GENNADY NESI

ARTA
S
CHIMBULUI

MAS
TERŞ
AH
 GENNADY NESIS

ARTA SCHIMBULUI

MASTERŞAH
 CUPRINS

Din partea autorului ............................................................... 5

Introducere ............................................................................ 7

I) Schimbul în deschidere ................................................. 27

II) Schimbul în jocul de mijloc .......................................... 53

1) Realizarea avantajului material ............................... 64

2) Schimbul în atac şi în apărare ................................. 82

3) Realizarea avantajului poziţional .......................... 116

 Din partea autorului

„Cunoașterea profundă a principiilor de bază reprezintă mai

mult de jumătate din drumul către măiestrie.” Așa sună unul
dintre aforismele marelui reformator în domeniul șahului – A.
I. Nimzovici –, aforism ce ar fi putut reprezenta cu ușurință
motoul prezentei cărți, deoarece schimbul constituie unul
dintre principiile cheie ale artei șahiste, fără studierea căruia
nu se poate accede spre culmi.
În focul luptei unei partide de șah, jucătorul trebuie să
rezolve la fiecare mutare o serie de probleme, și nu ne referim
aici doar la alegerea unei variante sau a alteia, ci la probleme
de esență. De pildă: care e cel mai avantajos raport de forțe ce
servește la realizarea unui scop strategic bine precizat? Care
dintre figurile adverse trebuie eliminate? Ce material
facilitează fructificarea avantajului obținut? Care figuri să fie
păstrate pentru a încerca salvarea într-un final dificil?
Aceste întrebări lasă impresia unui caracter abstract, însă,
rejucând partidele marilor maeștri, constatăm că deciziile
corecte privind schimburile, luate uneori pur intuitiv, rezolvă
marea majoritate a problemelor.

5
6
 Introducere

„Derularea partidei de șah reprezintă o succesiune de

schimburi.”
M. M. Botvinnik

În ultimele sale lecții, Jose Raul Capablanca amintește de o

dispută avută cu unul dintre marii maeștri ai generației lui,
David Janovski, care susținea că „o partidă bine jucată nu
trebuie să ajungă la final.” Marele cubanez a arătat că „această
concepție nu numai că l-a determinat (pe Janovski) să piardă
multe partide, dar – lucru mult mai important – a și câștigat
numeroși adepți din rândurile șahiștilor mai slabi.”
Șahiștii contemporani, în general posesori ai unei vaste
culturi de specialitate și a unei bune tehnici de apărare, ajung
în final în majoritatea partidelor; tocmai din acest motiv
cunoscuta maximă lui Capablanca își păstrează nealterată
actualitatea: „Dacă partida se decide în final, e necesar să
reflectăm bine care figuri trebuie schimbate și care păstrate.”
Aproape în fiecare partidă apar momente critice, în care
survin modificări calitative ale situației de pe tablă. Mai întâi
de toate, în astfel de momente trebuie să acordăm prioritate
criteriilor de apreciere a poziției, singurele în măsură să
stabilească modalitatea trecerii într-un alt stadiu. Independent
de această schimbare generală, în mutările calculate e necesar
a fi avute în vedere și posibilitățile ce apar în urma
7
schimburilor. Astfel, G. Levenfisch susține că fiecare schimb
modifică situația de pe tablă.
Există tendința de a interpreta schimburile drept „dorință de
pace” sau teamă din partea adversarilor. Asemenea concluzii
sunt însă departe de adevăr, fiindcă de multe ori un schimb
sau o serie de schimburi reprezintă cea mai scurtă cale către
victorie. Priceperea, adică arta de a utiliza eficient o atât
puternică armă tactică (cum este schimbul), a constituit
întotdeauna semnul distinctiv al unei forțe de joc ridicate.

Thomas – Alehin
Baden-Baden, 1925

Printr-o serie de manevre subtile, negrul a obținut un avantaj

pozițional incontestabil. Pionii a2 și c3 au nevoie de apărare
permanentă, iar câmpul slab c4 poate fi întrebuințat pe post de
trambulină pentru manevrele figurilor grele ale negrului.
34…Dc4! 35.D:c4 Tc:c4 A. Nimzovici comentează astfel
schimbul damelor: „Un observator atent va observa imediat
că, aici, schimbul damelor reprezintă cea mai simplă cale de a
ocupa punctele strategice esențiale, lucru ce se realizează

8
aproape automat. În timp ce începătorii doresc schimburile
doar pentru a evita riscurile sau – în cel mai bun caz – pentru
a-și îmbunătăți poziția pieselor, maestrul e preocupat de
câmpurile importante și schimburile proiectate fac ca acestea
să-i cadă în mână asemenea unor fructe coapte.” Soarta luptei
se decide rapid prin centralizarea regelui negru, posibilă
tocmai datorită absenței de pe tablă a damelor. 36.a3 Ne7
37.Tfb1 Nd6! Un procedeu tipic, prin care Alehin își
constrânge adversarul să-și amplaseze pionii pe câmpuri
negre, unde se vor dovedi extrem de vulnerabili. 38.g3 Rf8
39.Rg2 Re7 30.Rf2 Rd7 41.Re2 Rc6 42.Ta2 Tca4 Acum,
când regele negru a intrat în joc și apără pionul b5, pot fi
create amenințări reale împotriva pionului a3, ceea ce
determină figurile albe să-și limiteze activitatea la apărarea
acestuia. 43.Tba1 Rd5 Este suficient să comparăm această
poziție cu cea din diagrama anterioară, pentru a înțelege
progresele realizate de negru în materializarea avantajului
pozițional deținut.

9
 Prin schimbul damelor, activitatea relativă a figurilor negre
(incluzând și regele) s-a amplificat simțitor. Figurile albe,
legate de apărarea pionului a3, și-au pierdut mobilitatea și nu
se pot opune acțiunilor inițiate de negru în centru și pe flancul
regelui. 44.Rd3 T6a5 45.Nc1 a6 46.Nb2 h5! Negrul deschide
al doilea front. Forțat de amenințarea de subminare 47…h4,
albul este obligat să-și amplaseze pionul h pe un câmp negru,
ceea ce va avea o importanță deosebită în condițiile
deschiderii jocului în centru. 47.h4 f6 48.Nc1 e5! După
această străpungere, poziția albul se prăbușește cu
repeziciune. 49.f:e5 f:e5 50.Nb2 e:d4 51.c:d4 b4 52.a:b4
T:a2 53.b:a5 T:b2 Albul cedează.

Schimbul figurilor reprezintă unul dintre cele mai răspândite

elemente strategice și tactice (un element universal), fiind
întâlnit in toate fazele partidei. În deschidere, unde rolul
decisiv îl joacă factorul timp, o mare importanță o prezintă
schimbul cu „tempo” în scopul depășirii adversarului în
dezvoltare.
Scopurile schimburilor în jocul de mijloc pot fi diverse:
schimbul figurilor apărătoare în vederea conducerii atacului
sau, dimpotrivă, al unei figuri atacatoare periculoase pentru
întărirea propriului sistem defensiv, ocuparea liniilor ori a
câmpurilor strategice cheie, crearea unui complex de câmpuri
slabe în tabăra adversă, exploatarea slăbiciunii pionilor etc.
Per ansamblu, schimburile din jocul de mijloc urmăresc
crearea pe tablă a unui raport optim al forțelor, necesar pentru
rezolvarea problemelor strategice sau tactice apărute.
La prima vedere, în următoarea diagramă pare că albul
trebuie să tindă spre ocuparea coloanei h, după care regele
10
advers devine o victimă sigură. Analiza concretă a poziției
demonstrează însă că, în condițiile raportului de forțe de pe
tablă, aplicarea acestui plan nu e posibilă, deoarece presiunea
continuă a pieselor negre pe coloana d imobilizează piesele
albe. În plus, pionii d4 și g5 cer o atenție continuă.

Rubinstein – Canal
Rogalska-Slatina, 1929

A.Rubinstein găsește, totuși, o cale elegantă și neașteptată

de rezolvare a problemelor, propunând schimbul damelor,
caracterizată admirativ de A. Nimzovici: „Tipice pentru
Rubinstein sunt colosalele planuri ale sale cu bătaie lungă,
care-i servesc drept punți de trecere din deschidere spre final.”
Operațiunea aleasă constituie, într-adevăr, începutul unui plan
strategic bine chibzuit, al cărui sens ni se dezvăluie abia într-
un final îndepărtat de turnuri.
37.Df6 D:f6 Tentativa de a obține avantaj material ducea la
catastrofă imediată: 37…D:b4 38.Rg2! De7 39.Th1 D:f6
40.g:f6 și împotriva amenințării 41.Tdh3 negrul nu are
apărare. 38.g:f6 Rh7 După schimbul damelor, pericolul

11
dublării turnurilor pe coloana h a devenit real și negrul se
apără cu mutări unice, urmărind schimbul unei perechi de
turnuri. 39.Rg4 Th8 40.Th1+ Rg8 41.T:h8 R:h8 După
schimbul turnurilor, amenințarea de a pătrunde pe coloana
deschisă a dispărut, dar albul are drept compensație un rege
activ și o structură de pioni superioară. Putem spune că, prin
schimbul figurilor grele, criteriile de apreciere ale poziției s-
au modificat, iar un factor negativ – cum era lipsa de apărare a
regelui alb – s-a transformat într-unul pozitiv: regele alb e
acum mult mai activ decât cel negru. 42.b5 Și pionii b și d au
suferit o metamorfoză. Din obiective de atac ei au devenit
atacanți, cu rolul de a distruge redutele pionilor adverși. Este
de remarcat că, în procesul operațiunii, albul își schimbă
nebunul activ pentru omologul său negru pasiv, câștigând
astfel tempo și, prin îndepărtarea turnului inamic, reușește să
deschidă liniile în centru, fapt ce constituie un element decisiv
al poziției, dată fiind situarea marginală și depărtată de teatrul
de operațiuni a regelui negru. 42…c:b5 43.N:b7 T:b7
44.a:b5 a:b5 Mai exact era 44…a5, cu toate că, și în acest
caz, albul obține victoria după 45.d5! e:d5 46.T:d5 Ta7
47.Td6 a4 48.T:b6 a3 49.Tb8+ Rh7 50.b6 Ta6 51.b7 Tb6
52.e6! 45.d5! e:d5 46.T:d5 Rh7 Regele negru nu poate părăsi
coloana h și albul profită, întărindu-și poziția. 47.T:b5 Tb8
48.f4 Rh6 49.Tb1 Datorită amenințării 50.Th1#, negrul e
obligat să permită pătrunderea regelui advers în propriul
dispozitiv. 49…Rh7 50.Rg5 b5 51.e6! Străpungerea decisivă.
51…f:e6 52.Th1+ Rg8 52.R:g6 Negrul cedează, fiindcă se
amenință mat în trei mutări: 54.f7+, 55.Rf6 și 56.Th8#. Nu
salvează nici 53…Tf8, din cauza 54.Ta1 b4 55.Ta7 b3
56.Tg7+ Rh8 57.Th7+ Rg8 58.f7+.
12
 Schimbul deține un rol important și în atac. Uneori, doar
prin schimbul unei singure figuri apărătoare se poate decide
deznodământul partidei.

Lutikov – Holmov
Leningrad, 1955

Poziția regelui alb este slăbită, iar dama ocupă un câmp

necorespunzător; și întrucât rolul de apărător de bază al
monarhului alb îl are turnul, schimbul acestuia duce imediat la
încheierea jocului.
39…Tb1! 40.T:b1 D:b1+ 41.Rh2 Ng1+ și albul este nevoit
să cedeze, datorită matului care nu mai poate fi evitat: 42.Rg3
Dd3+ 43.Rh4 Nf2+ 44.Rg5 f6# sau 42.Rh1 Nf2+ 43.Rh2
Dg1#.

În diagrama ce urmează, ca urmare a unei lupte tăioase în

deschidere, albul a obținut avantaj de dezvoltare și un puternic
pion liber central. Acest pion e însă blocat și nu se vede o
rezolvare directă a poziției. Există, totuși, posibilitatea

13
utilizării unui procedeu verificat, anume schimbul, după care
„totul devine simplu”.
Deseori, schimburile amplifică importanța unor factori –
cum ar fi pionii liberi – și, frecvent, reprezintă cea mai scurtă
cale de a fructifica acest tip de superioritate pozițională.

Nesis – Zelinski
Corespondență, 1975-1976

20.Cc6! Schimbul damelor mărește decalajul de dezvoltare

în favoarea albului. Simultan, se schimbă și nebunul ce
asigura blocajul pionului liber. 20…D:b3 21.C:b3 N:a3
22.T:a3 Trebuie să facem mențiunea că avantajul de
dezvoltare se mărește pe măsura schimbării figurilor active ale
adversarului, deoarece astfel se asigură – fie și temporar – o
superioritate reală a forțelor. Așadar, prin dispariția de pe
tablă a damelor și a unei perechi de nebuni, poziția activă a
figurilor albe capătă o și mai mare importanță (este suficient
să comparăm mobilitatea turnurilor albe cu cea a turnurilor
negre). 22…g6 23.Cc5 Nc8 Pierde forțat, însă și după

14
23…C:c6 24.d:c6 Nc8 figurile negre sunt neputincioase.
24.d6 Rg7 25.Cd4 Ta7 26.Cb5 Negrul cedează.

Sunt dese cazurile în care superioritatea pionilor de pe unul

din flancuri nu poate fi valorificată decât după schimbul
damelor, fiindcă numai atunci avansarea masei de pioni are
loc cu ușurință și fără riscuri.

În partida Gligorici – Bălănel (1956), albul a obținut

perechea de nebuni, precum și superioritatea de pioni pe
flancul regelui, dar prezența pe tablă a damelor face dificilă
realizarea acestei superiorități poziționale. Urmează manevra
amintită anterior.
1.Dg3 D:g3 Negrul nu dispune de o alternativă viabilă.
2.h:g3 Td8 3.f3 g6 Mai exact era 3…h5, încetinind înaintarea
pionilor adverși. 4.g4 Rg7 5.f4 Numai lipsa damelor de pe
tablă a permis albului să-și avanseze „armada” de pioni, care
va decide soarta luptei. 5…Tc8 6.Td1! Gligorici refuză
schimbul turnurilor, deoarece pătrunderea turnului alb pe
orizontala a 7-a se va dovedi mult mai periculoasă decât raidul

15
omologului său negru pe orizontala a 2-a. 6…Tc2 7.Td7
T:g2+ 8.Rf1 T:a2 9.e6! Această mutarea întrupează concepția
tactică a albului, care reușește să-și formeze un pion liber
foarte periculos. 9…Nd5 10.T:f7+ Rg8 11.Tf8+ Rg7 12.T:e8
Figura a fost recâștigată și negrul nu mai are apărare. Pionul
negru nu poate fi oprit decât cu prețul unei figuri. 12…Tc2
13.e7 Nc4+ 14.Rg1 Nf7 15.Tf8 Acum turnul negru nu-și
permite să supravegheze pionul liber din spate, pentru că la
15…Te2 urmează un mat neașteptat: 16.Nc3+ Rh7 17.Th8#.
În partidă s-a mai jucat: 15…g5 16.f5 Tc4 17.Rh2 Tc7
18.Rg3 h5 19.f6+ Negrul cedează.

În jocul de mijloc, schimbul devine adesea catalizator al

multor tipuri de combinații.

Ghindă – Gogîlea
România, 1981

1…N:f3! Meritele acestui schimb sunt înlăturarea figurii

apărătoare și îndepărtarea pionului g2, ceea ce creează
premisele unui spectaculos atac de mat. 2.g:f3 T:h2+!!

16
3.R:h2 Ng3++ Acum la 4.Rg1 urmează 4…Th1+!, iar la
4.R:g3 – 4…Dh4+, cu mat în ambele situații. Albul cedează.

Pot fi prezentate numeroase exemple în care schimbul

constituie începutul unei combinații poziționale.
De pildă, în partida Botvinnik – Kan, jucată în 1943 la
Sverdlovsk, albul are un pion în plus, care însă în condiții
normale nu poate fi apărat. M. Botvinnik a intrat în această
poziție, având în vedere următorul schimb al damelor, în urma
căruia obține doi pioni liberi legați, utilizând un procedeu
tactic bazat pe atacul prin descoperire.

26.De7+! D:e7 27.f:e7+ Rd7 După 27…R:e7, albul câștigă

nebunul prin 28.d6+. 28.d6 N:f3 29.g:f3 Cu ajutorul
schimbului cu tempo, albul nu numai că și-a păstrat avantajul
material, dar – mai mult – și-a creat și doi pioni liberi legați,
foarte avansați. Totuși, pe moment ei sunt blocați, poziția
având un caracter închis; pentru realizarea avantajului e
necesară pătrunderea regelui în dispozitivul advers. 29…Tc8
30.Rg2 g5 Această mutare „energică” simplifică misiunea

17
albului. 31.Td5! Tg8 32.Rg3 f6 33.Rg4 Re6 34.Rh5! Iată
când își spune cuvântul slăbiciunea pionilor de pe flancul
regelui. Evident, turnul e tabu: 34…R:d5 35.d7 și pionii nu
mai pot fi opriți. 34…a5 35.R:h6 Rf7 36.Rh5 Th8+ 37.Rg4
Th4+ 38.Rg3 Turnului negru i-ar fi fost satisfăcută vanitatea
doar în varianta 38.Rf5?? Tf4#. Acum însă, ținând cont de
amenințarea 39.d7, acestuia nu-i rămâne decât să se reîntoarcă
la plictisitoarea obligație de a supraveghea orizontala a 8-a.
38…Th8 39.f4! Schimbul pionilor deschide drumul regelui.
39…g:f4+ 40.R:f4 Re6 41.d7! Operațiunea decisivă, bazată
în principal pe metoda schimbului. Procedeul este tipic:
înapoind materialul, albul forțează trecerea într-un final de
pioni câștigător. 41…R:e7 42.d8D+ T:d8 43.T:d8 R:d8
44.Rf5 Negrul cedează. La 44…Re7 decide 45.Rg6! Re6
46.h4 f5 47.Rg5 Re5 48.h5 f4 49.h6 f3 50.h7 f2 51.h8D+.
În fragmentele analizate anterior, schimbul damelor a fost
utilizat în primul rând pentru atingerea unor scopuri
strategice. Merită atenție și situațiile când acest schimb se
efectuează cu ajutorul tacticii și într-o manieră dinamică.

Lputian – Psahis, 1979

18
 Albul încearcă să-și limiteze dificultățile și tinde spre o
rezolvare a problemelor prin intermediul unei străpungeri în
centru.
1.d5 e:d5 2.T:d5 La deplasarea damei urmează 3.T:h5+,
însă negrul a pregătit o surpriză foarte neplăcută. 2…f5! Cu
ajutorul acestei contralovituri, Psahis forțează schimbul
damelor și trecerea într-un final mai bun. 3.T:b5 f:e4 4.T:b6
T:b2! Schimbul turnurilor trebuie făcut cu multe precauții.
Slab era 4…e3? 5.T:b3 a:b3 6.N:e3 N:b2 7.a4 Nc3 8.Nc1, cu
remiză. 5.T:b2 N:b2 6.Nc5 Nc1 7.Rf2 h4 8.g:h4 Rg8! Negrul
joacă foarte atent finalul; în varianta 8…N:f4 9.Ne3 Nd6
10.Nc1 Nc5+ 11.Rg3, albul „ține” poziția. 9.h5 În încercarea
de a întârzia centralizarea rapidă a regelui negru, albul
restituie pionul în plus și urmărește să-și formeze un pion liber
pe coloana f. 9…g:h5 10.f5 Rf7 11.Nd4 Ținând cont de
amenințarea 11…Rf6, aceasta reprezintă singura posibilitate
de a menține pionul liber. 11…N:a3 12.Re3 Nc1+ 13.R:e4 a3
14.Rd3 S-ar părea că albul a depășit toate dificultățile, dar și
aici vine în sprijinul negrului schimbul, procedeu tipic de
realizare a avantajului în finaluri de nebuni de aceeași culoare.
14…Ng5! 15.Rc2 Nf6 16.Nc3 N:c3 Negrul progresează din
aproape în aproape și, deoarece după 17.R:c3 Rf6 18.Rb3
R:f5 el câștigă finalul de pioni, albul cedează.

O examinare specială merită schimburile de pioni care

conduc la modificarea structurii acestora, la apariția
slăbiciunilor, la deschiderea liniilor etc. Cea mai mare
influență asupra planurilor de joc o exercită, în special,
schimbul de pioni în centru, efectuat în faza de trecere din
deschidere către jocul de mijloc.
19
 Legat de cele de mai sus, instructivă e una dintre variantele
populare din Indiana Regelui. După mutările introductive 1.d4
Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 Ng7 4.e4 d6 5.Cf3 0-0 6.Ne2 e5 7.0-0 Cc6
8.d5 Ce7 9.Cd2 c5!, survine o poziție extrem de complexă a
teoriei actuale.
Albul se află în fața unei decizii cruciale: să deschidă
centrul prin schimbul de pioni 10.d:c6, sau să alegă
perspectiva unui joc cu centru închis? Să analizăm două
exemple caracteristice.

Larsen – Fischer
Denver, 1971

10.Tb1 Ce8 11.b4 b6 12.a4 f5 13.a5 Cf6 Profitând de

poziția stabilă a centrului, negrul își concentrează fără ezitări
piesele pe flancul regelui. O continuare ceva mai lentă era
13…Rh8 14.Da4 Nd7 15.Da3 Cg8 16.Nd1 Cef6 17.Na4 Nh6
18.b:c5 b:c5 19.N:d7 D:d7, cu joc complicat (Ree – Gligorici,
Wijk-ann-Zee, 1975). 14.Da4 Nd7 15.Da3 Nh6 O manevră
tipică într-o serie de sisteme ale Indianei Regelui. Centrul

20
fiind închis, negrul se străduiește să schimbe nebunii de
câmpuri negre. 16.Nd3 Dc7 17.b:c5 Cu ajutorul schimbului
de pioni, albul deschide coloana b, intenționând să atragă
forțele negrului pe flancul damei. Numai că inițiativa negrului
pe celălalt flanc al tablei se amplifică, în loc să se diminueze.
17…b:c5 18.e:f5 Albul mai face un schimb de pioni, dar deja
acest lucru va avea repercusiuni semnificative, fiindcă negrul
își va aduce în scurt timp piesele grele pe coloana deschisă g,
ceea ce pune în pericol securitatea regelui alb. 18…g:f5
19.Nc2 a6 20.Cde4 Logic ar fi fost 20.Tb6, păstrând planul
inițial de exercitare a presiunii pe coloana b. 20…N:c1
21.C:f6+ T:f6 22.Tfc1 Taf8!

Negrul trimite forțe proaspete în atac. O asemenea libertate

de regrupare a forțelor în interiorul propriului dispozitiv este
tipică pozițiilor cu centru stabil. 23.Tb6 Nc8 24.Ce2 O
decizie neinspirată, deoarece calul nu va fi în măsură să apere
poziția regelui. Cele mai bune șanse le oferea 24.Tcb1.
24…f4! După plecarea calului alb, punctul e4 nu mai are o
importanță atât de mare și poate fi neglijat în schimbul unei

21
compensații cu implicații decisive, și anume aducerea rapidă
în joc a figurilor ușoare. 25.Ne4 Cf5 26.Tc6 Dg7! 27.Tcb1
Albul nu mai are timp să câștige un pion (27.N:f5 N:f5
28.T:a6), din cauza replicii 28…Tg6, cu atac câștigător pe
coloana g. 27…Ch4 28.Dd3 Nf5 Un procedeu deja bine
cunoscut: schimbarea figurii apărătoare. 29.Rh1 f3! 30.Cg3
f:g2+ 31.Rg1 N:e4 32.D:e4 Cf3+ 33.R:g2 Cd2. Albul
cedează.
O finalizare convingătoare a evenimentelor declanșate de
schimbul pionilor.

