.dc Qa5
108
17.c6!
[Intervenţia tacticii! care scoate
în evidenţă jocul mai bun al
albului până în acest moment.
Este o străpungere clasică prin
care închide negrului coloana
„c”]
 Ghid de studiu

17…bc 18.d6 c5 19.h4 h6 A urmat însă o lovitură tactică

20.kh3 a5 21.f3 a4 22.the1 a3 ce răstoarnă toate calculele
23.kf2 a2 24.kd3 Ta3 25.ta1 sale]
g5 26.hg hg 27.ng5 Rf7
17. ng7!
28.nf4 Tb8 29.tc1 Nc6
30.tc3 Ta5 31.tc2 Ta8
   8

32.kc1 1-0
  7

***
  6

În partida A. Karpov - R.
  5

Hübner Tilburg 1982, albul a

  4

înaintat:
  3

16.d5   2

a
b c
d e f g h
1

   8

17...Rg7 18.qe2 Ng5+ 19.rb1

  7

  6 Kf6 20.de Qc8 21.e7 Te8

  5 22.td6! Qg4 23.qe5 Rg8
 4 24.te1 Kd7 25.td7 Qd7
  3
[Sacrificiu posibil datorită
  2
forţei deosebite a pionului
a

b c
d e f g h
1
central. în cooperare cu dama şi
calul acesta creează ameninţări,
[Prin aceasta, centrul mobil s-a
ce compensează materialul în
pus în mişcare creând
minus]
posibilitatea formării unui
periculos pion liber. Hübner a 26.kf5 f6 27.qd5+ Qd5 28.cd
răspuns cu:] Nf4 29.g3 Nc7 30.rc2 b5
31.kh6+ Rh7 32.kf5 Tg8
16…Kg4
33.d6 Na5 34.te6 Tg5 35.tf6
[În speranţa preluării iniţiativei, Th5 36.d7 Th2 37.ke3 0-1
câmpul f2 fiind în pericol. Un
eventual schimb al nebunului O partidă model care ilustrează
de cîmpuri negre al albului ar pregnant procesele de luptă ce
duce la o poziţie lipsită de griji. pot avea loc în condiţiile

109
 Anul II de studiu

acţiunii ferme a centrului mobil pe superioritatea poziţională a

de pioni susţinut. albului. Prin avansarea pionului
*** „f”, forţează unele tensiuni, ce
L. Liubojevici – I. Timman oferă posibilitatea figurilor să
Olanda 1988 întreprindă acţiuni de atac.
8

 7  8

 6    7

    5    6

  4   5

  3    4

  2    3

 1  2

a b c d e f g h
a

b c d e f g h
1

Intrarea în final a prijejuit

negrului, o soluţie tactică
frumoasă, prin care scoate în
evidenţă valoarea masei de
pioni centrali. Calul din f5
ajută la promovarea pionii
liberi.
1.th3! Te3! 2.kb1 Kh6+
3.rh4 Kf5+ 4.rg4 d4!
[Ultima poantă tactică prin care
pionii avansează decisiv.]
5.tdh1 Kh6+ 6.rh4 Th3+
7.th3 Tb5 8.th1 c3 9.kc3
dc 10.tc1 Kf5+ 11.rg4 c2
(0-1)
***
În partida A. Karpov – L.
Liubojevici, Bruxelles 1985,
desfăşurarea jocului s-a bazat
1.f5!! Ne3 2.re3 b5
[Negrul caută contrajoc prin
activarea în extremis a turnului
din a6]
3.ab Tb6 4.tbg1 h5 5.kf4
[Pune în evidenţă întregul lanţ
de slăbiciuni al poziţiei
adverse]
5…fe 6.kg6+ Rh7 7.kg5+
Rg7 8.ke5 Ke5 9.kf7+!
Rf7 10.de (1-0)
***
Modul în care s-a desfăşurat
lupta în faza deschiderii în
partida A. Lilienthal – L.
Landau, Amsterdam 1934, a
permis albului formarea unei

110

structuri de pioni dispuşi sub
formă de falangă.
 
  
  
 5

 
 
a
b
c d e f g
Constatăm însă, că forţele
negrului de pe flancul damei
sunt superioare. De aceea este
necesar ca la baza liniei de joc
a albului să existe idei clare. În
consecinţă albul a continuat
energic cu o mutare de
subminare.
1.b3! cb 2.nb3 Na6 3.e5 Ne7
4.d5 ed 5.nd5 Kc5
[Înaintarea pionilor a permis
realizarea unor ameninţări
reale, pe care negrul nu le poate
neglija. La 5...0-0, albul ar fi
continuat cu 6.e6!]
6.kd4 0-0 7.kf5 Tfe8 8.qg4
Nf8
[Figurile negre sunt plasate pe
poziţii pasive, dar se pare că
toate punctele slabe din lagărul
său sunt suficient apărate]
Ghid de studiu
9.nf7+!
[lovitura decisivă]
 8
9…Rf7 10.td6! Nd6
7
6 [forţat]
11.qg7+ Re6 12.kd6 Qd8
4
13.ke8 Q:e8 14.qf6+ (1-0)
3
2
De reţinut:
h
1
Centralizarea rămâne un
principiu strategic important
cu aplicabilitate în toate fazele
partidei. În centru figurile şi
pionii controlează câmpuri
cheie pentru desfăşurarea
jocului. În acelaşi timp este un
element de dominaţie în scopul
obţinerii de avantaj. Cel mai
mult această luptă se dă în
deschidere, fiind elementul
central al acestora.
Recomandare:
Se vor desfăşura lecţii de
analiză cu cele cinci tipuri de
centru, dintre care cu o parte
noi ne-am întâlnit deja:
 centru închis (pionii se află
faţă în faţă sub formă de
lanţuri);
 centru mobil (pionii se pot
deplasa în centru);
 centru deschis (în centru nu
se află pioni);
111
 Anul II de studiu

 centru static (pionii din [albul are toate condiţiile

centru sunt fixaţi);
 centru dinamic (în centru
este o situaţie tensionată
neclară);
Vom vedea mai târziu, că
aceste tipuri de structuri survin
într-o gamă variată de
deschideri şi pot determina
pentru a-şi încheia armonios
dezvoltarea. El amână aceasta
şi prin avansarea pionului
central, încearcă să dezechi-
libreze dezvoltarea figurilor
adverse.]
   8

liniile de joc la trecerea către    7

mijlocul partidei. 6

  5

 Pion infiltrat  4

În paralel cu acţiunea de   3

ocupare a centrului şi protecţie     2

a propriilor figuri, pionii au şi  a b


c d e

f g h
1

rolul important de a stânjeni

realizarea unor obiective ale
părţii adverse. Una din
metodele eficiente întâlnite,
destul de des, constă în
blocarea prin infiltrare a unui
pion pe un câmp vital în poziţia
adversă. Pentru eliminarea
acestuia se pierde mult timp în
detrimentul dezvoltării figu-
rilor.
Deschiderea engleză
I. Timman – R. Hübner
Olanda 1990
1.c4 e5 2.kc3 Kf6 3.kf3 Kc6
4.g3 Nb4 5.ng2 0-0 6.0-0 Te8
7.kd5 kd 8.cd Kd4 9.kd4 ed
10.e3 c5 11.a3 Na5 12.ed cd
13.d6!
[Infiltrarea pionului tip „cui”]
13...Qf6
[Dacă negrul ar fi încercat
infiltrarea analogă a pionului
pe d3, albul reuşea după 14.b4
urmat de 15.nb2, să-şi încheie
armonios dezvoltarea]
14.d3 Qd6
[Aşa cum era de aşteptat,
negrul a câştigat pionul, însă a
rămas în urmă cu dezvoltarea
figurilor]

112
 Ghid de studiu

15.nf4 Qa6 16.b4 Nd8 17.te1 trage concluzia că strategia sa

Tf8 în deschidere a fost superioară.
[O lipsă acută de mutări, fără a 1.e6!
mai vorbi de posibilitatea
[Transformarea centrului mobil
lansării unui contrajoc eficient]
într-un pion tip „cui”. Acţiunea
18.qh5 d6 19.nd5 Nd7 20.a4 implică lovituri tactice în
Tc8 21.ne4 g6 22. qf3 Tc7 planul de atac.]
23.b5 Qb6 24.nh6 a6 25.nd5
1...fe 2.kg5 Kf6
Nf5 26.g4 Nc8 27.te2 ab
[La 2...Kf8 ar fi urmat 3.nb5+
şi constatând că, după
Nd7 4de Nb5 5.cb cu
răspunsul 28.tae1 totul se
ameninţări concrete]
prăbuşeşte, negrul a cedat.
3.nb5+ Rf8 4.de
***
Un alt exemplu este din partida [Pionul cui îşi face apariţia]
R. Vaganian – V. Kupreicik
jucată la Petersburg 1974 4…a6 5.ne3!
[Consecvent planului de atac,
 8 albul sacrifică o figură, care
  7 însă nu poate fi acceptată:
 6 5...qd1 6.td1 ab 7.td8+
 5
Ke8 8.0-0+ Nf6 9. Tc8 Rg7
4
10.kf7 albul câştigă]
  3

   2
     1
a b c d e f g h
Pentru pionul în minus,
albul are un avans considerabil
de dezvoltare. Dispune în
acelaşi timp de o mare
superioritate de spaţiu şi un
centru puternic de pioni. Putem
5…Qa5 6.0-0
[Cea mai bună continuare este
atacul. Deşi sunt două figuri în
priză, datorită pionului central
de la e6, nici una dintre ele nu
poate fi capturată.]
6...h6 7.qd3
[acum nu este posibil nici 7...hg]

113
 Anul II de studiu

7…Rg8 8.qg6 Ne6 9.ke6 să contribuie la clarificarea

Th7 10.tf6 Kd7 11.nd7 problemei.
Dezvoltarea "ng2" este
[Constatând lipsa acută de specifică nultor deschideri şi
material combinată cu prezintă în majoritatea
ameninţările decisive, negrul a cazurilor, un aspect poziţional.
cedat]. Dacă necesităţile strategice o
*** impun, el poate fi plasat pe
Alte structuri de pioni coordonate de atac cu
(izolat, dublaţi, blocaţi, sau posibilităţi tactice. Ideile unei
atârnaţi etc) se constituie în astfel de dezvoltări sunt:
poziţii tip. Aşezarea lor pe controlul diagonalei, presiune
tablă se menţine mult timp asupra centrului şi flancului
aceeaşi sau se modifică foarte opus, posibilităţi de atac în
lent. Se deternină atfel atât cazul prezenţei regelui în zona
configuraţia câpurilor slabe şi vizată.
tari, precum şi amplasamentul Apărarea Grünfeld
bun sau rău al figurilor. M. Dominte – G. Miulescu
Predeal 1989
 Joc pe diagonale principale 1.d4 Kf6 2.kf3 g6 3.c4 Ng7
Diagonalele reprezintă sec- 4.g3 0-0 5.ng2 d5 6.cd Kd5
ţiuni importante ale eşiche- 7.0-0 Kc6 8.kc3 Kb6 9.e3 e5
rului pe care se pot iniţia 10.d5 Ke7 11.e4 Ng4 12. Qb3
acţiuni diverse. Dominarea c6 13.kh4
unei diagonale principale,
asociată cu acţiuni poziţionale [Albul prelungeşte acţiunea
colaterale rezultate din colabo- nebunului]
rarea mai multor figuri. Poate
13…cd 14.ed Kec8 15.a4 Kd6
reprezenta o forţă de atac
16.a5 Kbc
puternic atât pe plan poziţional
cât şi tactic. [Lupta se duce pe căi
Două exemple în care planul poziţionale în jurul pionului
strategic elaborat constă în liber „d”. Scopul negrului
exploatarea diagonalelor prin- constă în blocarea fermă a
cipale h1-a8 şi a1-h8, încercă acestui pion, care închide