Vaganian – Bukici
Odessa, 1975

10.d:c6 b:c6 După 10…C:c6 11.Cb3 urmat de 12.Ne3,

slăbiciunea câmpului d5 asigură albului avantaj. 11.b4 Ce8

O greșeală strategică instructivă. Negrul joacă după șablonul

uzual, fără a ține seama de schimbarea de principiu a poziției;
când centrul este deschis, nu e indicat atacul pe flancul

22
regelui, deoarece, folosindu-se de coloana d și de diagonala
a3-f8, albul poate crea o presiune puternică și de durată asupra
pionului d6. Cu mutarea 10.d:c6 albul a cedat centrul, iar
replica naturală ar fi fost contralovitura 11…d5, scăpând
imediat de pionul înapoiat. După 12.c:d5 (mai exact este
12.b5) 12…c:d5 13.b5 Nd7!, presiunea negrului devine
perceptibilă (Nesis – I. Kopîlov, prin corespondență, 1982).
12.Cb3 f5 13.Na3 Dacă centrul era închis, albul nu s-ar fi
împotrivit schimbului nebunilor de câmpuri negre. Acum însă
acest nebun are în față o carieră strălucită, după înaintarea
tematică b4-b5 având un cuvânt greu de spus pe diagonala a3-
f8. De altfel, se și amenință deja 14.b5, la care e rău 14…c5?,
din cauza 15.N:c5. 13…f:e4 Planul obișnuit legat de
avansarea armatei de pioni pe flancul regelui nu mai
funcționează la fel de bine în condițiile unui centru deschis,
motiv pentru care negrul decidă să desfacă jocul. Totuși,
presiunea figurilor albe în centru se accentuează astfel și mai
mult. 14.C:e4 Nf5 „Contralovitura” 14…d5 ar fi dus la
dezastru după 15.b5! 15.Cg3 Ne6 16.Tc1 Rh8 17.Ce4 Tf4
18.f3 Ng8 19.Dd2 Albul are la dispoziție un plan clar de
îmbunătățire a poziției figurilor, în timp ce negrul nu dispune
de contraargumente serioase. 19…Nh6 20.Dc3 Ng7 21.Tfd1
d5 Negrul nu e dispus să aștepte amplificarea presiunii și
hotărăște să complice lupta, însă acest lucru avantajează
întotdeauna pe cel ce are avantaj de dezvoltare. 22.b5! d4
23.Da5 Dd7 După părerea lui Gligorici, era mai bine
23…Nf8. 24.Cc5 Dc8 25.Cd3 Acum albul câștigă calitatea,
fapt ce decide partida. A mai urmat: 25…Tf7 26.Cg5 Cf5
27.C:f7+ N:f7 28.b:c6 De6 După 28…D:c6 29.C:e5, centrul
negrului se dezintegrează. 29.c7 Tc8 30.Tb1! T:c7 31.Tb8
23
Tc6 32.Cc5 Dd6 33.Td8 Dc7 34.D:c7 T:c7 35.Tb1 Se
amenință 36.Tbb8, iar la 35…Nf8 urmează 36.Ce6! Negrul
cedează.

Deznodământul partidei anterioare nu a dat răspuns la

întrebarea privind oportunitatea schimbului pionilor la
mutarea a 10-a. Deosebirile de nuanțe strategice nu fac decât
să demonstreze influența majoră asupra rezultatului jocului,
pe care o poate avea chiar și un aparent neînsemnat schimb de
pioni.
Un rol foarte important îl are schimbul în final, când are fie
rolul de instrument în realizarea avantajului, fie de ultim și
unic resort de salvare a partidei într-o situație decisivă. Când
rămân relativ puține piese pe tablă, dispariția a încă unei
perechi de figuri schimbă substanțial criteriile de evaluare a
poziției.

Romanovski – Stahlberg
Moscova, 1935

24
 Avem în față un final de figuri grele, considerat de
cunoscutul teoretician P. Romanovski drept al patrulea stadiu
al partidei. Criteriul de bază în aprecierea acestui tip de final îl
constituie pozițiile celor doi regi. În cazul de față, nici unul
dintre regi nu este ferit de pericole, dar albul e la mutare și
acest detaliu are o importanță deloc neglijabilă.
47.Ta8+ Tb8 O eroare principială destul de serioasă,
întrucât prezența pe tablă a turnurilor permitea negrului să
mențină un echilibru dinamic. Este suficient să analizăm
varianta 47…Re7 48.Dg8 Tb2+ 49.Re1 Tb1+ 50.Rd2 Td1+!
51.R:d1 D:d3+ 52.Rc1 Dc3+ 53.Rb1 Dd3+ 54.Rb2 Dd2+
55.Rb3 Dd3+ 56.Ra4 Dd4+ 57.Ra5 Dd2+ 58.Ra6 Dd6+
59.Rb5 Dd7+ 60.R:c5 Dd4+ și albul nu poate evita șahul
etern. Acum însă, în finalul „curățit” de dame, criteriul
hotărâtor de apreciere îl reprezintă structura mai bună a
pionilor și posibilitățile de acțiune ale figurilor. 48.T:b8+
D:b8 49.Dd5 Dama a ocupat o poziție dominantă și, de aceea,
cea mai bună contrașansă a negrului o constituie contraatacul;
așa cum a arătat Romanovski, după 49…Dc7 50.Re3 Re7
51.Re4 Rf6 52.h5 negrul intră în zugzwang. 49…Db2+
50.Re3 Dc1+ 51.Re2 Dc2+ 52.Re3 Dc1+ 53.Re4! De1+
54.Rf5 D:g3 Regele alb a reușit să evite șahurile și, cu toate
că negrul își schimbă pionul slab de la c5 cu importantul pion
alb din g3, poziția sa nu se îmbunătățește. 55.D:c5+ Rg8
56.Dc4+ Rh8 Era mai bine 56…Rh7, deși și în acest caz –
după 57.De4 – albul avea șanse de câștig. 57.Dg4 Un
procedeu școală: alungarea figurilor adverse de pe pozițiile
active sub amenințarea trecerii într-un final de pioni câștigat.
57…De1 Mai precis era 57…Df2 58.R:e5 Dc5+. Acum regele

25
negru intră în plasă de mat. 58.Rg6! Dc1 59.Dd7 Dg1+
60.Rf7 Rh7 61.Df5+! g6 62.Dd7 Negrul cedează.
Iată cum, chiar și dintr-un număr nu prea mare de exemple,
ne putem convinge că utilizarea acestui procedeu esențial,
care este schimbul, presupune o deosebită măiestrie și o
adâncă pătrundere în tainele poziției în toate fazele partidei.
La baza unei asemenea înțelegeri depline a poziției și a
schimburilor stă aprecierea exactă a forței relative a figurilor
existente la un moment dat pe tablă. În lucrarea de față, vom
face așadar încercarea de a studia schimbul ca element
independent al partidei de șah.

26
 Capitolul I
SCHIMBUL ÎN DESCHIDERE

În faza incipientă a partidei, schimbul pare a avea un rol

aparent neînsemnat, deoarece în deschidere scopul principal îl
reprezintă mobilizarea rapidă a forțelor, iar schimburile nu pot
juca, la prima vedere, un rol în această privință. Am greși însă
flagrant dacă am subaprecia importanța schimbului în
deschidere; într-o serie de variante, de pildă, schimbul
anumitor perechi de figuri duce la modificarea totală a întregii
lupte strategice din jocul de mijloc, uneori chiar și din final.
Este vorba, în primul rând, de schimburi ce produc apariția
unor slăbiciuni organice în structura pionilor adverși.
Exemple caracteristice pe această temă pot fi varianta
schimbului din Partida Spaniolă – 1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5
a6 N:c6 și, mai ales, sistemul Sämisch din Apărarea
Nimzovici – 1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.a3 N:c3+ 5.b:c3,
în care negrul își schimbă în mod intenționat nebunul de
câmpuri negre pentru cal în ideea de a crea în tabăra adversă
un important obiectiv de contraatac, anume pionii dubli de pe
coloana c. Deseori schimbul servește la rezolvarea unor
probleme majore ale deschiderii, cum ar fi formarea unui
centru de pioni puternic. Amintim, spre exemplu, varianta
principală a Apărării Grünfeld: 1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 d5
4.c:d5 C:d5 5.e4 C:c3 6.b:c3.

27
 În anumite sisteme schimbul stabilește încă de timpuriu
țintele strategice, însă – în debutul partidei – el se face și cu
scopul depășirii în dezvoltare a adversarului. Vorbind despre
schimburile din deschidere, e imposibil să evităm discuția
legată de factorul timp, denumit în teorie și tempo. Iată ce
scria cunoscutul jucător și teoretician german S. Tarrasch cu
privire la problemele ridicate de schimbul folosit frecvent într-
una din variantele apărării Caro-Kann: 1.e4 c6 2.d4 d5 3.Cc3
d:e4 4.C:e4 Cf6

„Albul și-a depășit adversarul în dezvoltare cu două

tempouri: a avansat pionii și și-a adus calul pe orizontala a 4-
a, însă acesta este atacat. Cum trebuie să joace acum albul
pentru a-și valorifica avantajul de timp? În orice caz, nu
schimbând calul, deoarece astfel ar pierde două tempouri:
primul prin schimbul calului său, care a efectuat deja două
mutări, pentru un cal care n-a făcut decât o mutare și al doilea
prin punerea în mișcare a pionilor negri de pe flancul regelui.”

28
 Evident, această aritmetică strictă în calcularea tempourilor
nu prea poate să ne spună clar ce figuri trebuie schimbate în
deschidere, dar și în dogmatica teorie a lui Tarrasch se află un
sâmbure de adevăr, care trebuie corelat cu fiecare situație
particulară.
De pildă: merită negrul să schimbe calul în Partida Scoțiană
după 1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.d4 e:d4 4.C:d4? Desigur, e bine să
ne abținem de la schimbul 4…C:d4 5.D:d4 nu din motivul că
albul a efectuat o mutare în plus cu calul „pierzând astfel un
tempo” (potrivit teoriei lui Tarrasch, orice mutare repetată a
unei figuri în deschidere reprezintă o pierdere de timp), ci
pentru că intrarea în joc a damei albe creează dificultăți de
dezvoltare pieselor negre.
Abordarea dialectică a conceptului de timp în partida de șah
s-a manifestat în chip strălucit în creația lui Alehin.
Străduindu-se mereu să obțină inițiativa în deschidere,
campionul mondial nu putea să nu prețuiască valoarea
tempourilor.
Totuși, evaluarea sa nu era dogmatică, de multe ori el
neezitând să piardă timp pentru schimbarea unei figuri
importante a adversarului, în special dacă acest schimb ducea
la deschiderea centrului și la stăpânirea liniilor și a
diagonalelor cheie.

Indiana Damei
Alehin – Marshall
New-York, 1927

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 Ce4 Această mutare nenaturală și

care pierde timp va fi elegant combătută de Alehin. 4.Cfd2!
29
Albul încalcă regula de a nu muta de două ori cu aceeași
figură în deschidere, însă are argumente serioase. Astfel,
schimbul cailor îi permite să controleze centrul, iar dacă
negrul nu este de acord, atunci el va fi forțat să adopte
structura dezavantajoasă a „zidului de piatră”.

4…Nb4 O cursă perfidă. La 5.a3?, cu scopul de a schimba

figurile ușoare, urmează 5…Df6! cu câștig imediat. 5.Dc2 d5
În eventualitatea 5…f5 era posibil 6.a3, forțând schimbul cu
mare avantaj de dezvoltare. 6.Cc3 f5 Singurul mod de a
menține centrul. 7.Cd:e4! Iată comentariul lui Alehin privitor
la schimbul efectuat: „După aceasta albul va forța ușor
deschiderea coloanelor centrale prin f2-f3 și, mai apoi, e2-e4.
Dat fiind faptul că e mai bine dezvoltat, acest lucru îi asigură
un sensibil avantaj pozițional.” 7…f:e4 8.Nf4 0-0 9.e3
Amenință 10.a3, cu schimbul forțat al nebunului de câmpuri
negre (altfel se pierde pionul d5). Negrul nu poate permite
acest schimb, deoarece nebunul advers din f4 va controla cu
autoritate câmpurile negre. 9…c6 10.Ne2 Cd7 11.a3 Ne7
După cum am menționat, schimbul nebunului ar fi

30
dezavantajos pentru negru, iar dacă schimbul va deveni
inevitabil, acesta va trebui făcut numai contra omologului său
alb. 12.0-0 Ng5 13.f3! Tocmai această posibilitate a și avut-o
în vedere Alehin când a schimbat calul negru din e4. Acum
deschiderea centrului este inevitabilă și avantajul de
dezvoltare al albului își spune cuvântul. 13…N:f4 14.e:f4
T:f4 Ceva mai bine era 14…e:f3 15.T:f3 Cf6; prin schimbul
turnurilor efectuat în partidă, negrul renunță fără luptă la
coloana f. 15.f:e4 T:f1+ 16.T:f1 e5 Negrul încearcă să
complice lupta, dar realitatea că albul și-a depășit deja
adversarul e demonstrată de varianta: 16…d:c4 17.N:c4 Cb6
18.Df2! 17.Dd2! și se pregătește aducerea damei pe poziție de
atac. Acum, deși materialul este egal, avantajul dinamic al
forțelor albe impresionează. La 17…Db6 Alehin pregătise un
sacrificiu pozițional de figură: 18.c5 Da5 19.e:d5 e:d4 20.b4!
d:c3 21.Dg5 Dc7 22.d6 h6 23.De7 și negrul nu are apărare.

17…c5 18.d:e5! d4 19.Df4! Albul sacrifică figura sub o altă

formă, dar în același scop – dama albă pătrunde rapid și
eficient în dispozitivul advers. 19…d:c3 20.Df7+ Rh8

31
21.b:c3! Triumful absolut al strategiei albului! Impresia este
că el are avantaj material, și nu negrul, într-atât de neajutorate
sunt figurile adverse. Practic, negrul joacă fără piesele de pe
flancul damei. 21…Dg8 22.De7 h6 23.Nh5! Această mutare îl
aduce pe adversar în zugzwang. 23…a5 Pierdea 23…D:c4,
din cauza 24.Nf7 urmat de 25.De8+. 24.e6 g6 25.e:d7 N:d7
26.Tf7 Negrul cedează.

Într-o întreagă serie de sisteme de deschidere (îndeosebi în

cele cu centru închis), una dintre figurile ușoare, fiind limitată
de lanțurile de pioni, are o mobilitate redusă. Nu degeaba
există expresia „nebun rău”. În aceste cazuri, schimburilor din
deschidere urmăresc eliminarea acestor figuri „rele” încă din
stadiul incipient al partidei.
Este îndeobște cunoscut că insuficiența construcției negrului
în Apărarea Franceză rezidă în dificultatea activării nebunului
de câmpuri albe, limitat în acțiune de propriul pion din e6.
Dimpotrivă, omologul său alb, instalat confortabil pe d3, ia în
vizor încă din deschidere poziția rocadei adverse. De aceea,
nu e deloc surprinzător că în multe variante ale Apărării
Franceze negrul tinde să schimbe acest nebun lipsit de
perspective cu cel activ al adversarului.

Apărarea Franceză
Konstantinopolski – Schmidt
Prin corespondență, 1958-1960

1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 Nb4 4.e5 c5 5.a3 N:c3 6.b:c3 (vezi

următoarea diagramă). Schimbul nebunului pentru cal
constituie o caracteristică a acestui sistem al Apărării
32
Franceze, care poartă numele strălucitului reformator al
șahului, A. Nimzovici. Drept compensație pentru slăbirea
câmpurilor negre de pe flancul regelui, negrul dezorganizează
structura pionilor adverși, își extinde aria de acțiune și conferă
luptei un caracter dinamic.

6…Dc7 7.Dg4 Mobilizarea damelor stă la baza planurilor de

joc a ambilor combatanți. Albul intenționează să folosească
dispariția de pe tablă a nebunului de câmpuri negre inamic și
să organizeze atacul pe flancul regelui, în timp ce dama
neagră pune presiune pe pionii slabi de pe coloana c. 7…f5
8.Dg3 c:d4 9.c:d4 Ce7 10.Nd2 0-0 11.Nd3 Nebunul a ocupat
o minunată poziție de atac și, de aceea, următoarea mutare a
negrului pregătește schimbul nebunilor de câmpuri albe.
11…b6 12.Ce2 Na6 Această manevră a mai fost întâlnită în
cunoscuta partidă Reshevsky – Botvinnik din meciul turneu
pentru titlul de campion mondial (1948). 13.Cf4 Dd7 14.h4
Albul alege cea mai exactă ordine a mutărilor, recomandată de
P. Keres. Încercarea de a câștiga un tempo prin 14.N:a6 C:a6
15.Dd3 dă negrului posibilitatea să execute importanta

33
manevră de apărare Ca6-c7-e8. 14…N:d3 15.D:d3 Tc8! O
concepție interesantă. După schimbul nebunilor de câmpuri
albe, negrul a obținut controlul asupra câmpului c4, spre care
se și îndreaptă turnul de pe flancul regelui. 16.Th3 Tc4
17.Tg3 Cc6 18.c3 Tf8 19.Rf1 Unica modalitate de a aduce în
joc cel de-al doilea turn. În avantajul negrului ar fi fost
simplificările de pe flancul regelui, ce surveneau după 19.Ch5
Cg6 20.C:g7 D:g7 21.h5. 19…Tf7 20.Te1 Dc8!

În concluzie, putem considera că, datorită schimbului

nebunilor de câmpuri albe, negrul a obținut contrajoc suficient
pe flancul damei. Să analizăm în continuare câteva partide,
unde schimburile în deschidere au fost efectuate având în
vedere planuri strategice cu bătaie lungă.

Partida Spaniolă
Fischer – Gligorici
Havana, 1966

34
 1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Cu toate că această mutare activă
a nebunului de câmpuri albe a fost studiată cu mai mult de
patru secole în urmă de preotul spaniol Ruy Lopez, ea
reprezintă și acum un punct nodal al teoriei deschiderilor.
Potențialul de atac al nebunului „spaniol” este redutabil și, nu
de puține ori, regele negru a căzut victimă forței teribile a
acestuia. De aceea poate părea straniu că unii șahiști renumiți,
uneori fără motive evidente, renunță la acest nebun în
schimbul calului încă de la primele mutări. Ar putea însemna
acest schimb o propunere tacită de remiză? Dacă e așa, de ce a
făcut parte această variantă din repertoriul unor șahiști ce
urmăreau întotdeauna cu înverșunare victoria, cum ar fi
Emanuel Lasker sau Robert Fischer? 3…a6 4.N:c6! Fischer
atribuie acestei mutări un semn de exclamare, deoarece o
apreciere corectă a unui asemenea schimb se poate face doar
ținând cont și de factorul psihologic. De regulă, jucătorii cu
negrul se așteaptă, în cazul Spaniolei, la o luptă mai mult
decât dificilă. O foarte interesantă și spirituală descriere pe
această temă a făcut D. Bronstein. În ajunul unei runde a
campionatului URSS, disputat la Kiev, adversarul său a
solicitat ca partida să se dispute pe al doilea rând de mese,
pentru a fi cât mai departe de spectatorii din sală, cererea
fiindu-i acceptată. Iată ce s-a întâmplat, potrivit spuselor lui
Bronstein, a doua zi: „Ca răspuns la 1.e4 am jucat calm
1…e5. Spaniola, ca spaniola…. Dar ce-mi văd ochii în
continuare? Nebunul ia calul din c6. Starea mea de spirit s-a
schimbat și, brusc, m-am simțit cuprins de un sentiment
straniu de cumplită tristețe. Ce-aș mai putea comenta aici?
Mutarea N:c6 nu e rea, deloc rea, dar de dragul acestei mutări
trebuia să jucăm în al doilea rând de mese? Puțin probabil.
35
Albul remizează ușor și dacă eram așezați lângă cascada
Niagara. Cu inima grea, am intrat în apărare. Aceste poziții
sunt destul de greu de jucat tocmai datorită faptului că, în
principiu, sunt lipsite de perspectivă”. Ultima frază explică
elocvent, din perspectivă psihologică, semnul de exclamare
pus de Fischer. Un exemplu antologic îl constituie duelul
istoric Lasker – Capablanca la turneul de la Petersburg din
anul 1914. 4…d:c6 În eventualitatea 4…b:c6 albul mai
provoacă un schimb în deschidere, de data aceasta de pioni, și
– după 5.d4 e:d4 6.D:d4 – își depășește clar în dezvoltare
adversarul, obținând și inițiativa. 5.0-0 Cu mutarea de față se
intră în varianta ce poartă numele maestrului olandez
Barendrecht, deși astfel a jucat și Emanuel Lasker.
Comentând această partidă, S. Gligorici dă următoarea
evaluare pur șahistă a variantei: „Cu toate că albul a schimbat
puternicul său nebun pentru cal, planul lui strategic nu poate fi
condamnat. A câștigat un tempo în dezvoltare, a stricat
configurația pionilor negri și a reînnoit amenințările împotriva
pionului e5”. 5…f6 Cea mai sigură continuare. La 5…Dd6
merită atenție 6.d3 f6 7.Ne3 Ne6 8.Cbd2 c5 9.De2 Ce7 10.c3!
(Dvorețki – Romanișin, 1975). La o luptă complicată duce
5…Ng4 6.h3 h5!? Se mai joacă și 5…De7, ca în partida
Dvorețki – Smîslov (Odessa, 1974), care reprezintă o bună
exemplificare pentru discuția noastră. Mai departe s-a
continuat cu 6.d4 e:d4 7.D:d4 Ng4 8.Nf4. Albul este de acord
să schimbe calul, în pofida slăbirii scutului de pioni ce-i
protejează regele. Deviza sa este: „înainte cu orice preț” și,
totodată, perfect justificată, deoarece mutarea 5…De7 a creat
negrului dificultăți majore în mobilizarea forțelor de pe
flancul regelui. 8…N:f3 9.g:f3 Cf6 10.Cc3 Ch5 Nebunul de
36
câmpuri negre va fi foarte periculos în jocul de mijloc și în
final, de aceea el trebuie schimbat necondiționat, însă asta ia
timp. 11.Ng3 Td8 Nici altă ordine a mutărilor nu rezolvă în
întregime problema: 11…C:g3 12.h:g3 Dc5 13.Tad1 D:d4
14.T:d4 Nc5 15.T:d3 Re7 16.Tfd1 și albul păstrează avantajul
și în final (Gaprindașvili – Bohosian, Tbilisi, 1974). 12.De3!
(mai tare decât 12.Da4 C:g3 13.h:g3 Db4, Bednarski –
Smîslov, a XX-a Olimpiadă, 1972) 12…C:g3 13.h:g3 Dc5
14.Tad1 D:e3 Nu se reușește egalarea poziției nici în cazul
14…T:d1 15.T:d1 Nd6 16.f4. În finalul ce va rezulta
inevitabil, deficiențele structurii pionilor negri devin și mai
pronunțate. În plus, avantajul de dezvoltare se menține în
ciuda simplificărilor. 15.T:d8+ R:d8 16.Td1+ Rc8 Merita
atenție 16…Dd4 17.T:d4+ Re8. Acum regele negru nu poate
lupta împotriva pionilor albi centrali. 17.f:e3 g6 (mai exact ar
fi fost 17…Nb4) 18.e5 Ng7 19.f4 f6 20.e:f6 N:f6 21.e4

Albul joacă practic cu un pion în plus. Nu este greu de

remarcat că urmările schimbului din deschidere prin 4.N:c6
și-au lăsat amprenta și asupra finalului. 21…h5 22.Rg2 N:c3

37
23.b:c3 b5 24.e5 a5 25.Rh3! b4 26.Rh4 Te8 27.Rg5 Te6
28.Rh6 și negrul cedează. 6.d4 Ng4 Escaladarea schimburilor
din deschidere necesită un joc exact din partea negrului.
Astfel, în partida Fischer – Portisch, jucată tot la Olimpiada de
la Havana, a urmat 6…e:d4 7.C:d4 c5 8.Cb3 D:d1 9.T:d1 Nd6
(este mai bine 9…Ng4 10.f3 Ne6) 10.Ca5! b5 (după 10…Ng4
negrul poate conta doar în calitate de coautor la crearea unei
miniaturi: 11.f3 0-0-0? 12.e5, Hort – Jeliandinov, Havana,
1967) 11.c4 Ce7 12.Ne3 f5 13.Cc3 f4 14.e5! și avantajul de
dezvoltare al albului și-a spus rapid cuvântul. 7.c3 în varianta
schimbului e posibil și gambitul, iar în cazul acceptării
acestuia albul capătă o inițiativă periculoasă: 7…e:d4 8.c:d4
N:f3 9.D:f3 D:d4 10.Td1 Dc4 11.Nf4. 7…e:d4 Și aici era mai
bine ca negrul să se abțină de la schimb, continuând prin
7…Nd6. 8.c:d4 Dd7 9.h3 Ne6 O inexactitate serioasă.
Evident, este tentantă ținerea sub observație a pionului h3, dar
mai importantă era păstrarea legăturii prin 9…Nh5, menținând
astfel tensiunea în centru. Acum albul are mâinile dezlegate.
10.Cc3 0-0-0 11.Nf4

38
 11…Ce7 Negrul trebuie să surmonteze cât mai repede
decalajul de dezvoltare față de adversar, dar cea mai energică
soluție era: 11…Nd6! 12.N:d6 D:d6. Tentativa de a prelua cu
forța inițiativa: 11…g5!? 12.Ng3 h5 nu avea șanse de reușită,
din cauza 13.d5! c:d5 14.Tc1! De pildă: 14…Nd6 15.Ca4 Rb8
16.Cc5 De7 17.C:a6+! b:a6 18.Cd4 Nd7 19.Db3+ Ra7
20.Db3+ Ra7 20.T:c7+! N:c7 21.N:c7 Nb5 22.Cc6+! N:c6
23.Db6+, cu mat la mutarea următoare. Și mai spectaculos
câștigă albul după 14…d:e4 15.Ca4! Rb8 16.T:c7! D:d1
17.Tc8+! Ra7 18.Nb8+ Ra8 19.Cb6#. Un final de studiu!!
Încercările de contrajoc activ sunt sortite eșecului, deoarece
jocul în deschidere al albului s-a axat pe principii sănătoase.
Începând cu mutarea 4.N:c6, el a jucat la „depășirea” în
dezvoltare a adversarului, obţinând un avantaj dinamic, ceea
ce l-a obligat pe negru la apărare. 12.Tc1 Cg6 13.Ng3 Nd6
14.Ca4 N:g3 Era necesar 14…Rb8 pentru ca, în cazul
15.N:d6, să existe 15…c:d6. 15.f:g3 Rb8 16.Cc5 Dd6 17.Da4
Ra7? Rezultă în mod clar că negrul nu rezistă presiunii
apărute pe neașteptate în varianta „de remiză” a schimbului.
Cea mai bună cale de consolidare a rezistenței era 17…Nc8.

39
 18.C:a6! N:h3 Ultima speranță. După 18…b:a6 19.T:c6
negrul nu poate evita mari pierderi materiale. 19.e5! C:e5
20.d:e5 f:e5 21.Cc5+ Rb8 22.g:h3 și negrul a cedat după
câteva mutări.
Din miniatura analizată am văzut cum, dintr-un pârâiaș de
apă, s-a format un torent de probleme (atât pur șahiste, cât și
de natură psihologică), caracteristice variantei schimbului din
Apărarea Spaniolă.
Nu putem spune că mutare 4.N:c6 ar fi mai puternică decât
obișnuita 4.Na4; mai mult, în numeroase situații, soliditatea ei
nu se confirmă prin variante concrete. Totuși, trebuie să dăm
dreptate perceptului filozofic al lui Lasker: „Principial, în șah,
variantele vulnerabile sunt cele care se folosesc întotdeauna”.
Prin urmare, acest schimb este recomandabil șahiștilor atrași
de jocul de final, care au convingerea că, pentru o mai bună
structură de pioni, merită să renunți la nebunul de câmpuri
albe.
Atenția deosebită pe care M. Botvinnik o acorda pregătirii
deschiderilor este aproape proverbială. În bogatul său
repertoriu, el a inclus nu puține sisteme în care schimburile
efectuate încă din fazele timpurii ale partidei constituiau
adevărate pietre de temelie pentru concepția strategică
ulterioară.

Apărarea Grünfeld
Ragozin – Botvinnik
Leningrad, 1940

1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 d5 4.Nf4 Ng7 5.e3 0-0 6.Tc1 c5

7.d:c5 Această variantă a devenit extrem de populară după
40
partida Capablanca – Reshevsky (Amsterdam, 1938). Era
cunoscut faptul că, după continuarea obișnuită 7…Da5 8.c:d5
Td8, albul obține avantaj prin 9.Nc4. Pregătindu-se pentru
această partidă, Botvinnik a găsit o posibilitate interesantă de
contrajoc, bazată pe schimbul nebunului de câmpuri negre.
7…Ne6 8.Cf3 Cc6 9.Da4 Ce4 10.Ne2 Schimbarea calului
activ de la e4 nu era indicată deoarece, după 10.C:e4 d:e4,
albul pierdea pionul b2. De aceea el preferă să-și termine
dezvoltarea, dar îl așteaptă o mare surpriză.

10…N:c3+ Să citim comentariul lui Botvinnik la această

continuare de perspectivă, dar deloc ușor de văzut: „A fost o
decizie dificilă, fiindcă negrul se desparte de formidabilul său
nebun, însă variantele concrete confirmau corectitudinea
schimbului. Eliminarea calului din c3, simultan cu menținerea
propriului cal centralizat, permitea negrului să-și conserve
importantul avantaj din centrul tablei, lucru ce nu putea să nu-
și spună cuvântul în desfășurarea ulterioară a evenimentelor.”
Caracteristic pentru Botvinnik este o abordare concretă a
problemei schimbului în deschidere și încadrarea acestuia

41
într-o viziune strategică globală, legată de centralizarea
figurilor. 11.b:c3 d:c4 Este clar că pionul c5 este condamnat,
întrucât 12.N:c4 C:c5 13.Db5 N:c4 14.D:c5 (14.D:c4 Cd3+)
14…Dd3 15.Cg1 Tad8 duce la mat. După părerea lui
Botvinnik, era necesară terminarea dezvoltării, chiar cu prețul
unui pion: 12.0-0 C:c5 13.Db5 Da5 14.N:c4 D:b5 15.N:b5
N:a2. Aceste variante confirmă importanța calului centralizat
din e4. 12.Cd4 Nd5 Negrul continuă cu consecvență să-și
centralizeze figurile. Acum nu mai merge 13.0-0, din cauza
13…e5 14.C:c6 N:c6 și albul are două piese în priză. 13.Nh6
Tfe8 14.0-0 e5 Această mutare creează simultan două
amenințări: 15…e:d4 și 15…Dh4. 15.Cf3 C:c5 16.Db5 b6
Deja putem trage concluziile asupra originalei decizii de
schimb luate de negru. El are un pion în plus și putea ușor
simplifica poziția prin 16…Da5 17.N:c4 D:b5 18.N:b5 N:a2.
Dar nici pe calea aleasă în partidă, propice apariției
complicațiilor, negrul nu are motive să se teamă, pentru că
deține controlul total în centru. 17.Tfd1 a6 18.Db1 b5 19.Ng5
Dd7 Interesat de remarcat că Botvinnik consideră această
mutare ca fiind decisivă. Într-adevăr, cu toate că nebunul din
d5 este legat, albul nu reușește să împiedice înaintarea e5-e4,
deoarece la 20.e4 urmează 20…N:e4! 21.T:d7 N:b1 22.Td5
Ce4 23.T:b1 C:c3 și negrul rămâne cu avantaj material
decisiv. 20.a4 e4 21.a:b5 a:b5 22.Cd4 C:d4 23.e:d4 Cb3
Avantajul negrului e zdrobitor, însă jocul a continuat până la
controlul timpului. 24.Dc2 C:c1 25.D:c1 Ta2 26.De3 Dc6
27.h4 f6 28.Nh6 Tca8 29.Rh2 Tb2 30.Ng4 b4 31.c:b4 c3
32.Tc1 c2 33.f3 Tb1 34.f:e4 N:e4 35.d5 Dd6+! Exact până la
sfârșit! Pionul este otrăvit: 35…D:d5 36.T:c2 sau 35…N:d5
36.De7 Nf7 37.Nf3. 36.Nf4 D:b4 37.Ne6+ Albul nu e în
42
măsură să valorifice forța perechii de nebuni prin 37.T:c2
N:c2 38.De6+ Rg7 39.Dd7+ Rh8 40.Nh6, din cauza
40…Th1+! 41.R:h1 De1+ 42.Rh2 D:h4+. 37…Rh8 38.d6
T:c1 39.D:c1 Dd4 40.d7 Nc6 Aici albul a dat în plic 41.b5,
dar a cedat partida, neprezentându-se la reluare.

După cum am menționat, chestiunea schimbului în

deschidere se dovedește a fi cardinală într-o serie de variante
ale Apărării Nimzovici. Din această perspectivă, prezintă
interes cea de-a doua partidă a meciului dintre marele maestru
al schimbului „clasic”, S. Flohr, și tânărul M. Botvinnik.

Apărararea Nimzovici
Flohr – Botvinnik, 1933

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Dc2 O variantă la modă în

anii 1930-1940. Unul dintre adepții ei era și Alehin. 4…c5
Alături de 4…d5, continuarea de față este populară și în zilele
noastre. 5.d:c5 Ca6 6.g3 O mutare mai slabă. Mai tare era
6.a3 N:c3 7.D:c3 C:c5 8.f3, intrând în varianta ce poartă
numele teoreticianului danez O. Krause. În cea de-a șasea
partidă a aceluiași meci a urmat 8…d6 9.e4 e5 10.Ne3 Dc7
11.Ce2 Ne6 12.Dc2!, albul obținând un final mai bun după o
serie de schimburi. 6…Da5 Forțează schimbul damelor,
deoarece la 7.Nd2 urmează 7…D:c5. 7.Ng2 N:c3+ 8.D:c3
Decizia corectă! Deși poate părea paradoxal, după schimbul
damelor slăbiciunea pionilor albi de pe flancul damei nu mai e
atât de evidentă. Explicația stă în faptul că dispare de pe tablă
tocmai figura care reprezenta cel mai mare pericol pentru

43
pionii de pe coloana c. Mai mult, albul păstrează un mic
avantaj de dezvoltare.

8…D:c3+ 9.b:c3 C:c5 10.Na3! O manevră foarte importantă.

Albul pregătește schimbul nebunului pentru cal, în scopul de a
închide coloana c și de a înlătura calea de acces către pionii
săi slabi. La 10…Ca4 Flohr a gândit un sacrificiu de pion:
11.Cf3! C:c3 12.Tc1 Ca4 13.Cd4, după care negrul nu
reușește să-și termine dezvoltarea. 10…d6 11.Cf3 Cfe4
12.Tc1 Nd7 Pentru negru e foarte important să păstreze o
figură pe câmpul c5, iar după 12…b6 albul reușește să închidă
coloana c: 13.Cd2 Nb7 14.C:e4 N:e4 15.N:e4 C:e4 16.f3 Cc5
17.N:c5 d:c5, cu remiză. 13.Cd2 C:d2 14.R:d2 Tc8 15.N:c5
T:c5 Negrul și-a menținut câmpul c5 ca avanpost pentru
figuri, dar cu prețul pionului b7. 16.N:b7 T:c4 17.Tb1 Re7
18.Nf3 Ta4 19.Tb2 Tc8 Structura pionilor negri este, desigur,
mai bună, însă asta nu ajută prea mult în finalul de patru
turnuri ce va rezulta. 20.Ta1 Nc6 21.N:c6 T:c6 Remiză.

44
 Apărarea Nimzovici
Smâslov – Stolz, 1953

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.e3 d6 5.Cge2 c5 6.d:c5 d:c5

7.D:d8+ R:d8 În creația lui V. Smîslov se pot întâlni multe
asemenea exemple minunate de schimburi în deschidere, ceea
ce nu trebuie să ne mire; jocul lui Smîslov s-a caracterizat
întotdeauna prin claritate, stil cizelat și tehnică de filigran în
finaluri. Numeroase din partidele sale urmează ad litteram
dictonul: „prin simplificări spre victorie!”

Aici albul schimbă damele chiar de la începutul jocului,

având un scop mult mai agresiv decât pare la prima vedere.
După câteva mutări, regele negru – care nu mai poate face
rocada – se va afla într-o zonă a nisipurilor mișcătoare. De
asemenea, merită să atragem atenția asupra modului în care
Smîslov exploatează poziția incomodă a nebunului advers din
b4. 8.Nd2 Re7 9.Cf4 b6 Amenințarea pozițională 10.Cd3 era
neplăcută, dar acum nebunul este izolat de restul forțelor
negre. 10.a3 Na5 Negrul încearcă să evite schimbul

45
nebunului, deoarece după 10…N:c3 11.N:c3 nebunul alb
devine foarte activ. Îl așteaptă însă o surpriză tactică
neplăcută… 11.b4! c:b4 12.a:b4 N:b4 13.Ccd5+ C:d5
14.C:d5+ e:d5 15.N:b4+ Cu toate simplificările efectuate,
regele negru e încă expus sub focul încrucișat al figurilor
adverse, de exemplu: 15…Re6 16.c:d5+ R:d5 17.Ne2 Nf5
18.Nf3+ Ne4 19.Td1+ 15…Rf6 16.c:d5

Pe tablă materialul este egal, însă avantajul de dezvoltare și

poziția nesigură a regelui negru sunt ușor de observat. Cu
toate acestea, factorii dinamici amintiți nu sunt esențiali în
faza de final a jocului. De aceea, albul trebuie să joace foarte
inventiv și energic. 16…Nb7 17.Nc3+ Re7 18.Nb4+ Rf6
19.0-0-0! Fără teamă! Pentru mobilizarea rapidă a resurselor,
regele face rocada chiar și în absența paravanului protector al
pionilor. 19…Na6 20.Td4 h5 21.Rb2 N:f1 Un caz rar de
schimb al nebunului de câmpuri albe pe câmpul inițial. De
altfel, planul negrului e întrutotul logic: finalizarea rapidă a
dezvoltării și, ulterior, avansarea pionilor de pe flancul damei.
22.Th:f1 Ca6 23.Nc3 Cc5! Pentru a schimba periculosul

46
nebun, negrul se arată dispus să dea un pion, fiindcă, după
24.Tg4+ Re7 25.T:g7 Ca4+ 26.Rb3 C:c3 27.R:c3 Rf6, capătă
șanse reale de salvare în finalul de patru turnuri. 24.e4! Nici
un fel de simplificare! Regele negru se află în colimator și
forțele care vor susține atacul trebuie păstrate. 24…Thc8
25.f4 a5 26.f5 Albul ocupă cu consecvență câmpurile de
retragere aflate la dispoziția regelui advers. Slăbirea punctului
e5 este neimportantă, atâta timp cât pe tablă există nebunul de
câmpuri negre. 26…b5 27.d6 Poziția rezultată poate figura la
loc de frunte într-o lucrare cu titlul „Schimbul și problemele
finalului”. Acum albul își permite să facă simplificări,
deoarece pionii centrali decid: 27…Ca4+ 28.T:a4 T:c3
29.R:c3 b:a4 30.Rd4 Te8 31.e5+ T:e5 32.d7 și albul câștigă.
27…Rg5 28.e5 Rh6 Din nou nu merge 28…Ca4+, din cauza
29.T:a4 b:a4 30.Nd2+ Rg4 31.Tf4+ Rg5 32.d7 și pionii albi
sunt de neoprit. 29.d7 Td8 30.e6! f:e6 31.f:e6 C:e6 32.Td6 și
negrul a cedat după câteva mutări.

Referitor la schimburile din deschidere se poate spune că

nici o figură nu se schimbă atât de greu ca turnul. De regulă,
schimbul turnurilor se realizează în plin joc de mijloc sau în
final. Nu există însă regulă fără excepții.

Deschiderea Bird
Ciburdanidze – Alexandria, 1981

1.g3 d5 2.f4 h5!? O asemenea continuare originală încă de

la mutarea a doua este rareori întâlnită în turneele moderne,
mai ales la un nivel așa de înalt. 3.Ng2 h4 4.Cc3 c6 5.d3 h:g3
Și astfel, turnurile vor fi schimbate chiar de la mutarea a 5-a.
47
Totuși, considerăm că 5…Db6 era o mutare mai elastică, care
păstra pentru momentul optim posibilitatea schimbării
turnurilor. De pildă, după 6.Cf3 h3! dezvoltarea flancului
regelui alb era mult îngreunată, iar în varianta 6.Ca4 Da5+
7.c3 Cf6 schimbul se realiza în condiții mult mai favorabile,
negrul căpătând șanse de atac împotriva regelui advers.

6.h:g3 T:h1 7.N:h1 Db6 După schimbul turnurilor, acest

atac nu mai are aceeași forță; albul are acum mâinile dezlegate
și reușește să-și mobilizeze forțele. 8.Cf3 Ng4 9.Ca4 Da5+
10.c3 Cd7 11.Ne3 Ch6 12.b4 Dc7 13.Cc5 N:f3 O decizie
îndoielnică. Merita atenție un alt schimb: 13…C:c5 14.N:c5,
urmat nu de eliminarea, ci de restrângerea ariei de acțiune a
calului din f3 prin 14…f6. După mutarea din partidă,
conducătoarea pieselor albe – chiar campioana mondială en
titre din acel moment – rămâne cu avantajul perechii de
nebuni, însă negrul mai are ceva perspective legate, în primul
rând, de poziția nesigură a regelui advers. 14.N:f3 Cf6
15.Da4 Cf5 16.Nf2 e5! Nana Alexandria redevine ea însăși!
17.g4 N:c5 18.b:c5 Ce7 19.f:e5 D:e5 20.Dd4 Cg6 21.Tb1

48
Niciun specialist în domeniu, fie el comentator sau critic, nu
poate pătrunde în profunzimea lucrurilor așa cum o face
jucătorul însuși. Nana Alexandria, binecunoscută nu doar ca o
șahistă de superclasă, ci și ca ziaristă talentată, sinceră și
realistă față de propriile partide, comentează extrem de
instructiv situația, problema schimbului ocupând un loc de
frunte: „În această poziție a dorit să ajungă negrul încă de la
mutarea a 13-a, când a renunțat la importantul său nebun. Deși
albul stăpânește coloana b și a rămas cu perechea de nebuni,
ei nu au spațiu de manevră, fiind limitați de proprii pioni, iar
poziția regelui alb e nesigură. Prin urmare, poziția poate fi
considerată egală”.

21…D:d4? Un schimb de dame condamnat în unanimitate

de comentatori. Jocul ieșit din tipare al negrului impunea
continuarea logică 21…0-0-0. Cum își caracterizează decizia
Nana? „Evident că negrul a greșit și acum intră într-un final
defavorabil. Trebuia jucat 21…0-0-0 și nu se vede cum ar fi
condus albul atacul”. Într-adevăr, după 22.Db4 Td7 șansele de
atac sunt numai de partea negrului, iar dacă albul decide să

49
schimbe el damele, atunci – după 22.D:e5 C:e5 – nebunii săi
s-ar simți oricând onorați să fie schimbați pe minunații cai
negri; în caz contrar, „insulele pionilor albi” devin obiective
de atac pentru cavaleria inamică. 22.N:d4 0-0-0 23.Rd2 Cd7
Nana Alexandria: „La prima vedere, decizia de a schimba
pionul g7 pentru cel din c5 pare suspectă, dar această mutare
se leagă de planul de a juca la momentul potrivit f6, cu scopul
de a construi o fortăreață greu de trecut”. Intrarea în dispute
tactice prin alte schimburi, de pildă 23…Ch4 24.g5 C:f3+
25.e:f3 Ce8, nu era pe gustul negrului, iar încercarea de a
folosi coloana deschisă h nu reușește: 23…Th8 24.g5 Ce8
25.Ng4+ Rc7 26.Tf1 Tf8 27.Nh5! și nebunii albi controlează
jocul. 24.N:g7 C:c5 25.Th1 Cd7 26.Th5 Te8 Consecvent ar
fi fost 26…Tg8 29.Nd4 f6 și albului nu-i e deloc ușor să
execute străpungerea. 27.Nd4 Rc7 Și aici merita atenție
27…f6, deoarece pionul din a7 nu poate fi luat: 28.N:a7 b6
29.Th7 Cgf8 și albul pierde nebunul. 28.Tf5 Te7 29.Nf2 Mai
precis era imediat 29.g5, pentru a nu permite 29…f6. Însă,
oricum, negrul nu profită de șansa ivită. 29…Cde5 30.g5
C:f3+ O greșeală tipică, specifică crizei de timp, după care
pionii albi de pe flancul regelui capătă o extraordinară energie
cinetică. În asemenea poziții, Ciburdanidze nu oferă
adversarului nicio șansă. A mai urmat: 31.e:f3 Td7 32.Tf6
Cf8 33.f4 b6 34.Nd4 c5 35.Ne5+ Rd8 36.f5 Avantajul albului
a devenit copleșitor și, după 36…Re8 37.Th6! Td8 38.Th8 f6
39.N:f6 Td6 40.Ng7, negrul a cedat.

Într-o serie de sisteme de deschidere există multe variante,

în care desfășurarea forțelor presupune pregătirea schimbului
uneia sau a alteia dintre figurile adverse ce deține un rol
50
important în apărare. Cel mai clar exemplu îl constituie atacul
Rauser din varianta dragonului, unde schimbul nebunului
fianchetat din g7 dă naștere unui complex de câmpuri negre
slabe, ceea ce facilitează în mod considerabil asaltul asupra
redutei regelui negru. Desigur, aceste schimburi se realizează,
de regulă, în momentul trecerii din deschidere în jocul de
mijloc, chestiune pe care o vom trata în următorul capitol,
consacrat schimbului în jocul de mijloc.

51
52
 Capitolul II
SCHIMBUL ÎN JOCUL DE MIJLOC

După cum just remarca cunoscutul antrenor Marc Dvorețki,

„comentând faza de început a jocului, în mod obișnuit șahiștii
se raportează la cele mai reprezentative partide din varianta
respectivă și sunt tentați să analizeze aceleași modalități de
rezolvare a problemelor deschiderii. Mult mai rar găsim astfel
de abordări în comentariile asupra jocului de mijloc”.
Evident că este mult mai dificil de operat cu șabloane în
jocul de mijloc, deoarece deciziile se iau ca urmare a
propriilor evaluări ale situației concrete de pe tablă și, tocmai
de aceea, examinarea și aprecierea unor astfel de poziții sunt
sensibil mai complexe decât în oricare alt stadiu al partidei.
Totuși, în pofida dificultăților de generalizare, multe metode
și procedee de luptă, de exemplu pentru structurile tipice de
pioni, pot fi clasificate și studiate. Așadar, prin extrapolare,
pare extrem de probabil ca o abordare asemănătoare să
funcționeze cu succes și în cazul schimbului.
Comentând ultima mutare a negrului (17…Ne7-d6) care a
condus la poziția din diagrama următoare, Botvinnik arată că
schimbul nebunilor de câmpuri negre creează albului premise
favorabile pentru final și indică în acest sens partida
Levenfisch – Kotov (al XI-lea Campionat al URSS, 1939). Ce
anume a determinat asocierea cu partida respectivă?

53
 Botvinnik – Petrosian
Moscova, 1963

Să ne întoarcem la comentariile aceluiași autor: „Caracterul

luptei ce apare după schimbul nebunilor de câmpuri negre și
în configurația de pioni existentă îmi era bine cunoscut din
partida Levenfisch – Kotov, fiindcă l-am ajutat pe V. Ragozin
s-o comenteze. Albul are avantaj în final, dat fiind faptul că
figurile sale ușoare vor fi mai active decât cele ale
adversarului”. Să deschidem acum culegerea de partide a celui
de-al XI-lea campionat al URSS (1939) și să urmărim poziția
din jocul amintit, survenită după a 13-a mutare a negrului.

54
 Deși între cele două poziții există diferențe importante,
simțul strategic deosebit al lui Botvinnik l-a ajutat să înțeleagă
că, în esență, ele sunt identice.
14.Ne5 Albul dorește să schimbe nebunii în condiții optime.
14…f6 Slăbirea flancului regelui e forţată. 15.N:d6 D:d6
16.Dc2 g6 17.Cb5 În eventualitatea 17.N:g6 h:g6 18.D:g6+
Rh8 19.Te3 Dd7!, negrul reușește să-și organizeze apărarea.
17…Dd7 18.De2 Rf7! Unica mutare. După 18…Nf5 19.N:f5
D:f5 20.Cc7 C:c7 (pierdea 20…Tc8, din cauza 21.Ce6! T:c1
22.T:c1 Tf7 23.Cd8) 21.T:c7, amenințarea 22.De7 decide.
19.Dd2 a6 20.Da5 Tc8 Aflat în poziție incomodă, negrul
tinde către schimburi, pe care albul nu le evită, întrucât în
final va păstra un avantaj mic, dar durabil. 21.T:c8 D:c8
22.Cc3 Dc7 23.D:c7+ C:c7 Iată ce și-a amintit Botvinnik.
Acum devine clar că asemănarea nu constă doar în structura
pionilor. 24.Ca4 Nd7 25.Cc5 Nc6 26.Tc1 Tc8 27.h4 Cb5
28.N:b5! Un schimb de reţinut! Albul caută să ajungă în final,
unde calul va fi mult mai activ decât nebunul. 28…N:b5
29.Tc3 b6 30.Ca4 Forțează trecerea într-un final de figuri
ușoare, în care negrul are o viaţă grea. T:c3 31.C:c3

55
 Lupta în acest final s-a prelungit încă 40(!) de mutări și s-a
încheiat cu victoria albului. Și deși negrul a avut unele
posibilități de a salva partida, perspectiva unui final similar l-a
satisfăcut pe deplin pe fostul campion mondial.