114
 Ghid de studiu

diagonala principală h1-a8. De la început este clar că:

Desfăşurarea celor două idei,
axate pe blocarea-deblocarea
punctului d6 duce la o dispută
interesantă.]
17.qb4 b6 18.a6 Nc8 19.td1
Qc7 20.b3 Ka5 21.na3 Td8
22.tac1 Qd7
[Ameninţarea 23.kb5 duce la
pierderea controlului de către
negru a câmpului d6. Aceasta
va conduce imediat la
prăbuşirea poziţei sale]
23.qd6 Qd6 24.nd6 Td6
25.kb5 Td8 26.d6!
1. albul deţine un avantaj
material, compensat sufi-
cient de relaţiile figurilor
adverse.
2. negrul presează puternic pe
marea diagonală şi deţine
avantajul perechii de nebu-
ni.
3. orice neglijenţă poate deve-
ni fatală pentru defensivă.
4. devine clar, că o atitudine
statică (chiar de o singură
mutare, ca în partidă!) este
complet exclusă.
30.kc1?

[Deschiderea diagonalei princi- [Se născuse deja o mare dilemă

pale are efecte decisive.] întrucât criza de timp joacă o
festă marelui maestru român.
26...Nd7 27.na8 Nb5 28.nd5! Şansa de ameliorare a presiunii
Ne2 29.b4! negrul a cedat negrului consta doar în
*** varianta de schimb 30.tc1! cu
Apărarea Indiana veche posibilitatea 30...Nh3 31.tc5
Fl. Gheorghiu-G. Kasparov d:c5 32.qe3 Ne7 33.qc5 Nb2
Salonic 1988
34.kg3 ± sau 30...Tc1 31.qc1
 8
∞]
  7
30…Nf4! 31.qb4 Nb5!
   6

 5
[Ultima figură neagră a intrat în
 4
flux, prevestind încheierea
 3 ostilităţilor.]
   2
  1 32.kb3?
a b c d e f g h

115
 Anul II de studiu

[Având în vedere greşeala de la tuit pe marea diagonală. Efortul

mutarea 30, cea de faţă este în a fost concentrat pentru valori-
parte explicabilă. Firul reţelei ficarea maximă a acesteia. Cum
logice a variantelor ce puteau îi plăcea să spună genialului
rezulta în urma 32.e5!? ne arată tactician M.Tal: „Senzaţia de
că ultima inexactitate nu face supremă încordare pe care ţi-o
decât să scurteze drumul către dau astfel de realizări limită pe
înfrângere: 32…qg6 (32…qe5 eşichier constituie o formă
33.qe4 ) 33.ne4 (33.qe4 tc1 principială de exprimare
34.tc1 nd3 - +) 33…tc1 estetică".]
34.tc1 nd3 35.ra1 (35.nd3
36…Qb2 (0-1)
qd3 36.tc2 qd1 - +) 35…ne4
36.tc8 rg7 37.qb7 rh6  ] [Ne place foarte mult faptul că
la nestatornicul Garry conta
32…Nd3 nivelul de frumuseţe al jocului,
[Gheorghiu a luat postura de la fel ca şi rezultatul.]
simplu spectator şi nu-i mai
rămâne decât să privească cu  Ocuparea coloanelor des-
deziluzie propria cădere.] chise
O coloană deschisă, contro-
33.ra1 Tc2 34.tb1 Ne5 lată de către una din părţi,
35.kc1 Nb2 36.qb2 reprezintă o cale prin care
figurile grele se pot infiltra în
 8
dispozitivul advers. Valorifica-
  7
rea acestui element strategic
   6
poate deterrmina linia planului
 5
de joc al întregii partide. În
 4
cazul coloanelor semideschise,
  3
plasarea turnurilor pe liniile
  2
centrale poate constitui

a b c d e f g h
1
preludiul declanşării unui atac,
ori susţinerii unor acţiuni
[Imaginea exprimă convingător diverse.
esenţa realizării obiectivului. Încercarea de ocupare a unei
Elementul dominant s-a consti- coloane se poate realiza în

116
 Ghid de studiu

legătură cu alte elemente coloanei constituie baza

strategice cum ar fi:
slăbiciunea unor câmpuri sau a
unor orizontale importante.
Drept exemplu, să revedem
partida a 17-a din meciul
pentru titlul suprem, jucată la
Lyon în 1990, între A. Karpov
şi G. Kasparov.
1.d4 Kf6 2.c4 g6 3.kc3 d5 4.cd
Kd5 5.e4 Kc3 6.bc Ng7 7.
ne3 c5 8.qd2 0-0 9.kf3 Ng4
acestuia]
19…Nd3 20.tc8 Qc8 21.qd3
Te8 22.tc1 Qb7 23.d5 Kc4
24.kd2 Kd2 25.nd2!
[Continuare puternică ce duce
la atingerea obiectivului pro-
pus]
25…Tc8
 8

10.kg5 cd Kc6! 12.h3 Nd7   7

13.tb1 Tc8! 14.kf3 Ka5    6

15.nd3 Ne6 16.0-0 Nc4  5

17.tfd1  4

[Poziţia se caracterizează   3

printr-un echilibru stabil, în   2

care şansele albului sunt ceva 

a b c d e f g h
1

mai bune datorită centrului

26.tc6
mobil de pioni]
[O manevră deosebită datorată
17…b5?!
slăbiciunii câmpului c6 şi a
[Încercând să preia iniţiativa, orizontalei a 8-a. Aceste repere
Kasparov execută această strategice permit ocuparea
mutare activă care slăbeşte însă coloanei]
un punct important al poziţiei
26...Ne5
sale, câmpul c6]
[Pierdea desigur 26...Tc6 27.dc
18.ng5 a6 19.tbc1!
Qc6 28.qd8+]
[Planul albului începe să se
27.nc3 Nb8
contureze, iar deblocarea
[27...Nd6 28.qd4 f6 29.td6]

117
 Anul II de studiu
28.qd4 f6 29.na5 Nd6 30.qc3
Te8
[Stăpânirea coloanei permite
albului acţiuni de pătrundere cu
caracter decisiv]
31.a3 Rg7 32.g3 Ne5 33.qc5
h5 34.nc7 Na1 35.nf4 Qd7
36.tc7 Qd8 37.d6 g5 38.d7
Tf8 39.nd2 Ne5 40.tb7
[În această poziţie strategic
pierdută, fără apărare in faţa
ameninţării 41.qc6 şi a
manevrei ne3-b6 negrul a
cedat]
În cadrul acestei teme
constatăm unele idei strategice
de bază:
 figurile grele care luptă
pentru stăpânirea coloane-
lor deschise este necesar să
coopereze cu alte figuri;
 cucerirea unei coloane
deschise este facilitată de
prezenţa unui avantaj
poziţional obţinut în prea-
labil: dispunerea armoni-
oasă a pieselor, structura de
pioni şi existenţa unor
puncte de sprijin pe acea
coloană;
 În unele cazuri stăpânirea
unei coloane facilitează
118
pătrunderea figurilor grele
pe liniile a 7-a, a 8-a, prima
sau a doua;
 În cazul coloanelor semi-
deschise, scopul este acela
de a presa un pion slab, de a
susţine un pion propriu sau
ocuparea coloanei deschise
prin dispariţia pionului aflat
pe acea coloană.
Alcătuirea planului de
joc
În fiecare poziţie aprecierea
obiectivă a situaţiei este
factorul determinant în alegerea
planului de joc. Deşi în mod
obişnuit poziţiile nu se repetă
identic, ci se deosebesc prin
mici diferenţe specifice, există
repere pentru alcătuirea
planului: în poziţii superioare,
inferioare sau egale.
Jucătorul începător a putut
desluşi primele noţiuni despre
plan în cadrul procesului de
asimilare a metodelor simple
de castig, precum şi în procesul
înţelegerii juste a ideilor
strategice ce guvernează
primele mutări ale partidei.
Sintetizarea planului în astfel
de poziţii clare nu întâmpină
 Ghid de studiu
mari dificultăţi. În primul caz
partea aflată în inferioritate nu
are posibilităţi reale de ripostă,
iar în cel de-al doilea,
elementele specifice urmăresc,
sub diferite forme, aceleaşi
deziderate.
Trecând însă la problemele
adevărate pe care le implică
noţiunea de planificare în
progresul fantezist al luptei,
dificultatea de înţelegere,
concepţie şi expunere practică
se amplifică distinct. Iată
motivul pentru care situaţia
implică multe cunoştinţe în
domeniu, ce trebuie apoi uşor
mânuite în intimitatea gândirii.
Utilă în desăvârşirea
studiului este pentru orice
început, aprofundarea postula-
telor lui Steinitz:
 cine deţine avantajul pozi-
ţional poate ataca punctul
mai slab advers;
 jucătorul aflat sub presiune,
în afara apărării, trebuie sa
aibă mereu în vedere şi
contraofensiva;
 nu trebuie a fi dispuşi la
concesii cum ar fi: cedarea
iniţiativei, neurmărirea idei-
lor adverse, anularea ame-
ninţărilor până când nu am
epuizat toate resursele
apărării;
 în situaţii egale, manevrele
trebuie executate exact,
pentru a nu intra în deza-
vantaj;
 lupta psihologică (cu tine
însuţi) este necesară trans-
formării elementelor poten-
ţiale în avantaje reale.
Stabilirea tipului de avantaj:
permanent (material, nesigu-
ranţa regelui, câmpuri slabe,
stăpânirea liniilor, perechea de
nebuni, etc) şi temporare
(figuri adverse afară din joc,
lipsa de armonie, avans în
dezvoltare, spaţiu, presiuni
diverse sunt un alt element
important în determinarea
planului).
Reguli generale şi recoman-
dări de actualitate:
 în poziţii mai bune, cu avans
de dezvoltare, trebuie alese
mutări ce creează amenin-
ţări concrete;
 când situaţiile sunt neplă-
cute, se poate recurge la
complicaţii;
 direcţia greşită de atac duce
la pierderea iniţiativei;
 o strategie activă cere
consecvenţă şi calcul exact
în aplicare;
119
 Anul II de studiu
 fundamentul strategiei de
apărare este contraatacul;
 dacă centrul nu este blocat,
acţiunile pe flanc se pot
dovedi inutile;
 atacul fără compromisuri
poate fi realizat în condiţiile
stăpânirii centrului;
 în defensivă, este bine de
menţinut tensiunea în
centru.
În cunoştinţă de cauză,
planul te poate ajuta să găseşti
cele mai surprinzătoare mutări.
Practica a demonstrat că
preocuparea exagerată pentru
dezoltare, cu derularea unui joc
"la mutare" sau declanşarea
unor ameninţări fără efect real,
constituie adesea un motiv
suficient de intrare în poziţii
pasive.
În esenţă, planul se
organizează prin reperele
strategie-tactică, care, deşi
contradictorii, sunt insepara-
bile, întrucât se condiţionează
reciproc. Ca definiţie, putem
afirma că noţiunea se referă la
acea idee concretă ce îndreaptă
o multitudine de operaţii
izolate către realizarea unui
scop.
120
 Criterii de apreciere a
poziţiilor
Planul de joc se determină
pe baza estimării poziţiilor.
Pentru exactitatea orientării
trebuie avute în vedere o serie
de caracteristici statice şi
relative, ce formează ansamblul
criteriilor de evaluare:
 raportul material de forţe;
 prezenţa ameninţărilor ne-
mijlocite;
 valoarea relativă, funcţie de
amplasamentul figurilor;
 configuraţia structurii de
pioni (eventual, tipul de
poziţie);
 situaţia în centru (închis,
mobil, deschis, static,
dinamic) şi situaţia spaţiu-
lui;
 legături directe şi indirecte
(interacţiuni) între piese;
 mobilitatea figurilor proprii
şi adverse;
 forţa şi slăbiciunea diver-
selor puncte strategice;
 poziţia regilor (nerocaţi,
rocade pe aceeaşi parte sau
inverse);
 alte observaţii strategice
importante: diagonale bune
de stăpânit, perechea de
nebuni etc.
 Ghid de studiu