Să revenim însă la partida Botvinnik – Petrosian: 18.Tae1

N:e5 19.T:e5 g6 20.Df2 Cd7 21.Te2 Cb6 22.The1 Astfel, la
fel ca și în „partida sursă”, albul nu forțează lucrurile și nu are
obiecții contra simplificărilor. 22…Cc4 23.N:c4! M.
Botvinnik: „Acum albul rămâne cu un cal bun împotriva
nebunului rău”. Un motiv bine cunoscut! 23…T:c4 Era rău
23…d:c4, din cauza 24.d5! Nd7 25.Dd4, cu avantaj zdrobitor
pentru alb. 24.Td2 Te8 25.Te3 a6 26.b3 Te6 27.Ca4 Și
această manevră a calului ne e deja cunoscută din partida
Levenfisch – Kotov. 27…b6 28.Cb2 a5 29.Cd3 Albul și-a
activat calul la maximum, în timp ce nebunul negru nu are
spațiu de manevră. 29…f6 30.h4 Nf7 31.T:e8+ N:e8
Simplificarea poziției nu diminuează greutățile negrului.
Dimpotrivă, diferența de randament a figurilor ușoare devine
și mai perceptibilă. 32.De3 Nf7 33.g5 Ne6 34.Cf4 Nf7
Nebunul negru nu reușește să întreprindă nimic. La 34…Nf5
urmează 35.g:f6 T:f6 36.De5! 35.Cd3 Ne6 36.g:f6 D:f6
37.Dg5! Analog partidei amintite, albul se străduiește să
ajungă la același raport de forțe: turn și cal „bun” contra turn
și nebun „rău”, într-o structură de pioni asemănătoare.
37…D:g5+ 38.h:g5 Am fi putut să ne oprim aici cu analiza,
deoarece totul este clar și ideile de bază ale schimbului în
jocul de mijloc au fost deja prezentate. Totuși, realizarea
avantajului în finalul de față are strânsă legătură cu tema
noastră; la momentul oportun, albul va schimba figurile
56
ușoare, câștigând astfel un pion. Avem un exemplu clasic de
transformare a unui tip de superioritate în altul prin
simplificarea poziției.

38…a4 39.b:a4 Tc4 40.a5! b:a5 41.Cc5 Eforturile calului

alb de a ocupa câmpul c5 s-au concretizat doar după schimbul
pionilor. 41…Nf5 Negrul a reușit, în sfârșit, să-și activeze
nebunul, dar acum primează rapida centralizare a regelui alb.
42.Rg3 a4 43.Rf4 a3 44.Re5 Tb4 45.Cd3 Albul nu se
împotrivește schimbului figurilor ușoare, fiindcă astfel câștigă
un pion. 45…Tb5 46.Rd6 Rf7 47.Rc6! Regele alb a pătruns
impetuos în dispozitivul advers și Botvinnik forțează trecerea
într-un final de turnuri, câștigând „pe drum” un pion.
47…N:d3 48.T:d3 Tb2 49.T:a3 Tg2 50.R:d5 T:g5+ 51.Rc6!
S-a ajuns la un final de turnuri cu un pion în plus pentru alb și,
în ciuda unor dificultăți tehnice, Botvinnik a reușit relativ
repede să-și fructifice avantajul material.

După cum am menționat deja, una dintre problemele

complicate ale jocului de mijloc o reprezintă luarea unei

57
decizii, nefiind deloc ușor să alegi figurile pe care să le
schimbi. Însă, în aceste condiții, cum iau deciziile maeștrii
experimentați? Ca exemplu, vom analiza următoarea dispută,
utilizând comentariile profunde ale marelui campion A.
Karpov.

Deși partida nu a depășit încă stadiul deschiderii, albul

trebuie să se decidă în privința unui schimb cu implicații
asupra jocului de mijloc. A.Karpov: „Să schimb sau să nu
schimb caii? Pe de-o parte, acest schimb îl avantajează pe
negru, care astfel își mai descongestionează poziția relativ
înghesuită. Pe de alta însă, era necesar să am în vedere
obținerea unei poziții cu pioni atârnați în care, dat fiind
numărul mare de figuri prezente pe tablă, puteam lupta cu
șanse reale pentru inițiativă. De aceea, alegerea depinde de
gusturile șahistului”. Dar, cum va rezulta din comentariul de
la mutarea a 10-a, chestiunea schimbului nu are doar un
caracter strategic, ci și unul concret.
9.0-0 Cd7 10.C:d5 „Acum, după ce calul din b8 și-a stabilit
poziția, schimbul se poate efectua”. (A. Karpov) Primim, în

58
acest fel, nu numai un răspuns la oportunitatea schimbului de
figuri în general, dar și o perspectivă concretă asupra
importanței unor aspecte aparent nesemnificative, cum ar fi
poziția calului din b8. 10…e:d5 După 10…N:d5 11.e4, albul
obține un centru de pioni puternic și dinamic. 11.Td1 Cf6
12.Ce5 Cu această mutare albul creează amenințarea de a
schimba unul dintre nebunii negri prin 13.Cc6, ceea ce
forțează avansarea pionului c. 12…c5 13.d:c5 Pentru alb, un
asemenea schimb nu poate fi decât favorabil, deoarece
figurile sale capătă astfel spațiu de manevră și posibilitatea de
atac asupra pionilor adverși. În același timp, negrul se află în
dilemă: să joace cu pioni atârnați (după 13…b:c5) sau cu un
pion izolat? Fostul campion mondial Boris Spasski alege cea
de-a doua cale, opțiune care reprezintă, în bună măsură, o
chestiune de gust. 13…N:c5 14.Cd3! Amenințarea de schimb
obligă nebunul de câmpuri negre să se retragă, deoarece după
14…Tc8 15.C:c5 este total dezavantajos pentru negru să-și
formeze pioni atârnați prin 15…b:c5, din cauza 16.Ng5; fără
nebunul de câmpuri negre, pionii atârnați sunt greu de apărat.
14…Nd6 15.Nf4! Urmărirea nebunului continuă. A. Karpov:
„Schimbul nebunului de câmpuri negre constituie unul din
obiectivele de bază ale albului, întrucât pionul izolat din d5
devine și mai vulnerabil”. Un exemplu clasic pe tema
„Schimbul ca metodă de luptă împotriva pionului izolat.”
15…Te8 16.e3 Ce4 17.N:d6 D:d6 18.Cf4 Tac8 În opinia lui
Karpov, chiar și după mutarea mai bună 18…Tad8 avantajul
pozițional al albului este clar. 19.Da4 De7!? Dându-și seama
că, în cazul unei desfășurări liniștite a evenimentelor, poziția
evoluează dezavantajos pentru el, B. Spasski complică jocul și
creează amenințări împotriva regelui alb, luarea pionului din
59
a7 nefiind lipsită de pericole. Însă campionul mondial en titre
de atunci acceptă provocarea, schimburile fiind și aici un
factor important al evaluării poziției.

20.D:a7 „La această mutare am reflectat îndelung și m-am

convins că obțin avantaj. S-ar părea că dama se îndepărtează
de zona operațiilor active, dar la o analiză mai atentă devine
clar că va putea fi schimbată pe omoloaga sa neagră, aflată pe
aceeași orizontală.”, scrie Karpov. 20…C:f2 21.C:d5 N:d5
22.D:e7 După continuarea naturală 22…T:e7 23.T:d5 Cg4
24.Nh3 C:e3 25.N:c8 C:d5 26.Td1, numeroasele schimburi
conduc la un final greu pentru negru. De aceea Spasski
preferă să sacrifice dama, pentru a modifica raportul de forțe
existent, îngreunând astfel sarcina albului. 22…C:d1 23.Tc1!
O mutare intermediară spectaculoasă, cu ajutorul căreia albul
ocupă coloana c; la 23…T:c1 urmează 24.D:e8#. 23…Tb8
24.Db4 N:g2 25.R:g2 C:e3+ 26.Rg1 Te6 Ca rezultat al seriei
de schimburi poziția s-a simplificat, dar a vorbi despre final e
încă prematur. În cazul de față, avem de-a face cu realizarea
avantajului material în jocul de mijloc. Ce rol joacă schimbul

60
într-o asemenea situație? Karpov ne dă un răspuns extrem de
clar la această întrebare:

„Raportul de forțe este favorabil albului. În plus, lupta se

duce pe ambele flancuri, ceea ce face ca dama să fie mai
puternică decât turnul și calul. Eventualele șanse de remiză ale
negrului sunt legate de poziția oarecum nesigură a regelui alb,
iar dacă reușește să organizeze colaborarea dintre figuri,
atunci fructificarea avantajului se poate dovedi dificilă pentru
adversar. Din acest motiv, albul declanșează o serie forțată de
mutări, finalizată cu schimbul unuia dintre turnurile negrului,
fapt ce va reduce simțitor posibilitățile de rezistență ale
acestuia”. Astfel, doar pe baza unui singur exemplu, suntem în
măsură să conchidem că schimbul în jocul de mijloc, ca și în
final de altfel, reprezintă una din metodele de realizare a
avantajului material, deoarece neutralizează potențialul de
acțiune al adversarului. 27.Df4 Td8 28.Dd4 Tde8 29.Dd7
Folosind slăbiciunea ultimei orizontale, albul forțează
schimbul turnurilor. 29…Cg4 30.Tc8! Legarea turnurilor nu
dă negrului șansa de a porni contraatacul. La 30…Te1+

61
urmează 31.Rg2 Te2+ 32.Rh3 Cf2+ 33.Rh4 Te4+ 34.g4, iar la
34…T:g4+ – 35.D:g4!, cu câștig. 30…Cf6 31.T:e8+ T:e8
32.Db7 Te6 33.Db8+ Ce8 Acum, după schimbul turnurilor,
realizarea avantajului e doar o chestiune de tehnică. În mod
evident, soarta partidei va fi decisă de marșul pionilor de pe
flancul damei. 34.a4 g6 35.b4 Rg7 36.Db7 h5 37.Rg2 Rf6
38.h3 Td6 39.a5 După ce și-a îmbunătățit poziția, albul trece
la avansarea pionilor. 39…b:a5 40.b:a5 Te6 41.a6 Cc7
42.a7! Cel mai exact. Un astfel de pion valorează mai mult
decât un cal. 42…Te7 43.Dc6+ Re5 44.Rf3 Negrul este în
zugzwang. La 44…Rf5 câștigă 45.Dc5+ Rf6 46.Dd6+, motiv
pentru care negrul a cedat.

Putem, așadar, trage câteva concluzii. La luarea deciziei de

a accepta sau a refuza schimbul, șahistul face uz de un vast
arsenal de mijloace, care include în principal: compararea
partidei sale cu partide jucate anterior, similare ca structură a
poziției (metoda analogiei), aprecierea concretă a situației ce
apare după schimb și chiar recursul la anumiți factori
psihologici, cum ar fi alegerea unor variante neagreate de
adversar și contrare stilului acestuia.
În epoca actuală nu mai există domenii nesistematizate, nici
șahul nefăcând excepție. Au apărut numeroase enciclopedii
structurate pe tipuri de deschideri și diferite manuale ce
tratează poziții tipice în final. În privința jocului de mijloc
lucrurile sunt ceva mai complicate, deoarece el reprezintă cea
mai originală fază a partidei de șah și se sustrage, astfel, chiar
prin natura lui sistematizărilor.
Cu toate că problemele generale privind strategia și
elementele tactice specifice jocului de mijloc au fost temeinic
62
studiate, problema sistematizării sale s-a pus relativ recent.
Una dintre cele mai profunde lucrări în domeniu a realizat-o
un colectiv de autori coordonați de marele maestru N. Krogius
– „Enciclopedia combinațiilor din jocul de mijloc”. Încercarea
de a desface pe bucăți materialul ce analizează schimbul se
lovește de serioase dificultăți metodologice, pentru că acesta
este cel mai răspândit procedeu din jocul de șah.
Poate fi util atât în atac, cât și în apărare; poate fi mesagerul
unor simplificări consistente sau se poate manifesta ca prim
element al unei combinații complexe; poate reprezenta, de
asemenea, o cale scurtă și lipsită de pericole în realizarea
avantajului material…
Ce să mai vorbim de schimburile de pioni: ele produc în
orice partidă deschiderea liniilor, creează câmpuri slabe în
tabăra adversă și avanposturi pentru figurile proprii. Dacă am
pune toate acestea cap la cap, am obține un puzzle extrem de
complex.

Totuși, să încercăm să schițăm elementele strategice ce au

legătură cu tema noastră:

1) Schimbul – cea mai scurtă cale de realizare a

avantajului material;
2) Schimbul în atac și în apărare; rolul schimbului ca
parte componentă a combinației;
3) Realizarea avantajului pozițional cu ajutorul
schimbului.

O asemenea clasificare este destul de convențională, dar, din

exemplele analizate în continuare, cititorii vor înțelege mai
63
bine cum se alege momentul oportun pentru schimb și
importanța acestuia în rezolvarea problemelor de ordin tactic
și strategic.

1) Realizarea avantajului material

După cum am arătat, motivele care determină schimburile în

jocul de mijloc pot fi dintre cele mai diverse: schimbarea
figurii apărătoare sau a celei care atacă, ocuparea câmpurilor
cheie din punct de vedere strategic, deschiderea liniilor etc.
Toate aceste motive sunt utilizate, desigur, și în cazul
realizării avantajului material.
În următoarea poziție, apărută în partida dintre Alehin
Kostici, jucată la Bled în 1931, albul are un pion în plus, însă
figurile negrului ocupă poziții destul de active. Să urmărim
cum își valorifică Alehin avantajul material.

27.Cb8! O mutare eficientă, care forțează schimbul damelor

și al unei perechi de figuri ușoare. 27…N:b8 Din păcate,
negrul este obligat să schimbe puternicul său nebun de
câmpuri negre. Schimbul figurii apărătoare! 28.Dc8+ D:c8
64
29.T:c8+ Rg7 30.Nf8+ Rh8 31.T:b8 Schimburile au
amplificat considerabil importanța unor anumiți factori, cum
ar fi existența unui pion liber în plus și superioritatea clară a
nebunului față de cal. 31…h5 32.Nd6+ Rh7 33.Ne5 Cg8 Ca
urmare a schimburilor, câmpurile negre au ajuns atât de slabe,
încât, în pofida materialului redus de tablă, poziția regelui
negru a devenit vulnerabilă și nu poate fi apărată decât prin
mutări neatrăgătoare. 34.h4 f6 35.Nf4 Ta7 36.Tb5 Ch6
Această mutare simplifică misiunea albului. Cel mai mic
dintre rele îl reprezenta eliminarea pionului a2. 37.a4! Albul
profită că turnul negru nu poate părăsi orizontala a 7-a (din
cauza 38.Tb7+) și își avansează pionul liber. 37…Cf7 38.a5
Cd8 39.Nb8 Nebunul alb e peste tot, lucru devenit posibil ca
urmare a schimbului figurilor ușoare. În jocul pe ambele
flancuri, nebunul este clar superior calului. 39…Td7 40.a6
Cc6 41.Tb6 Acum albul își poate permite schimbul
puternicului său nebun. În finalul de turnuri, pionul liber
depărtat avansat decide soarta luptei. 41…C:b8 42.T:b8 Rh6
Amenințarea de a schimba turnul și de a trece într-un final
câștigat obligă regele negru să ocupe o poziție defavorabilă la
marginea tablei. În același timp omologul său alb, după
pregătirile necesare, se va deplasa cu repeziciune pe flancul
damei în sprijinul pionului liber. 43.Tb7 Îndepărtarea figurilor
de aceeași valoare sub amenințarea schimbului constituie un
procedeu tipic majorității finalurilor. 43…Td6 44.a7 Ta6
45.f4 Ta2 46.Rf1 g5 47.g3 Negrul cedează, deoarece se află
practic în zugzwang și nu mai poate împiedica regele alb să se
deplaseze pe traseul f1-b1-b8.

65
 În diagrama următoare Larsen, conducătorul pieselor negre,
cu ultima sa mutare (46…c5) a atacat dama adversă. Cum să
procedeze albul: să păstreze damele pentru a exploata poziția
nesigură a regelui advers (de pildă 47.Db8+ Rd7 48.Dd8) sau
să forțeze trecerea într-un final de figuri ușoare? Marele
maestru olandez alege calea cea mai scurtă spre victorie, fără
a lăsa partenerului vreo contra-șansă legată, eventual, de o
oarecare slăbire a structurii pionilor ce protejează regele alb.

Timman – Larsen
Montreal, 1979

47.Dc4! D:c4 Altfel, negrul mai pierde un pion. 48.N:c4

Ce8 49.Rf3 Rc7 Aici partida a fost întreruptă; ca și în
exemplul anterior, nebunul este superior calului când jocul se
desfășoară pe ambele flancuri. 50.a5 Cd6 51.Nd5 Rb8 52.Rf4
Ra7 Regele negru e forțat să se mulțumească cu modestul rol
de blocheur al pionului liber marginal, în vreme ce regele alb
domină centrul. 53.Re5 Cb5 54.Nc4 marșul imediat către
flancul regelui complica oarecum lucrurile, de exemplu:
54.Rf5 Cc3 55.Nb3 Ra6. 54…Ra6 55.Rd5 Acum era posibilă

66
trecerea într-un final de dame prin 55.N:b5+ R:b5 56.Rd5 c4
57.a6 c3 58.a7 c2 59.a8D c1D 60.Db7+, însă fructificarea
avantajului se dovedește a fi mai simplă în finalul de figuri
ușoare. 55…R:a5 56.R:c5 Cc3 57.Nd5 Cd1 58.f4 Cf2 Calul
a ajuns pe flancul regelui, dar ce poate face singur împotriva
regelui și a nebunului advers? 59.Rd4! Pionul nu poate fi luat,
fiindcă după 59…C:h3 calul se putea sacrifica doar pentru un
singur pion. 59…Rb4 Era rău 59…Rb6 60.Re3 Cd1+ 61.Rd2
Cb2 62.Nb3 și calul a căzut în cursă. 60.Nf3 C:h3 61.Re3 g5
62.f5 g4 După cum a arătat Timman, pierdea și 62…Rc5
63.Ng4 Cg1 64.Rf2 h5 65.N:h5 Ch3+ 66.Rf3! 63.N:g4 Cg5
64.Rd4! Din nou se împiedică apropierea regelui inamic.
64…Rb3 65.Nh5 și negrul a cedat după câteva mutări.

Sunt dese situațiile când, pentru valorificarea avantajului,

partea mai puternică restituie materialul în plus, în scopul
obținerii unui anumit avantaj pozițional.

Yates – Alehin
San-Remo, 1930

67
 Ca urmare a unei deschideri jucate pasiv, albul a rămas cu o
poziție mai slabă și cu un pion în minus; negrul forțează acum
schimbul unei perechi de figuri ușoare și obține definitiv
pentru calul său puternicul câmp c4, de unde va exercita
presiune atât asupra centrului, cât și asupra flancului damei.
32…Nc4 33.C:c4 C:c4 34.Td1 De5 35.Dd3 Tf5 36.0-0

Alehin restituie pionul în plus, dar schimbă damele și o

pereche de turnuri, după care poziția nesigură a propriului
rege nu mai prezintă importanță. 36…d5! 37.D:d5+ D:d5
38.T:d5 T:d5 39.Cf6+ Rf7 40.C:d5 Td8 41.Cb4 Td2

68
 Să comparăm această poziție cu cea din diagrama
precedentă. Cu toate că materialul este egal, avantajul
pozițional deținut de negru e decisiv. Figurile acestuia au
poziții active și conlucrează minunat. Un exemplu strălucit de
transformare a avantajului material în avantaj pozițional!
Dacă albul joacă 42.Tf2, atunci – după schimbul turnurilor –
pionul liber de pe coloana a decide. 42.Ta1 a5 43.Cc6 T:c2
44.C:a5 Ce3 Iată rezultatul: cooperarea optimă a figurilor.
Calul trebuie păstrat, deoarece se completează perfect cu
turnul, în timp ce figurile albe sunt izolate și incapabile să
apere flancul regelui. A mai urmat: 45.Tb1 T:g2+ 46.Rh1
Tg3 47.Cc6 T:h3+ 48.Rg1 Tg3+ 49.Rh2 Rf6 50.Cd4 g4
51.f:g4 C:g4+ 52.Rh1 f3 și, după câteva mutări, negrul a
câștigat.

Smîslov – Botvinnik
Moscova, 1957

Aceasta este poziția la care a dorit negrul să ajungă după ce

a utilizat o inovație în deschidere. La prima vedere, în
schimbul pionului Botvinnik a obținut un joc mai bun. Pionii

69
albi de pe coloana c sunt slabi, pionul e4 se află sub atac, iar
dacă se încearcă apărarea sa cu 11.Cd2 urmează 11…T:d2!
12.R:d2 C:e4+ și 13…C:c5. La 11.Nd4 este posibilă
continuarea 11…C:d4 12.C:d4 C:e4 13.f3 C:c3. 11.Cd4!
Smîslov nu-și apără pionul central, ci atacă cea mai
importantă figură apărătoare a negrului, calul din c6,
provocând schimbul acestuia, fapt ce va scoate în evidență
slăbiciunea pionilor negri de pe flancul damei și va
vulnerabiliza imediat pionul a7. 11…C:e4 12.C:c6 b:c6
13.N:a7 Să facem aprecierea poziției. Albul a rămas cu
perechea de nebuni și cu un pion liber pe coloana a, în timp ce
negrul este lipsit de un contrajoc eficient. Schimbul cailor a
modificat substanțial situația de pe tablă, care a devenit
favorabilă albului. Este oportun să mai subliniem încă o dată
că, la baza oricăror raționamente și considerente privind
schimburile, trebuie să stea o foarte exactă apreciere a forței
relative a figurilor ce acționează la un anumit moment. Astfel,
pionul „periferic” de la a7 se dovedește a fi nu numai egal ca
valoare cu cel central din e4, ci chiar superior acestuia.
Realitatea e că dispariția pionului negru de pe coloana a lasă
finalul în mâinile albului, deoarece acum nimic nu mai poate
împiedica pionul din a2 să facă o carieră strălucită, mai ales
că va fi susținut de perechea de nebuni. 13…Nf5 14.f3 Invită
adversarul să-și recâștige pionul prin 14…C:c3, la care urma
15.Nb6 Td7 16.a4 și amenințarea (după 17.g4) 18.Na5, cu
câștigul calului, este foarte neplăcută. 14…Cd6 15.a4 Ta8
16.Nb6 0-0 17.c5 Cc8 18.g4 Ne6 19.a5 C:b6 20.c:b6 Negrul
a schimbat calul său pasiv pe nebun, însă – în compensație –
albul a obținut doi pioni liberi legați. Obiectiv vorbind, acest
schimb era forțat, întrucât negrul se afla practic în zugzwang.
70
În cazul de față, prin schimbul efectuat, un avantaj pozițional
(nebun „bun” contra cal „rău”) se transformă în alt avantaj
pozițional (apariția pionilor liberi legați). 20…Tfb8 Cu
ajutorul acestei mutări, negrul își recâștigă pionul și
restabilește egalitatea materială, dar cu prețul schimbării unei
perechi de turnuri, după care turnul rămas va lupta cu greu
împotriva pionului liber b. După cum a arătat Smîslov, mult
mai repede decidea continuarea elegantă 21.Rf2! T:b6 22.a:b6
T:a1 23.b7 Tb1 24.Na6! Tb2+ 25.Re3 Rf8 26.Td1 Re8 27.Td4
c5 28.Tb4! În partidă însă, el a ales o cale mai puțin
avantajoasă de realizare a acestui schimb. 21.Nd3 T:b6
22.a:b6 T:a1+ 23.Rd2 Ta2+ Este evident că, după 23…T:h1
24.b7 T:h2+ 25.Ne2, albul scoate damă. 24.Re3 Nc8 25.Td1
Tb2 26.Nc4! Asigură pătrunderea turnului pe orizontala a 8-a.
26…Rg7 27.Td8 Ne6 Un procedeu tipic (trecerea într-un
final de turnuri), care de obicei crește probabilitatea unei
remize; în cazul de față însă, schimbul figurilor ușoare nu
ușurează situația negrului, de acest lucru fiind „vinovată” și
tehnica de filigran a lui Smîslov. Menționăm că pionul b putea
fi câștigat, dar cu costuri mari: 27…Nb7 28.Td7 T:b6 29.T:e7
și negrul nu avea cum să mai apere punctul f7. 28.N:e6 f:e6
29.Tb8 e5 30.c4 Rf7 31.c5 Re6 32.Td8! Pionul b a avansat
în grad: dintr-un simplu pion liber a devenit un pion liber
apărat, ceea ce mărește considerabil mobilitatea turnului, care
separă acum regele inamic de flancul damei, facilitând astfel
marșul regelui propriu către dispozitivul advers. În partidă a
mai urmat: 32…g5 33.h3 Tb1 34.Rd2 Tb5 35.Rd3 Tb1
36.Rc4 Tc1+ 37.Rb4 Tb1+ 38.Ra4 Ta1+ 39.Rb4 Tb1+
40.Ra3 Ta1+ 41.Rb2 Ta5 42.Td3 (amenințarea de a trece

71
într-un final de pioni decisiv) 42…Ta8 43.Rb3 Ta5 și negrul
a cedat.