 eventuale compensaţii;  albul are o mică deficienţă

 gradul de cooperare pe
moment şi în perspectivă.
În următoarea etapă (prima
în elaborarea planului) se
compară rezultatele aprecierii,
adică evaluarea şanselor
ambelor părţi în funcţie de
criteriile funcţionale. După
stabilirea caracterului poziţiei
(bună, mai slabă sau egală)
sunt îndeplinite premisele
iniţierii liniei de joc, călăuză
fiind filiaţia ideilor ce urmează
principiile strategice specifice.
Procesul trebuie să se
desfăşoare spontan, fiind dictat
de criteriile funcţionale.
În cadrul temei oferim un
exemplu mai simplu apoi unul
mai complicat.
Aprecierea poziţiei:
de structură a pionilor ceea
ce a favorizat apariţia pe
tablă a unui punct tare
pentru negru (h3) şi altul
slab pentru alb (pionul din
h2);
Acest amănunt poziţional îi
permite negrului să pună în
aplicare următorul plan:
 aducerea regelui la h3;
 legarea regelui alb de
apărarea pionului din h2;
 avansarea pionilor pe flancul
regilor în scopul obţinerii de
câmpuri favorabile opoziţiei,
pentru a pătrunde eventual
decisiv către flancul opus;
***
Iată cum comentează
Capablanca poziţia de mai jos:
  8

 
8 7

  7
 6

 6
 5


5 4

 
4 3

 3
  2

   2
  1

 1 a b c d e f g h

a b c d e f g h
Poziţia pe care o avem în
 materialul este egal; faţă este greu de apreciat.
 regii se află pe poziţii Negrul deţine trei pioni pentru
retrase; cal şi probabil un atac puternic

121
 Anul II de studiu
la rege. Avantajul material al
albului este minim, o figură
uşoară valorând ceva mai mult
de trei pioni în jocul de mijloc.
Dacă toţi cei trei pioni ar fi fost
pe flancul damei şi puteau
înainta rapid, avantajul material
trebuia acordat negrului. Dar
pionii în plus se află pe flancul
regelui şi nu pot fi uşor
promovaţi întrucât îndeplinesc
funcţia de apărare. În eventuala
lipsă a atacului negrului,
rezultă că trebuie preferată în
mod indiscutabil poziţia
albului. Dar negrul atacă şi
acest fapt nu poate fi ignorat. În
condiţiile în care atacul ar fi
respins fără pierdere de timp,
spaţiu şi material, poziţia
albului s-ar îmbunătăţi
considerabil. Dar în această
poziţie, noi desigur am prefera
piesele negre, pentru că acum
este mai uşor să ataci decât să
te aperi. O părere personală
este că jucând 1.td2 albul
poate respinge toate
ameninţările, in acest caz
poziţia sa devenind preferabilă.
Albul s-a pierdut însă în
complexitatea analizelor şi a
jucat 1.qd7. Aceasta este o
mutare slabă care ar fi trebuit
să ducă la pierdere, dacă negrul
122
răspundea 1...T5c7 (alungând
dama de pe diagonala h3-c8
urmat de Tc6 şi Tg6 cu
ameninţări decisive). Negrul nu
a apreciat corect poziţia,
considerând că deţine suficient
avantaj pentru a câştiga, a ales
o altă continuare şi în final a
pierdut.
Revenind la poziţia din
diagramă şi referindu-ne că ne
limităm numai la aprecierea ei,
să încercăm a o aprofunda.
Ameninţarea directă a
negrului este Th5 urmat de
Dh3. Mutarea albului qd7 a fost
făcută tocmai pentru a preveni
această manevră. Aşa cum am
văzut, ea este gresită întrucât
dă posibilitatea creării cu
tempo a unor ameninţări
decisive. Mutarea td2 este
foarte bună. Eliberează câmpul
d1 pentru nebun, care din acest
loc alungă dama neagră din f3
şi ţine sub control câmpurile g4
şi h5. De asemeni după 1.td2
ameninţarea 2.qd7 devine
concretă, iar nebunul din e3
este eliberat. După eventuala sa
deplasare, înaintarea pionului
negru la e3 cu scopul
deschideii diagonalei albe se
parează cu f:e3 şi calul din g2
este apărat.
 Ghid de studiu
Deplasarea nebunului din e3
eliberează câmpul pentru cal şi
astfel treptat, piesele albe
ocupă poziţii mai bune.
În condiţiile în care aceste
manevre se efectuează fără
pierdere de material şi timp nu
mai există nici o îndoială în
privinţa părţii care are un joc
mai bun.
***
 Faza iniţială de construcţie
Principii
Schemele caracteristice în-
ceputului de partidă urmăresc
nemijlocit realizarea coope-
rării figurilor cu pionii, pe
poziţii ce oferă şanse mari în
evoluţie şi implică, pe cât
posibil, stânjenirea celor ad-
verse. Controlul unor câmpuri
importante cât şi crearea unor
ameninţări diverse pot asigura
declan-şarea rapidă a planului
de atac poziţional sau la rege.
Ideile strategice înfiripate la
primele mutări nu prezintă
dificultăţi mari de înţelegere.
Foarte complex este însă
hăţişul numeroaselor variante
care se despart după mutările
de bază şi impun despicarea
firului în patru. Perceperea şi
respectarea principiilor gene-
rale reprezintă o primă condiţie
a spinosului drum către
realizări practice. În lipsa unor
scopuri imediate, planul con-
structiv se bazează pe câteva
obiective de referinţă:
 Încercarea de ocupare a
centrului cu pionii şi figurile
sau pregătirea unei defensive
eficiente cu şanse practice de a
submina şi distruge centrul
advers. Problema centrului de
pioni în faza iniţială a născut
multe controverse între clasici
(al căror exponent de bază a
fost dr. Tarrasch) şi hiper-
modernişti (Breyer, Reti,
Nimzovici, Grünfeld), primii
susţinând cu ardoare ideea
ocupării centrului, ceilalţi
considerând-o inofensivă, în
special datorită posibilităţilor
multiple de subminare. În final
însă ambele teorii şi-au dovedit
valabilitatea, fără a mai fi
nevoie astăzi de nici o
demonstraţie suplimentară. În
completare, conflictul întregii
teorii distinge următoarea
clasificare:
1. negrul, fie că angajează de
la primele mutări lupta în
centru (sisteme deschise şi
închise), fie că opune asimetric
un centru reţinut sau pasiv
123
 Anul II de studiu
(deschideri semi-deschise şi
semiînchise);
2. temporar, albul nu este
preocupat de lupta pentru
supremaţie în centru (jocuri de
flanc, care oferă, în special
după 1.c4 sau 1.kf3 („arcul
comprimat”) unele alternative
distincte:
- alegerea unor sisteme având
culorile inversate;
- transpunerea jocului în altele,
prin intervertirea mutărilor;
- variante specifice (în special
„resortul strâns”, caracter-izat
prin fianchetări), atunci când
negrul evită primele
posibilităţi.
 Realizarea unei dezvoltări
rapide prin căi poziţionale sau
combinative a figurilor şi
plasarea lor pe poziţii de
mobilitate maximă, cu o
colaborare perfectă.
 Formarea unor structuri
favorabile de pioni care să
protejeze câmpurile impor-
tante, stânjenind şi acţiunea
forţelor adverse.
 Efectuarea la timpul potrivit
a rocadei sau neefectuarea ei,
în funcţie de ideea sau planul
strategic adecvat.
Pregătirea complexă şi
completă în deschidere nu
124
poate fi eficientă fără cunoaş-
terea ideilor moderne:
a) alegerea unor sisteme care
să corespundă nivelului de
pregătire, dorinţelor şi tempe-
ramentului propriu;
b) eliminarea dogmatismului
în tratarea poziţiilor;
c) înţelegerea corectă a
poziţiilor;
d) folosirea tehnicii subtile de
intervertire a mutărilor;
e) exploatarea posibilităţilor
dinamice vizibile sau ascunse;
f) contribuţia personală.
Menţionăm că acest ultim
aspect este important în
perimetrul competiţional ac-
tual: aplicarea unei idei noi
duce automat la continuarea
jocului cu o mai mare uşurinţă.
În cadrul secvenţei practice
ilustrăm două iscusite
exploatări a resurselor ascunse
ale poziţiilor, bazate pe
superioritatea în dezvoltare
element de bază care în
deschidere este capabil să
sancţioneze:
 lipsuri în armonie
 greşeli de interpretare a
poziţiei;
 goana după câştiguri
riscante de material;
 Ghid de studiu

 plasamentul inadecvat al 8.nd3 Kf8 9.ke5!?

regelui;
[Iată reacţia de întâmpinare a
 absenţa contrajocului ori
lui Yusupov. Datorită legăturii
nefolosirea momentului
din f6, se poate stabiliza poziţia
propice de lansare;
calului alb în centru prin f4]
 încercări nefondate de
preluare a iniţiativei 9…Qb6?!

Gambitul damei
    8

A. Yusupov - J. Nogueiras   7

Montpellier 1985
  6

1.d4 d5 2.c4 e6 3.kc3 c6 4.kf3

  5

Kf6 5.ng5 Kbd7 6.cd  4

[Acţionând psihologic, (partida  3

s-a jucat în cadrul turneului   2

candidaţilor, unde este cunos-  

a b
 c d e f g h
1

cut că preferinţele fiecărui

participant sunt întotdeauna [În lipsa nc1, astfel de
studiate reciproc) albul evită incursiuni par destul de
linia Cambridge-Springs, care atrăgătoare. Aceasta nu
poate urma la 6.e3 şi trece jocul înseamnă că întotdeauna sunt şi
în varianta schimbului.] eficace. O apreciere de
ansamblu ne arată că, în
6…ed 7.e3 Nd6!? realitate, negrul a început
dezorganizarea propriului
[Negrul se aventurează pe dispozitiv. Goana după
coordonata unui plan rar uzitat, material, chiar dacă nu evident,
ce s-a dovedit, nu de puţine ori, neglijează dezvoltarea]
a fi straniu. Credem că ar fi
determinat de faptul că o lungă 10.0-0
perioadă de timp a creat
adepţilor un fel de dependenţă [Foarte frumos, albul aplică
în a elimina decalajul teoretic. consecvent metoda cea mai
Soluţia implică manevra utilizată de obţinere a
superiorităţii în dezvoltare.]
prelungită kf8-g6.]

125
 Anul II de studiu

10…Ne5 [O analiză profundă ne arată o

[Şi mai riscant era 10…qb2
11.tc1 cu implicaţii negative.]
11.de Kg4?
[Încă o aventură excentrică, ce
sporeşte lipsa de cooperare.
Mult mai bine se prezintă
11…k6d7, cu alternativa
propusă de Simaghin 12.nf4
kc5!?]
12.qa4!
[Trecând în revistă poziţia
rezultată înaintea acestei
mutări, putem remarca varian-
ta înşelătoare 12.nf4 qb2
13.tc1 kg6 14.ng6! hg 15.e4!
care, aparent, duce la o situaţie
concludentă. În realitate negrul
poate juca liniştit 15…0-0! şi nu
se mai văd posibilităţi pentru
alb de a evita egalarea jocului.]
   
bună interpretare a situaţiei,
împlinită de un calcul precisr.
Intervenţia deosebit de naturală
a damei are o forţă dinamică
surprinzătoare. La apărarea
normală 12…nd7 ar fi o
plăcută alegere între 13.qa3 f6
14.ef gf 15.nh4 sau 13.e6 ne6
14.kd5 nd5 15.qg4, cu avantaj
substanţial în ambele cazuri.
Continuarea scoate şi mai bine
în evidenţă avantajul net în
dezvoltare.]
12…Qb2?! 13.tac1
[Gafa 13.kd5? qe5 ar fi irosit
toată munca depusă.]
13…Nd7
[După 13…ke5 atât 14.tc2
qb6 15.kd5 cât şi 14.kd5 kd3
15.tc6! duc la avantaj decisiv.]
14.qd4!!
8

  7
   8

 6
   7

  5
 6

  4
  5

 3
  4

  2
 3

  1
  2

 
a b c d e f g h
1
a b c d e f g h

126
 Ghid de studiu
[Toate elementele negative
strecurate în strategia negrului
ies acum în relief cu claritate.
Atenţia distributivă a marelui
maestru rus este de invidiat.
Într-adevăr, atâtea ameninţări
cu caracter decisiv, realizate
brusc, dintr-o singură mutare,
reprezintă o „rara avis” în
materie. Imposibil de parat
simultan 15.kd5; 15.kb5;
15.ke4; 15.tb1 sau, în sfârşit,
15.e6. Se iveşte următoarea
întrebare: cum vi se par
rezultatele jocului în deschi-
dere, fără o pregătire bine
conturată şi cu calcule
evazive?]
14…f6 15.ef gf 16.nf6 Tg8
17.kb5! Qb5 18.nb5 Ke6
19.qb2 cb 20.nh4 1 – 0
***
Legat de principiul tematic al
dezvoltării rapide rezultat din
partidă, interesantă ar fi părerea
(idee sugerată de Gufeld)…
calului din f8, care a rămas,
neprincipial, aproape toată
partida, în hibernare necon-
diţionată! O lecţie aspră,
susţinută într-un tempo alert.
Tematica sacrificiului de pion,
denumit în anumite conjuncturi
„otrăvit” este extrem de
controversată în privinţa
deciziei de expunere la
presiune după acceptare. Jocul
are, în general, trenă dinamică,
cerând o mare precizie şi o
cunoaştere perfectă a resur-
selor poziţionale
Unei astfel de exacerbări
tentante i-a căzut victimă însuşi
regele Kasparov, care
împotriva lui V. Anand,
Tilburg 91, a jucat totul pe o
singură carte, pierzând specta-
culos. Exemplul, comentat
sintetic, ne oferă un răspuns
concludent asupra unor între-
bări legate de pericolul
aventurii.
1.e4 c5 2.kf3 d6 3.d4 cd 4.kd4
Kf6 5.kc3 a6 6.f4 e6 7.nd3
Kbd7 8.0-0 Qb6?!
[O bruscare curajoasă a
poziţiei, dar, oare, utilă?]
9.ne3! Qb2?
[După cum vom vedea, în
situaţia dată ideea capturării
acestui pion nu a izvorât din
consideraţii logice, ci a depins
doar de… hazard. Albul a
oferit pionul, încheind dezvol-
tarea, dar cum este bine să
continue? Pentru rezolvare
127
 Anul II de studiu

trebuie depistate cele mai Td8 26.nd3! Ne3 27.rf1

ascunse nuanţe.] Nb6 28.ne4 Td4 29.c3! 1-0
***
10.kdb5! ab 11.kb5 Ta5
Garry nu şi-a respectat
12.tb1! propriul crez: de obicei, el era
cel care prelua iniţiativa
   8
folosind astfel de procedee!
   7
Având în vedere gradul de
 6
dificultate al jocului, pentru
 5
ambele părţi, formulăm urmă-
 4
toarea avertizare: chiar dacă
 3
potenţialitatea acceptării pio-
  2
nului otrăvit este demonstrată,
a
  b c d e

f g h
1
principial trebuie păstrată o
anumită rezervă.
[Raţionamentul evaziv în
apreciere a condus spectaculos Deschidere de flanc
către pierderea damei, S. Lputian – V. Ivanciuk
incluzând nefericit şi contextul Montecatini 2000
lipsei acute de dezvoltare: 1.kf3 d5 2.g3 g6 3.c4 c6
12…qa2 13.kc3 qa3 14.tb3] 4.qa4?!
12…Tb5 13.tb2 Tb2 14.qa1! [După 4.cd cd 5.d4 jocul putea fi
[Concluzia este clară: când transpus în cunoscuta variantă
iniţiem o operaţiune riscantă simetrică de fianchetto a
este imperios necesar a apărării Grunfeld. Marele
examina cu mare grijă (şi maestru Lputian caută mereu
depista!) existenţa unor motive căi originale, însă de această
tactice ale părţii adverse.] dată colecţia personală de
năravuri se îmbogăţeşte, fără
14…Tb6 15.nb6 Kb6 16.qc3! voie, cu elemente ce ţin mai
Ne7 17.tb1! Kfd7 18.qg7 mult de excentricitate. Ieşirea
Nf6 19.qh6 Re7 20.nb5 Tg8 prematură a damei sfidează un
21.td1 e5 22.f5 Kc5 23.td6! principiu cunoscut, motiv ce-i
Ng5 24.qh7 Ke4 25.tb6 poate oferi partenerului idei de
joc superioare.]
128
 Ghid de studiu

4…d4! pentru care poziţia nb2 a

devenit îngrijorătoare.]
[Vassili sesizează momentul
prielnic de schimbare a 10.ka3 a5!
direcţiei de joc.]
[O nouă lovitură, bazată pe
5.b4 Kd7 prezenţa damei albe în zona
inadecvată.]
[Cine nu ar fi preferat aici
liniar 5…ng7? Se doreşte însă 11.e:d4
punerea cât mai rapidă sub
semnul întrebării a poziţiei    8

damei albe.]    7

5.nb2   6

  5

[Nu poate conveni 5.kd4 kb6  4

6.qb3 qd4 (6…ng7 7.e3 nd4   3

8.ed qd4 9.kc3 kf6 )    2

7.nb2 qc4 8.nh8 qb3 9.ab a b

c d e f g h
1

f6!]
11…e4!
6…e5 7.e3 Ng7 8.ng2
[În condiţiile în care captura pe
[O porţiune de răscruce se d4 era foarte bună, putem
putea naşte după 8.ed ed 9.kd4 anticipa că Ivanciuk a pregătit
qe7 (9…kb6 10.qc2! şi nu ceva cu totul special.]
merge 10…nd4 din cauza
12.ke1 Kb6 13.qb3 ab
11.qe4) 10.ne2 qe4 11.f3
14.qb4 Ka4
nd4! 12.fe nb2 13.kc3 na1.
Probabil că albul ar fi trebuit să [Intervenţia calului a creat, pe
prefere această cale.] lângă nesiguranţa câmpului d4,
ameninţarea teribilă …c5.]
8…Kh6 9.0-0 0-0
15.nc3
[Negrul a ieşit motivat din
deschidere, albul eşuând în
subminarea câmpului d4, cauză

129
 Anul II de studiu

24…Ta4!!
   8

  7
[Se pare că Ivanciuk s-a
  6
specializat în încheieri fulmi-
5
nante. Justificarea este concisă:
 4
25.ta4 nh3! 26.nh3 qf3
   3
27.rg1 nc3 urmat de …nd4.]
   2
0–1

a b
c d e f g h
1
***
15…e3!! Trecerea în jocul de
[Realizarea ideii negrului: mijloc
scutul de pioni albi este
zdrobit.] În general se consideră că
jocul de mijloc începe pentru
16.fe c5! 17.dc un jucător acolo unde se
[Serios marcat, albul evită sfârşesc cunoştinţele sale
nejustificat varianta 17.qb3 cd toretice.
18.ed nd4 19.rh1 kg4 Poziţionarea corectă a
20.nd4 qd4 21.kec2 kf2 trecerii către miezul partdei
22.tf2 qf2 23.a4 şi lupta se diferă de la o deschidere sau
variantă la alta şi depinde de
prelungeşte.]
nivelul valoric al pregătirii
17…Kc3 18.dc Qd2 19.kb5 toretice
Kg4 20.kf3 Qe3 21.rh1 Kf2 Unele elemente de orientare ar
22.tf2 Qf2 23.a4 Nd7 24.kc7 fi:
 necesitatea estimării profun-
  8 de a poziţiilor şi începutul
  7 închegării unui plan îndrep-
 6 tat către un scop bine
 5 determinat;
  4
 efectuarea unor manevre de
  3
regrupare sau schimbul
 2
anumitor figuri;