Întâlnirile dintre adversarii tradiționali, cum ar fi cele dintre

șahiștii moscoviți și cei leningrădeni, s-au caracterizat
întotdeauna printr-un angajament total, excepție nefăcând nici
partida de mai jos.

Taimanov – Smîslov
Moscova, 1968

În lupta pentru câștigarea inițiativei, Taimanov a sacrificat

un pion, însă negrul s-a apărat foarte precis și a păstrat
avantajul material. Mai mult, poziția regelui alb este
vulnerabilă în perspectivă. Dar, deocamdată, poziția are un
caracter închis și realizarea acestor plusuri necesită soluții
inventive, pe care negrul le și găsește! 31…Cg5! Foarte
inventiv! Aici nu e vorba de o banală invitație la schimb:
32.f:g5? T:e5, cu avantaj decisiv pentru negru, ci de o idee
mult mai subtilă – negrul forțează schimbul celor patru turnuri
și al cailor, simultan cu crearea de amenințări contra regelui

72
alb, ceea ce îi asigură câștigul a încă unui pion. Ce am putea
cere mai mult de la o mutare? 32.g4 T:e5 33.f:g5 T:e5
34.Dg6 Turnul era intangibil, din cauza 35…Cf3+, iar la
34.Dg3 urmează 34…f4 35.Dg2 d4, cu atac distrugător.
34…Cf3+ 35.Rf2 C:e1 36.T:e1 T:e1 37.R:e1 Operațiunea
schimbului a dus la slăbirea iremediabilă a poziției regelui alb
iar toate punctele strategice importante sunt controlate de
adversar. 37…Nc8 38.a:b5 a:b5 39.D:b5 Dacă 39.g:f5, atunci
39…N:f5 40.N:f3 De5+ 41.Rd1 D:f5 și negrul câștigă ușor
finalul de dame. 39…De5+ 40.Rd1 f:g4 Albul cedează.

Ca mijloc de fructificare a avantajului material în jocul de

mijloc, schimbul unei figuri (sau al mai multor figuri pe
parcursul unei succesiuni de mutări) duce rapid la deciderea
rezultatului unei partide, lucru de care ne-am convins în
exemplul precedent. Poziția următoare confirmă într-un mod
la fel de grăitor această concluzie, deşi, de data asta, schimbul
rămâne în culise.

Konstantinopolski – Toluș
Moscova, 1950

73
 21.g5 După ce a sacrificat pionul d4, albul lansează acum un
atac impetuos de pioni, cu intenția de a distruge scutul regelui
negru. 21…d:c4! Negrul nu se retrage, ci declanșează
contraatacul. Era rău 21…C:c2 din cauza 22.g:f6, cu atac
decisiv. Însă acum la 22.g:f6 urmează 22…c:d3 23.Dg4 Cf5!,
cu avantaj clar pentru negru. Aici e vorba, de fapt, de o
amenințare de schimb! Temându-se de consecințele
schimbului, albul preferă să sacrifice calitatea cu scopul de a
păstra puternicul nebun din d3. 22.T:c4 N:c4 23.b:c4 Dc5! În
ciuda importantului avantaj material pe care-l deține, negrul
trebuie să joace foarte exact pentru a respinge atacul. Ultima
mutare a lui Toluș reprezintă semnalul de contraatac. 24.g:f6
Ce2++ 25.Rh1 C:f4 26.Dg4 g5 27.Cf3 T:d3 După dispariția
acestui nebun, poziția albului devine deznădăjduită. 28.C:d3
C:d3 29.Dh5 Df2 Aici albul a depășit timpul de gândire.

Să analizăm un exemplu în care schimbul unei singure figuri

a adversarului se dovedește a fi cea mai scurtă cale către
valorificarea avantajului material.

Timman – Kavalek, 1979

74
 Negrul are un pion în plus, însă pionul departe avansat al
celeilalte părți complică lucrurile, damele fiind pe tablă.
36…Df3! O mutare foarte bună, care forțează schimbul
damei albe atât de active. După dispariția acesteia, albul nu
mai are nici o șansă reală de contrajoc iar căderea pionului din
d7 nu mai constituie decât o chestiune de timp. 37.D:f3 La
37.D:e5 decide 37…Nb7! 37…T:f3 38.Cc4 Ce altceva? La
38.Cd3 este suficient 38…T:d7 39.C:e5 T:d2 40.T:d2 T:b3.
De altfel, în finalul de turnuri albul are oricum șanse reduse de
salvare, întrucât pionii săi sunt prea slabi. 38…N:c4 39.b:c4
Tc3 40.Te1 T:c4 41.T:e5 Rf7 Aici partida s-a întrerupt.
Finalul este câștigat de negru: 42.Td3 T:a4 43.Tf3+ Rg6
44.Te7 Td4 45.Tff7 Tg8 46.Tf4 T:f4 47.g:f4 (La 47.Te8
decide 47…Td4) 47…Td8 48.Te6+ Rf5 și albul cedează.
În poziții complexe și dinamice, decizia schimbului
presupune prudență și o verificare atentă a posibilităților de
răspuns ale adversarului. Partea ce deține avantaj material
trebuie să analizeze sub ce raport de forțe își poate cel mai
ușor realiza avantajul, după cum și partea ce se apără luptă să
obțină raportul optim de forțe ce facilitează egalarea jocului.

75
 În poziția din diagrama anterioară, survenită în partida
Bondarevski – Suetin (Moscova, 1950), jocul a continuat cu:
24.Ce6! Negrul a luat în calcul doar mutarea naturală 24.C:b7,
la care intenționa să răspundă cu 24…Cd6!, punându-l pe alb
în fața alternativei de a da pionul înapoi sau, după 25.C:d6
c:d6, de a ajunge într-o poziție în care, în ciuda celor doi pioni
în plus, își poate realiza foarte greu avantajul material; pe
tablă rămân nebuni de culori diferite, iar figurile negre sunt
deosebit de active. Intenția negrului este clar aceea de a
schimba caii, după care șansele la remiză cresc considerabil.
Tocmai de aceea, Bondarevski preferă să renunțe la darul
grecesc – pionul b7 – și să păstreze calul. 24…Tf6 Turnul este
obligat să se deplaseze numai pe coloana f. La 24…Th4 ar fi
urmat: 25.Tg8 T:h3 26.C:c7! C:c7 27.d6+ Rf7 28.d:c7 T:g8
29.Td8, cu câștig. 25.Nh5! Iată în ce constă ideea albului. El
pregătește schimbul nebunului pentru calul negru, luând
adversarului orice șansă de remiză legată de o eventuală
prezență pe tablă a nebunilor de culori diferite. Dacă negrul
încearcă să păstreze calul prin 25…Cd6, atunci urmează 26.c5
Cb5 27.Te1 Tf5 28.Ne2 Ta5 29.Ng4, cu câștig rapid. Astfel,
mutarea din partidă forțează de fapt un schimb avantajos
pentru alb! 25…c6 26.N:e8 T:e8 27.Cc5 c:d5 Tentativa de
recâștigare a pionului prin 27…Tef8 28.Ce4 Tf4 nu reușește,
din cauza 29.d6+ Rd8 30.Te1! 28.T:d5 Td8 29.T:d8 Albul nu
ratează ocazia de a simplifica și mai mult poziția; nu
capturează pionul central (29.T:e5+), deoarece după 29…Rf7
activarea turnului propriu oferă negrului noi posibilități de a
prelungi rezistența. 29…R:d8 30.C:a4 Tf3 31.Cc5 Rc7 32.h4
și albul și-a fructificat fără mari dificultăți și în scurt timp
avantajul material.
76
 În pozițiile complexe ale jocului de mijloc, caracterizate
prin lupta tactică, schimbul cu tempo prezintă o importanță
deosebită, fiindcă în felul acesta se reușește anihilarea
potențialelor lovituri ale adversarului.

Nesis – Pavlenko
Prin corespondență, 1973-1974

Albul are un pion în plus și avantaj clar. Totuși, folosind

poziția expusă a regelui alb, negrul efectuează o străpungere
în centru. 29…e5 30.d5 e:f4 31.Cb6 Calul alb atacă „din
mers” turnul adversarului și pregătește astfel, cu tempo,
schimbul unei perechi de turnuri. 31…Ta7 32.d:c6! Forțând
schimbul decisiv pe coloana d, albul își asigură victoria. Nu
salvează nici 32…T:a2 33.T:d8! (și schimbul damei pentru
două turnuri este în avantajul albului) 33…T:d2 34.T:d2, cu
amenințări decisive. 32…T:d3 33.T:d3 Acest schimb poate fi
considerat drept schimb cu tempo, deoarece negrul e forțat să
piardă un tempo pentru protejarea nebunului, rămas fără
apărare după schimbul turnurilor, ceea ce atrage după sine noi
pierderi materiale. 33…Ne6 34.c:b7 T:b7 Nu există altă

77
soluție pentru oprirea pionului din drumul său spre
transformare. 35.N:b7 D:b7 36.a4 f:g3 37.h:g3 Încercarea de
a exploata poziția slăbită a regelui alb nu are sorți de izbândă:
la 37…Nh3 urmează încă un schimb tematic – 38.Dd5+. După
încă câteva mutări, negrul a cedat.

Partida pe care o vom analiza în continuare reprezintă o

sinteză a întregului capitol. O vom prezenta integral și vom
căuta să arătăm ce forță și eficiență are arma schimbului, dacă
este utilizată corespunzător. La început Alehin a obținut un
joc de mijloc ceva mai bun, apoi a câștigat un pion și, în final,
cu ajutorul schimburilor, și-a concretizat avantajul material.

Gambitul Damei
Alehin – Euwe, 1937

1.Cf3 d5 2.c4 e6 3.d4 Cf6 4.Cc3 c5 5.c:d5 C:d5 6.g3

Mutările alese de Alehin par să invite adversarul la o serie de
simplificări, ceea ce însă nu înseamnă nicidecum că albul are
intenții pașnice. 6…c:d4 7.C:d5 D:d5 8.D:d4 D:d4 9.C:d4

78
 Cu toate că damele au fost schimbate, poziția de pe tablă are
caracter de joc de mijloc, până la un final „liniștit” fiind cale
lungă. A. Kotov a descris cu mare precizie dedesubturile
psihologice ale situației: „Ce mai, remiză? – își întreabă de
multe ori tinerii șahiști adversarii în asemenea poziții,
pierzând orice interes pentru joc după schimbul damelor. Și,
în multe situații, acesta e și rezultatul: o acceptare pacifistă a
remizei. Se uită însă că astfel de poziții conțin adesea o mare
doză de venin și ascund o multitudine de posibilități pentru
jucătorul ingenios… Nu, trebuie continuat și după schimbul
damelor, deoarece în poziții simple sunt necesare multe
subtilități, planurile de joc având un caracter amplu, cu motive
combinative ascunse.” 9…Nb4+ 10.Nd2 N:d2+ 11.R:d2
Re7? După părerea lui Alehin, poziția cerea 11…Nd7 12.Ng2
Cc6 13.C:c6 N:c6 14.N:c6+ b:c6 15.Tac1 0-0-0+ 16.Re3 Rc7,
cu o apărare destul de ușoară pentru negru în finalul de
turnuri. 12.Ng2 Td8 13.Re3 Figurile albe sunt, indiscutabil,
mult mai active decât cele negre. Albul și-a terminat
dezvoltarea, în timp ce flancul damei advers este practic
„înghețat”. Și tocmai în aceste poziții simple asemenea
avantajele devin mai vizibile. 13…Ca6 Nu se poate permite
pătrunderea pe orizontala a 7-a, însă amplasarea calului la
marginea tablei se va dovedi necorespunzătoare și va cauza
noi neplăceri. 14.Tac1 Tb8 15.a3 Nd7 16.f4 f6 17.Ne4! Prin
mutarea e6-e5 negrul spera să disloce calul alb centralizat.
Dar acum Alehin tocmai a împiedicat această avansare,
fiindcă la 17…e5 ar urma 18.f:e5 f:e5 19.Cf3 și albul câștigă
un pion. Se amenință, de asemenea, manevra de schimb Ne4-
d3:a6, care ar conduce la compromiterea structurii pionilor
adverși de pe flancul damei. 17…Ne8 Acum, la 18.N:h7, ar
79
urma 18…g6 și nebunul e prins în cursă. 18.b4! Jocul pe
ambele flancuri! Albul amenință să câștige calul prin 19.b5.
Nefericitul cal din a6 creează negrului griji suplimentare.
18…Td7 19.f5! Cc7 Pierderea unui pion nu poate fi evitată.
Dacă 19…e5, atunci 20.Ce6 și negrul este lipsit de orice
contrajoc. 20.f:e6 C:e6 21.C:e6 R:e6 22.N:h7

Și, astfel, albul a câștigat un pion. Să urmărim în continuare

calea aleasă de Alehin pentru valorificarea avantajului
material, acordând atenție specială felului în care, prin
intermediul schimburilor, se obține raportul optim de forțe
necesar în vederea realizării superiorității. 22…f5 23.Tc5!
Alehin alege calea simplificărilor și, în acest scop, pregătește
schimbul nebunilor. 23…g6 24.Ng8+ Rf6 25.Thc1 Te7+
26.Rf2 Nc6 Negrul interferează coloana c și împiedică
pătrunderea turnurilor pe orizontala a 7-a. Cu următoare sa
mutare însă, Alehin forțează schimbul nebunilor și ocupă
câmpurile albe din centru. 27.Nd5 Tce8 28.Te1 N:d5 29.T:d5
g5 30.Td6+ Re5 Deși albul a obținut mult, câștigul nu e
simplu, în ciuda dispariției nebunilor. Ultima mutare a lui

80
Euwe ușurează misiunea adversarului său, regele negru
intrând în plasă de mat. Mai prudent era 30…Rf7.

A mai urmat: 31.Ted1 g4 32.T1d5+ Re4 33.Td4+ Re5

34.Re3 Amenințat cu matul, negrul este forțat să permită
pătrunderea regelui alb. 34…Te6 Ar fi fost rău 34…f4+
35.Rd3 f:g3 36.T4d5+ Rf4 37.Tf6#. 35.T4d5+ Rf6+ 36.Rf4
Deoarece pierderea pionilor f5 și g4 nu mai poate fi evitată,
negrul a cedat.

Aici e potrivit să inserăm comentariul lui Alehin, care

rezumă esența temei noastre: „După părerea mea, fiecare
șahist trebuie să folosească orice posibilitate de a rezolva
problemele, fără a se teme de simplificări.”
Și acum câteva concluzii. Mijloacele principale de realizare
a superiorității materiale în jocul de mijloc sunt:

a) Simplificarea poziției și trecerea într-un final

câștigat;

81
 b) Transformarea avantajului material în avantaj
pozițional decisiv.
Pentru partea aflată în inferioritate materială schimbul are,
în majoritatea cazurilor, un caracter forțat, întrucât e însoțit de
amenințarea de a provoca – în cazul unui refuz – noi pierderi
materiale sau dezavantaje poziționale.

2) Schimbul în atac și în apărare

Problema atacului și a apărării a apărut chiar o dată cu jocul

propriu-zis, deoarece tocmai tensiunea dialectică a acestor
două tendințe opuse formează esența șahului. Disputa
creatoare de pe tablă ia naștere din ciocnirea planurilor de joc
ale adversarilor, întemeiate pe fantezie, calcul exact și
apreciere corectă a poziției. Diversele procedee specifice
apărării și, mai ales, atacului au fost studiate în detaliu atât din
perspectivă strategică, cât și tactică.
Totuși, oricât ar părea de ciudat, cunoscând rolul major și
frecvența schimburilor într-o partidă, acestui important mijloc
de luptă nu i s-a acordat o atenție specială. Noi vom analiza
schimbul în atac și în apărare ca procedeu tehnic, precum și ca
fenomen creator în direcția optimizării raportului de forțe
necesar rezolvării provocărilor strategice sau tactice apărute.
Acesta prezintă mai multe aspecte: schimbul figurii
apărătoare în cadrul unei combinații de mat, schimbul în
scopul obținerii unui avantaj pozițional oarecare sau pentru
forțarea intrării într-un final câștigător. Partea aflată în
defensivă utilizează un astfel de procedeu puternic cum este
schimbul și în vederea reducerii potențialului agresiv al

82
adversarului, iar în cazuri mai generale pentru configurarea
unor situații strategice cât mai avantajoase pe termen lung.
Specificul temei alese ne va aduce în contact cu diverse
poziții, care necesită o soluție tactică. Examinarea
combinațiilor este inevitabilă în studiul nostru, dar precizăm
în mod expres că ne vom ocupa doar de combinațiile în care
se efectuează schimburi de figuri echivalente ca valoare
absolută și în care aceste schimburi sunt inevitabile. De cele
mai multe ori, schimbul deține rolul de uvertură în cadrul unor
combinații mai complexe. În secțiunea de față, vom face
cunoștință cu două tipuri de schimb:
a) Schimbul ca element al combinației (schimb
tactic);
b) Schimbul în atac sau în apărare cu implicații
strategice de lungă durată.
Ca parte a combinației, schimbul nu ridică în mod obișnuit
probleme strategice, scopul său fiind unul pur tactic. Motivele
pot fi diverse: eliminarea figurilor apărătoare, îndepărtarea,
eliberarea liniilor etc., iar jocul capătă un caracter forțat.

83
 Diagrama anterioară surprinde o poziţie survenită în partida
Emanuel Lasker – Maroczy, 1900, unde – ca urmare a
dezvoltării superioare – albul deține inițiativa și Lasker trece
la acțiuni decisive.
20.f5! T:c1 21.T:c1 e:f5 22.C:f5 Nf6 O greșeală tactică,
prompt sancționată de către alb. 23.N:b4! Schimbul e necesar
pentru deschiderea diagonalei a2-g8. De menționat că, în
acest caz, schimbul nebunului nu diminuează potențialul
ofensiv al albului, deoarece atacul se dă pe câmpurile albe.
23…C:b4 24.C:f7 T:f7 25.De6 Cu aceasta combinația s-a
încheiat. Figurile negre nu sunt în măsură să închidă diagonala
pe care acționează nebunul alb: 25…Cd5 26.Cd6 Dd7
27.D:f7+ D:f7 28.C:f7 R:f7 29.Tc7+ sau 25…Nd5 26.N:d5
D:d5 (26…C:d5 27.Tc8) 27.Tc8+ Nd8 28.Ce7+. A mai urmat:
25…Rh8 26.D:f7 N:d4+ 27.Rh1 Cd3 28.Tf1 N:g2+ 29.R:g2
Dg5+ 30.Rh3 Negrul cedează.

Palmer – Reshevsky
Detroit, 1923

84
 Cu ultima sa mutare (21.f4) albul a atacat calul, însă nu a
observat posibilitatea tactică ascunsă aflată la dispoziția
adversarului. 21…D:b2! O mutare prin care se schimbă
damele, dar și debutul unei subtile combinații poziționale.
22.D:b2 T:b2 23.f:e5 f:e5+ 24.Re1 Tf4! Turnurile negre au
devenit foarte active și cooperarea lor va crea o serie de
amenințări pentru regele advers. 25.C:e4 T:a2 26.Ce3 Deși
are o piesă în plus, albul se află într-o situație delicată. Astfel,
la 26.Cd2 urma 26…Ta1+ 27.Nd1 N:g4 28.T:g4 T:g4, iar
după 26.Nd3 negrul riposta puternic cu 26…Nb5! 27.Rd1 Tf3
28.Ne2 Tc3! 26…T:e4 27.Tg3 Ta1+ 28.Nd1 Ambele figuri
ușoare ale albului au intrat în legături neplăcute și regele nu
poate interveni eficient în sprijinul lor. 28…Na4 29.Re2
Ta2+ 30.Re1 În cazul continuării 30.Rd3, urmează 30…Td4+
31.Rc3 N:d1 32.T:d1 T:d1 33.C:d1 Ta3+ și albul pierde un
turn. 30…N:d1 Albul cedează.

Dobos – Janach
Cehoslovacia, 1981

85
 Pe tablă a rezultat o complicată poziție de joc de mijloc,
caracterizată prin multiple posibilități tactice. Centrul e
populat de o „aglomerație” de cai, iar poziția regelui negru
este slăbită. În continuare, un rol important îl deține nebunul
de câmpuri negre, care trebuie ferit de schimb chiar cu prețul
„confratelui” său de câmpuri albe.
1.N:c6! N:c6 2.C:e6! Astfel, schimbul realizat constituie
semnalul unei operațiuni forțate, care a necesitat un calcul
exact. 2…Nd7 Consecințele acestei mutări au trebuit să fie
prevăzute din timp de către alb. 3.T:d5 N:e6 4.Df4! Iată și
motivația tactică a acțiunii întreprinse de alb; retrăgându-se,
dama creează amenințări decisive. 4…N:d5 Nu ajută 4…g5,
din cauza 5.Cf6+. 5.D:h6 f6 6.D:g6+ Rh8 7.Cg5! Acordul
final! Negrul cedează.

Deosebit de interesante sunt combinațiile de atac, în care

schimburile se împletesc cu alte procedee tactice.

Stein – Osnos
Tallin, 1959

86
 Desenul „sicilian” al poziției e ușor de remarcat și a rezultat
din una dintre cele mai agresive variante, aflate permanent în
arsenalul remarcabilului mare maestru L. Stein. Cu ultima sa
mutare, negrul a atacat în mod imprudent nebunul alb, dar îl
așteaptă o surpriză neplăcută.
14.f:e6 b:c4 Răspunsul 14…f:e6 oferea albului o gamă
largă de continuări, dintre care merită atenție 15.C:b5! N:b5
(15…Tb8 16.Nd2) 16.N:e6+ Rf8 17.N:f6 N:f1 18.N:g7+ Re8
19.T:f1, cu poziție câștigată. 15.Tf5! O importantă mutare
intermediară. 15…Db4 16.N:f6! Reiese că albul s-a gândit la
mai mult decât schimbul nebunilor (16.e:d5 Tab8, cu
contrajoc); el schimbă calul negru care apără câmpul cheie d5.
Un schimb ce va implica curând și un sacrificiu! 16…N:f6
17.e:f7+ Rf8 Nici retragerea pe câmpul h8 nu asigura regelui
negru o viață liniștită. 18.T:f6! Ng4 După 18…g:f6 19.D:f6,
negrul este fără apărare în fața amenințării 20.Dh8+. Acum
însă albul continuă atacul în condițiile avantajului material, iar
soarta luptei e clară. 19.T:d6 Tdb8 20.Tf1 D:b2+ 21.Rd2
Db7 22.Dc5 De7 23.Cd5 Dg5+ 24.Tf4! Bateria albului se
pregătește pentru atacul decisiv. Negrul cedează.

Vom face cunoștință cu un exemplu nu lipsit de erori, dar

plin de conținut, pe o temă din practica actuală.
Poziţia din următoarea diagramă a survenit în partida dintre
Psahis şi Mestel, jucată la Graz în 1981; încă din deschidere
albul a sacrificat un pion, obținând în schimb o puternică
presiune pe coloanele semideschise g și h.
Negrul s-a apărat însă cu măiestrie și pare că a respins
amenințările directe.

87
 Psahis – Mestel

23…Cdf6 Probabil că mai exact era 23…Cf8, întărind

controlul asupra punctului e6. 24.Cb6 Tb8 25.C:c8 Negrul
vrea să alunge calul periculos prin h6, dar L. Psahis a pregătit
o operațiune tactică interesantă, bazată pe schimbul nebunului
de câmpuri albe. 25…D:c8 26.Tah3 h6 După 26…h5 27.Tg3,
albul are perspective excepționale. Negrul a luat în calcul doar
mutarea naturală 27.Ce6+, după care – prin 27…T:e6! 28.d:e6
D:e6 – ar fi obținut compensație suficientă pentru calitate.
Însă albul reușește să efectueze mutarea Cg5-e6+, cu efect
decisiv. 27.T:h6 C:h6 28.Ce6+ T:e6 29.D:h6+ Rf7 30.Tg1!

88
 O idee interesantă! Turnul negru nu poate pleca, din cauza
matului în câteva mutări. Nu ajută nici încercarea de a apăra
punctul g6, de exemplu: 30…Dg8 31.T:g6! D:g6 32.d:e6+ sau
30…Ce8 31.d:e6+ D:e6 32.T:g6! D:g6 33.Nh5. Și, totuși,
salvare exista: 30…Dh8! 31.D:g6+ Re7 32.d:e6 (aici nu
merge 32.Df5 din cauza 32…C:d5!) 32…Dg8! și atacul
albului este respins. 30…Df8(?) 31.D:g6+ Re7 32.Df5! Acum
însă această manevră asigură victoria. 32…C:d5 Nu ajuta nici
32…Df7 33.d:e6 Df8 34.Tg6 Dh8 35.T:f6! D:f6 36.Dh7+ Rf8
37.e7+, și nici 32…Te8 33.Tg6 Rd8 34.d:e6, cu poziție
câștigată pentru alb. 33.Dh7+ Cu dama la h8 acest șah n-ar fi
fost posibil. 33…Re8 34.Nh5+ Negrul cedează.

În diagrama următoare, slăbiciunea scutului de pioni ce

protejează regele negru îl determină pe alb să conceapă un
plan de atac direct. Înainte de orice, Stein schimbă cel mai
important apărător advers– nebunul de câmpuri albe.

Stein – Tal
Moscova, 1961

89
 15.Nd5! Realizând acest schimb pozițional din motive bine
întemeiate, albul a trebuit să aibă în vedere și următorul
răspuns al adversarului. 15…b4 16.N:b7+ R:b7 17.Cd5! O
lovitură tipică în unele variante ale Apărării Siciliene. Negrul
este obligat să accepte imediat sacrificiul, deoarece nu ajută
nici 17…Nf8 18.Dh5! e:d5 19.D:f7+, și nici 17…h5 18.Dg7
e:d5 19.e:d5 The8 20.D:f7 Dc7 21.Cc6 Nf8 22.T:e8! Pare
tentantă mutarea intermediară 17…Thg8, însă în acest caz
urmează spectaculos 18.Cc6!, cu dezastru iminent. 17…e:d5
18.e:d5 Td7 19.Cc6 Această pătrundere a devenit posibilă ca
urmare directă a importantului schimb de la mutarea a 15-a.
19…D:a2 Continuarea pasivă 19…Dc7 20.D:b4+ Rc8
21.Dc4! oferea șanse minime. În conformitate cu stilul său,
Tal preferă un contrajoc activ. În disputa tactică ce-i stă în
față, albul trebuie să-și mobilizeze toate forțele pentru a
înclina balanța de partea sa.

20.D:b4+ Rc7 21.C:e7 Tb8 22.Da3 Dc4 24.Cc6 Tb3

24.Da5+ Tb6 La înfrângere ducea 24…Rb7, din cauza
25.Te8, cu mat imparabil. 25.Rb1 Pierderea acestui tempo era

90
inevitabilă, fiindcă se amenința 25…Cb3+. 25…Ca4 26.Td4
C:b2!? Tăios, dar insuficient. 27.Rc1! O mutare excelentă,
care limpezește imediat situația. Nu era bine 27.T:c4? C:c4+,
după care negrul se redresează. Acum însă, calul nu mai poate
scăpa din cursă. 27…Dc5 28.Te3 Amenință 29.Tb3. 28…Rb7
29.Tc3 Tb5!? În speranța 30.T:c5 d:c5, dar replica „calmă” a
lui Stein forțează schimbul damelor și pune capăt luptei.
30.Da3! D:a3 31.T:a3 T:d5 32.Ca5+ Negrul cedează.
Poziția din diagrama ce urmează a rezultat dintr-o
deschidere jucată neglijent de negru care, fără o justificare
solidă, și-a slăbit structura pionilor de pe flancul regelui,
întârziind și efectuarea rocadei. Amplasarea nebunului său de
câmpuri negre este necorespunzătoare, însă poziția lui se
poate stabiliza prin a5-a4, după care, făcând rocada și
realizând legătura dintre turnuri, negrul are motive să fie
optimist. Ținând cont de toate aceste elemente, Uhlmann
găsește o combinație elegantă de schimb, prin care reușește
deschiderea și, apoi, ocuparea coloanei a.

Uhlmann – Clarici
Sarajevo, 1980

91
 13.b4! a:b4 Merita atenție 13…Nb6. 14.a:b4 T:a1 Negrul
este forțat să abandoneze coloana a. 15.D:a1 C:f3+
Acceptarea sacrificiului de pion ducea la catastrofă imediată:
15…N:b4 16.C:e5 d:e5 17.Da8+ Dd8 18.D:d8+ R:d8 19.N:e5.
Prin schimbul damelor au rămas fără apărare punctul e5 și
calul din f6. Astfel, tocmai în această variantă tematică ies la
suprafață minusurile tematice ale poziției negrului. De pildă:
19…N:c3 20.N:c3 Re7 21.Nb4+ Re8 22.e5 sau 21…Re6
22.e5! R:e5 23.f4+ g:f4 24.Nc3+ Rf5 25.Nd3+ Rg5 26.h4+.
Nereușind să facă rocada, regele negru nu-și mai poate găsi un
adăpost iar armata sa va suferi pierderi iremediabile. 16.N:f3
Nd4 Rău era 16…N:b4, din cauza 17.Cd5. 17.Td1 c5
Schimbul nebunului de negru are inevitabil repercusiuni:
17…Ne5 18.N:e5 d:e5 19.Da8+ Dd8 20.D:b7. 18.b:c5 d:c5
19.e5! Înaintarea decisivă în centru, după care figurile negre
nu mai sunt în stare să conlucreze. 19…Cg4 Nu era
satisfăcătoare nici altă retragere: 19…Ch7 20.Da8+ Dd8
21.D:b7! N:c3 22.T:d7 D:d7 23.Nc6. 20.Da8+ Dd8 21.D:b7!
h5 Și acum la 21…N:c3 decidea 22.T:d7! 22.Ce4! Pionul este
în continuare intangibil: 22…C:e5 23.N:e5 N:e5 24.C:c5
22…Th6 Negrul se străduiește să-și încheie dezvoltarea, dar
cu un asemenea rege expus e aproape imposibil. 23.h3 Nc6
24.Cd6+! D:d6 La 24…T:d6 câștigă 25.N:c6+. 25.Dc8+ Dd8
26.N:c6+ Re7 27.Db7+ Re8 28.Nd5 Te6 29.h:g4 Negrul
cedează.

În diagrama următoare albul atacă pe flancul regelui și un

rol important îl deține pionul h, care poate fi avansat în orice
moment la h6, în acest caz regele găsindu-se brusc într-o
situație nesigură în eventualitatea slăbirii orizontalei a 8-a.
92
 Portisch – Cristiansen
Londra, 1982

„Bine, dar despre ce slăbiciune a ultimei linii ar putea fi

vorba, când pe ea sunt amplasate ambele turnuri negre?”, se
vor întreba, pe bună dreptate, cititorii? E adevărat, dar ele pot
fi schimbate!
19.Tc1! a6 20.T:c8 T:c8 21.Tc1 T:c1 22.D:c1 Dd8 Și
astfel, schimburile strategice fiind efectuate, se poate trece la
exploatarea slăbiciunii ultimei linii. 23.h6! Dc8 Nu e greu de
înțeles dorința negrului de a schimba damele, deoarece așa i-
ar fi fost mult mai ușor să se apere. Dar planurile lui L.
Portisch sunt altele! 24.Df4! Dd8 25.Ce5 b5 26.Nc3 Cc4!?
27.N:c4 b:c4 Acum albul are la dispoziție o posibilitate
combinativă care decide soarta partidei. Subliniem însă că
premisele acesteia au fost create încă de la mutarea a 19-a,
când albul a provocat schimbul turnurilor. 28.Na5! De7
29.Cd7! Negrul cedează. La 29…D:d7 e decisiv 30.D:f6, iar
la retragerea nebunului din f6 urmează 30.Db8+.

93
 Am vorbit anterior despre atenția pe care șahistul trebuie s-o
acorde schimburilor, acestea având particularitatea că
modifică situația de pe tablă. O importanță deosebită prezintă
cazurile în care forțele celor două tabere intră în contact
nemijlocit, iar potențialul latent al figurilor se transformă într-
o adevărată furtună cinetică, lucru vizibil atât în atac, cât și în
apărare.
În diagrama de mai jos avem de-a face cu un caz interesant,
în cadrul căruia schimbul deține rolul de mutare intermediară
în lanțul unei combinații complexe.

Alehin – Marshall,
Baden-Baden, 1925

22.Nc4! Mutarea prin care albul forțează o serie de

schimburi avantajoase. 22…C:c3 23.T:d8 Acest schimb
intermediar de turnuri creează premisele unei lovituri tactice
de efect. 23…T:d8 24.f:g7! Ideea combinației se dezvăluie în
varianta: 24…De8 25.N:f7+ R:f7 26.Tf1+ Re6 27.Tf6+ Rd5
28.Tf8 și albul câștigă. 24…C:a2+ 25.Rb1! 25.N:a2 permitea
25…Dc5+. 25…De8 26.e6 Ne4+ 27.Ra1 Era posibil și

94
27.T:e4 Td1+ 28.Rc2 Da4+ 29.b3 Cb4+ 30.R:d1. 27…f6 Nu
salvează nici 27…f:e6, din cauza 28.N:e6+ D:e6 29.D:d8+
R:g7 30.Dd4+ și 31.T:e4. 28.e7+ Td5 29.D:f6 Df7 30.e8D+
Negrul cedează.

Să studiem încă un exemplu clasic de combinație ce

conduce la atac și, în care, schimbul figurilor active ale
adversarului joacă un rol cheie.
În poziția următoare, deși jocul abia a depășit stadiul
deschiderii, pe tablă a rezultat deja un joc de mijloc complicat.
Cu toate că albul deține superioritatea în centru, poziția
negrului este de preferat, deoarece figurile sale și-au terminat
mobilizarea și sunt gata să participe la un joc pe toată tabla, în
cadrul unei acțiuni ofensive concertate.

R. Byrne – Fischer
New York, 1957

1…Ca4! O mutare strălucită! Lovitura e îndreptată nu atât

împotriva damei albe, cât a calului din c3, a cărui dispariție
determină prăbușirea șubredului centru de pioni albi; la

95
aceasta contribuie și amplasamentul necorespunzător al
damei. 2.Da3 În cazul acceptării sacrificiului de cal putea
urma: 2.C:a4 C:e4 3.N:e7 (sau 3.D:e7 Da5+ 4.b4 D:a4 5.D:e4
Tfe8) 3…C:c5 4.N:d8 C:a4 5.Ng5 N:f3 6.g:f3 C:b2 și, în
urma multiplelor schimburi, negrul rămâne cu un pion în plus
și o poziție mai bună. 2…C:c3 3.b:c3 C:e4 4.N:e7 Db6!
5.Nc4 La 5.N:f8 Fischer a avut în vedere varianta: 5…N:f8
6.Db3 C:c3 7.D:b6 a:b6 8.Td2 b5 și negrul rămâne cu
compensație mai mult decât suficientă pentru calitatea
sacrificată. 5…C:c3 6.Nc5 Tfe8+ 7.Rf1 Ne6!! Negrul
conduce atacul extrem de energic. La 8.N:e6 urmează
8…Db5+ 9.Rg1 Ce2+ 10.Rf1 Cg3++ 11.Rg1 Df1+!! 12.T:f1
Ce2#!! 8.N:b6 N:c4+ 9.Rg1 Ce2+ 10.Rf1 C:d4+ „Moara” a
început să funcționeze. 11.Rg1 La 11.Td3 negrul continuă cu
11…a:b6 12.Dc3 C:f3 13.D:c4 Te1#! 11…Ce2+ 12.Rf1 Cc3+
13.Rg1 a:b6 14.Db4 Ta4 15.D:b6 C:d1 și negrul a câștigat.

După ce am făcut cunoștință cu rolul schimbului în

pregătirea diferitelor operațiuni tactice, să trecem acum la
schimburile ce vizează scopuri strategice cu bătaie lungă.

96
 Pe tabla din diagrama anterioară – poziţie întâlnită în partida
Beliavski – Gufeld, Novosibirsk, 1976, vedem un „desen”
binecunoscut; e limpede că s-a jucat varianta dragonului, mai
precis atacul Rauser. În această poziție, „statul major” al celor
doi regi se află pe flancuri diferite, ceea ce face ca lupta să
aibă un caracter tăios, importanța fiecărui schimb sporind
semnificativ.
Factorul principal ce determină soarta luptei în diversele
structuri ale jocului de mijloc este nu atât obținerea inițiativei,
cât tempoul de dezvoltare a atacului; altfel spus, rolul cheie îl
joacă schimburilor cu tempo.
18.Cd5! O decizie tipică. Albul lichidează principalul
gardian al reședinței monarhului negru – calul din f6.
Menționăm că această idee e cunoscută încă din partida
Marco – Weiss (1896) unde, după 1.e4 c5 2.Cf3 Cc6 3.d4
c:d4 4.C:d4 g6 5.Cc3 Ng7 6.Ne3 d6 7.Ne2 Nd7 8.0-0 Cf6 9.f4
0-0 10.Dd2 Tc8 11.h3 a6 12.Nf3 b5 13.Cb3 Dc6, albul a
aplicat același procedeu de schimb – 14.Cd5! –, dar cu câteva
diferențe de ordin strategic, cum ar fi deschiderea coloanei e
și jocul împotriva pionului înapoiat de pe e7. Într-adevăr,
după 14…C:d5 15.e:d5 Cd8 16.c3 Cb7 17.Tfe1 el a obținut
avantaj clar. 18…C:d5 Spre deosebire de exemplul precedent,
negrul nu are alternativă, fiind obligat să schimbe calul,
deoarece atacul la d5 e unul cu tempo (în afară de cal mai sunt
atacate dama și pionul din e7). 19.e:d5 Db7 20.Dh2 Rf7
Deocamdată pionul din h7 este intangibil: 21.D:h7? Th8! și
dama albă va fi capturată. 21.Df4+ Prin dispariția
principalului apărător s-a slăbit nu numai pionul h7, ci și
întreg flancul regelui negru, ceea ce permite organizarea
97
rapidă a unui atac decisiv. 21…Rg8 22.T:h7! D:d5 După
22…R:h7 23.Df7! amenințarea 24.Th1# era imparabilă.
23.T:g7+ Acest „dar grecesc” nu mai poate fi refuzat.
23…R:g7 24.Cf5+! N:f5 25.Dh6+ Rf7 26.T:d5 și negrul a
cedat după câteva mutări.

Un important apărător al rocadei mici se dovedește și

nebunul, mai ales dacă e fianchetat, caz în care schimbul
acestuia reprezintă o mare realizare pentru partea care atacă.
De altfel, uneori este util să fie schimbat și un nebun
„obișnuit”, care ar putea veni în apărarea regelui advers.
Ca și în exemplul anterior, rocadele pe flancuri diferite
conferă jocului următor un caracter dinamic, de tempo.
Figurile și pionii părților combatante sunt angajați în cursă și
întrebarea este cine va străpunge primul fortificațiile
inamicului. În cazul de față, albul e cel care a obținut inițiativa
și schimbă importantul nebun apărător din e7.

Kupreicik – Taimanov
Moscova, 1976

98
 16.Nh4! Acest schimb poate fi considerat cu tempo, nu
neapărat întrucât prin intermediul său albul atacă nebunul, dar
mai ales pentru că își aduce în poziție de atac artileria grea –
turnul h1. 16…N:h4 Transferul damei în apărare nu e o idee
bună: 16…Dc7? 17.N:e7 D:e7 18.N:h7+ și negrul pierde
material. 17.T:h4 Nb7 18.Tg4 Prin ce alt procedeu ar fi
posibil ca turnul să ajungă doar în două mutări într-o minunată
poziție de atac? 18…g6 19.Dg5 Iată unde resimte negrul
schimbul nebunilor – câmpurile negre slăbite de pe flancul
regelui nu mai pot fi apărate. 19…Td7 20.Th1 Dd8 După
cum a arătat Suetin, nu era mulțumitor nici 20…c4, din cauza
21.Ce4!; de exemplu: 21…c:d3 22.Cf6+ Rh8 23.C:d7 Dc7
24.c3 D:d7 25.Df6+ sau 21…N:e4 22.N:e4 Tad8 23.Df6 Dd4
24.Nd3! D:g4 25.h6! 21.Dh6 T:d3 Amenințările pândesc la
fiecare mutare și negrul se decide să lichideze periculosul
nebun advers, chiar cu prețul calității. 22.c:d3 D:d3 23.Tf4!
Turnul se îndreaptă asupra unui alt apărător – calul din f8. Se
amenință acum schimbul tipic de pioni, prin care se deschide
coloana f și se pregătește combinația de mat: 24.h:g6 f:g6
25.T:f8+! 23…Dd7 24.Dg5 Dd8 Făcând abstracție de latura
materială, principalul obiectiv al negrului îl constituie
schimbul damelor. Însă Kupreicik nu se mulțumește doar cu
un final mai bun și alege să păstreze damele, continuând astfel
asaltul împotriva regelui advers. 25.Dg4 Dc7 26.Ce4 N:e4
27.T:e4 Td8 28.Td1 Td5 29.Tee1 c4 S-ar părea că negrul a
depășit momentele grele, însă două schimburi decid rapid
soarta partidei. 30.h:g6 h:g6 31.T:d5! e:d5 32.Dd4 Cu toate
simplificările, atacul pe câmpuri negre e imparabil. 32…Da5
33.Th1 Ce6 34.Dh4 Rf8 35.Df6 Negrul cedează.

99
 Partidele dintre R. Fischer și B. Larsen au fost întotdeauna
de mare angajament, generând o luptă foarte încordată.
Rivalitatea lor a atins apogeul în meciul din semifinalele
Turneului Candidaților la Titlul mondial (1971), încheiat cu
un senzațional 6-0 în favoarea marelui maestru american.

Fischer – Larsen
Denver, 1971

Cu ultima sa mutare (13…Dc6), negrul a propus schimbul

damelor și pare că, după ce a sacrificat un pion pentru
inițiativă, albul trebuie să evite schimbul celei mai puternice
figuri. Și totuși… 17.Te1! O manevră admirabilă, în legătură
cu care țin să vă reamintesc unul dintre comentariile lui
Nimzovici: „Schimbul reprezintă cea mai rapidă cale de
ocupare a unor importante câmpuri strategice”. 17…D:e4 Ce
a avut oare în vedere marele maestru american în cazul
schimbului prealabil al nebunilor de câmpuri albe? Fischer era
pregătit să schimbe nebunii, dar pe cei de culori diferite, cu
ajutorul unei mutări intermediare subtile: 18.Dg4! g6 19.T:e7.
După cum se știe, existența pe tablă a nebunilor de culori

100
diferite avantajează partea care atacă, iar tentativa de a folosi
o asemenea armă i-ar fi fost fatală lui Larsen: 19…Ne6
20.T:e6 Dc8 21.Te4 f5 22.Dh4 f:e4 23.De7! 18.T:e4 d5
19.Tg3 În ciuda simplificării poziției, presiunea albului se
menține puternică. Nu merge, desigur, 19…d:e4, deoarece
după 20.T:g7+ albul pune „moara” în funcțiune, cu efecte
dezastruoase pentru adversar. 19…g6 20.N:d5 Nd6?! Cu
această ocazie, să punctăm câteva lucruri esențiale. Schimbul
constituie nu numai un puternic procedeu tactic, ci și o
importantă armă psihologică în condițiile luptei încordate,
specifice turneelor de astăzi. Obiectiv, cea mai puternică
continuare era schimbul nebunilor prin 20…N:d5 21.T:e7, cu
o poziție mai rea, dar cu șanse de salvare. Însă, fiind condus în
meci cu un scor categoric, Larsen încearcă să complice jocul,
ceea ce nu face decât să-i îngreuneze situația. 21.T:e6! N:g3
22.Te7 Nd6 23.T:b7 Tac8 24.c4 a5 25.Ta7 În schimbul
calității albul are un pion, iar cei doi nebuni centralizați ai săi
țin sub foc încrucișat toată tabla. 25…Nc7 26.g3 Tfe8 27.Rf1
Te7 28.Nf6 Te3 29.Nc3 h5 30.Ta6! Cu două amenințări –
31.Tc6 și 31.T:g6+. 30…Ne5 31.Nd2 Td3 32.Re2 Td4
33.Nc3 Încercarea de a complica jocul s-a întors împotriva
negrului, care e forțat să restituie calitatea. 33…Tc:c4 Nu
salvează nici trecerea în finalul de turnuri: 33…T:d5 34.c:d5
N:c3 35.b:c3 T:c3 36.T:a5 Tc2+ 37.Re3 T:h2 38.d6! și pionul
alb nu mai poate fi oprit. 34.N:c4 T:c4 35.Rd3 Tc5 36.T:a5
T:a5 37.N:a5 N:b2 negrul a restabilit egalitatea materială,
dar… a pierdut partida. În continuare, Fischer conduce
convingător finalul spre victorie: 38.a4 Rf8 39.Nc3 N:c3
40.R:c3 Re7 41.Rd4 Rd6 42.a5 f6 43.a6 Rc6 44.a7 Rb7
45.Rd5 h4 46.Re6 Negrul cedează.
101
 Deseori, amenințarea de a schimba figurile e atât de
periculoasă, încât obligă adversarul fie să părăsească poziții
importante, fie să cedeze material.

Spasski – Petrosian
Moscova, 1969

21.e5 Cu această mutare albul eliberează câmpul e4 pentru

propriile figuri. 21…d:e5 22.Ce4! Calul din f6 și nebunul din
f8 sunt figurile cheie din sistemul defensiv al negrului și, de
aceea, albul își îndreaptă forțele asupra lor. La 22…C:e4?
urmează 23.T:f8+! 22…Ch5 Pentru a evita schimbul și a
asigura apărarea punctului g7, calul negru este obligat să
ocupe un loc nepotrivit la marginea tablei. 23.Dg6! Figurile
albe ocupă deja poziții amenințătoare în atacul asupra regelui
advers. 23…e:d4 Albul are amenințări decisive și după
23…Cf4 24.T:f4 e:f4 25.Cf3 Db6 26.Tg5!, deoarece la
26…h:g5 urmează 27.Ce:g5. 24.Cg5! Negrul cedează. Dacă
24…h:g5, atunci 25.D:h5+ Rg8 26.Df7+ Rh8 27.Tf3 g4
28.T:g4 și albul câștigă.

102
 În arsenalul lui Karpov, schimbul a devenit o armă de temut,
care-i permite adesea să îndrepte partida pe făgașul dorit.

Tatai – Karpov
Las Palmas, 1977

Pentru pionul sacrificat negrul deține o inițiativă

periculoasă. Cu ultima sa mutare (23.Dc2), albul și-a apărat
pionul e2 și a făcut inofensivă mutarea 23…Nf3. A sosit
momentul decisiv al luptei, în care trebuie ales planul corect
de joc. 23…Dd3! Rejucând partida ne dăm seama mai bine că
negrul schimbă singura figură activă a adversarului. Într-
adevăr, Karpov a văzut totul și se confirmă faptul că, în
materie de schimburi, e un veritabil specialist, mutarea din
text necesitând un calcul profund și exact. 24.e:d3 Dacă
24.Ce3, atunci 24…D:c2 25.C:c2 N:b2, cu câștig. Negrul își
menține superioritatea și în cazul continuării 24.Dd2 D:d2+
25.R:d2 Tad8+ 26.Re1 Tc8. 24…e:d3+ 25.Rd2 Te2+
26.R:d3 Td8+ Toate figurile negre participă la joc. 27.Rc4 La
27.Nd5?! Karpov intenționa să continue cu 27…T:d5+ 28.Rc4
T:c2+ 29.R:d5 Nf3+ și negrul rămâne cu o piesă în plus.

103
27…T:c2+ 28.R:b4 Td2! Albul e depășit complet. Regele
său se află sub focul figurilor adverse, în timp ce forțele
proprii nu sunt capabile să-i vină în ajutor. 29.f3 Nf8+ 30.Ra5
Nd7! Acum trebuie apărat nebunul din g2, dar în acest caz
urmează 31…Nc5 și 32…Ta8#. Albul cedează.