a b c d e f
g h
1

130
 Ghid de studiu
 stabilirea de către una din
părţi a unei cooperări logice
şi împiedicarea unor acţiuni
similare ale părţii opuse.
Referindu-ne strict însă la
practica avansată cele mai
importante segmente care leagă
deschiderea de mijlocul parti-
dei sunt structurile tip.
POZIŢII TIP
- iniţiere -
Numitorul comun al acestor
modele orientative îl constituie
configuraţia de pioni (izolaţi,
blocaţi, în falangă, liberi,
atârnaţi sau dublaţi, menţinând
mult timp aceeaşi aşezare sau
modificându-se lent, determi-
nând atât importanţa câmpuri-
lor slabe şi tari, cât şi ampla-
samentul bun sau rău al
figurilor), elementul cel mai
stabil în şah. Din faza iniţială
rezultă o serie de structuri
tipice având caracteristici
strategice comune, născute din
cele mai diverse variante.
Asupra acestor scheme şi
aşezări de figuri cu carac-
teristici strategice comune s-au
făcut analize amănunţite,
stabilindu-se modul de conti-
nuare a jocului. Ele nu sunt
poziţii unice, cu o identitate
clară. În funcţie de acestea se
pot stabili însă planul şi
metodele de conducere ori
modul de organizare a apă-
rării. Cunoaşterea căilor de joc
aferente permite rezolvarea
mult mai uşoară a problemelor
strategice şi tactice care inter-
vin în jocul de mijloc. De fapt,
în şahul ultramodern, adevărata
forţă de expresie în joc începe
abia cu această etapă.
Maniera de generare şi
verificare continuă a posibi-
lităţilor permite eficient
utilizarea de elemente mem-
orate, apropiate celor în cauză.
Construcţia planului devine o
chestiune mai uşoară atunci
când ne adaptăm modului de
evoluţie tipic şi asocierea la
nevoile ivite. Nu rămâne decât
să stabilim dacă putem realiza
ceva asemănător ideilor
amintite. Chiar dacă utilizarea
acestora nu este posibilă,
efortul de adaptare la situaţii
poate deveni un excelent
stimulator în găsirea soluţiei
bune. Ramificaţiile calculului
trebuie de asemeni orientate în
direcţiile unde presimţim că
s-ar putea ascunde vreo ripostă
mai neaşteptată.
131
 Anul II de studiu

Modelele cuprind elemente  2. Pana centrală de pioni

strategice specifice ce se Indiana regelui
regăsesc în mai multe sisteme. 1.d4 Kf6 2.c4 g6 3.kc3 Ng7
4.e4 d6 5.f3 0-0 6.ne3 e5 7.d5
 1. Poziţia tip cu pioni dubli
mobili   8

Deschiderea engleză   7

1.c4 kf6 2.kc3 e5 3.kf3 Kc6   6

4.g3 Nb4 5.ng2 0-0 6.0-0  5

7.Kg5 Nc3 8.b:c3   4

  3

   8
  2

  7
  1

 
a b c d e f g h
6

 5
Atât albul cât şi negrul pot
 4
întrprinde acţiuni atât pe
  3
flancul regelui cât şi pe flancul
  2
damei
   1
a b c d e f g h
 3. Structura tip Karlsbad
Configuraţia de pioni se Gambitul damei
constituie într-o poziţie tip ce 1.d4 Kf6 2.c4 e6 3.kc3 d5
poate surveni şi din alte 4.c:d5 e:d5 5.ng5 Ne7 6.e3 c6
deschideri cum ar fi apărarea 7.qc2 kb:d7 18.nd3 0-0 9.kf3
Nimzovici. Slăbiciunea struc- Te8 10.0-0 Kf8
turii albului constă în faptul că
nu poate fi pusă în mişcare   8

după modelul pionilor obiş-   7

nuiţi. Liniile moderne de joc   6

încearcă să pună în valoare   5

forţa dinamică de joc, activă a  4

acestei slăbiciuni, elimininând  3

posibilitatea de a deveni statică,   2

pasivă.
a b

c d e f g h
1

132
 Ghid de studiu

A survenit structura  4. Structura

Karlsbad specifică atacului indiana regelui alb
minorităţii. Poate deriva şi din
apărarea Nimzovici, Grünfeld,    8

precum şi din alte sisteme.   7

Amintim în continuare unele   6

planuri de joc de care dispun  5

ambele părţi, elaborate în  4

funcţie de structura de pioni în   3

cauză:   2

a) albul efectuează atacul   

a b c d e f g h
1

minorităţii
Această structură de pioni
b) în acest caz negru poate
poate rezulta pe căi diferite
întreprinde operaţii active
dintr-o serie de deschideri cum
pe coloana semideschisă "e"
ar fi: Reti, apărarea franceză,
sau pe flancul regelui.
Alehin şi chiar siciliana, dacă
De asemenea el poate stopa
albul nu doreşte să intre în alte
atacul minorităţii prin manevra
sisteme. Sub această formă ea
b7-b5 stabilind controlul
este cunoscută în teorie sub
câmpului c4 care poate fi apoi
denumirea de indiana regelui la
ocupat, eventual cu calul. O
alb.
altă manevră de frânare în
Din practică a rezultat că
cazul schimbului pe f6 pentru
planurile pe care le pot elabora
accelerarea atacului minorităţii,
cele două părţi sunt multiple.
este legat de g4 şi c8.
Negrul poate efectua rocada şi
a) albul poate combina atacul
începe contraatacul pe flancul
minorităţii cu un atac de
damei prin avansarea masei de
figuri pe flancul damei, în
pioni. În acest caz albul
cazul slăbirii dispozitivului
pregăteşte înaintarea tematică
de apărare a7-a6;
e5, după care prin atacul cu
b) albul iniţiază planul lui
pionul "h" încearcă să
Marshal: tae1 cu ideea e3-
slăbească flancul regelui.
e4
Întărirea punctului e5 prin f4 şi
aducerea calului pe câmpul g4
oferă şanse bune de atac.
133
 Anul II de studiu

 5. Poziţii cu pion izolat [Albul acceptă formarea

Studiul poziţiilor cu pion pionului izolat]
izolat în centru are o mare
9.e:d4 d:c4 10.nc4 Kb6
importanţă practică privind
posibilităţile şi modul de
abordare a jocului în faza de    8
mijloc sau în final. Acceptarea   7
formării unei astfel de structuri   6

5
implică neapărat o bună
cunoaştere a liniilor şi  4

metodelor de luptă ce pot fi   3

aplicate de ambele părţi. Nu   2

rare sunt cazurile în care 
a b c

d e

f

g h
1

formarea pionului izolat este [Planurile de joc încep să se

impusă de situaţia concretă
ivită la un moment dat pe tabla
de joc. Cunoscând ideile
sugerate de poziţia în cauză,
jucătorul începător va juca
deschiderea nu pe mutări, ci pe
idei clare sau linii concrete,
poziţiile tip servindu-i drept
repere în orientarea jocului
său...
De aici rezultă marea lor
contureze. Albul urmează să-şi
maseze figurile pe puziţii cu
şanse de atac, iar negrul să
blocheze ferm pionul izolat d4]
Cu titlu informativ prezentăm
şi alte structuri tipice de pioni
 Structura Metger
(caracteristică în jocul celor 4 cai)
8

utilitate practică.   7

 6

 Gambitul damei
 5

1.c4 e6 2.kf3 d5 3.d4 Kf6  5

4.kc3 Ne7 5.ng5 0-0 6.e3  3

[Varianta ortodoxă a    2

1
gambitului damei refuzat] a b c d e f g h

6…Kbd7 7.nd3 c5!? 8.0-0

134
 Ghid de studiu

 Cal mai bun decît nebun  Poziţia Botvinnik

(poate surveni din apărarea siciliană,
 8
deschiderea engleză, indiana regelui
  7 etc – la negru şi la alb)
 6
8
 5

  5  7
3   6

  2   5

5
1
h
   3

  2
 Lanţul francez 1
a b c d e f g h
8

  7 Jocul de mijloc

 6

 5 Ideile în această etapă ţin

 5 mult de domeniul creaţiei,
 3 deoarece este exclusă aplicarea
  2 unor variante liniare, aşa cum
1 se întâmplă de obicei în
a b c d e f g h
deschidere. În lipsa multor
Poziţia - Benoni aspecte procedurale neteoret-
(caracteristică unor poziţii din izate, alăturate celor exterioare
indiana Benoni, apărarea Nimzovici) jocului, se face apel mai mult la
8 cunoştinţele metodice, expri-
  7 mate la un nivel cât mai ridicat.
 6 Este format totodată mediul
 5 prielnic pentru manifestarea
  5 fanteziei în conducerea corectă
3 a luptei. La baza îndeplinirii
  2 obiectivelor majore stă în
1
primul rând condiţia sub-
a b c d e f g h
înţeleasă de alegere a criteriilor
pentru stabilirea planului ce
implică premisele obţinerii

135
 Anul II de studiu
unui joc bun. Considerăm că
este necesar să reluam pe scurt
necesităţile obiective şi
subiective:
 apreciind poziţia obţinută
din faza precedentă vom
selecta pe bazele cunoscute
calea ce trebuie urmată,
indiferent dacă este
influenţată sau nu de dorinţa
sau temperamentul propriu;
 urmează calculul cât mai
precis al variantelor.
O mare importanţă se
acordă tot mai mult cuprinderii
în gândire a „deprinderii profi-
lactice” pe tot parcursul
conflictului. Este mai uşoară
prevenirea decât rezolvarea
situaţiei neplăcute.
În cadrul teoriei privind
jocul poziţional remarcăm:
a) procedee subtile în efec-
tuarea schimburilor favo-
rabile;
b) valorificarea dinamică a
diagonalelor importante şi a
coloanelor deschise;
c) aspecte complexe legate de
majorităţi de pioni şi alte
structuri favorabile cu
importanţă deosebită, atacul
asupra acestora;
136
d) metode de lichidare a slă-
biciunilor şi de eliberare a
câmpurilor cheie;
e) iniţiativa strategică în toate
zonele tablei şi lupta pentru
menţinerea echilibrului de
ansamblu;
f) avantajul material trans-
format în resort poziţional;
g) pârghii de rezistenţă în
poziţii grele.
Subliniem faptul că în
cadrul luptei strategice poziţia
regelui este de obicei solid
asigurată. Un rol important în
realizarea obiectivelor îl joacă,
pe lângă profilaxie, şi tehnica
manevrării.
Indiana damei
V. Anand-M. Adams
Wijk aan Zee
1.d4
[Prima surpriză. Din ceea ce
ştiam, Vishi juca mai întot-
deauna rolul „cavalerului alb”
prin 1.e4.]
1…Kf6 2.kf3 e6 3.c4 b6 4.g3
Nb7 5.ng2 Ne7 6.0-0 0-0
7.te1!?
[O intercalare modernă, care,
se pare, îl va afecta serios pe
marele maestru englez.]
 Ghid de studiu