Fischer – Bolbochan
Stockholm, 1962

18…Cb6 19.N:b6! Acest schimb înlătură apărătorul

câmpului d5, însă cum se poate el încadra în tema noastră,
care tratează schimbul în atac, de vreme ce calul negru e
amplasat pe flancul damei, în timp ce obiectivul atacului
(regele negru) pe celălalt flanc? Răspunsul îl aflăm la
următoarea mutarea a albului. 19…D:b6 20.Cd5 Schimbul
realizat a permis calului alb să ocupe o poziție dominantă în
centru, luând totodată parte în mod nemijlocit la atacul de pe
flancul regelui. Astfel, schimbul nebunului pentru cal a avut
un scop strategic clar, anume organizarea atacului la rege.
Este interesat de remarcat că în cartea sa ”Cele 60 de partide
memorabile ale mele”, Fischer consideră partida ca fiind deja

104
câștigată de alb. 20…Dd8 21.f4 Amenință 22.f5, cu atac
direct împotriva bastionului regelui advers. Nu se poate,
desigur, 21.C:e7+ D:e7 22.D:d6??, din cauza 22…Tfd8!, cu
câștig pentru negru! 21…e:f4 22.D:f4 Dd7 23.Df5! Un
procedeu tactic interesant. De regulă, atacul împotriva unei
piese de valoare egală prefațează schimbul. Aici însă,
schimbul damelor îl costă pe negrul o piesă: 23…D:f5?
24.C:e7+. 23…Tcd8 24.Ta3 Da7 25.Tc3 Un moment
psihologic interesant. Continuarea firească într-o asemenea
situație ar fi fost 25.C:e7+ D:e7 26.T:a6 Tfe8 27.a4!,
transformând un avantaj pozițional (cal bun contra nebun rău)
într-unul material. Fischer însă hotărăște să păstreze calul
centralizat și să decidă partida prin atac direct. Menționăm că
schimbul calului sub forma 25.Cf6+ N:f6 (nu e bine 25…g:f6
26.g:f6 Rh8 27.Dg5 Tg8 28.f:e7) 26.g:f6 g6 27.Dg5 Rh8 nu
duce la scopul dorit. 25…g6! O mutare intermediară necesară,
deoarece nu mergea imediat 25…Dd7?, din cauza 28.Tc7.
26.Dg4 Dd7 27.Df3 De6 28.Tc7 Tde8 Practic singura mutare;
după 26…Tfe8 29.Tf1, negrul nu mai are soluții. 29.Cf4 De5
30.Td5 Dh8 31.a3

105
 Poziția merită o diagramă! Avantajul albului e copleșitor.
Figurile sale domină tabla, în timp ce figurile negre, lipsite de
orice libertate de mișcare, sunt sufocate pe orizontala a 8-a.
31…h6 32.g:h6 D:h6 În varianta arătată de Fischer –
32…N:h4 33.C:g6! f:g6 34.Db3 Tf7 35.Tf5 – lipsa calului e
compensată de forța atacului alb. 33.h5 Ng5 34.h:g6 f:g6 Și
în varianta 34…N:f4 35.g:f7+ T:f7 36.T:f7 R:f7 37.Th5!
sacrificiul calului era decisiv. 35.Db3! O ambuscadă
împotriva căreia nu există apărare. 35…T:f4 36.Te5+ Rf8
37.T:e8+ Negrul cedează.

Adesea, partea care atacă alege calea schimburilor pentru a

deschide liniile figurilor proprii și a le prelungi astfel raza de
acțiune.
Următoarea partidă demonstrează importanța deosebită pe
care o prezintă în acest sens schimbul pionilor.

Romanisin – Ribli
Riga, 1979

106
 Albul reușește să deschidă coloana d și să se infiltreze astfel
cu figurile în dispozitivul advers, fără a întâmpina nici cea
mai mică rezistență. La ultima sa mutare negrul a jucat
15…f5?, atacând calul alb. Mult mai bine era însă să rezolve
situația în centru prin schimbul 15…c:d4 16.e:d4 și abia apoi
să încerce 16…f5, rămânând după 17.Cd2 Df6 cu o poziție
mai grea, dar nu lipsită de șanse de apărare; albul deschide
acum coloana d.
16.d:c5! C:c5 La 16…f:e4 urma 17.C:e4 Ne5 18.C:d6+
N:d6 19.Dg6+ Rd8 20.c:d6 De8 21.Tf7, cu atac puternic.
Figurile albe intră în dispozitivul negrului pe liniile deschise
asemenea cuțitului în unt. 17.C:d6+ Rf8 După 17…Rd7
18.C:b7+ C:d3 19.C:e7 Cb4 (dacă 19…C:b2, atunci 20.Tf7!
N:c3 21.Cg6+ și albul câștigă) 20.Ng6 Taf8 21.a3, albul are
avantaj decisiv. 18.C:f5! e:f5? Pierde forțat în câteva mutări.
Cea mai bună apărare era 18…C:d3 19.C:e7 R:e7 20.N:d3
N:c3 21.b:c3, cu toate că în finalul rezultat albul avea toate
șansele de succes. 19.D:f5+ Rg8 20.Cd5! De8 Dacă
20…De6?, atunci 21.D:e6 C:e6 22.Ce7#. 21.Tad1! Toate
figurile albului iau parte la joc. La 21…Nc8, de pildă, decide
22.Ce7+ D:e7 23.Td8+. În partidă a urmat: 21…Tc8 22.b4
Ce6 23.C:b6 Tc7 24.c5 h5 25.Td6 Th6 26.T:e6! Negrul
cedează.

De multe ori, schimburile de pioni în atac conduc nu numai

la simplificări, ci – dimpotrivă – se dovedesc a fi și o armă
periculoasă în dezvoltarea inițiativei. Exemplul care urmează
ilustrează posibilitățile de declanșare a atacului combinativ
printr-un schimb de pioni efectuat la momentul oportun.

107
 Tal – Miles
Portz, 1981

Cu următoarea sa mutare, Tal forțează deschiderea coloanei

b. 17.b4! Nc8 La 17…D:b4 urma distrugător 18.C:g6!, iar la
17…c:b4 urma puternic 18.c5! Prin schimbul pionilor se
deschide o coloană nouă și diagonale pentru atac, de aceea nu
e deloc surprinzător că partida se încheie în doar câteva
mutări. 18.b:c5 D:c5 19.Ce4 Db6 20.Df3! Albul joacă la
exploatarea slăbiciunii punctului f7. În eventualitatea
20…N:d6 decide 21.Ne3, ocupând diagonala a7-g1. Iată
urmarea schimbului de la mutarea a 18-a. 20…Db2 21.C:f7!
Dg7 Turnul nu poate fi luat: 21…N:d7 22.Ne5! și 23.Ch6#.
22.Ch6+ Rh8 23.Tc7! Nu există motive de grabă și
amenințarea 24.Ne5 decide. 23…Tf8 24.T:e7! Negrul
cedează. La 24…D:e7 decide 25.Ne5+, iar dacă 24…T:f4,
atunci 25.T:g7 T:f3 26.Tg8#.

O atenție deosebită privind decizia de schimb trebuie avută

în vedere de partea activă, în cazul în care acțiunile ofensive
sunt conduse cu deficit de material. Sacrificând pe altarul

108
atacului un pion sau chiar o figură, este foarte greu să
acceptăm simplificările, deoarece diminuarea propriilor
efective în condițiile inferiorității materiale poate conduce la
eșec. Totuși, nu de puține ori, schimburile asigură succesul
chiar și în aceste situații.

Kasparov – Dorfman
Frunze, 1981

30…Ne5 În partida Kasparov – Timoșenko, jucată în ajun,

s-a continuat cu 30…e5 și albul a repurtat o victorie strălucită.
Tânărul mare maestru, după ce a făcut un sacrificiu pozițional
de figură, forțează acum practic schimbul unei perechi de
turnuri. 31.Tc5 T:c5 32.N:c5! O decizie strălucită,
neobservată de negru la pregătirea de acasă a partidei.
Dorfman a avut în vedere numai continuarea 32.D:c5 Cc6
33.Tb7+ Nc7! 34.Nb6 Tc8, în care negrul scapă treptat de
presiune și păstrează figura în plus. Kasparov găsește însă o
cale favorabilă de continuare a atacului, bazată pe faptul că, în
lipsa turnului, regele negru e lipsit de apărare în fața
amenințărilor de pe coloana d. 32…Cc6 La 32…Nc7 decide

109
33.Dd3+ Rc8 34.Tb4! 33.Dd3+ Rc8 După 33…Cd4 34.Td1
calul intră într-o legătură mortală şi contraatacul e respins cu
ușurință: 34…Dh3 35.N:d4 D:h2 36.Rf1 Dh1+ 37.Re2 Dh5+
38.f3. 34.Td1 Atacul de pe coloana d vine firesc după
schimbul turnurilor, iar încercarea de a atenua presiunea prin
34…Td8 nu merge, din cauza 35.Da6+. 34…Cb8 35.Tc1!
Kasparov nu-și lasă adversarul să respire. Fiecare mutare
reprezintă o nouă lovitură. 35…Da4 36.Nd6+ Cc6 37.N:e5
Td8 38.Db1! Albul nu numai că pătrunde pe coloana b, dar și
împiedică schimbul turnurilor pe câmpul d1. 38…Td5
39.Db8+ Rd7 40.Dc7+ Re8 Acum urmează o combinație
cunoscută: trecerea într-un final de turnuri avantajos.
41.D:c6+ D:c6 42.T:c6 T:e5 43.Tc8+ Negrul cedează.

Șahistul care conduce apărarea în jocul de mijloc trebuie să

rezolve o serie de probleme complexe, dintre care menționăm:
respingerea atacului direct al adversarului, neutralizarea
presiunii poziționale, precum și posibilitatea trecerii la
contraatac, schimbul constituind una dintre cele mai eficiente
şi utilizate soluţii.

110
 În poziţia anterioară, survenită în partida Seirawan – Hort,
Bad-Kissingen, 1981, nu mai există dame şi lupta prezintă un
caracter de joc de mijloc în care, deşi negrul este supus unui
atac dublu efectuat de calul alb iar poziția regelui său nu
prezintă deplină siguranță, Hort găsește o resursă strălucită.
34…Ng5! Cu ajutorul acestui minunat artificiu tactic, negrul
forțează schimbul calului periculos și egalează jocul. 35.N:g5
Încercarea de a câștiga un pion în varianta 35.C:e8 N:h6
36.Cd6 N:e3 37.C:f7+ Rg8 38.Cd6 Cd4 39.C:b7 poate
prezenta pericole după 39…f4!, deoarece figurile ușoare negre
ocupă poziții ideale și pot sprijini eficient pionul liber f.
35…R:g7 36.Tc3 Acum albul este cel care trebuie să fie
atent… 36…Cd4 37.Rc1 Ng6 38.Ne3 Td8 39.a4 În această
poziție absolut egală din punct de vedere material și dinamic,
adversarii au convenit asupra remizei.

Ca și în atac, și în apărare schimbul trebuie analizat cu mare

atenție, ținând cont de caracterul poziției. De regulă, prin
schimbul figurilor partea care atacă își diminuează șansele de
reușită, în timp ce posibilitățile apărării cresc.

111
 Această diagramă surprinde momentul cheie al partidei
dintre Simaghin şi Smîslov, jucată la Moscova în 1959.
15…C:e5! Un schimb ce a necesitat din partea lui Smîslov
o apreciere exactă a poziției ce va apărea, precum și
calcularea unor variante complexe. 16.N:f6 La 16.d:e5 urma
16…Td4! 17.De3 Cg4 și negrul preia inițiativa. 16…N:f6
17.D:f6 De pe tablă au dispărut două perechi de figuri ușoare
și s-ar părea că poziția negrului nu s-a îmbunătățit: dama albă
a pătruns la f6, iar calul negru trebuie să protejeze câmpul e6
de atacul turnului. Și totuși: 17…Cg4! Jocul decurge într-un
tempo susținut – negrul atacă dama. 18.Df4 T:d4 19.Te4 T:e4
20.C:e4 c5! Această mutare trebuia prevăzută din timp. Acum
albul este cel nevoit să joace atent pentru a menține echilibrul.
21.D:g4 f5 22.Cf6+ T:f6 23.Dg5 Rg7 24.a:b5 D:b5 25.Df4
Pentru pionul sacrificat albul a obținut inițiativa, dar, prin
intermediul schimburilor, Smîslov a reușit să evite pericolele
imediate care planau asupra poziției sale. Într-adevăr, peste
câteva mutări partida s-a încheiat remiză.

Polugaevski – Karpov
Moscova, 1974

112
 Propunem acum (vezi diagrama anterioară) cititorului încă
un fragment de partidă, în care schimbul deține un rol
important, permițând rezolvarea problemelor apărării Ultima
mutare a negrului (40…Cf5-d6!) l-a pus pe Polugaevski într-o
situație dificilă. Dama albă e ieșită din joc și, în plus, se
amenință 41…D:f3+ și 41…Ce4+. 41.Cf4! Cu o singură
mutare albul rezolvă toate problemele: blochează coloana f pe
care erau direcționate loviturile negrului și, simultan, deschide
coloana d pentru turn. Mai mult, amenință și 42.Ch5+.
41…g:f4 42.T:d5 Această mutare reprezintă răspunsul la
întrebarea care ne interesa; pe cale tactică, albul a reușit să
schimbe nebunul periculos din d5. Desigur, există în
continuare dificultăți și următoarele mutări au necesitat un
calcul exact din partea albului. 42…Db2+ La 42…f:e3+
Polugaevski intenționa să joace 43.R:e3 De6+ 44.Rd4 și
negrul e probabil nevoit să forțeze remiza. 43.Rf1! Evident nu
43.Rg1?, din cauza 43…Db1+ și 44…Da2+. 43…f:e3
44.Tg5+! Aici partenerii au convenit asupra remizei, având în
vedere varianta 44…Rh6 45.D:d6+ R:g5 46.De7 Rf4 47.De4+
și 48.D:e3.

Șahistul cu experiență, constrâns să conducă apărarea, are în

vedere și contraatacul, știind că apărarea strict pasivă poartă în
sine germenele înfrângerii. Toți cei ce tind către culmile
măiestriei șahiste sunt obligați să știe să se apere, deoarece a
juca mizând doar pe cartea atacului nu este posibil; doar
având în arsenal mijloace de luptă diverse poți spera la succes
în șahul contemporan. Să ascultăm și părerea unui cunoscut
specialist în organizarea contraatacului, L. Polugaevski:

113
 „Apărarea constituie un excelent mijloc de educare a
șahistului, precum și – deopotrivă – a caracterului, fiindcă
rolul apărării este complex și implică responsabilități. În
apărare trebuie să faci serii de mutări unice pentru a ține
poziția… Însă apărarea, mai ales cea activă, se învață în timp
îndelungat; ea constă în priceperea de a găsi contrajoc pe
flancul opus, de a efectua un sacrificiu de pion, calitate sau
chiar damă pentru a schimba caracterul luptei și a trece la
atac. Am impresia că nu întâmplător toți campionii lumii au
fost, înainte de toate, străluciți maeștri ai apărării.”

În această diagramă, întâlnită în partida dintre Portisch și

Polugaevski, jucată la Budapesta în 1963, jocul a continuat
prin:
21…Cb2! Negrul este dispus să accepte, chiar cu prețul
unui pion, schimbul calului pentru puternicul nebun advers.
Prin aceasta, el obține perechea de nebuni și presiune pe
coloana a. Un exemplu tipic de apărare activă! 22.Rh1 N:c5!
Schimbul calului periculos este necesar. 23.b:c5 În
eventualitatea 23.C:c5 b6 24.Cb3 Na6, negrul are joc foarte

114
bun. 23…Dd3 Negrul preia inițiativa. În cazul 24.D:d3 C:d3
25.Te3 Cb2 apare amenințarea neplăcută 26…Cd5. 24.Tf2
Cg4 25.Td2 D:c2 26.T:c2 Cd3 27.T1d3 Ne6 După schimbul
damelor, figurile ușoare ale negrului au devenit foarte active.
28.Ca5 Albul se decide să sacrifice un pion. Polugaevski a
recomandat 28.Cd4! Nc4 29.h3 Cf6 30.Cf5! C:c5 31.C:g7!
N:e2 32.C:e8 T:e8 33.N:f6 C:e4 34.N:e4 T:e4 35.Tc3, cu
șanse de remiză. 28…C:c5 29.h3 Cf6 30.N:f6 T:a5 31.Nd4
Ca6 32.f5 Ta4! Interesant în această partidă este faptul că, la
fiecare lovitură a albului, negrul răspunde printr-o
contralovitură. Schimbul nebunilor de culori diferite mărește
șansele negrului. 33.f:e6 T:d4 34.e:f7+ R:f7 35.Tc3 Ted8
36.T:a3 Td3 Ca rezultat al multiplelor schimbări, poziția s-a
simplificat. Figurile negre sunt mult mai active și acest lucru
înclină balanța de partea sa. 37.T:d3 T:d3 38.Rh2 Re6 39.e5
Ta3 40.Ne4 g6 41.Nc2 Cc5 42.Rg2 Re7! Obligă nebunul alb
să ocupe o poziție nefavorabilă. 43.Nd1 Cd3 44.Nb3 Cc1
45.Te3 h6 Poziția negrului este câștigată. A mai urmat: 46.h4
C:b3 47.a:b3 Re6 48.Rf3 Ta5 49.Rf4 Tb5 50.Te4 c5 51.Te3
Tb4+ 52.Rf3 Td4 53.g4 g5 Albul cedează.

Prin urmare, putem concluziona că partea care conduce

acțiunile ofensive în jocul de mijloc utilizează schimbul, sau
amenințarea de a efectua anumite schimburi, având
următoarele scopuri posibile :

1) Obținerea unui avantaj material decisiv;

2) Obligarea adversarului să intre într-un final pierdut din
punct de vedere tehnic;

115
 3) Obținerea unui avantaj pozițional decisiv prin
constrângerea adversarului să-și schimbe figurile
active.

De asemenea, partea care se apără poate obține cu ajutorul

schimburilor:

1) Reducerea potențialului ofensiv de care dispune

adversarul;
2) Neutralizarea jocului activ al adversarului și
organizarea contraatacului;
3) Aducerea partidei într-un final de remiză din punct de
vedere tehnic sau crearea unui raport material ce tinde
către remiză.

3) Realizarea avantajului pozițional

Multe ore de muncă se dedică studiului metodelor de joc

pozițional sau analizării unor partide, în care motivele
poziționale dețin un rol preponderent; însă, cu toate că
schimbul reprezintă un element al luptei strategice, i se acordă
prea puțin timp. Pe noi ne interesează modul în care schimbul
facilitează rezolvarea unor probleme poziționale în jocul de
mijloc și cum acesta se integrează organic în planul general de
joc.
Examinând în detaliu jocul pozițional, devine evident că nu
putem evita aspectele privind alegerea planului. Să ne
reamintim de vorbele marelui maestru Kotov: „Planul unitar
într-o partidă de șah reprezintă o succesiune de operațiuni

116
strategice, executate de fiecare dată ca plan independent, ce
decurg din necesitățile poziției concrete de pe tablă.”
Asemenea operațiuni pot fi considerate schimburile, prin
care se pot deschide sau ocupa coloane libere, se pot ocupa
puncte strategice importante sau pune în evidență
amplasamentul deficitar al figurilor adverse etc.
În capitolele precedente am întâlnit situații, când schimbul
era utilizat în scopul deschiderii liniilor pentru atacul asupra
regelui. Dar și în lupta pozițională pură, deschiderea liniilor
cu ajutorul schimbului figurilor constituie un procedeu foarte
răspândit și de larg interes practic.

Mestel – Carlsson
Las-Palmas, 1982

14.Cb5 Albul forțează schimbul celei mai bine amplasate și

mai active figuri a adversarului. Acest schimb subtil
reprezintă începutul unui plan strategic de anvergură, al cărui
scop este deschiderea coloanei c și ocuparea acesteia cu
figurile grele. În plus, după schimbul cailor, nebunul alb are la
dispoziție importantul câmp c4. 14…C:b5 Răspunsul e forțat,

117
căci din cauza slăbiciunii pionului d6 calul nu se poate
retrage. 15.c:b5 Dc7+ Menționăm că schimbul propus de alb
implică sacrificiul unui pion, însă L. Carlsson – inclinat către
un joc solid – nu riscă să-l accepte. Într-adevăr, apariția
nebunului pe poziția agresivă de la c4 ar duce la o poziție
dificilă pentru negru. Spre exemplu: 15…g:f5 16.Nc4+ Rf8
17.Thf1 f4 18.Dh4 h5 19.g3 Ng4 20.g:f4 N:d1 21.f:e5 Th6
22.Dg5, cu amenințări decisive. 16.Rb1 Nd7 Și aici
continuarea 16…g:f5 17.Tc1, urmată de 18.Nc4+ dădea
albului un atac puternic. 17.b3 Tad8 18.Nc4+ Unul dintre
scopurile schimbului a fost atins. În locul pionului, pe câmpul
c4 a fost instalat un nebun agresiv. 18…Rg7 19.h4 Ne8 20.h5
g5 21.h6+ Rf8 22.Dd3 Tânărul mare maestru englez
demonstrează o înaltă măiestrie strategică. Pentru început, el a
redus la maximum libertatea de mișcare a adversarului pe
flancul regelui, scoțând din joc turnul din h8. Acum,
beneficiind de avantajul dinamic al forțelor, trece la
rezolvarea problemei de bază a planului general, și anume
ocuparea coloanei libere c și utilizarea acesteia pentru
pătrunderea cu piesele grele în dispozitivul advers. 22…Dc5
23.a4 a6 24.b:a6 b:a6 25.Tc1! Începutul pătrunderii pe
coloana deschisă! 25…Tb8 26.Ra2 Re7 27.Ne6! Nebunul
ocupă cu tempo câmpul cheie e6, paralizând figurile adverse.
27…Db6 28.Dc4 Astfel a fost rezolvată și a doua problemă a
planului strategic – finalizarea ocupării coloanei c. Calea de
acces în spatele frontului advers este acum liberă. 28…Tb7
29.g4 a5 30.Thd1 Tf8 31.Td2 Db4 32.D:b4 Albul nu dă
înapoi în fața schimbului damelor, deoarece în final lipsa de
cooperare a figurilor adverse își spune și mai repede cuvântul.
32…a:b4 33.Tdc2 Nd7 34.Tc7 După acest schimb, figurile
118
negre sunt țintuite și cortina va cădea rapid, încheind un
spectacol bine pus în scenă. 34…T:c7 35.T:c7 Td8 36.a5
Re8 37.a6 și albul a câștigat.

Să studiem un exemplu mult mai complex, în care schimbul

se împletește organic cu planul strategic general, legat printre
altele de ocuparea coloanelor libere. În poziția de mai jos,
constatăm că negrul s-a decis deja rapid să-și activeze nebunul
de câmpuri albe, folosind înaintarea standard e6-e5.

Simaghin – Kotov
Moscova, 1944

Albul are însă avantaj de dezvoltare și nebunul său de

câmpuri albe e mai bine plasat, cumulul acestor plusuri
oferindu-i posibilitatea să elaboreze un plan de ocupare a
coloanelor centrale deschise. 11.Ng5! Schimbul figurilor
„nenecesare” constituie prima etapă a planului alb. 11…h6
12.N:f6 C:f6 Continuarea 12…D:f6 13.Ce4 era promițătoare
pentru alb. 13.d:e5 N:e5 14.C:e5 D:e5 15.Dd4 Perfect logic.
Figurile ușoare ale negrului sunt lipsite de perspective și albul

119
se grăbește să ocupe coloana d. Negrul ar fi putut intra într-un
final ceva mai slab prin 15…D:d4 16.T:d4 Ne6; refuzând
schimbul, el a contat pe organizarea unui contraatac, dar și
albul adoptă un plan de joc activ. 15…Dh5 16.f3 Nh3 Un
moment instructiv. Era necesar ca negrul să păstreze nebunul
și să schimbe calul. Acestui scop îi servea mutarea 16…Ne6
cu ideea Cd5, iar dacă 17.e4, atunci 17…Da5! și, după
18…Tfd8, coloana d era ocupată de negru! În esență,
aprecierea forței relative a figurilor ușoare în poziția dată
pornește de la faptul că, de pe câmpul e6, nebunul negru
controlează câmpul d7 pe care albul tinde să-l ocupe și,
totodată, supune flancul alb al damei unei presiuni greu de
ignorat, în timp ce nebunul din g2 nu ia parte deocamdată la
joc; pe de altă parte însă, calul alb este mult mai mobil decât
cel negru. Deși pare că această evaluare generală a poziției nu
poate fi făcută cu maximă precizie, tocmai aprecierea inexactă
a efectelor schimbului propus reprezintă principala cauză a
înfrângerii negrului. 17.e4 N:g2 18.R:g2 Tfe8 19.Td2 Da5
20.Tad1 Albul a neutralizat amenințarea 20…Tad8 și a
obținut un control deplin asupra coloanei deschise. Planul său
de perspectivă constă în a-și avansa pionii cu scopul de a
stânjeni cât mai mult jocul adversarului. 20…Te7 21.Dc4
Tae8 22.Td6 Db6 23.b4 Te6 24.T6d4! Deși tânăr pe atunci,
Simaghin demonstrează o maturitate uimitoare în înțelegerea
poziției – în atac sunt necesare ambele turnuri! 24…T6e7
25.Ca4 Dc7 26.Cc5 Dc8 27.T1d2 Ch7 Tendința de a ocupa
câmpul g5 este doar aparentă; de fapt, intențiile calului negru
sunt mult mai prozaice. 28.h4 Cf8 29.Td6 Ce6 Încă o
inexactitate, deoarece finalul de piese grele prezintă pericole
pentru negru. Merita atenție mutarea profilactică 29…a6.
120
 30.C:e6 T:e6 Era greu pentru negru să se decidă pentru
30…f:e6, cu toate că ar fi fost cel mai mic dintre rele. 31.T:e6
T:e6 32.Dd4! O manevră tactică într-o poziție grea pentru
negru. Două amenințări: 33.D:a7 și 33.Dd8+ D:d8 34.T:d8+
Rh7 35.Td7 îl obligă pe negru la o apărare ermetică. 32…Df8
33.f4 Te8 34.e5 De7 35.a3 a6 36.h5! De6 37.Dd7 Te7

38.D:e6! Fixând poziția pionilor negri, Simaghin a obținut

un avantaj clar și acum alege calea cea mai simplă de realizare
a acestuia. Întreaga partidă, de la început până la sfârșit,
produce o impresie puternică. 38…f:e6 39.Rf3 Tc7 40.Td6

121
Rf7 41.Re4 Re7 42.f5! Din nou la timp! Poziția activă și
centralizată a regelui neutralizează încercarea de activare a
turnului advers. Finalul de turnuri este câștigat de alb și nu ne
rămâne decât să admirăm tehnica demonstrată de către acesta:
42...e:f5+ 43.R:f5 c5 44.b:c5 T:c5 45.Tb6 Tc7 46.g4 Rf7
47.a4 Re7 48.a5 Rf7 49.Re4! Re7 50.Rd5 Td7+ 51.Td6 Tc7
52.e6 Re8 53.Tb6 Re7 54.Tb1 Re8 55.Tb4 Tc1 (55…Re7
56.Tb6 Re6 57.Rd6 Te7 58.Tb1 Rd8 59.Tf1 și albul câștigă)
56.T:b7 Td1+ 57.Re5 Te1+ 58.Rf5 Tf1+ 59.Rg6 Tf4 60.g5
Tg4 61.R:g7 T:g5+ 62.Rf6 Negrul cedează.