7…d5 8.cd ed 9.kc3 Ka6 turnurile, iar nb7 are o rază

10.nf4 c5 11.tc1 Ke4 12.dc restrânsă de acţiune.]
Kac5 13.kd4
20…Qe7 21.b5!
[Iată-l pe idolul tacticii arătând
publicului o nouă faţetă, cea de   8

agresivitate poziţională! Deo-    7

camdată, tema de referinţă este   6

legată de pionul izolat. Se  5

impune deci necesitatea  4

practică de rezolvare optimă a   3

elementelor tipice reclamate de     2

structura în cauză.] a b

c d
 e f g h
1

13…Nf6 14.nh3! [Înţelegerea exactă a poziţiei a

[Principiul acţiunii maxime a
figurilor este aplicat cu
sfinţenie. Diagonala principală
fiind obturată, nebunul trebuie
să acţioneze pe alte coordonate.
Dacă partenerului nu-i place
defensiva lipsită de contrajoc
imediat, de ce să nu forţezi
puţin o apărare mai
prelungită?]
14…Kg5 15.ng5! Ng5 16.e3
Nf6 17.te2 g6
[17…a5!? ]
18.b4 Ke4 19.ke4 de 20.td2!
[În urma manevrelor desfăşu-
rate, izolanul a dispărut, însă
negrul nu a centralizat încă
dus la:
a) evoluarea procesului de
limitare;
b) crearea avanpostului ideal,
câmpul c6.
Aceste nuanţe clare impun
părţii adverse decizii greu de
acceptat în alte condiţii.]
21…Nd4
[O decizie grea, însă tactica
aşteptării nu poate fi
recomandată, de ex 21…qe5
22.nd7 qe7 23.kc6 qa3
24.tc4 a6 25.b6 ta6 26.qc2
b5 27.tc5 nc6 28.tc6 tc6
29.nc6 ]
22.td4

137
 Anul II de studiu
[Controlul coloanelor centrale
este un criteriu suficient de
menţinere a iniţiativei.]
22…Nc8
[Nebunul inactiv va fi
schimbat, dar dominaţia
figurilor albe rămâne o
chestiune de lungă durată.]
23.nd7! Nd7 24.td7 Qa3
25.tc2 Qa4 26.td5 Tae8!?
[Îngrijorat de soarta pionului
e4, Adams se decide la o
apărare statică, bazând contra-
jocul numai pe activitatea
damei. Trecând peste conse-
cinţe, nu ni se pare mai bună
încercarea 26…tac8 27.tc8
qd1 28.td1 tc8 29.td7 cu
avantaj în final.]
27.h4!
[Forţează puţin nota, cu scopul
slăbirii sensibile a liniei de
apărare.]
27…h5 28.rg2 Te6 29.qe2
Qa3 30.tc7 Te7 31.tc6
Tfe8 32.qc4!
[Presiunea s-a amplificat
considerabil. După unele
secvenţe de acrobaţie stilistică
a figurilor albe, apar şi
138
ameninţări de genul 33.tg6 fg
34.td3 urmat de ta3.]
32…Rh7 33.td2 Tb7
34.tdd6 Qb2 35.a4 Te5
36.td5 Td5 37.qd5 Te7
38.qd6! Te6 39.qd8! Qe5
40.tc7 Rg7 41.ta7
[Tatonarea, şi devierile pe
câmpurile „magnetice” create
parcă anume pentru un dans
ameţitor au condus la câştig de
material.]
41…Td6 42.qe7 Qd5 43.ta8
Td7 44.qf8 Rf6 45.te8! 1-0
[Lecţia de stăpânire ideală a
coloanelor deschise, urmată de
perpetua instalare pe poziţii
optime a arsenalului greu a
permis încheierea prin unul din
marile delicii ale asistenţei:
zugzwang! Absenţa contra-
jocului advers a fost consecinţa
declanşării iniţiativei cu toate
formele în regulă.]
***
 Ghid de studiu
Apărarea Grünfeld [Deşi a evitat pericolele
M. Marin – O' Connel, G. imediate, O’Connel s-a trezit
Georgia 1999 pe nesimţite într-o poziţie
1.c4 Kf6 2.kc3 g6 3.g3 pasivă, lipsită de contrajoc.]
[Mutări aferente „arcului 10.kf3 c6 11.0-0 Ne6 12.b4
comprimat” (engleză, catalană,
Reti): ] [Începutul atacului preconizat.]

3…d5 4.cd Kd5 5.ng2 Kb6 12...Qd7 13.tfc1

6.d3
[Împotriva ordinii de mutări
adoptate de negru, este o idee
destul de bună să evitarea
ocuparii imediate a centrului.
În perspectivă, albul plănuieşte
un atac al minorităţii pe flancul
damei, urmând ca după reuşita
acestuia să avanseze ma-
joritatea de pe celălalt flanc.
Destul de lent la prima vedere,
acest plan este mai periculos
decât pare.]
6...Ng7 7.ne3 0-0 8.qd2
[Schimbul nebunilor de câm-
puri negre elimină principalul
[Desigur, albul nu trebuie să
permită schimbul propriului
nebun de fian-chetto. În plus,
turnul ocupă o poziţie activă în
vederea atacului poziţional.]
13...Nh3 14.nh1 Tac8 15.ng7
Rg7 16.kg5 h6?!
[Ar fi trebuit să se împiedice cu
orice preţ instalarea unui cal alb
la c5, jucând 16...nf5, însă s-a
omis esenţialul. Jocul ar fi putut
continua 17.a4 h6 18.kf3!]
17.kge4 Tc7
 8

atu al negrului: presiunea pe  7

marea diagonală. În plus, pe-   6

5
ricolul unui atac direct la rege
(nh6, h4-h5) îl obligă pe acesta   4

să abandoneze dezvoltarea   3

normală a figurilor.]    2

a b

c d
 e f g h
1

8...K8d7 9.nh6 Kf6

18.qb2!

139
 Anul II de studiu

[S-a oscilat destul de mult între [24...qg5 25.a6]

continuarea din partidă şi
18.kf6 ef 19.ke4. Până la  8

urmă, concluzia a fost că slăbi-    7

ciunea din f6 este destul de uşor   6

de apărat, în vreme ce    5

deschiderea coloanei "c" i-ar  4

putea fi utilă negrului.”]   3

18...Ke4 19.ke4 f6
   2

  a b
 c d e f g h
1

[O ultimă încercare, destul de 25.b5!

riscantă ce-i drept, de a obţine
contrajoc ar fi fost 19…rh7
20.a4 f5 21.kc5 qd6.]
20.a4 Td8 21.a5 Kc8
[21…kd5!? 22.kc5 qc8 23.e4?
kf4]
22.kc5 Qf5
[22...qd4 23.qd4 td4 24.b5 ]
[Împlinirea obiectivului. 25.a6
ba (25...b6 26.kb7) 26.ka6
td3 27.kc7 tf3 28.tc5 + – ]
25...cb
[25...kd6 26.b6 ab 27.ab tcc8
28.ta4 (28.ta5) 28...h5
(28...ta8 29.g4) 29.ta5 e5
30.ta7 tb8 31.nc6 + – ]

23.ne4 26.ke6 Qe6 27.tc7 kd6 28.a6

[Nu ar fi fost greşit nici 23.a6
dar s-a preferat să se tragă cât
mai multe foloase din micile
detalii ale poziţiei.]
23...Qh5
[23...qg5 24.f4 qh5 25.nf3
ng4 26.ke6 + – ]
24.nf3 Qf5
ba 29.ta6 Rf8 30.tca7
[30.taa7 kf5 31.ne4?? qe4
– +]
30...Qf5 31.ta8 Ta8 32.ta8
Rg7 33.qb3 Kf7 34.qd5 Qd5
35.nd5 Kd6 36.nc6 Ng4 37.f3
Ne6 38.tb8 Kf5 39.nb5 Kd4
40.rf2 Kb5 41.tb5
[Ar fi fost timpul ca negrul să
cedeze.]

140
 Ghid de studiu

41...h5 42.e4 g5 43.f4 gf 44.gf  începutul calculului cu

Ng4 45.f5 Rf7 46.tb7 Re8 variantele determinate ca
47.re3 e6 48.fe Ne6 49.d4 Nd7 fiind principale;
50.d5 Re7 51.rd4 Rd6  aprecierea precisă a
52.tb6 Re7 53.rc5 h4 consecinţelor rezultate din
54.tb7 h3 55.ta7 (1-0) ciocnirea tactică.
Uneori, ideea combinativă
Totul pare atât de simplu, dar poate fi mai uşor de găsit,
oare e aşa? calculul fiind foarte dificil, iar
alteori este exact invers.
Jocul tactic
V. Smîslov - A. Kotnaver
Jocul combinativ poate anula
avantaje materiale sau poziţio-   8

nale ale părţii opuse. Astfel, se    7

nasc poziţii care sfidează parcă   6

legităţile jocului: rocada se 5

execută aproape de final, regele   4

devine pe neaşteptate o incre-  3

dibilă forţă de atac iar uneori   2

situaţia materială nu mai are  

a b
 c d e f g h
1

nici o importanţă. Pe drept

cuvânt, se naşte întrebarea: de
ce se întâmplă acestea?
Categoric, pentru că în şah
există paradoxuri, exact ca în
viaţa cotidiană.
Elaborarea unei combinaţii
necesită unele etape în proce-
sul gândirii:
 stabilirea unor posibilităţi
favorabile;
 desluşirea ideii de bază;
O estimare corectă a poziţiei
ne conduce la ideea că negrul a
comis unele greşeli în
deschidere. Această deducţie
rezulă din faptul că în
comparaţie cu albul nu reuşit să
termine dezvoltarea. Dacă
poate în bune condiţii să facă
cele două mutări importante
Ne7 şi 0-0 poziţia se echili-
brează. Albul la mutare, caută
cu orice preţ să profite de acest
moment, pe cale tactică.

141
 Anul II de studiu

1.e5! K:e5 2.n:b7 T:b7 3.q:a6 [34…rb4 35.qb2 ra5 36.qa3

Qb8 4.kc6 K:c6 5.q:c6+ d7 qa4 37.ta7 + – ]
6.kc5!! d:c5
35.qb2 Rd1 36.nf1! Td2
[6…Ta7 7.k:d7 T:d7 8.ta8] 37.td7!
7.nf4! Nd6 [Ultima lovitură pregăteşte
încheierea actului combinativ.]
[7…Q:f4 8.qc8+ Re7 9.q:b7
Rf6 10.t:d7 cu câştig] 37…Td7 38.nc4 bc 39.qh8
Td3 40.qa8 c3 41.qa4 Re1
8.n:d6 Tb6 9.q:d7+! 42.f4 f5 43.rc1 Td2 44.qa7
Negrul cedează fără a reuşi să 1-0
mai efectueze mutările salva- ***
toare. cum continuăm atacul?
***  8

G. Kasparov – V. Topalov   7

WijK aan Zee 1999

  6

  8   5

   7  4

  6  3

 5    2


1
4
a b c d e f g h

 3

  2 1.t:g7+! R:g7 2.qg5+ Rf7

 1 3.q:f6+ Re8 4.ng6+ kf7
a b c d e f g h
5.ne5!
33.c3+!
[urmat de 27.n:c7 cu mat pe d8
[Dispunerea combinativă a 1-0]
albului este la graniţă cu arta şi
Exemple cu răsturnări de
ultimele mişcări sunt resurse
situaţii, am întâlnit deseori pe
precis calculate]
parcursul cursului şi le
33…Rc3 34.qa1 Rd2 recomandăm ca o motivaţie
specială în cadrul lecţiilor.

142
 Ghid de studiu
Apărarea poziţiei
regelui
Desigur, nu orice încercare
de a învinge apărarea este
încununată de succes. Deseori,
chiar atunci când acţiunea a
fost bine gândită se poate
dovedi iluzorie, datorită unor
resurse incredibile, greu de
anticipat.
Sacrificiile nu trebuie întot-
deauna acceptate. Practica ne
arată că, în pofida neajun-
surilor materiale ori poziţio-
nale pe care le implică o
decizie sau alta, refuzul
acestora constituie constant
calea viabilă de continuare a
luptei. Afirmaţia necesită
precizarea că prin neintrarea în
combinaţie, nu se modifică
aprecierile asupra acesteia dacă
refuzul colaborării nu
înrăutăţeşte situaţia părţii
active.
Dacă nu sunt întrunite
condiţiile optime, acceptarea
pune ofensivei probleme
dificile. În acest caz lupta poate
lua un caracter echilibrat.
Rezultatul este influenţat de
măiestria cu care sunt conduse
schimburile de lovituri. În
concluzie, trebuie spus că
procesul de luare a deciziilor
implică un înalt nivel logic al
gândirii. Referitor strict la faza
apărării, aceasta trebuie să
răspundă neapărat câtorva
cerinţe:
 sesizarea apariţiei, evitarea
sau apărarea activă a
punctelor slabe din zona
critică;
 promovarea unei atitudini
prudente folosind eficient
elementele de prevenire;
 limitarea forţei de acţiune
prin schimbul de material
activ sau alte mijloace;
 provocarea prin mutări
energice a unor slăbiciuni în
cadrul planului ataca-tor şi
exploatarea acestora;
 declanşarea unui contra-
atac care să întreacă atacul
în viteză.
Faza finală a partidei
Capacitatea tehnică şi
psihologică de anticipare a
finalurilor ce se conturează în
urma rezolvării problemelor
din etapele primare ale partidei
constituie un resort de bază al
marilor succese.
Studiul şi tratarea practică a
zonei cu un număr mai redus
143
 Anul II de studiu

de piese a fost şi rămâne o complex decât o arată

specialitate greu de pătruns în aparenţele.
substrat. Aprecierea tuturor Alături de o bună pregătire,
poziţiilor care ar putea permite materializată prin sensibilizarea
o apărare sau un câştig sigur aptitudinilor apreciere-calcul,
este practic un fenomen exclus. abordarea jocului în final cere
Majoritatea manevrelor conţin neapărat şi un profund simţ
aspecte imprevizibile legate de strategic. Este bine ştiut că
mutări unice, cu influenţe teoria specifică reprezintă un
directe şi imediate. domeniu, tratat detaliat în
Calea strict tehnică, de lucrări diversificate.
valorificare a avantajelor
poziţionale (în special mini- Să urmărim un sfârşit de
male) sau materiale, nu poate fi partidă în aparenţă simplu dar
decât în anumite conjuncturi care în realitate ne arată câte
ocolită. De aceea, interesul incertitudini şi curse poate
pentru însuşirea tehnicii de ascunde:
final, cât şi adaptarea la
realitatea că, indiferent de
situaţie şi condiţii, partida
trebuie jucată până la capăt, se
cere necontenit sporit. Mo-
mentul şi modul trecerii în final
trebuie bine cântărit. Planul,
este necesar să pună în valoare
priceperea de a realiza sau
salva poziţii ce pot trece drept
câştigate, pierdute sau egale.
Secvenţele tipice a căror
rezolvare este demonstrată
teoretic se arată în practică
(datorită factorilor psihologici,
presiunii timpului de gândire şi
renunţării la întreruperea
acestora) un examen mult mai

144
 Ghid de studiu

V. Akopian A.Khalifman 71…rf6 72.tg2 (72.th2 rg7

Las Vegas 1999 =) 72…th8 73.th2 rg7
 74.rc6 th7 = Această variantă
 simplă nu a fost observată de
 majoritatea comentatorilor, deşi
 respectă principiile elementare
 de aducere a regelui propriu
lângă pionul liber advers, cu
 menţinerea regelui alb tăiat]


a b c d e f g h 8

69.ta2!  7

 6

[Prin ultima sa mutare albul  5

trece la realizarea planului de   4

bază. Turnul alb îşi schimbă 3

pentru puţină vreme direcţia de  2

acţiune, sprijinind astfel 1

avansarea regelui.] a b c d e f g h

69…Re7 72.th2 Rd6 73.td2 Re7

74.rc7 Rf6 75.th2
[Structura centrală face ca
pionul h să fie tabu: 69…th7? [După ce regele negru a fost
alungat dincolo de „lanţul
70.ta6 re7 71.ta7 + – sau
muntos”, turnul revine pe
69…tc8 70.rb5 tb8 71.ra6
coloana h.]
ta8 72.rb7 th8 73.th2 + –.
75…Rg5
70.rc5
[75…re7 76.th1]
[70.ta7 rf6 71.rc5 rg5
72.rd6 rf4 73.re6 re4 =] 76.rd6 Rf6
70…Tc8 71.rb6 Th8?? [Nu există timp pentru
contrajoc: 76…rf4 77.re6
[O greşeală de mari proporţii.
re4 78.th4 rf3 79.re5 + –]
Remiza era asigurată prin

145
 Anul II de studiu

77.rd7 Rf7 78.th3 Rf6 poate lua opoziţia în finalul cu

79.th1 Rf7 80.th4 Rf6 pioni.
81.th1 Rf7 Bogăţia de idei şi planuri
pentru ambele culori într-o
[Alte câteva repetări utile de secvenţă atât de scurtă
mutări.] impresioneză vădit şi este plină
82.tf1 Rg7 83.re7! + – de învăţăminte.
Necesitatea simplificărilor
[83.re6? te8 84.rd7 ta8 implică deci, pe lângă alţi
85.th1 rh8 86.re6 ta5] factori, motivaţii strategice
diverse, pentru care se luptă
 8
atât în deschidere cât şi în jocul
  7
de mijloc:
 6
 eliminarea unor figuri
 5
adverse plasate supărător;
 4
 ocuparea unor puncte cheie;
3
deschiderea de linii sau
2
coloane;
a b c d e

f g h
1
 provocarea de slăbiciuni;
 participarea activă a regelui
în joc;
[După multe peripeţii călătoria  valorificarea structurii de
regelui s-a încheiat.] pioni
83…Ta8 Din multitudinea finalurilor,
[83…rg6 84.tg1 rh6 85.rf7 am selectat câteva (printre cele
th7 86.rf6 +- sau 83…rh6 mai întâlnite în practică) care
84.tg1 +-] să servească drept modele
tipice de orientare a jocului în
84.h8q1 – 0 cadrul lecţiilor practice.
Este uşor de constatat că
după schimbul turnurilor:
84…rh8 85.tf8 sau 84…th8 Sah!!!
85.tg1 rh7 86.th1 negrul nu

146
 Ghid de studiu

 8
 8

7 7

 6
  6

  5
  5

 4
 4

 3
  3

 2
 2

a b c d e f

g h
1
a b c d e f g h
1

1.a7!
1.a7! Ta2+ 2.rd3 Ta1
[O astfel de mutare trebuie 3.rd4 Ta5 4.rc4 Ta3 5.rc5
făcută cu mare prudenţă Ta1 6.rd6 Ta3 7.re7 Ta6
întrucât imobilizează propriul 8.rf7 Ta3 9.rg7 Ta1
turn. În poziţia ilustrată ea este 10.rh6! Ta6 11.tb8! T:a7
însă foarte bună deoarece 12. tb5+ Re6 13.r:g6 Ta8
vizează direct obţinerea poziţiei 14.r:h5 Tg8 15.g4 Th8+
de zugzwang în lupta regelui 16.rg6
pentru capturarea pionului slab
din f5. [Şi după această succesiune
 Regele negru este blocat pe forţată de mutări albul câştigă]
câmpurile h7, g7 (rf7 Th8 ***
Rf6-h6-g6 pierde datorită
şahului din spate)]
 În aceste condiţii regele alb
va mavevra fără a putea fi
oprit până pe cîmpul e6, şi
punctul f5 cade datorită
zugzwang-ului]
***

147
 Anul II de studiu

Cu altă formaţie de pioni a 2.r:f5 T:a7 3.te5 Rh6

albului negrul poate face 4.te6+ Rg7 5.tg6+ Rh7
remiză: 6.tf6! Ta5+ 7.rf4 Rg7
8.tf5
 8

[şi pătrunderea regelui la g5

 7

asigură câştigul]
 6

   5
***
 4
cu negrul la mutare
 3
1...Ta6+ 2.r:f5 Ta5+ (½-½)
 2

1 [Situaţia se schimbă întrucât

a b c d e f g h
regele alb nu poate scăpa de
1.a7 Ta1 2.f4 g:f4! 3.r:f3 h4!
şahurile laterale]
[Un contraatac foarte bun care ***
asigură egalitatea] În finaluri cu figuri uşoare
avantajul minimal se poate
1.rf1 Rh7 2.re1 Rg7 3.a7 valorifica dacă figura părţii mai
Ta2! ½ -½ slabe are un plasament
*** defectuos.
 8

  7
  8

 6
 7

   5
 6

 4 5

 3 4

 2
 3

1 2

a b c d e f g h 1
a b c d e f g h
albul la mutare:
1.te8! Ta6+ 1.ne4 Kf7 2.nf3 Kd8 3.nd5
Kf7 4.re6! Kd8+ 5.rd6
[1...T:a7 2.te7+ şi finalul de Rg7 6.re7 (1-0)
pioni se câştigă de alb datorită
opoziţiei favorabile] ***

148
 Ghid de studiu


8
8

 
7
7

6
6

5  5

4  4

 3  3

2  2

1
a b c d e f

g h
1

a b c d e f g h
1.kf4! f1Q
1.rd7 Kc8 2.nd4 Ke7 3.ne3
Kc8 4.nc5 Ra8! 5.rc6 Kb6! [1... Ne6 2.ke2+ Rf1 3.kf4
(½-½) Nf5 4.rf3! =]

[Datorită intrării în cuibul de 2.kh3+ Rh1 3.kf2+ (½-½)

pat negrul are asigurată remiza] [cu şah etern]
*** ***
8
8
7

6
 7

  6

 5

  5

 4
4

  3

 3

 2
2
1
1
a b c d e f g h
a b c d e f g h

1.kg3! Ne5 2.kf1 Rg2 3.nf4 1.rd5 Ng2! 2.rc5 Re6

Rh1! 4.rf3 Kg3! (½½)
[şi ne întâlnim cu poziţia de
remiză din exemplul precedent]
***
3.kh7! Ne4 4.kf8+ Rf7
5.rb6! Nf5 6.rc7 R:f8 7.d7
N:d7 8.r:d7 Rf7 9.rd6
[şi albul câştigă opoziţia]
***