O importanță deosebită prezintă ocuparea coloanelor libere

cu ajutorul schimburilor, în condițiile în care adversarul a
rămas în urmă cu dezvoltarea. În aceste cazuri, motivele
poziționale sunt strâns legate de atacul la rege.

Portisch – Hübner
Montreal, 1979

Regele negru se află în centru, însă acest aspect are un

caracter tranzitoriu, deoarece dacă negrului i se permite să-și

122
dezvolte nebunul și să efectueze rocada, atunci nu va mai avea
probleme. De aceea, Portisch trece imediat la acțiuni hotărâte.
16.Da7! Oferă damei o poziție agresivă în tabăra adversă, ia
în vizor pionii negri și pregătește schimbului turnului activ din
c8. 16…Ne7 17.Tc1 Dd7 18.T:c8+ D:c8 19.Tc1 Albul a
schimbat turnul activ al adversarului și a obținut controlul
asupra coloanei deschise c. 19…Dd7 20.Da8+ În
eventualitatea continuării naturale 20.Db8+ Nd8 21.Tc8 Re7
22.Nc5+ Re6 23.Nb6? Nc7, cel care câștigă este negrul!
20…Nd8 21.Tc8 Rf7 22.Nb6! N:b6 23.T:h8 Rg6 Se
amenința 24.Dg8+, iar la 23…N:f2+ decide 24.Rg2! 24.De8+
Cel mai simplu. După schimbul damelor, calitatea în plus
decide rapid. 24…D:e8 25.T:e8 și negrul a cedat curând.

Ca și în jocul combinativ, schimburile sunt strâns legate de

elaborarea planurilor strategice. În exemplul următor vom
vedea cum schimburile de pioni au drept scop deschiderea
liniilor și slăbirea structurii de pioni a adversarului, ceea ce
conduce la crearea unor situații strategice avantajoase.

123
 Poziția precedentă, din partida Polugaevski – Gheorghiu
(Palma de Majorca, 1972), este comentată astfel de
conducătorul albelor după a 14-a mutare a sa:
14.a5! L. Polugaevski: „La timp și foarte puternic.
Renunțând la perechea de nebuni, albul intenționează să-și
valorifice avantajul de dezvoltare. Astfel, el preia controlul
jocului pe ambele flancuri, în virtutea principiului ce susține
că partea care deține inițiativa va valorifica oportunitățile.”
După schimbul pionilor și deschiderea coloanei a, o parte din
grijile negrului vor fi legate de turnul din a1, care poate
oricând pătrunde pe linia a 7-a. Mai mult, ca rezultat al
schimbului de pioni, negrul rămâne cu un pion slab în b6, fapt
ce va întări inițiativa albului. 14…C:f4 15.T:f4 Tb8 16.a:b6
a:b6 17.Cd5 Albul nu-și lasă adversarul să respire, pentru că
a obținut avantaje poziționale mai mult decât suficiente în
schimbul perechii de nebuni. 17…Nd8 La 17…b5 devine
posibilă o manevră tematică: 18.Ccb6 Dd6 19.C:c8 T:c8
20.Ta6 și turnul alb intră în joc pe coloana a – una dintre
urmările schimbului de la mutarea a 16-a. 18.Te4+ Rf7
19.Db3! Cd4 20.T:d4! O combinație pregătită de mutările
anterioare ale albului. 20…c:d4 21.Cb4! Scoate în evidență
slăbiciunea câmpului c6 și poziția periculoasă a regelui negru.
21…Rg6 După 21…Rf8 22.Cc6 Tb7 23.Ta8, negrul este lipsit
de posibilități. 22.Cc6 Dc7 Se amenința 23.C4e5. 23.C:b8
D:b8 24.Db5 Nu permite accesul turnului negru la e8. E de
remarcat că, deși turnul alb nu pătrunde pe coloana a,
presiunea pe care o exercită se face permanent simțită. Acum,
de pildă, se amenință 25.Ta8, cu paralizarea figurilor negre.
24…Dc7 25.Dd5 Albul stăpânește toată tabla. La 25…Ne7
urmează 26.Nf3!, cu amenințarea 27.Dh5#; dacă, spre
124
exemplu, negrul joacă 26…h5, atunci 27.Tf1! cu ideea
28.Ne4+ Rh6 29.Df7. 25…Te8 26.Cd6 Te5 La 26…T:e2
urmează 27.Ne4+ T:e4 28.D:e4+ f5 29.De8+. 27.Ne4+ Rh5
Este limpede că un asemenea rege nu va supraviețui mult
timp. În partidă s-a mai jucat: 28.Dg8! f5 29.Cf7 f:e4
30.D:h7+ Rg4 31.Tf1 Tf5 32.Dg6+ Tg5 33.D:e4+ Rh5
34.Dh7+ Rg4 35.Dh4#.

În lupta pozițională, o mare importanță o are slăbirea

poziției adverse, în special crearea punctelor slabe și
deformarea structurii pionilor. Exploatarea acestor slăbiciuni
reprezintă o modalitate eficientă de realizare a avantajului
pozițional. În acest caz, schimbul apare sub două ipostaze: în
primul rând prin intermediul schimbului (de figuri sau pioni)
se creează în mod direct slăbirea câmpurilor sau a pionilor, iar
în al doilea rând, schimbând figurile apărătoare, se pot
exploata mai ușor câmpurile slabe în decursul luptei.

Makagonov – Botvinnik
Sverdlovsk, 1943

125
 Poziția albului prezintă un defect esențial, și anume
slăbiciunea câmpurilor albe de pe flancul regelui. Pentru a se
folosi de asta, negrul trebuie neapărat să schimbe nebunii de
câmpuri albe. 13…N:c3! Pentru început se elimină apărătorul
câmpului e4. 14.b:c3 Nf5! Acum a venit rândul nebunului de
câmpuri albe. 15.N:f5 D:f5 16.g4! Iată și comentariul lui
Botvinnik: „Admirabil jucat. După această mutare,
slăbiciunea câmpurilor albe de pe flancul regelui e mai puțin
perceptibilă.” Negrul are însă acum posibilitatea de a exploata
celălalt factor pozițional – poziția nesigură a regelui alb.
16…De6 17.Na3 Ce4+ 18.Rf3 h5 19.h3 f6! Albul e pus în
fața unei alternative dificile: să bată în f6, slăbindu-și totodată
iremediabil poziția regelui, sau să dea un pion. El a ales cea
de-a doua variantă, ceea ce nu a făcut decât să prelungească
lupta: 20.c4 h:g4+ 21.h:g4 T:h1 22.D:h1 0-0-0 23.Td1 f:e5
24.c:d5 c:d5 25.Tc1+ Rb8, după care negrul și-a fructificat
avantajul material.

Balașov – Larsen
Buenos Aires, 1980

126
 La prima vedere, poziția pare egală. Șansele albului sunt
legate de jocul în centru și pe flancul regelui, dar la o analiză
mai atentă constatăm că structura de pioni a albului are
carențe serioase. E adevărat însă că exploatarea slăbiciunii
pionilor a2 și c3 se poate face doar în condițiile simplificării
poziției. 31…C:e5 32.d:e5 Merita atenție 32.T:e5 Nd6 33.Te2
și 34.Df3. Acum Larsen forțează schimbul damelor, după care
defectele structurale ale pionilor albi ies și mai clar în
evidență. 32…Dc4! Schimbul damelor este inevitabil,
deoarece după 33.Df3 d4! regele alb devine vulnerabil.
33.D:c4 d:c4 Ce mult s-a schimbat poziția în atât de puține
mutări! Prin schimbul damelor, negrul nu numai că și-a
refăcut lanțul de pioni, scăpând de pionul izolat, dar a și
ocupat cu tempo coloana deschisă. 34.Te2 b5 35.Ne3 Td3
Turnul negru a ocupat o poziție ideală, de unde controlează
coloana d și, simultan, atacă pionii de pe ambele flancuri.
Albul nu reușește să apere pionul c3, deoarece la 36.Nd4
urmează 36…b4! 36.N:a7 T:c3 37.Rg2 Td3 38.Ne3 b4 Pionii
negri de pe flancul damei sunt mult mai periculoși decât cei ai
albului de pe flancul regelui. 39.h4 b3 40.a:b3 c:b3 41.Nc1
Nb4 42.Nb2 Rf8 43.g5 Acum regele negru neutralizează cu
ușurință pionii albi. Probabil că mai exact era 43.h5. 43…h:g5
44.h:g5 Nc5 45.e6 f:e6 46.f:e6 Nd4! Un procedeu tipic.
Negrul tinde să schimbe figura care blochează pionul liber;
după 47.N:d4 T:d4 48.Tb2 Tb4, regele alb este izolat de pionii
săi și finalul de turnuri se câștigă ușor. Acum însă i se
deschide calea pionului negru liber. 47.Na3+ Re8 48.g6 Nf6
49.Tf2 Td5 Negrul e foarte atent. Se amenința 50.T:f6 g:f6
51.g7. După mutarea din partidă sacrificiul de calitate devine
inutil, din cauza replicii 51…Tg5+. 50.Rh3 Dacă 50.Tf3,
127
atunci 50…b2 51.Tb3 Td2+ 52.Rf3 Td3+! 50…Ta5 și albul
cedează, rezistența nemaiavând niciun rost.

Un rol important îl deține schimbul și în lupta pentru

ocuparea câmpurilor cheie din dispozitivul advers. Uneori,
chiar și un singur câmp slab poate constitui cauza pierderii
partidei. De regulă, utilizarea punctelor slabe (de exemplu
amplasarea figurilor proprii în punctele respective) se face cu
dificultate în prezența figurilor adverse ce controlează aceste
puncte. De aceea, schimbul figurilor apărătoare reprezintă un
procedeu important în lupta pentru câmpurile cheie.
Prezentăm mai jos un fragment de partidă care demonstrează
rolul și scopul schimbului în lupta pentru crearea punctelor de
sprijin în centrul tablei.

Botvinnik – Kann
Leningrad, 1939

În planul strategic al albului este inclusă ocuparea câmpului

slab d5 cu nebunul, plan pe care Botvinnik îl realizează cu o
consecvență de invidiat. 11.d:e5 d:e5 12.Nd3 h6 13.0-0 0-0

128
14.f4 Cd7 15.f5! Acum câmpul e6 nu mai este accesibil
negrului. 15…Cf6 În comentariile sale la partidă, Botvinnik
condamnă această mutare: „Acum albul obține posibilitatea de
a schimba caii, după care nebunul său va stăpâni cu autoritate
centrul tablei.” 16. Ce4! Dd8 17.C:f6+ D:f6 Albul a schimbat
calul care supraveghea punctul d5. 18.Ne4 Tb8 19.Tad1 b6
20.h3 Na6 21.Nd5 Scopul a fost atins, și dominația nebunului
alb în centru este absolută. 21…b5 22.c:b5 T:b5 Necesar era
22…N:b5 23.c4 Nc6! E adevărat că, în acest caz, albul câștigă
un pion prin 24.De4 N:d5 25.T:d5, însă – în opinia lui
Botvinnik – schimbul nebunilor și stăpânirea coloanei libere b
ofereau negrului contrajoc. 23.c4 Tb6 24.Tb1! Previne
24…Nb7. 24…Td8 25.T:b6 a:b6 26.e4 Consolidează trainic
nebunul în centru. Ofensiva ulterioară a albului s-a bazat pe
puternica influență exercitată de nebunul său, el câștigând
destul de repede un pion și, apoi, partida.

Keres – Danielsson
Tallin, 1935

129
 Ca rezultat al unei deschideri nonconformiste, albul a reușit
să creeze în tabăra adversă un punct vulnerabil la e6,
stăpânindu-și cu greu tentația de a ocupa această redută cu
artileria grea (cu dama sau turnul)! Ea e însă păzită cu
strășnicie de figurile ușoare ale negrului – calul și nebunul.
Singura posibilitate de a ocupa acest punct cheie constă în
schimbarea figurilor apărătoare, lucru ce nu se poate face
decât prin asigurarea de câmpuri propriilor figuri, de unde să
intre în contact cu figurile adverse. Cele mai utile în vederea
acestui scop se dovedesc a fi câmpurile b5 și f5. 18.Cc3 Nd7
19.g4 Rc8 20.a4 Amenințarea 21.a5 îl obligă pe negru să
împiedice avansarea pionului a, ceea ce asigură însă albului
controlul deplin asupra câmpului b5. 20…a5 21.Nf5!
Folosind câmpul f5 drept trambulină, albul schimbă primul
apărător al câmpului cheie e6 – nebunul de câmpuri albe.
21…N:f5 22.g:f5 Dd8 23.Dd3 Dd7 Câmpul e6 este asemenea
unei spărturi în zidul cetății negrului, spre care se îndreaptă
forțele adverse. Profitând de faptul că, după schimbul
nebunilor, acest câmp se află sub supravegherea a doi pioni,
albul era pregătit acum sau la mutarea următoare ca, la
23…Te8, să continue cu un sacrificiu de calitate: 24.Te6!
C:e6 25.f:e6 și e puțin probabil ca figurile negre – lipsite de o
minimă libertate de mișcare – să reușească să mențină poziția.
24.Cb5! C:b5 25.a:b5 a4 26.Na3 Dacă comparăm această
poziţie cu cea anterioară, vom observa că ea a evoluat vizibil
în favoarea albului. Figurile negre ce apărau câmpul e6 au fost
schimbate, iar albul a instituit un control deplin asupra acestui
câmp, fapt care-i facilitează pătrunderea în dispozitivul
advers.

130
 26…g6 Negrul se străduiește să complice lupta, însă asta nu
face decât să-i grăbească sfârșitul. 27.Te6 Pătrunzând cu
artileria în tabăra adversă, albul amenință nu atât 28.N:c5, cât
luarea în stăpânire deplină a coloanei e. 27…Tb8 28.Tae1
g:f5 29.Te7 C:c4+ Un gest disperat, însă și după 29…Dd8
30.D:f5 Cd7 negrul este complet lipsit de orice contrajoc.
30.D:c4 D:b5 31.Dc2 Albul refuză să schimbe damele, dorind
să încheie partida prin atac la rege. 31…Da5 32.Rd1 Tb3
33.D:f5+ Rb8 34.Te8+ T:e8 35.T:e8+ Ra7 36.Dd7+ Tb7
37.D:d6 Tb1+ 38.Rc2 Tb2+ 39.N:b2 Negrul cedează.

Botvinnik – Sorokin, 1931

131
 În acest exemplu una dintre consecințele schimbului a fost
ocuparea coloanelor. În schimb, dacă controlul asupra
acestora este deja asigurat, schimbul poate fi utilizat în scopul
realizării avantajului pozițional existent.
Negrul nu a reușit să rezolve problemele deschiderii; a rămas
în urmă cu dezvoltarea, pionul e5 este slab și, cel mai
important, coloana d se află sub stăpânirea autoritară a
albului. Botvinnik ia acum o decizie paradoxală la prima
vedere și propune schimbul damelor.
20.De3 Cel care peste ani avea să devină campion mondial
își explică astfel decizia: „Această mutare – nici pe departe
evidentă – este cea mai tare în poziția dată. Prin schimbul
forțat al damelor, defectele poziției negrului devin mult mai
evidente. Fiind în urmă cu dezvoltarea, negrul nu poate să
contrabalanseze în vreun fel presiunea adversarului pe
coloana d. Pionul e5 va fi tot mai slab iar, pentru a-l apăra,
negrul va trebui să-și schimbe nebunul pe calul din f3, după
care se slăbește nu doar flancul damei, ci și punctul f7.” Iată
cum un schimb conduce la alt schimb și, în perspectivă, poate
avea consecințe serioase. 20…D:e3 21.f:e3 Ng4 22.a5 Încă o
urmare a schimbului damelor – calul negru e obligat să ocupe
o poziție pasivă. 22…Cc8 23.Tc1! Prin această mutare albul
rezolvă simultan două probleme: pregătește pătrunderea
turnurilor pe linia a 7-a și forțează, practic, schimbul dorit.
După cum a arătat Botvinnik, negrul nu reușește să păstreze
nebunul, deoarece după 23…Te8 24.h3 Nh5 25.Ch4! se
amenință neplăcut g4. 23…N:f3 24.g:f3 Ce7 La trecerea
dintr-un stadiu al partidei în altul (din jocul de mijloc într-un
final complex), avantajul albului devine de altă natură. Astfel,
slăbiciunea pionului e5 nu mai e atât de pronunțată, în schimb
132
au apărut în dispozitivul inamic punctele slabe b7 și f7. Albul
trebuie din nou să găsească soluții precise și originale prin
care să-și valorifice plusurile, Botvinnik apelând iarăși la
arma testată a schimbului.

25.Cd5! În eventualitatea 25…Cf:d5, albul este dispus să se

despartă și de prețiosul său nebun, fiindcă obține un final net
avantajos: 26.N:d5 C:d5 27.T:d5. 25…Cc6 26.C:f6+ g:f6
27.Td7 Tab8 După 27…C:a5 28.Tcc7, slăbiciunea punctului
f7 decide. 28.Rf2! C:a5 29.Tcc7 Triumful deplin al profundei
strategii gândite de alb. Acum negrul este cel care caută
schimburile, dar simplificările nu-l vor salva. 29…Tbc8
30.T:f7 T:c7 31.T:c7+ Rh8 32.Nd5! În continuare, Botvinnik
și-a fructificat cu precizie avantajul.

Avantajul pozițional deținut de una dintre părți își poate

avea originea și în poziția nesatisfăcătoare a figurilor adverse,
care adesea reprezintă una din principalele cauze ale
înfrângerii. Una dintre butadele lui Tarrasch spune: „Dacă o
piesă stă rău, atunci ea stă rău toată partida.” Merită atenție

133
procedeul ce permite exploatarea poziției necorespunzătoare a
figurilor adversarului.
În poziția următoare, Kotov își elaborează planul de joc
pornind de la poziția rea a calului din a5 și, ca primă măsură
în realizarea acestuia, schimbă cele două perechi de turnuri pe
coloana e.
Kotov – Taimanov
Zürich, 1953

15.Tae1 Tae8 16.Nc1 T:e1 17.T:e1 Te8 18.T:e8+ N:e8

Iată cum explică Kotov sensul schimburilor efectuate: „Nu
puteam folosi direct poziția rea a calului din a5. Trebuia
exploatată o conjunctură concretă, anume faptul că acest cal
era izolat de flancul regelui, ceea ce va face ca în atacul pe
acest flanc să dispun de o figură în plus. După schimbul
turnurilor, precum și după fiecare simplificare ulterioară,
figura în plus va ieși tot mai mult în evidență.” 19.Ch4! a6
20.a4 Da7 21.Cf5 Nf8 22.Ce4 Totul conform planului – încă
un schimb favorabil albului. 22…C:e4 23.N:e4 b6 24.Dd1!
După ce a schimbat figurile adverse active, albul trece la atac.
Folosindu-se de poziția slabă a calului negru, el creează un

134
raport de forțe favorabil pe frontul unde se decide partida.
24…a:b5 25.a:b5 Nd7 26.Dh5 Ne6 27.Nf4 Cb3 În sfârșit
calul marginal intră în joc, dar prea târziu. Pe flancul regelui
albul are, efectiv, o piesă în plus. 28.Dd1 Da2 29.h4 Ca1
30.h5 Cc2 Nefericitul cal își caută locul, în timp ce albul își
întărește sistematic poziția. 31.Ne5 Db2 32.Nc7 Ca3 33.Dg4
Dc1+ 34.Rg2 Cb1 35.Nf4 Poziția albului e clar câștigată, iar
greșeala comisă acum de negru nu face decât să scurteze
agonia. 35…Cd2? 36.De2 Negrul cedează.

Este necesar să menționăm că, în practică, partea care deține

un avantaj pozițional mic, dar durabil, tinde adesea să-și
amplifice mai întâi superioritatea și numai apoi să realizeze
schimburile favorabile.

Ljubojevici – Karpov
Linares, 1981

Negrul deține un avantaj pozițional minim. În asemenea

poziții, calul are mai multe perspective decât nebunul iar
stăpânirea coloanei d de către alb nu prezintă o importanță

135
deosebită, deoarece dama nu are câmpuri de pătrundere.
Planul negrului prevede schimbul damelor, însă în acest
moment ar fi prematur. Pentru început, trebuie mărit avantajul
pozițional prin slăbirea structurii pionilor albi de pe flancul
regelui.
28…g6 29.h:g6 f:g6 30.a3 a5! Elimină posibilitățile de
contrajoc ale adversarului pe flancul damei. 31.b3 h5 32.De4
Cf5 33.Nf2 Dd7 Activându-și la maximum forțele, Karpov a
obținut controlul asupra coloanei libere. 34.a4 Rc7! Negrul își
aduce regele în joc cu mult curaj. La pătrunderea aparent
periculoasă a damei albe prin 35.Da8, urmează 35…Dd3!
36.Da7+ Rc8 37.Da8+ Rd7 38.Db7+ Re8 39.Db8+ Rf7
40.Db7+ Ce7 și regele negru își găsește adăpost sigur pe
flancul regelui, fiind și aproape de zona ostilităților. 35.Rc2
Dd8! Pregătește importanta străpungere g6-g5, urmată de
activarea damei. 36.Rg1 g5 37.f:g5 D:g5+ 38.Rc2 Ce7!
Continuarea 38…C:g3 39.N:g3 D:g3 ducea la remiză după
40.Dh7+ și 41.D:h5. 39.Dh7 Rd7! Schimbul damelor este
deja pregătit, însă campionul mondial de atunci preferă să-l
facă sub forma cea mai avantajoasă. 40.De4

136
 Să comparăm această diagramă cu precedenta. Manevrând
cu exactitate Karpov și-a amplificat avantajul pozițional,
pionii albi izolați reprezentând obiective de atac ideale pentru
calul negru. A sosit, în sfârșit, și timpul pentru efectuarea
schimbului. 40…Df5 41.Dd3+ Rc6 42.D:f5 e:f5 43.Ne3 Cg6
44.e6 Rd6 45.Ng5 Pionul e este condamnat și încercarea de a
ataca pionii de pe flancul damei cu nebunul va fi sortită, de
asemenea, eșecului. 45…R:e6 46.Rd3 f4! 47.g:f4 h4 48.Re3
h3 49.Rf3 Rf5 50.Rg3 Pionul liber se pierde, dar negrul are la
dispoziție o lovitură decisivă. 50…C:f4! Propune schimbul
ultimei figuri: 51.N:f4 h2 52.R:h2 R:f4, cu un final fără
speranță pentru alb. 51.Nd8 Ce2+ 52.R:h3 Cd4 53.N:b6
C:b3 Numărul pionilor s-a redus, dar situația albului nu s-a
îmbunătățit. Regele negru a devenit mult mai activ, ceea ce se
dovedește a fi decisiv. A mai urmat: 54.Nd8 Re4 55.Rg4 Rd4
56.Rf4 R:c4 57.Re4 Rc3! 58.Nf6+ Rc2 59.Ne5 c4 60.Re3 c3
61.Nf6 Cc5 62.Re2 Rb3 Albul cedează.

137