149
 Anul II de studiu
Aşa cum s-a constatat, când
una din părţi deţine un avantaj
material, factorul complex
constă în faptul că, de cele mai
multe ori, acesta este
compensat prin unele elemente
poziţionale. Pentru realizarea
scopului se impune mai întâi
anularea lor prin diferite
metode. Noţiunea de avantaj
material se referă la:
 avantajul cantitativ, con-
stând exclusiv în numărul de
pioni sau figuri în plus;
 avantajul calitativ, de
exemplu: turn contra figură
uşoară, figuri contra pioni
etc.
În contextul amintit, trebuie
ţinut seama de faptul că partea
mai slabă se poate lansa în
complicaţii diverse, sperând să
răstoarne, prin metode tactice,
situaţia. Se impune tratarea în
mod obiectiv a poziţiilor şi o
permanentă grijă faţă de
măsurile profilactice.
***
Cu vânt înapoi
Activitatea de predare-
însuşire a noţiunilor teoretice
de bază, cu respectarea
verigilor clasice a lecţiilor
specifice primilor ani de studiu,
trebuie să constituie forma
150
centrală a conţinutului cu o
pondere de 50% faţă de
celelalte forme practice
ajutătoare cum sunt:
 aplicaţii inclusiv cu
exersarea şi explicarea
primelor 6-10 mutări ale
deschiderilor principale;
 exersări cu poziţii de mat şi
combinaţii tematice;
 analize diverse cu ajutorul
computerului;
 partide libere cu sau fără
tematică impusă;
 informaţii despre raţionali-
zarea timpului de gândire;
Întrucât în aceste perioade
jucătorii dau în general mai
multă atenţie posibilităţilor
proprii de joc decît cele ale
adversarului, am ajuns la
concluzia că sunt absolut
necesare şi unele lecţii de
corectare sau impiedicare a
formării deprinderilor greşite în
toate stadiile partidei.
Ulterior, în funcţie de
dezvoltarea forţei de joc, care
este în raport direct cu însuşirea
teoriei şahului (a cunoştinţelor
elementare şi complexe care
stau la baza studiului celor trei
faze componente al partidei de
şah). Pe măsura obţinerii unui
volum de cunoştinţe suficiente,
 Ghid de studiu
predarea lecţiilor teoretice, în
cadrul pregătirii tehnice, începe
să scadă treptat către procentul
mediu prevăzut (20-25%). În
momentul dobândirii unui
volum considerabil de
cunoştinţe ea tinde spre
procentul minim prevăzut (5-
10%). Această diminuare
treptată a ponderii lecţiilor
teoretice este compensată prin
alte forme de pregătire tehnică.
Între acestea ar fi analizele
teoretice şi studiul individual
necesar aprofundării şi
desăvârşirii bogatelor cunoş-
tinţe însuşite pe parcursul
antrenamentului. În cazul când
lecţiile teoretice sunt însoţite la
sfârşitul lor de lămuririle
necesare unei înţelegeri
imediate şi depline a noţiunilor
predate, ele devin forma cea
mai potrivită şi recomandabilă
pentru însuşirea toriei şahului.
En passant
Şi cum orice efort disciplinat
este răsplătit, ţinem să
încheiem acest ghid aşa cu l-am
început, adică cu o povestire cu
un fin substrat şahistic
(psihologic). Pentru delectarea
celor care îl vor parcurge,
câteva pasaje din proza
fantastică, scrisă numai „în
zilele de marţi”, a poetului,
prozatorului neobişnuit, pre-
cum şi pasionatului şahist
ieşean Dan Giosu sperăm că
vor fi un excelent prilej de
destindere.
"Zidul alb"
În tinereţea lui, Zamurţă
fusese un temut jucător de şah.
Îl fascina mai ales dreptul
primei mutări. Când conducea
piesele albe devenea imbatabil.
Însă de o bucată de vreme, pe
fondul unei crize deranjante de
adversari, căpătase un obicei
parcă predestinat, cel puţin
ciudat: stătea trei ore în faţa
câte unui perete sau zid alb şi-l
privea ţintă. Cu pereţii de altă
culoare n-avea nici o treabă.
Numai cu ăia albi. Acasă
nevastă-sa vopsise toţi pereţii
în galben. Cum întâlnea
Zamurţă câte un perete sau zid
alb, gata: se proţăpea în faţa
lui şi nu mi-l mai slăbea trei
ore, de parcă-l lipise dracu’
acolo. Ba, când îi venea lui mai
bine, scotea un carneţel şi scria
ceva în el. Nimeni nu ştia ce, şi
nici el nu arăta la nimeni.
Nevastă-sa îl lua la rost de
sărbători, când se duceau în
151
 Anul II de studiu
târg să-şi cumpere un covor
nou. Ştia, săraca, toate străzile,
străduţele şi casele din oraş
fără pereţi şi ziduri albe şi-l
trăgea după ea pe Zamurţă
numai pe acolo. Tot aşa şi
acum. Nu ştia însă că un
gospodar de nădejde îşi
vopsise de dimineaţă casa în
alb. Cum văzu asta, Zamurţă se
şi proţăpi în faţa unuia dintre
ziduri, că, vezi, casa avea mai
multe, şi nu putu fi urnit în nici
un fel, cu toată disperarea
nevesti-si care se şi văzu fără
covor de sărbători. Începu să
ţipe la el: „La ce dracu te tot
zgâieşti, smintitule? Spune-mi
şi mie! Nu vezi? E un zid
alb…”. „Văd”, spuse Zamurţă
fără să-şi dezlipească privirea
de pe zid. „Şi atunci dacă vezi,
bine că vezi! Hai să ne luăm
covorul, că ne prinde
Crăciunul!” Zamurţă nu
răspunse. „Zamurţă, ticălo-
sule, mă bagi la balamuc! Ce
poţi înţelege tu de la un zid
alb?” Ticălosul de Zamurţă nu
părea să înţeleagă nimic.
„Alea vopsite mai sunt cum
mai sunt… Nu vezi că se uită
lumea la noi?” Începu să-l
tragă de braţ sub privirile
trecătorilor veseli. Zamurţă
152
nici că-i lua în seamă. Îşi nota
ceva în carneţel şi din când în
când pălea. Ba o dată tresări.
Covorul fu luat după Crăciun.
După vreo trei săptămâni,
Zamurţă căpătă un alt obicei,
fără ca să se dezbare de
primul. Nu mai vorbea cu
nimeni. Aproape nici cu
nevastă-sa. Scotea jumătate de
frază sau un cuvânt pe zi. În
seara aceea se întoarse de la
slujbă târziu. Îi zise nevastă-sa
de la uşă: „Zamurţă, stai jos.
Vreau să-ţi vorbesc”. Zamurţă
se uită în jur, cum avea
obiceiul, după ziduri şi pereţi
albi şi nevăzând nici unul se
aşeză tăcut pe scaun.
„Zamurţă, începu ea, nu se mai
poate… Nu vreau să ne certăm,
dar cu tine nu se mai poate!
Trebuie să divorţăm…”.
„Bine”, spuse Zamurţă şi dădu
să se ridice. „Ce faci?! îşi ieşi
din fire nevastă-sa, nu zici
nimic?” Zamurţă o privi în
ochi şi-şi trecu mâna pe faţa
nerasă: „Bine, bine…”.
„Spune-mi măcar de ce te uiţi
la zidurile alea albe?”. „Nu
ştiu”, spuse Zamurţă. „Cum să
nu ştii? Atunci ce tot îţi notezi
în carnet?”. „Nu ştiu. Nu citesc
niciodată ce scriu şi nici nu ţin
 Ghid de studiu
minte”. Zamurţă vorbea cam
mult în seara aceea. „Vrei să
mă duci, ai? De ce nu citeşti?”.
„Mi-e teamă de ce voi citi
acolo, înţelegi?”. „Da’ ce
vezi?”. „Nimic. Adică, tot
timpul mi se pare că văd
ceva… Dar nu văd nimic”.
Nevastă-sa veni şi îl mângâie
pe păr înduioşată: „Şi când ţi
se pare că vezi ceva, «acel
ceva» e frumos?”. „Poate
pentru că mi se pare că e
frumos mi-e frică”. Înainte de
a spune asta Zamurţă pălise
tare. „Tu-mi ascunzi ceva,
Zamurţă…”. Zamurţă se
desprinse de ea. „Nu-ţi ascund
nimic”, zise.
După două zile Zamurţă
dispăru. Nevastă-sa l-a căutat
zile în şir, dar degeaba.
Zamurţă dispăruse fără urmă.
Într-o dimineaţă poştaşul îi
zise: „Auziţi, cucoană, cică a
fost găsit unul mort în şanţul
din faţa zidului cimitirului. Vezi
matale, zidul era alb…”. O
privi semnificativ. „Asupra lui
s-a găsit un carneţel”. Nevasta
lui Zamurţă tresări. „Ce scria
acolo, păcatele mele?”.
Poştaşul trase aer în piept, vru
să scuipe pe jos, apoi se
răzgândi: „Nimic, ce să scrie?
Doar un cuvânt... şah!!!”.
Să considerăm astfel de poves-
tioare cu substrat psihologic, ca o
corabie încărcată cu înţelepciune
venind către noi.
***
153
 Anul II de studiu

BIBLIOGRAFIE

Şahul de la simplu la complex, Iaşi, Ed.

Dominte, M.
Sanviali, 1995
Radical din 64, Iaşi, Ed. Ştef, 2007
Dvoreţki, M. Attack in Defense, London, Ed. Batsford, 1992
Internet
Kotov, A. Din tainele gândirii jucătorului de şah,
Bucureşti, Ed. Sport-Turism, 1979
Pancu Gh.
Manual de şah, Iaşi, Ed. Taida, 2007
D. Nechifor
Pavlov, M Cooperarea strategică (2 vol), Bucureşti, Ed.
Artex, 2000
Strategia jocului de mijloc în şah, Bucureşti,
Urseanu V.
Ed. Sport-Turism, 1985
Dicţionar explicativ al jocului de şah,
Zărnescu C.
Bucureşti, Ed. Tempus 1995

PERIODICE
COLECŢIILE:
1. Almanah „Planeta Şah” – România
2. Revista Română de Şah „Gambit” – România
3. Şah Matî Biiuletin – Rusia
4. Şahovski Informator – Serbia
5. Şahovski Encyclopedia – Serbia

154
 Ghid de studiu

Tematica pentru aprofundarea

strategiei şahului, în forma sa mai
evoluată, este cuprinsă în acelaşi tip
de ghid orientativ pentru anii de
studiu III-IV intitulat "Succesiunea
planului", de aceeaşi autori.

155